Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “actualitate”

26 mart. 2025

26 Martie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Simone, al lui Iona, Mă iubești tu mai mult decât aceștia?

Ioan 21.15

Restabilirea lui Petru (2)

Al treilea pas este privirea Domnului (Luca 22.61). Când Petru L-a tăgăduit pe Domnul, pentru a treia oară, citim că „Domnul, întorcându-Se, a privit la Petru“. Aceasta a fost o privire, putem fi siguri, care exprima o dragoste desăvârșită. Petru tocmai Îi întorsese spatele Domnului, spunând: „Nu-L cunosc pe Omul acesta!“ (Matei 26.74). Imediat Domnul S-a întors către Petru și l-a privit într-un fel prin care trebuie să-i fi adresat acestuia următoarele cuvinte: «Tu mărturisești că nu Mă cunoști, dar Eu te cunosc și te iubesc». „Iubindu-i pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt“ (Ioan 13.1).

O, ce dragoste, o dragoste minunată, care nu ne abandonează! Să notăm din nou că tăgăduirea categorică a lui Petru nu a ridicat resentimente sau mânie în inima Domnului. Ce diferență este între El și noi! Nouă ne este suficient un mic gest de nemulțumire, de nerecunoștință sau de răutate din partea fraților noștri și imediat ni se ridică în inimi gânduri amare și exprimăm cuvinte de amărăciune. Nu așa au stat lucrurile în privința Domnului nostru.

Al patrulea pas în procesul restabilirii lui Petru a fost cuvântul Domnului (Luca 22.61). Privirea Domnului i-a reamintit de ceea ce El îi spusese, pentru că citim: „Petru și-a amintit de cuvântul Domnului“. Privirea Domnului i-a frânt inima; cuvântul Domnului i-a atins conștiința, iar rezultatul a fost că, „ieșind afară, a plâns cu amar“. Iuda „îndată a ieșit. Și era noapte“ – noaptea eternă a disperării zadarnice. Petru „a mers afară“ în pocăință profundă pe calea restabilirii. El „a mers afară“, deoarece conștiința lui trezită nu i-a mai permis să continue în acea asociere falsă. El a plâns cu amar, deoarece dragostea neschimbătoare a Domnului îi atinsese inima.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și, trezindu-se deplin, au văzut gloria Lui.

Luca 9.32

Simon Petru – un martor ocular

Apostolii Îl recunoscuseră pe Isus ca Mesia și Răscumpărătorul promis și s-au așteptat ca El să stabilească domnia Lui de pace pe pământ, după cum fusese spus mai dinainte în Vechiul Testament. Dar ei au eșuat în a ține cont de pasajele care vorbeau de suferințele lui Mesia, precum capitolul 53 din cartea profetului Isaia de exemplu.

Când Isus le-a spus ucenicilor Săi că El „trebuie să meargă la Ierusalim și să sufere multe … și să fie omorât și a treia zi să învieze“, ei au fost tulburați, în special Petru. Ei nu înțelegeau că Mesia trebuia întâi să sufere și să moară, ca să îi răscumpere pe ei și pe nenumărați alții, și că doar mai târziu Își va stabili El domnia în glorie. Domnul a văzut confuzia și tulburarea din inimile lor. Ei trebuiau să învețe că, deși Hristosul avea să sufere și să moară, speranța glorioasă a Împărăției Lui nu era în niciun caz incertă. Isus i-a luat pe Petru și pe alți doi ucenici pe un munte unde ei au putut vedea dinainte cum va fi gloria Domnului Isus Hristos în Împărăția Lui viitoare. În acel loc, în timp ce mai-marii poporului Îl respinseseră pe Mesia și căutau să Îl omoare, Dumnezeu Însuși dă mărturie publică despre Fiul Său: „Acesta este Fiul Meu Preaiubit; de El să ascultați!“ (Luca 9.35). Ani mai târziu, Petru vorbește despre această întâmplare. El credea cu tărie că Isus Se va întoarce și că Își va stabili Împărăția în putere și glorie și a accentuat faptul că el însuși a fost „martor ocular al măreției Sale“ (2 Petru 1.16-21). Acel eveniment de pe munte confirmă în mod impresionant afirmațiile profetice din Biblie.

Citirea Bibliei: Mica 3.1-12 · Proverbe 28.11-19

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 25:1-17

Samuel moare şi, odată cu el, încetează şi rugăciunile pe care le înalţă cu credincioşie lui Dumnezeu în favoarea poporului (12.23). Moise şi Samuel sunt două exemple sublime de mijlocitori (Ieremia 15.1). Totdeauna este un fapt solemn când Dumnezeu ia la Sine pe un om al rugăciunii, bărbat sau femeie, când o voce este curmată… probabil după ce s-a rugat mult pentru noi. Dar mijlocirea Domnului nu va înceta, „El trăind pururea ca să mijlocească” pentru noi (Evrei 7.25).

David, adevăratul împărat, salvatorul lui Israel, se găseşte în mijlocul poporului lui asemenea unui păstor credincios. El a vegheat asupra turmelor bogatului Nabal cu aceeaşi grijă cu care veghease odinioară asupra celor proprii. Acum îşi trimite tinerii însoţitori la casa omului acestuia cu un mesaj de pace (v. 6; vezi şi Luca 10.5). Dar Nabal nu-l cunoaşte pe David şi-l tratează cu dispreţ (v. 10). Nabal este ca acei farisei care au spus despre Isus: „Pe Acesta nu-L ştim de unde este” (Ioan 9.29). Nabal îl respinge pe adevăratul împărat şi pe mesagerii lui. Şi faptul acesta confirmă declaraţia pe care Domnul a făcut-o ucenicilor Săi: „Cine vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă; şi cine vă respinge pe voi, pe Mine Mă respinge” (Luca 10.16).

În plus, asemeni bogatului „nebun” din Luca 12.16-20, Nabal îşi atribuie tot ceea ce Dumnezeu i-a pus în mâini: „pâinea mea”, „apa mea”, „carnea mea” etc (v.11).

ÎNNOIEȘTE-ȚI ZILNIC MINTEA! | Fundația S.E.E.R. România

„Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre…” (Romani 12:2)

Astăzi vom reflecta la cum ne putem înnoi mintea. Un autor creștin scria: „Modul prin care-ți poți înnoi mintea este să-ți descarci Scriptura. Medicii de la Institutul Național de Sănătate Mintală au realizat un studiu fascinant, cerându-le subiecților să îndeplinească o sarcină motorie simplă – un exercițiu de bătăi cu degetul. Și-n timp ce subiecții băteau cu degetele, medicii au efectuat un RMN pentru a identifica ce parte a creierului era activată. Subiecții au exersat apoi exercițiul de bătaie cu degetul zilnic timp de patru săptămâni. La sfârșitul perioadei de patru săptămâni, scanarea creierului a fost repetată. În fiecare caz, aceasta a arătat că zona creierului implicată în îndeplinirea acelei sarcini s-a extins. Această sarcină simplă – un exercițiu de bătut cu degetul – a antrenat literalmente noi celule nervoase și a refăcut conexiunile neuronale.

Tot la fel, atunci când citim Scriptura, antrenăm noi celule nervoase și refacem conexiunile neuronale. Într-un fel, descărcăm un nou sistem de operare care reconfigurează mintea. Nu mai gândim în felul omenesc, ci începem să nutrim gânduri dumnezeiești!” Sfânta Scriptură ne îndeamnă: „Să aveți în voi gândul acesta care era și în Hristos Isus…” (Filipeni 2:5) Cum îndeplinim această poruncă?

Tot apostolul Pavel ne spune: „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti…” (Coloseni 3:16). Prin predicare, învățătură, lectură sau cântare, creierul nostru este reconectat cu Cuvântul lui Dumnezeu și ne dezvoltăm gândirea lui Hristos. Avem gândurile Lui.

Ca urmare, ajungem să facem voia Lui în loc să fim conduși de propria noastră voință. Așadar, continuă să-ți înnoiești mintea prin Cuvântul lui Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
25 mart. 2025

25 Martie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Simone, al lui Iona, Mă iubești tu mai mult decât aceștia?

Ioan 21.15

Restabilirea lui Petru (1)

Aici vedem ultimul pas spre restabilirea acestui slujitor devotat. Oricum, este profund instructiv să analizăm toți pașii care conduc la restabilirea finală a lui Petru.

