Mana Zilnica

Mana Zilnica

28 ian. 2025

28 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Frații săi au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe toți frații lui, și îl urau și nu-i puteau vorbi cu pace. Și Iosif a visat un vis și l-a istorisit fraților săi, și ei l-au urât și mai mult.

Geneza 37.4,5

Dacă Iosif a avut un loc unic în afecțiunile tatălui său și dacă a fost destinat în sfaturile lui Dumnezeu pentru locul supremației, el, între timp, a trebuit să înfrunte ura fraților săi. Și chiar așa a trebuit să fie, dacă, într-o anumită măsură, istoria lui a fost rânduită să o prefigureze pe cea a unei uri și mai mari, aceea pe care Hristos a trebuit să o îndure din mâinile oamenilor. Cel pe care Dumnezeu L-a rânduit să ocupe acel loc din care va exercita domnia universală este singurul care este urât de orice inimă firească. De ce are inima omenească o ură așa de mare față de Hristos? Există vreun motiv în El pentru manifestarea acestei uri? Cu siguranță nu, pentru că în Hristos nu a existat nici cea mai mică măsură de cruzime sau de violență, de poftă sau de lăcomie, de laudă sau de aroganță, de josnicie sau de egoism, lucruri care există în toți ceilalți oameni și care dau ocazia pentru manifestarea urii. Orice lucru care exista în El îmbia spre dragoste. În timp ce alții umblau din loc în loc făcând rău, El „umbla din loc în loc făcând bine“ (Fapte 10.38). Gura omului este plină de blestem și de amărăciune și, cu toate acestea, omul a trebuit să dea mărturie cu privire la „cuvintele de har care ieșeau din gura Lui“ (Luca 4.22), iar ofițerii care au fost trimiși să-L aducă la preoții de seamă au spus: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul acesta“ (Ioan 7.46).

Și totuși, în ciuda faptelor Sale de dragoste și a cuvintelor Lui de har, ei L-au răsplătit cu rău pentru bine și cu ură pentru dragostea Lui (Psalmul 109.5). El a putut spune pe bună dreptate: „M-au urât fără temei“. Există o mulțime