Primul pas a fost rugăciunea Domnului în favoarea lui Petru. Chiar înainte de a cădea Petru, Domnul vorbise despre tăgăduirea care încă nu se produsese: „Simone, Simone, iată, Satan v-a cerut ca să vă cearnă ca pe grâu. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu slăbească credința ta“ (Luca 22.31,32). Este bine să remarcăm subiectul rugăciunii Domnului. El nu S-a rugat ca Petru să nu intre în ispită, nici ca Satan să nu îl cearnă și nici ca Petru să fie ferit de cădere. Cernerea, ispitirea și căderea, toate erau necesare pentru a face să se manifeste încrederea firească a lui Petru în sine însuși. Însă Domnul Se roagă ca, atunci când Petru avea să falimenteze, credința lui să nu falimenteze și ea. Efectul păcatului este distrugerea încrederii în Dumnezeu, iar dacă încrederea în harul lui Dumnezeu este pierdută, cum poate sufletul să mai fie adus înapoi la Domnul? Diavolul vrea să ne atragă în păcat, în speranța că ne va distruge credința și că ne va duce în pierzare. Însă Domnul nu îngăduie aceasta. Cernerea diavolului era în spatele căderii lui Petru; dar rugăciunea Domnului era în spatele păstrării credinței lui, iar diavolul nu putea trece dincolo de rugăciunea Domnului. Diavolul îl conduce pe Iuda să-L vândă pe Domnul, dar, neavând credință, Iuda este condus la disperare și la distrugere. Petru Îl tăgăduiește pe Domnul, dar credința lui rămâne și este condus la pocăință și la restabilire.

Al doilea pas în restabilirea lui Petru a fost atenționarea Domnului (Luca 22.34). Niciun credincios nu ajunge să cadă fără să aibă parte în prealabil de atenționare. Plini de încredere în noi înșine, nu luăm seama la atenționări; însă, sub o formă sau alta, există o atenționare. Cât de directă a fost aceasta în cazul lui Petru, pentru că Domnul a spus: „Petru, îți spun, nicidecum nu va cânta astăzi cocoșul, mai înainte ca tu să tăgăduiești de trei ori că Mă cunoști“!

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Părăsind Nazaretul, a venit și a locuit în Capernaum.

Matei 4.13

Capernaum

Isus venea deseori în orașul Capernaum, situat pe malul de nord-vest al lacului Ghenezaret și îi învăța în sinagogă în ziua Sabatului. Ascultătorii Săi erau uimiți de învățătură, deoarece „cuvântul Lui era cu autoritate“ (Luca 4.32). Aproape o treime dintre minunile relatate în evanghelii au fost făcute în Capernaum, iar o altă treime în împrejurimi. Niciun alt oraș nu a avut atât de multe dovezi că Isus era cu adevărat Mesia cel promis. Cu toate acestea, Isus a fost respins. Pocăința înseamnă să recunoaștem că suntem în întuneric. Când Biblia vorbește de întuneric, se referă adesea la corupția morală a omului.

După o partidă de cărți, un tânăr și-a omorât adversarul. Arestat și judecat, acesta a fost condamnat la moarte. Într-o zi, ușa celulei se deschide și intră un domn. Crezând că era preotul, îi spune: „Ieși! Afară! Nu vreau să te văd! Destul despre religie!“ — „Tinere, ascultă-mă, îți aduc o veste bună“. Prizonierul îl gonește pe vizitator, iar el pleacă. Gardianul îl anunță apoi că vizitatorul izgonit era guvernatorul care dăduse curs unei petiții în favoarea condamnatului. — „Cum? dă-mi o hârtie“. Și-a cerut scuze. Dar guvernatorul a scris pe margine: „Acest caz nu mă mai privește“. Înainte de a muri, condamnatul a spus: „Mor pentru că am refuzat iertarea care mi s-a oferit“.

Capernaum nu L-a primit pe Isus și mesajul Său. Așa că, în cele din urmă, Isus a trebuit să anunțe: „Și tu, Capernaum, care ai fost înălțat până la cer, vei fi coborât până la Locuința morților“ (Matei 11.23).

Citirea Bibliei: Mica 2.1-13 · Proverbe 28.1-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 24:1-22

David şi însoţitorii lui şi-au găsit refugiu în alte peşteri: locurile întărite din En-Ghedi. Evrei 11.38 ne relatează despre aceşti oameni ai credintei de care lumea nu era vrednică, rătăcind în pustiuri şi în munţi şi în peşteri şi în crăpăturile pământului. Apoi îl vedem pe Saul suflând încă ameninţare şi ucidere (asemenea unui alt Saul, cel din Fapte 9.1) şi care, în timp ce-l urmăreşte pe David, intră din în­tâm­plare în peştera în care acesta se ascunsese. Tinerii lui David văd aici imediat mâna lui Dumnezeu: Domnul îţi oferă ocazia să termini cu vrăjmaşul tău şi să-ţi iei locul pe tron. Însă David nu va face aşa. El îl onorează pe unsul Domnului, în pofida răutăţii acestuia (1 Petru 2.17). De asemenea, pune în practică îndemnul din Romani 12.19: nu vă răzbunaţi singuri, preaiubiţilor. Vorbind despre această experienţă, David va spune: … l-am eliberat pe cel care mă asuprea fără temei (Ps.7.4). Nobleţea şi bunătatea lui ne amintesc de Isus, care nu S-a răzbunat pe vrăjmaşii Săi, ci, din contră, S-a rugat pentru ei: Tată, iartă-i (Luca 23.34).

Încurcat (vezi Ps. 35.4), aparent umilit, Saul trebuie să recunoască drepturile lui David la domnie în Israel.

LUPTĂ-TE CU SATAN – PERSONAL! | Fundația S.E.E.R. România

„Noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva… duhurilor răutăţii…” (Efeseni 6:12)

Când ești în război, trebuie să-ți cunoști atât dușmanul, cât și aliații. Biblia spune că înainte de a se lupta cu Siria, Ioab i-a spus fratelui său: „Dacă sirienii vor fi mai tari decât mine, să-mi vii tu în ajutor şi dacă fiii lui Amon vor fi mai tari decât tine, îţi voi veni eu în ajutor.” (1 Cronici 19:12) Dacă unul era copleșit, celălalt putea interveni și putea da o necesară mână de ajutor.

Dar nu la fel stau lucrurile și în războiul spiritual. În războiul spiritual nu ne luptăm cu „carnea și sângele, ci împotriva căpeteniilor… domniilor… stăpânitorilor întunericului… și duhurilor răutății…” Iar confruntarea este o luptă „unu-la-unu”, în care trebuie să te apropii și să-ți înfrunți personal adversarul.

Când David a ieșit împotriva lui Goliat, uriașul era atât de sigur pe el încât anunțase tot Israelul: „Dacă va putea să se bată cu mine și să mă omoare, noi vom fi robii voştri, dar, dacă-l voi birui şi-l voi omorî eu, voi ne veţi fi robi nouă și ne veți sluji.” (1 Samuel 17:9) Gândește-te la implicațiile pe termen lung ale acestei situații. Dacă Goliat învingea, poporul lui Dumnezeu avea să-și petreacă viața în slujba dușmanului! Mizele erau incredibil de mari pentru Israel!…

Și la fel sunt și pentru tine: Satan vrea să te învingă… iar dacă lupți după regulile firii, vei pierde. La fel cum luptătorii profesioniști au reguli pe care trebuie să le respecte, tot la fel există și reguli spirituale, infailibile, concepute să lucreze pentru tine.

Apostolul Pavel scria: „armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.” (2 Corinteni 10:4) Așadar, armele de care dispui pentru a-l învinge pe Satan sunt: rugăciunea, părtășia creștină, Cuvântul lui Dumnezeu, Numele Domnului Isus și sângele Domnului Isus. Aceste cinci arme puternice ți-au fost date de Dumnezeu pentru a-l învinge pe Satan. Așa că, folosește-le – astăzi, și în fiecare zi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
04 mart. 2025

4 Martie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Așadar, pentru că Hristos a suferit în carne pentru noi, înarmați-vă și voi cu aceeași gândire. Pentru că cine a suferit în carne a sfârșit-o cu păcatul, ca să nu mai trăiască restul timpului în carne pentru poftele oamenilor, ci pentru voia lui Dumnezeu.

1 Petru 4.1,2

Hristos a suferit în carne pentru noi, până la moarte, dar noi trebuie să ne înarmăm cu acest gând, că Acela care a suferit în carne a sfârșit-o cu păcatul. Acest principiu este adevărat și pentru Hristos și pentru noi.

Ceea ce este adevărat numai pentru Hristos este faptul că El a suferit pentru păcatele noastre și că a sfârșit-o cu ele după ce S-a încărcat cu ele în carnea Sa care nu avea nicio urmă de păcat. Ceea ce este adevărat pentru noi este faptul că suferința în carne – căreia păcatul îi este atașat – fiind terminată, noi am sfârșit-o cu păcatul. Pentru noi, suferințele sunt un mijloc de eliberare de păcat; acesta va rămâne în carnea noastră până la sfârșit, dar nu va mai avea putere asupra unui om care este prea absorbit de suferință pentru a-și mai găsi plăcerea în păcat. În acest sens ne-am odihnit noi de păcat, în timp ce Hristos S-a odihnit de păcat desființându-l pentru alții. Versetul 2 ne dovedește că acesta este sensul din acest pasaj.

Pentru noi, eliberarea nu poate fi decât parțială, dar ea va fi cu atât mai completă, cu cât suferința ne va aduce în situația de a nu mai trăi restul vieții noastre în carne pentru poftele cu care Satan îi leagă pe oameni. Ca urmare a suferinței, noi înțelegem că acest vrăjmaș nu ne mai poate înșela ca în trecut și că trebuie să nu mai ascultăm de voința proprie, ci de o altă voință, aceea a lui Dumnezeu. Ce condiție fericită poate fi suferința pentru creștin!

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și, pe când semăna el, unele semințe au căzut lângă drum; și au venit păsările și le-au mâncat.

Matei 13.4

Pământul bun și pământul sterp (2)

Primul tip de sol era pământ tare, probabil o cărare bătătorită de la marginea câmpului. Semănătorul a aruncat sămânța, care a căzut pe cărare, dar nu a putut pătrunde dincolo de solul tare. Nu a prins rădăcină și a fost luată și dusă de ploaie sau, cum vedem în versetul de azi, mâncată de păsări. Semănătorul a folosit sămânță bună, dar n-a ieșit nimic din ea: un eșec total!

De ce, ca să folosim înțelesul figurat din parabolă, nu poate avea efect Cuvântul lui Dumnezeu în inima omului? Mesajul nu era nicidecum prea complicat sau prea dificil de înțeles. Cei care l-au auzit au refuzat să-l asculte și să-l primească. Nu au vrut să-l înțeleagă. Poate că unul și-a zis: „Nu din nou!“. Un altul s-a împotrivit vorbitorului sau Bibliei, așa că mesajul a trecut peste el. Iar un altul se gândea la alte lucruri, care păreau mai importante pentru el, așa că a refuzat să asculte și a rămas insensibil la cele auzite.

Domnul Isus a explicat că „cel rău“, însuși diavolul, este cel care „vine și răpește“ (versetul 19). Mesajul nu lasă o impresie puternică sau permanentă și astfel este pierdut definitiv.

Liderii religioși din acea vreme se încadrau în această categorie de sol. Mai ales ei se împotriveau Domnului Isus și mesajului Său. Aceștia „au respins pentru ei înșiși hotărârea lui Dumnezeu“ (Luca 7.30), așa că nu au adus rod. În ziua de astăzi încă se vestește Cuvântul lui Dumnezeu. Însă cei care-l aud au inimile împietrite și nu îl primesc, așa că nu aduc rod pentru Dumnezeu.

Citirea Bibliei: Estera 8.1-14 · Proverbe 21.1-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 14.23-34

Deruta filistenilor este totală. Poporul s-a strâns la Saul pentru a-i urmări şi a-i tăia în bucăţi. Totuşi, israeliţii nu sunt înflăcăraţi de aceeaşi energie pe care Ghedeon şi însoţitorii lui o arătaseră în împrejurări similare. Aceştia din urmă merseseră după Madian „obosiţi, totuşi urmărind” mereu pe vrăjmaş, pentru că fuseseră învioraţi înainte de a porni la luptă (Judecători 7.6; 8.4).

Aici, din contră, Saul a interzis poporului o zi întreagă să se învioreze mâncând, în pofida misiunii arzătoare care le stătea înainte. Interdicţia legală, rod al imaginaţiei, ne duce cu gândul la atât de multe alte invenţii omeneşti în materie de religie! În cazul acesta, ea nu a adus decât consecinţe neplăcute: Pe de o parte, înfrângerea filistenilor este mai puţin completă decât dacă s-ar fi realizat cu o armată în putere.

Pe de altă parte, vine seara, când poporul are, în sfârşit, libertatea să mănânce, dar sunt atât de presaţi de foame, încât sacrifică animalele într-un fel în care carnea se consumă cu sânge, comiţând astfel un păcat de moarte (Levitic 17.10-14).

Oare nu era cu mult mai grav să nu asculte de Domnul decât să încalce ordinul firesc (carnal) al lui Saul?

CUM POȚI SĂ AI PACE (4) | Fundația S.E.E.R. România

„Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu…” (Psalmul 46:10)

Pentru a avea pace, tu trebuie să te concentrezi pe prezența lui Dumnezeu. Lucrul asupra căruia alegi să te concentrezi îți alimentează fie temerile, fie credința.

Biblia spune: „Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.” (Isaia 26:3). Acest verset ar putea fi sintetizat astfel: „Schimbă-ți focalizarea – uită-te la Dumnezeu!” Psalmistul spune: „Dumnezeu este… un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi.” (Psalmul 46:1).

Și tot în acest psalm, El ni Se adresează (în vers. 10): „Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu.” Cred că aceste versete au fost scrise în timpul lui Ezechia; forțele inamice încercuiseră Ierusalimul și israeliții erau tensionați, așa că vor fi rostit această rugăciune! Cu cinci minute înainte de amiază, Dumnezeu i-a lovit pe asirieni cu o molimă și 185.000 dintre ei au pierit. Ierusalimul a fost salvat și toată lumea a fost fericită.

Acest psalm ne ajută să ne amintim că Dumnezeu este refugiul nostru. Indiferent cât de copleșitoare pare a fi situația, El este întotdeauna de partea ta pentru a te ajuta. Acest psalm ne informează cu privire la două lucruri legate de primirea ajutorului lui Dumnezeu în vremuri grele: primul este „să ne oprim”. Multe dintre necazurile noastre provin din incapacitatea noastră de a ne opri. Iar al doilea: „să știm că El este Dumnezeu”.

Știai că în centrul unui uragan sau al unei tornade există un miez liniștit numit ochi? La fel este și în viața noastră. Deși pare că totul explodează în jurul nostru, ne putem găsi un loc liniștit în prezența lui Dumnezeu. Când trăim în acest fel, „pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, ne va păzi inimile și gândurile…” (Filipeni 4:7). Iar acesta este singurul mod sănătos de a trăi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
15 ian. 2025

15 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre, pentru că noi nu știm ce să cerem așa cum ar trebui, dar Duhul Însuși mijlocește cu suspine de nespus.

Romani 8.26

Cineva ar putea să spună că puțin contează în viața practică dacă Duhul Sfânt este o Persoană, o putere sau o influență. Conștient sau inconștient, mulți se gândesc, de asemenea, la El ca fiind numai o putere. Și totuși este deosebit de însemnat să înțelegem această deosebire, mai întâi, desigur, pentru că lucrul acesta atinge un adevăr fundamental: dacă Duhul Sfânt n-ar fi o Personalitate, o Persoană divină, atunci nici n-ar exista o Treime dumnezeiască.

Dar o astfel de gândire schimbă totul în viața practică, personală. Dacă El este doar o putere care lucrează în mine, atunci eu pot să-mi împlinesc anumite planuri și, făcând așa, să mă folosesc de puterea aceasta. Dacă însă o Persoană divină locuiește în mine, atunci eu nu voi mai face planuri și nu voi mai urmări nimic de la mine însumi. Atunci El este Cel care face planurile și le împlinește, iar eu nu am altceva de făcut decât să mă las să fiu folosit de El. Și atunci nu mai sunt eu cel care lucrează, ci mai degrabă sunt un instrument care poate fi folosit de El, pentru ceea ce vrea El. Și nu este oare o diferență enormă între o creatură ca mine – care ar vrea să-L folosească pe Dumnezeu pentru planul meu – și Dumnezeul Cel Atotputernic care Se pleacă spre o astfel de creatură și, în harul Lui, vrea s-o folosească pentru a-Și aduce la îndeplinire voia Lui minunată? Cel dintâi fel de a gândi este în întregime păgân și conduce la o supraestimare a eului și la arătarea propriei voințe. Așa fac păgânii cu idolii lor. Cel de-al doilea fel de a gândi te duce la smerenie și la dependență, dar în același timp la siguranța slăvită de a fi în căile lui Dumnezeu și de a avea aprobarea Lui. Și oare există ceva care ar face inima mai fericită decât cunoașterea aceasta și care ar da mai multă putere pentru a rămâne neclintit, oricât de puternică ar fi împotrivirea?

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Greutăți diferite și măsuri diferite: amândouă sunt o urâciune pentru Domnul.

Proverbe 20.10

Minciuna

Mințim atunci când, știind adevărul, afirmăm contrariul. Dar mințim și atunci când, necunoscând adevărul, ne grăbim să negăm un fapt care totuși este evident. În ambele cazuri am mințit. Așa se face că, din neatenție, uneori ne putem face vinovați de rănirea unui prieten, de răspândirea unei acuzații false sau chiar de lepădarea de scumpul nostru Mântuitor și Domn. Apostolul Petru a ajuns să jure și să se blesteme că nu-L cunoaște pe Isus (Matei 26.69-75).

Un principe își pierduse împărăția. Împăratul Traian (53-117), unul dintre „cei cinci împărați buni“ ai Imperiului Roman, îl detronase pe regele Traciei, luându-l prizonier pe fiul acestuia. Tânărul principe a câștigat dragostea împăratului roman, care s-a hotărât să-i redea tronul tatălui său. S-a întâmplat însă că l-a prins cu minciuna. Întâlnindu-l la palat, l-a întrebat unde a fost, iar tânărul, fără să știe că regele îl văzuse plimbându-se prin grădină, i-a răspuns: „La școală“. Traian i-a spus: „Mă hotărâsem să-ți dau înapoi regatul, dar, fiindcă ai mințit, te-ai arătat nedemn de el. Îl voi da aceluia care-l merită mai mult decât tine“.

    O, Adevăr, o, Dumnezeu, în Tine vreau să fiu mereu;

    Să nu mai fiu și Tu și eu, ci numai Tu, Tu Domnul meu!

Citirea Bibliei: Ioel 1.1-20 · Proverbe 1.20-33

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 8:1-17

Lecţiile de umilinţă pe care Ghedeon le primise de la Domnul au rodit. El este gata să recunoască rolul pe care ceilalţi l-au avut în câştigarea victoriei. Şi mânia bărbaţilor lui Efraim dispare în faţa răspunsului său plin de blândeţe, prin care subliniază importanţa a ceea ce ei făcuseră (v. 2, 3). Să scoatem în evidenţă lucrarea altora şi să apreciem valoarea calităţilor lor, în loc să insistăm asupra lucrării noastre şi a calităţilor noastre, este un fruct al vieţii divine care nu are nimic comun cu ipocrizia diplomaţiei omeneşti. Petru ne aminteşte că un duh blând şi liniştit este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu (1 Petru 3.4). Dumnezeu i-a ales bine pe cei trei sute de luptători. Ei nu-şi iau în seamă acum oboseala, nici propriul confort, nici setea lângă izvor (cap. 7). Au o singu­ră ţintă şi o urmează până la capăt (v. 4). „Eu una fac − declară Pavel − alerg drept spre ţintă” (Filipeni 3.13-14). „Trântiţi jos, dar nu nimiciţi”, spune el în altă parte

(2 Corinteni 4.9). Asemenea lui Ghedeon cu oamenii din Sucot şi din Penuel, apostolul va trebui să treacă prin experienţa dureroasă că toţi l-au abandonat (2 Timotei 4.16). Dar ce contrast cu aspra răzbunare a lui Ghedeon: Pavel poate adăuga, ca un adevărat ucenic al Stăpânului său: „să nu li se ţină în seamă”!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII UN UCENIC AL LUI HRISTOS! | Fundația S.E.E.R. România

„Pentru întâia dată, ucenicilor li s-a dat numele de creştini în Antiohia.” (Faptele apostolilor 11:26)

Știai că termenul „ucenic” apare de peste 250 de ori în Noul Testament, în timp ce cuvântul „creștin” apare doar de trei ori? (poți să memorezi: Faptele apostolilor 11:26; 26:28; 1 Petru 4:16). Cuvântul „creștin” a fost introdus pentru prima dată pentru a descrie cine erau ei, ucenicii lui Isus Hristos!

Dallas Willard, gânditor creștin american din sec. al XX-lea, folosește ilustrația mașinii pentru a descrie un ucenic: „Ucenicul lui Isus nu este modelul de lux sau de mare putere al creștinului – special capitonat, texturat, aerodinamic și dotat pentru banda rapidă de pe calea dreaptă și îngustă. El se află pe paginile Noului Testament ca fiind primul nivel de transport de bază în Împărăția lui Dumnezeu.”

A deveni creștin este opera unui moment: se întâmplă când îți pui încrederea în Hristos. Dar a deveni ucenic este lucrarea unei vieți întregi: cere să te lepezi de tine însuți și să spui „da” voinței lui Dumnezeu în fiecare zi a vieții tale!

Ce înseamnă să fii un ucenic al lui Isus? Cel puțin aceste trei lucruri:

1) Să-L asculți și să înveți de la El; asta necesită citirea, studierea, memorarea, verbalizarea și aplicarea adevărurilor preluate din Scripturi în viața ta de zi cu zi.

2) Să-L urmezi oriunde te- ar conduce El. Asta ar putea presupune schimbarea planurilor tale, renunțarea la unele dintre relațiile tale și să permiți accesul și controlul Domnului la lucruri pe care ai vrea să le păstrezi!

3) Să Îi fii devotat. Într-o zi, Domnul Isus l-a întrebat pe Petru: „Mă iubești tu mai mult decât aceștia?” (Ioan 21:15). Să reținem expresia „mai mult”. A fi ucenic înseamnă a-L iubi pe Isus mai mult decât pe oricine sau orice altceva.

Aceasta este viața cea mai împlinitoare și plină de satisfacții pe care o poți trăi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
29 nov. 2024
1 Comment

29 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nicidecum nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.

Ioan 8.12https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Călăuzirea divină (2)

Aceasta este o călăuzire vie. Ea nu funcționează după un act care consemnează reguli exacte sau după reglementări care pot fi învățate în prealabil; ea înseamnă să urmezi un Hristos viu; să umbli așa cum a umblat El; să faci ce a făcut El; să Îi imiți exemplul în toate lucrurile. Acesta este modul de trăire creștin. El presupune să avem privirea ațintită asupra lui Isus, având caracteristicile și trăsăturile naturii Lui întipărite în natura noastră cea nouă, ele fiind reflectate sau reproduse în viața și în comportamentul nostru de fiecare zi.

Desigur că aceasta presupune renunțarea la voia noastră, la planurile noastre și la întregul nostru mod de a ne guverna viața. Trebuie să urmăm norul; trebuie să-L așteptăm întotdeauna doar pe Dumnezeu. Nu putem spune: «Vom merge aici sau acolo, vom face cutare sau cutare lucru, mâine sau săptămâna viitoare». Toate acțiunile noastre trebuie să fie așezate sub autoritatea acelei propoziții care, din nefericire, este prea adesea uitată, dar care ar trebui să reprezinte motoul vieții noastre: „Dacă va voi Domnul“. O, dacă am înțelege mai bine toate aceste lucruri! Ele ne-ar ajuta să înțelegem mult mai clar însemnătatea călăuzirii divine. Cât de adesea ne imaginăm zadarnic, poate chiar afirmăm cu îndrăzneală, că norul se mișcă chiar în direcția înclinațiilor noastre! Vrem să facem un anume lucru sau o anumită acțiune, iar apoi căutăm se ne convingem pe noi înșine că voia noastră este voia lui Dumnezeu. Astfel că, în loc de a fi călăuziți în mod divin, ne înșelăm singuri. Dacă acționăm astfel, dovedim că voia noastră este nezdrobită și de aceea nu putem fi călăuziți corect. Cheia unei călăuziri reale – a călăuzirii venite de la Dumnezeu – constă într-o voință supusă în mod complet.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou.

Ezechiel 36.26

Nu reparați nimic!

Un om avea o cabană dărăpănată din lemn și un teren în jurul acesteia. Într-o zi, la el a venit un om bogat care s-a oferit să îi cumpere cabana și terenul.

Cum prețul oferit era foarte generos, bărbatul a acceptat bucuros oferta. Atunci s-a gândit că merită să facă un efort pentru a repara tot ce se mai putea. Așa că în următoarele zile a fost foarte ocupat cu reparațiile. A bătut câteva cuie la scările șubrede, a înlocuit unele țigle de pe acoperiș, a făcut să funcționeze ferestrele și ușile și a înlocuit geamurile sparte. Dar imediat după ce contractul de cumpărare a fost semnat și prețul a fost plătit, cumpărătorul a pus să fie demolată întreaga cabană. El era interesat doar de teren, pentru o nouă construcție.

La fel se întâmplă și cu relația noastră cu Dumnezeu. El vrea să ne remodeleze viața, dar nu Se poate folosi de „reparațiile“ noastre. Ceea ce a rezultat din viața noastră anterioară trăită în păcat nu este bun de nimic. Isus Hristos ne acceptă așa cum suntem, cu toate „vechiturile“ noastre – fapte și gânduri – de care ne este rușine. Dar El nu vrea doar să ne repare, ci dorește să facă absolut totul nou: inima, ființa, viața în întregime.

De aceea, să nu mai încercăm să facem acceptabilă vechea noastră ființă, ci să ne predăm Lui cu totul! Să-I predăm Lui „cheile de la vechea casă“, fără să mai reparăm ceva! Ceea ce va face El atunci va fi spre bucuria noastră și a Lui.

Citirea Bibliei: Ezechiel 20.27-49 · Psalmul 122.1-9

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iosua 3:14-17; 4:1-8https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Chivotul a intrat primul în ape, deschizând calea poporului. Intrarea lui Hristos în moarte ne deschide o cale pe care n-am mai trecut, o cale nouă şi vie (3.4; Evrei 10.20). Înainte de cruce, nimeni nu s-a în­tors definitiv din moarte după ce a intrat în ea. Dar Hristos S‑a întors, iar noi acum trecem prin ea cu El, fără a-i simţi amărăciunea. „El a prefăcut marea în uscat; au trecut fluviul cu piciorul; acolo ne-am bucurat în El“ (Psalmul 66.6).

Observăm cum chivotul a rămas în albia râului până a trecut tot poporul (v. 17). Minunată garanţie a integrităţii poporului! Moartea nu ne poate înghiţi. Hristos a trecut prin ea în contul nostru. Dar să ne gândim ce a însemnat pentru Domnul Vieţii să-Şi dea sufletul.

Iona 2.4 … spune despre toate valurile grozave care au trecut peste El în realitate: apele I-au înconjurat până şi sufletul … (vezi şi Psalmul 42.7). Nepreţuit Mântuitor! El a primit suferinţa şi moartea, iar noi, eliberarea, viaţa, strălucirea. Apele nu pot stinge şi râurile nu pot îneca iubirea „tare ca moartea“ care L-a făcut să intre în valuri pentru a ne salva pe noi de puterea lor (Cântarea Cântărilor 8.6, 7).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII ATENT LA LUCRURILE „MĂRUNTE”! | Fundația S.E.E.R. România

„Daniel s-a hotărât să nu se spurce…” (Daniel 1:8)

Îți poți imagina cum ar fi să fii luat din casa ta și dus prizonier într-o țară ostilă?! Asta s-a întâmplat cu Daniel. Regele Nebucadnețar i-a cucerit țara și l-a dus ca rob în Babilon. Daniel și-a pierdut casa, slujba, libertatea, cultura, prietenii și statutul de membru al nobilimii israeliene. A trebuit să învețe o limbă străină și să trăiască într-un loc în care nu voia să fie.

Dacă ai fi fost în locul lui Daniel, oare n-ai fi fost tentat să te concentrezi asupra lucrurilor pe care nu le puteai controla? Să dai vina pe exil pentru nefericirea ta, și să-ți plângi de milă? Ei bine, Daniel n-a făcut asta! El s-a ocupat de viața lui chiar și în domeniile „mărunte” am spune noi.

Biblia spune (Daniel 1:8): „Daniel s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului.” El a decis să trăiască conform convingerilor sale – chiar și în lucrurile „mărunte”. Acest lucru are o mare însemnătate, deoarece bătăliile mici te antrenează pentru cele mari! Dacă Daniel nu ar fi preluat controlul în lucrurile mici, nu ar fi avut puterea de a spune nu problemelor mari, cum au fost închinarea la idoli sau înfruntarea „gropii cu lei” fără teamă sau compromisuri.

Poate că nu poți face nimic acum în privința casei tale, a slujbei sau a relației tale, dar îți poți schimba viața preluând controlul asupra lucrurilor „mărunte”. Poate că, la fel ca în cazul lui Daniel, este vorba de ceea ce bei, de ceea ce privești la televizor sau pe internet, de ceea ce-ți iese din gură sau de refuzul de a-i lăsa pe ceilalți să-ți dicteze atitudinea în funcție de modul în care te tratează. Atunci când „te hotărăști” să-L onorezi pe Dumnezeu în lucrurile „mărunte”, El te va binecuvânta și Se va implica în viața ta în moduri în care nu ai fi crezut că este posibil.

Așadar, iată Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi: fii atent la lucrurile „mărunte” din viața ta!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , ,
27 nov. 2024

27 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus a răspuns și i-a zis: „Tu ești învățătorul lui Israel și nu cunoști aceste lucruri? Adevărat, adevărat îți spun: noi vorbim ce știm și mărturisim ce am văzut, și voi nu primiți mărturia noastră. Dacă v-am spus cele pământești și nu credeți, cum veți crede dacă vă voi spune cele cerești?“.

Ioan 3.10-12https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Nicodim ar fi trebuit să cunoască toate acestea, deși cuvintele pe care Domnul i le adresează revelează adevăruri care merg mult mai departe. Acum înțelegem că nașterea din nou este de fapt produsă de Duhul lui Dumnezeu. Cel care este născut din nou este născut din Duhul și ceea ce este născut din Duhul este duh, în ce privește natura și caracterul său. Cu alte cuvinte, inima nouă și duhul nou, despre care se vorbește în cartea Ezechiel, sunt lucrarea Duhului Sfânt și conferă acelora care au parte de ea natura sfântă a Acestuia. Ceea ce este născut din carne este carne, în ciuda educației pe care ea ar putea să o primească, a cultivării de care ar putea avea parte sau chiar a creștinării. Chiar dacă au loc toate aceste procese, carnea rămâne tot carne; ea nu poate fi transformată în duh. Doar ceea ce este născut din Duh este duh, și așa ceva nu se găsește decât acolo unde a avut loc nașterea din nou.

Când Ezechiel a profețit despre felul în care Dumnezeu îl va „stropi cu apă curată“ pe Israel în acea zi viitoare, pentru ca el să poată fi curat, gândul acelora care citeau aceste cuvinte se îndrepta spre cartea Numeri, unde de două ori avem menționată stropirea cu apă. În Numeri 8 ni se prezintă felul în care leviții erau curățiți pentru a putea intra în slujba lor; Moise spusese cu privire la ei: „Stropește peste ei apa pentru curățire“ (Numeri 8.7). În Numeri 19 ni se prezintă felul în care restul israeliților erau curățiți de diferite întinări. Din cenușa vițelei roșii era făcută „o apă de separare“, iar această apă trebuia stropită peste oamenii sau peste lucrurile care erau întinate. „Apa de separare“, care curățea, era făcută din „cenușa vițelei arse“ – o imaginea a morții lui Hristos; iar apa curgătoare (sau vie) este o imagine a Duhului.

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și Iosif le-a zis fraților săi: „Apropiați-vă de mine“. Și ei s-au apropiat. El a zis: „Eu sunt fratele vostru Iosif, pe care l-ați vândut ca să ajungă în Egipt“.

Geneza 45.4

Iosif – salvatorul fraților săi

Pentru Iosif, văzut ca unul care Îl prefigurează pe Isus Hristos, calea a dus prin suferință la glorie. În timp ce Iosif era încă în închisoare, Faraon a avut un vis tulburător și nimeni nu i l-a putut interpreta. Abia atunci paharnicul și-a amintit de Iosif. Adus înaintea lui Faraon, el i-a explicat visul cu ajutorul lui Dumnezeu. Iosif a fost eliberat din închisoare și a devenit administratorul șef al averii lui Faraon, devenind astfel al doilea om din Egipt. Visul lui Faraon s-a împlinit: au urmat întâi șapte ani de belșug în țară, timp în care Iosif a strâns rezerve de cereale care nu puteau fi numărate și pe care le-a pus în depozite uriașe, iar după ei au venit șapte ani de secetă și de lipsuri.

Foametea bântuia și în Canaan, iar frații lui Iosif sufereau cumplit, așa că au venit și ei în Egipt pentru a cumpăra hrană. Au fost aduși în fața lui Iosif, dar ei nu l-au recunoscut; îl credeau dispărut sau mort. Pe măsură ce Iosif le punea la încercare dragostea lor frățească și încrederea lor, ei au devenit din ce în ce mai conștienți de vechea lor datorie față de Iosif: „Suntem într-adevăr vinovați față de fratele nostru … De aceea vine peste noi necazul acesta“ (Geneza 42.21). În cele din urmă, Iosif li s-a făcut cunoscut ca frate al lor, i-a iertat și a avut grijă de ei.

Hristos, Mesia poporului Israel, a fost, ca și Iosif, respins de „frații“ Săi. Pentru vremurile din urmă, Biblia anunță un timp de mare necaz. Iar atunci mulți dintre „frații“ lui Hristos Îl vor accepta de bunăvoie ca Mântuitor și Domn. Hristos îi va primi „și astfel tot Israelul va fi mântuit“ (Romani 11.26).

Citirea Bibliei: Ezechiel 19.1-14 · Psalmul 120.1-7

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iosua 2:14-24https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Faptul că Rahav a fost nu numai dintre vrăjmaşi, ci şi o persoană puţin recomandabilă, subliniază profunzimea harului divin. Ca şi o altă canaanită din timpul Domnului, credinţa ei o va face să participe, în sens spiritual, la „firimiturile“ care cad de pe masa copiilor lui Israel (Matei 15.22 …). Mijlocul prin care casa ei va fi protejată ne aminteşte de Paşte şi de sângele mielului uns pe uşori, făcând din Rahav o adevărată fiică a lui Israel. Prevăzând judecata care avea să se abată asupra Ierihonului, ea şi ai ei sunt invitaţi să se aşeze sub protecţia funiei stacojii. Remarcăm că aceasta este imediat legată la fereastră. Să ne punem cât mai repede la adăpostul sângelui răscumpărător − iată ce ne învaţă Rahav, dacă până acum nu am făcut-o încă, pentru că judecata se va abate asupra lumii cu aceeaşi certitudine cu care a venit asupra Ierihonului. Această femeie îşi proclamă certitudinea că Dumnezeul lui Israel va repurta victoria şi se sprijină pe promisiunea că ea o primeşte din partea Sa.

Raportul celor două iscoade este total diferit de cel al celor zece cercetaşi din Numeri 13. „Cu adevărat, Domnul a dat (nu va da) în mâinile noastre toată ţara“. Acest verset, 24, este împlinirea ad-litteram a ceea ce declara cu patruzeci de ani mai înainte cântarea de la Marea Roşie (Exod 15.15 sf.).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FĂ-ȚI PARTEA DIN TOATĂ INIMA! | Fundația S.E.E.R. România

„Din El, tot trupul, bine închegat şi strâns legat prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea…” (Efeseni 4:16)

Ai auzit probabil spunându-se că, dacă nu ești persoana aflată la conducere, rareori se schimbă perspectiva. Problema este, însă, că nu toată lumea poate fi persoana aflată în frunte. Și este mai bine să fii un actor care lucrează decât o vedetă fără loc de muncă; cel puțin vei fi în piesă! În plus, majoritatea marilor realizatori, dacă sunt sinceri, îți vor spune că nu ar fi putut reuși singuri; au avut nevoie de contribuția fiecărui membru al echipei.

Așa că, dacă Dumnezeu te-a pus astăzi într-un rol în care trebuie să oferi sprijin, acceptă-l fără să te plângi. Fă-ți partea, pentru ca întreaga producție să fie mai puternică. Nu numai că vei învăța totul despre spiritul de echipă, iar acest lucru este important pentru momentul în care vei ajunge să conduci, dar vei învăța și virtutea hristică a smereniei.

Biblia spune că vei „creşte în toate privinţele, ca să ajungi la Cel ce este Capul, Hristos. Din El, tot trupul, bine închegat şi strâns legat prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei şi se zideşte în dragoste.” (Efeseni 4:15-16).

Așadar, fă-ți partea din toată inima. Oprește-te și gândește-te la modul în care îți trăiești viața. Dai tot ce ai mai bun din tine, sau te abții, sperând că altcineva îți va recunoaște talentul? Nu este vorba despre măreția rolului care ți-a fost dat, ci despre cât de mult efort și interes depui ca să-ți faci treaba. Dacă Dumnezeu te-a pus într-un rol secundar, și nu într-unul principal, este pentru că El știe că echipa are nevoie de calitățile și de talentele tale specifice.

Cere-I lui Dumnezeu să te ajute să accepți rolul pe care ți l-a dat – oricare ar fi acesta – și învață să-l împlinești cu recunoștință și demnitate. Așa că, adu-ți contribuția în oricare dintre pozițiile în care te afli astăzi, și fă-ți partea din toată inima!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
20 nov. 2024

20 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Mai bine doi decât unul, pentru că au o bună răsplată pentru truda lor … și o funie împletită în trei nu se rupe ușor.

Eclesiastul 4.9,12https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Aceste versete sunt de obicei citite la nunți, însă este evident că Eclesiastul a avut în vedere un scop mai larg atunci când a scris despre diferitele relații și despre binecuvântările care decurg din ele.

În primul dintre ele, el vorbește despre trudă. Într-adevăr, este nevoie de trudă pentru a menține o relație în bune condiții. Acest lucru se aplică tuturor situațiilor de „sub soare“ în care ne-am putea afla, ca ființe omenești. Însă relațiile dintre cei credincioși trebuie însoțite de o trudă specială: relația de căsătorie, de familie, de adunare și cea legată de lucrarea Domnului.

În fiecare dintre aceste relații este necesar ca, din când în când, să ne aducem aminte de regulile biblice conform cărora trebuie să trăim și să lucrăm împreună. Și ce este de făcut atunci când se ivește o problemă? Trebuie ca unul dintre noi să ia inițiativa și să-l abordeze pe celălalt. Dacă au fost comise greșeli, dacă cineva s-a făcut vinovat față de altcineva, există întotdeauna calea mărturisirii și a iertării. Un astfel de efort va avea întotdeauna o bună răsplată.

Chiar dacă uneori pot apărea complicații, merită să nu străbatem drumul singuri. Se menționează de asemenea pericolul căderii. Cine nu cunoaște despre acest lucru? Cât de bine este deci să ai pe cineva care să te ridice! Iar într-o lume din ce în ce mai digitalizată și mai rece din punct de vedere moral, avem nevoie de căldura dragostei frățești. Nu trebuie să căutăm, așa cum a făcut Petru, căldura focului acestei lumi necredincioase (Ioan 18.18), ci căldura de care să ne bucurăm trebuie să fie cea a părtășiei celor credincioși.

Și să nu uităm că, în cele din urmă, „funia împletită în trei“ este cea care nu se rupe. Noi îi dezamăgim pe unii, iar alții ne dezamăgesc pe noi, însă dacă relațiile noastre sunt întemeiate în Domnul și sunt întărite de El, ele nu se vor rupe în perioade de criză.

F. Ulrich

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pe mai-marele paharnicilor l-a pus iarăși în slujba lui de paharnic … iar pe mai-marele brutarilor l-a spânzurat, așa cum Iosif le interpretase.

Geneza 40.21,22

Iosif – nevinovat printre infractori

Negustorii l-au dus pe Iosif în Egipt și l-au vândut ca sclav unui înalt funcționar de la curtea lui Faraon. Acolo a ajuns administratorul proprietăților acestuia. Dar apoi, pe nedrept, Iosif a fost acuzat și aruncat nevinovat în închisoare. Cu timpul a devenit confidentul tuturor deținuților. Într-o zi, alți doi infractori au fost aruncați în închisoare: mai-marele paharnicilor și mai-marele brutarilor lui Faraon. Noaptea au avut amândoi vise ciudate, pe care nu și le puteau explica. Iosif i-a încurajat să-i povestească lui visele. „Interpretările sunt ale lui Dumnezeu“, le-a spus el. – Uimitor! În exterior, viața lui Iosif părea lipsită de perspectivă, dar el a ținut cu tărie la ceea ce Dumnezeu îi arătase în tinerețe. Cu ajutorul lui Dumnezeu, Iosif le-a interpretat visele și ceea ce el profețise s-a împlinit: mai-marele paharnicilor a fost repus în funcție, iar mai-marele brutarilor a fost condamnat la moarte.

Regăsim în acest tablou al lui Iosif imagini din viața lui Isus: condamnat în mod nevinovat, numărat printre cei fărădelege și, în cele din urmă, răstignit între doi tâlhari. La fel ca în cazul mai-marelui paharnicilor și al mai-marelui brutarilor, cei doi tâlhari au avut direcții opuse: unul a intrat în „viață“, ajungând în Paradis, iar celălalt a intrat în „moarte“, așteptându-l judecata. Dar există și o diferență remarcabilă! Astfel, dacă Iosif este cel care îi spune paharnicului: „Adu-ți aminte și de mine“, în tabloul răstignirii vedem că tâlharul este cel care cere acest lucru: „Adu-Ți aminte de mine“. Și Hristos i-a dat mântuirea veșnică.

Citirea Bibliei: Ezechiel 14.1-11 · Psalmul 119.65-80

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 32:15-33https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Cântarea pe care au învăţat-o fiii lui Israel de la Moise nu avea, în mod trist, decât o singură strofă! Cea pe care am învăţat-o ieri împreună cu poporul, exceptând v. 5, Îl preamărea pe Dumnezeu. Să privim acum latura omului! Bogăţiile date de Domnul poporului Său, enumerate în v. 14, nu au făcut în final decât ca acesta să se îngraşe (v. 15). În loc să se alipească mai puternic de „Stânca mântuirii sale“, aducându-I grăsimea mieilor şi jertfe de băutură (v. 14), Israel L-a părăsit, L-a dispreţuit, L-a întărâtat şi, în final, L-a uitat (v. 15, 16, 18). Câtă nerecunoştinţă! Şi, cu toate acestea, nu ne asemănăm noi uneori cu acest popor mizerabil? Nu „ne … îngrăşăm“ noi în mod conştient cu belşugul cu care ne umple Tatăl nostru? Facem să prospere lucrurile noastre pământeşti, uitând să-I acordăm Domnului locul care Îi aparţine în viaţa noastră. Celor care sunt „bogaţi în veacul de acum“ li se porunceşte „să nu se încreadă în nesiguranţa bogăţiilor, ci în Dumnezeu, care ne dă toate din belşug, ca să ne bucurăm de ele“ (1 Timotei 6.17). Dacă fiii lui Israel ar fi avut înţelepciune, „ar fi cugetat la sfârşitul lor de la urmă“ (v. 29).

Să ne dea Domnul înţelepciunea să administrăm darurile Sale ca unii care avem să-I dăm socoteală la momentul întoarcerii Sale!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU TRĂI CA UN ÎNFRÂNT! | Fundația S.E.E.R. România

„Acum voi sunteți curați din pricina cuvântului pe care vi l-am spus.” (Ioan 15:3)

Cuvântul lui Dumnezeu este ca o rețetă de la medic. Nu trebuie să înțelegi cum acționează medicamentul, trebuie doar să continui să-l iei cu perseverență și încredere. Se întâmplă ceva uimitor atunci când te hrănești regulat cu Cuvântul lui Dumnezeu: ispita începe să-și piardă autoritatea, și puterea biruinței începe să-i ia locul. De fiecare dată când te întâlnești cu un verset ce devine real pentru tine, dorința ta pentru Cuvântul lui Dumnezeu crește. Dar asta înseamnă că trebuie să citești Biblia chiar și atunci când nu ai chef, când crezi că nu ai timp sau când ai impresia că nu scoți prea multe din ea! Biblia spune: „După cum ploaia şi zăpada se coboară din ceruri şi nu se mai întorc înapoi, ci udă pământul şi-l fac să rodească şi să odrăslească, pentru ca să dea sămânţă semănătorului şi pâine celui ce mănâncă, tot aşa şi Cuvântul Meu care iese din gura Mea nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele.” (Isaia 55:10-11).

Nu trebuie să experimentezi neapărat anumite senzații pentru a ști că puterea Cuvântului lui Dumnezeu lucrează în tine, pentru că el (Cuvântul) este viu și lucrător, într-adevăr, iar citirea Bibliei te va ține departe de păcat (așa cum păcatul te va ține departe de citirea Bibliei!).

Se pare că după ce a păcătuit cu Batșeba, David a scris: „Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!” (Psalmul 119:11). Ai înțeles acum de unde îți extragi puterea pentru a trăi victorios? Domnul Isus a spus: „Acum voi sunteţi curaţi din pricina cuvântului pe care vi l-am spus.” Te-ai săturat să trăiești o viață de om învins? Atunci scaldă-ți mintea în fiecare zi în Cuvântul lui Dumnezeu, și lasă-l să curgă peste tine până când orice urmă de păcat și carnalitate este spălată.

Cuvântul de la Dumnezeu pentru tine este azi acesta: nu trăi ca un înfrânt!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
17 nov. 2024

17 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu mai este nicio condamnare pentru cei care sunt în Hristos Isus.

Romani 8.1https://www.good-seed.org/img/teiler.png

A îmbrățișat sufletul nostru adevărul minunat că suntem în Hristos Isus? „Nu mai este nicio condamnare pentru cei care sunt în Hristos Isus.“ De ce? Fiindcă nu mai există nimic de condamnat. Unii gândesc că aceasta este o afirmație foarte îndrăzneață. Da, este îndrăzneață, dar cu totul adevărată, și ce mare binecuvântare și bucurie produce ea! Nu mai există nimic de condamnat, dacă suntem în Hristos Isus!

devărul evangheliei este acesta: la cruce, Domnul Isus nu numai că a purtat păcatele noastre, ci a și fost făcut păcat de către Dumnezeu, S-a identificat cu tot ceea ce omul dintâi era și a purtat judecata lui Dumnezeu asupra omului dintâi. Prin urmare, istoria omului dintâi a luat sfârșit, pentru Dumnezeu și pentru credință, în moartea Celui de-al doilea Om. Totul a fost condamnat la cruce, iar acum n-a mai rămas nicio condamnare, nimic care să fie condamnat. Dumnezeu n-a tratat păcatul cu ușurătate. Hristos a purtat păcatele noastre și le-a înlăturat, însă, mai mult, El a fost făcut păcat și a coborât în adâncimile judecății cauzate de păcat, după care a înviat din acele adâncimi. El a devenit viața mea, iar eu sunt în El, de aceea este la fel de imposibil să fiu condamnat, cum este imposibil ca El Însuși să fie condamnat. Păcatul în carne n-a fost iertat, ci a fost condamnat, fiindcă Dumnezeu niciodată nu iartă păcatul ca rădăcină (firea păcătoasă, carnea). El îi iartă pe păcătoși și iartă păcatele, ștergându-le cu sângele lui Hristos, însă principiul rău al păcatului – păcatul în carne – nu poate sfârși decât în judecată.

Dacă suntem credincioși, suntem în Hristos înaintea lui Dumnezeu, de aceea nu este nicio condamnare pentru noi, fiindcă locul nostru este în Acela care a purtat toate păcatele noastre și a fost făcut păcat pentru noi, după care a părăsit acel loc al judecății, lăsând în abis tot ceea ce era împotriva noastră. Îi va condamna El pe cei pentru care a murit, pentru care a suferit nespus și pentru care El Însuși a fost condamnat? Niciodată! Binecuvântat să fie numele Lui de neprețuit!

W. T. P. Wolston

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fiul Omului va fi dat în mâinile preoților celor mai de seamă și ale cărturarilor. Ei Îl vor condamna la moarte și-L vor da în mâinile păgânilor, Îl vor batjocori, Îl vor biciui, Îl vor scuipa și-L vor omorî.

Marcu 10.33,34

La Ierusalim

Actul care va avea loc la Ierusalim este descris mai dinainte de Domnul Isus, prin intermediul a șapte scene:

Va fi dat în mâinile preoților celor mai de seamă și ale cărturarilor. Este vorba despre fapta josnică a lui Iuda Iscarioteanul, care L-a trădat pe Domnul său dușmanilor, pentru treizeci de arginți.

Ei Îl vor condamna la moarte. Pentru sinedriu, condamnarea Sa la moarte era lucru sigur; totuși, pentru a păstra aparențele, au pus la cale și câțiva martori falși.

Îl vor da în mâinile păgânilor. În ura lor de moarte, iudeii L-au adus pe Isus în fața judecătorului roman. Prin orice mijloc au căutat să obțină o hotărâre definitivă. Și au reușit.

Îl vor batjocori. De la tâlharii care au fost răstigniți împreună cu El și până la farisei, nimeni nu s-a temut să-L batjocorească prin vorbe amare pe Mântuitorul.

Îl vor biciui. Nu au lipsit nicidecum suferințele fizice, căci, înainte de a da sentința, Pilat a pus ca acuzatul nevinovat să fie biciuit fără milă.

Îl vor scuipa. Iudeii L-au scuipat în față pe Fiul lui Dumnezeu, pentru a-și exprima disprețul lor profund.

Îl vor omorî. Răstignit în afara cetății, Isus trebuia să moară, pentru că ei nu-L doreau printre cei vii.

Citirea Bibliei: Ezechiel 11.1-25 · Psalmul 119.17-32

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 31:17-18https://www.good-seed.org/img/teiler.png

După ce a îndemnat întreg Israelul să fie tare şi curajos (v. 6), Moise îi adresează aceleaşi cuvinte şi lui Iosua (v. 7). Sursa curajului este aceeaşi în amândouă cazurile: DOMNUL care merge cu ei.

Moise a redactat legea. Mai trebuia doar să fie citită! În plus, este dată o ultimă po­runcă, referitoare la citirea regulată a poruncilor divine înaintea întregii adunări a lui Israel: bărbaţi, femei şi copii. Cu ce scop? „Ca să audă şi să înveţe şi să se teamă de DOMNUL Dumnezeul vostru şi să ia seama să împlinească toate cuvintele legii acesteia“ (v. 12). Pentru acelaşi motiv avem şi noi strângerile ca adunare în care citim şi medităm asupra Cuvântului lui Dumnezeu. Şi acest v. 12 arată clar cum copiii îşi au locul lor acolo împreună cu părinţii. Să nu neglijăm „strângerea noas­tră laolaltă, după cum obişnuiesc unii (să facă)“ (Evrei 10.25)!

Pentru ce, după ce promisese lui Israel că nu-i va părăsi (v. 6), Domnul îi anunţă: „îi voi părăsi şi-Mi voi ascunde faţa de ei“ (v. 17)? Pentru că, între timp, poporul avea să-şi uite Dumnezeul şi să încalce legământul

(v. 16 sf.). Însă prin gura profe­tului Osea va fi formulată o ultimă promisiune: „voi vindeca necredinţa lor, îi voi iubi nestingherit“ (Osea 14.4).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

AI O AFACERE PENTRU CARE TE LUPȚI? | Fundația S.E.E.R. România

„Dumnezeu este… un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi.” (Psalmul 46:1)

Atunci când afacerea ta nu merge sau simți falimentul, îți poți pierde sentimentul siguranței, liniștea sufletească și capacitatea de a dormi. Iar asta îți afectează și familia! Dacă ești copilul lui Dumnezeu și te afli în această situație astăzi, amintește-ți aceste cuvinte: „Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi.” Eliberează-ți mintea pentru o clipă și gândește-te la acest lucru: tot ce ai Îi aparține lui Dumnezeu, inclusiv afacerea ta, nu-i așa? El este proprietarul, iar tu ești managerul. Așa că, atunci când apar problemele, ai dreptul (și responsabilitatea) de a merge la El pentru ajutor, și de a te aștepta ca El să întoarcă lucrurile în favoarea ta. Când ucenicii, deși s-au trudit, n-au putut prinde pești, Domnul Isus le-a spus unde să-i găsească. Iar ei au prins așa de mulți, încât s-a umplut barca de pești.

Biblia ne spune că nu e nimic prea greu pentru Dumnezeu (vezi Ieremia 32:27), iar acest lucru include și problema cu care te confrunți tu și situația în care te afli acum. Autorul Proverbelor spune: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.” (Proverbele 3:5-6) El te poate îndruma și prin sfatul unui prieten care a reușit acolo unde tu eșuezi.

De unde știm? Din Biblie: „Planurile nu izbutesc când lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc când sunt mulţi sfetnici.” (Proverbele 15:22). Uneori, acest lucru va necesita chiar schimbarea politicilor, a produselor sau a personalului, iar pentru asta ai nevoie de curaj și angajament. Dar, dacă ți-ai construit afacerea pe fundația integrității, corectitudinii, produselor de calitate și serviciilor bune, ai dreptul să te adresezi lui Dumnezeu în vremuri de necaz, să Îi ceri ajutorul – și să te aștepți să-l primești!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
02 mai 2024

2 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus a luat pâinile și, mulțumind, a împărțit celor care ședeau; și, la fel, din peștișori, cât au vrut.

Ioan 6.11

Atât Domnul cât și ucenicii au văzut nevoia fizică a mulțimii și au fost cuprinși de milă. Domnul i-a întrebat pe ucenicii Săi cum avea să fie hrănită o mulțime atât de mare de oameni. Ucenicii și-au recunoscut incapacitatea de a face acest lucru, însă Domnul putea hrăni mulțimea. Ucenicii au căutat resurse care ar fi putut fi folosite și au adus la Domnul ceea ce au găsit. El a luat ceea ce se găsise și, după ce a mulțumit pentru această hrană, le-a dat-o ucenicilor, care, la rândul lor, au împărțit-o mulțimii – și toți au mâncat și s-au săturat.

Există și astăzi aceeași nevoie de hrană, iar Singurul care poate potoli foamea spirituală este Domnul. Însă El folosește instrumente pentru această lucrare, de aceea înțelegem că avem nevoie să fim gata de a sluji cu ceea ce Domnul ne-a încredințat. Însă trebuie să facem efortul de a găsi ceea ce avem la dispoziție, după care, prin binecuvântarea Domnului, putem împărți altora. Este nevoie să fim sârguincioși, să ne rugăm, să căutăm binecuvântarea Domnului, să fim dependenți de El și să dăm mai departe ceea ce El ne-a dat.

Dacă recunoaștem nevoia „mulțimii“ și nu ne facem partea, trebuie să ne întrebăm cât de mult stăm în prezența Domnului, pentru a primi ceva de la El, astfel încât să dăm altora ceea ce El ne-a încredințat. Cât de mult ne rugăm cu toții, frați sau surori, tineri sau bătrâni, pentru predicarea Cuvântului? Sau venim cu inimi și cu mâini goale, fără să avem nimic de împărtășit, ci doar așteptând ca alții să ne hrănească? Să ne rugăm pentru Cuvântul predicat și să fim gata să fim folosiți în ceea ce Domnul dorește!

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

Eu am venit ca oile să aibă viață, și să o aibă din belșug.

Ioan 10.10

Doar ceva de la viață sau viața din belșug?

După o predică, un tânăr l-a abordat pe marele predicator englez C. H. Spurgeon și i-a spus: „Domnule Spurgeon, aveți dreptate, trebuie să Îl accept și eu pe Cel care a murit pe Golgota și să devin un copil al lui Dumnezeu. Mă voi converti într-o zi“. — „Într-o zi?“, a întrebat Spurgeon. „Ei bine, am vrut să spun că mai târziu.“ — „Mai târziu? De ce nu astăzi?“ Atunci tânărul a explicat puțin stânjenit: „Vreau, da, să fiu salvat și de aceea mă voi întoarce la Isus, dar mai întâi vreau să am ceva de la viață“.

Spurgeon i-a spus cu dragoste, dar și cu sobrietate: „Tinere, ești foarte puțin pretențios. Pentru mine ar fi prea puțin să am doar ceva de la viață. Nu vreau ceva de la viață, ci vreau viața. În Biblie scrie: «Eu am venit ca oile să aibă viață, și să o aibă din belșug»; «Cine crede în Fiul are viața veșnic㻓 (Ioan 10.10; 3.36).

Mulți oameni se aseamănă cu acest tânăr. Ei vor ceva de la viață. Ce își imaginează ei că este viața? Un pic de plăcere, puțină muzică, puțin sport, un hobby, dragoste etc.? Pot oare aceste lucruri să ne satisfacă și să ne facă fericiți? Nu, niciodată!

Viața eternă, care îl face pe om cu adevărat fericit, pacea inimii și liniștea conștiinței le poate da numai Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu. Cine Îl acceptă pe Domnul Isus primește o bogăție spirituală de neimaginat și, dincolo de aceasta, o bucurie veșnică în gloria lui Dumnezeu. Cine posedă și se bucură de toate acestea acum are o viață care merită trăită.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 2.1-11 · Efeseni 4.11-16

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 20:18-26, 21:1-6

Această scenă (v. 18-21) ne este reamintită în Evrei 12.19, pentru a ilustra deosebirea faţă de poziţia credinciosului în har. Lui nu i se mai porunceşte să facă una sau alta, ci să creadă în Isus care a făcut totul. De altfel, sfârşitul capitolului nu ni-l prezintă pe om în poziţia celui care face lucrări, ci în cea de adorator. Este clar că Sinai nu este locul unde Dumnezeu Se poate întâlni cu păcătosul (v.24). Versetul 25 arată că lucrările şi rânduielile omeneşti nu-şi găsesc locul în închinarea potrivită către Dumnezeu. În final, conform v. 26, nimeni nu trebuie să se ridice mai presus de fraţii săi; va fi vizibilă carnea, spre ruşinea sa.

În imaginea robului evreu (21.2-6) Îl recunoaştem pe Domnul Isus (compară cu Zaharia 13.5, 6), Omul ascultător, singurul care a împlinit Legea. Acest Rob desăvârşit putea pleca liber pentru a Se înălţa la cer, fără să treacă prin moarte. Dar acolo El ar fi fost singur. Însă în iubirea Lui infinită, Hristos a dorit compania unei mirese. Pentru aceasta El a plătit preţul necesar. Sângele-I vărsat, rănile Sale dovedesc aceasta, proclamând pentru eternitate umilinţa de bunăvoie a Celui care „a luat chip de rob“ (Filipeni 2.7) şi care, chiar şi în glorie, va găsi plăcere să-i slujească pe ai Săi (Luca 12.37).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND PIERZI PE CINEVA DRAG | Fundația S.E.E.R. România

„Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit…” (1 Tesaloniceni 4:13)

Ți s-a întâmplat vreodată să fii nevoit să te desparți, de partea aceasta a cerului, de o persoană foarte dragă? Cu siguranță, da! Iar la înmormântare ai auzit cuvinte precum: a plecat, s-a stins din viață, a trecut dincolo. Pentru tine aceste cuvinte au fost foarte dureroase. Poate te-ai gândit: „Unde a plecat? S-a stins din viață, și unde a ajuns? Pentru cât timp vom fi despărțiți?” Când cineva moare „sătul de zile”, poți accepta mai ușor despărțirea… Dar când a murit în urma unui act de violență, sau după o lungă luptă cu boala? Atunci visele tale sunt îngropate împreună cu sicriul coborât în pământ. Apostolul Pavel scria: „Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El.” (1 Tesaloniceni 4:13-14). Aceste cuvinte transformă durerea noastră lipsită de nădejde într-o durere plină de nădejde. Cum se poate? Prin faptul că ne asigură că ne vom întâlni din nou cu cei dragi ai noștri, de partea cealaltă a cerului. Nu-i așa că asta ne dorim și asta vrem să credem? Tânjim să știm că cei dragi ai noștri sunt în siguranță. Vrem să fim siguri că sufletul ajunge într-o clipă în prezența lui Dumnezeu. Dar îndrăznim oare să credem lucrul acesta? Potrivit Sfintei Scripturi, așa este! Când moare, creștinul intră numaidecât în prezența lui Dumnezeu și se bucură în părtășie conștientă cu Tatăl ceresc și cu alții care au plecat înainte. Iar următoarele cuvinte de pe o piatra funerară a unui credincios ar trebui să fie o încurajare pentru noi toți: „Plecarea este pentru o clipă, dar întâlnirea va fi pentru veșnicie!”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

Newer Entries →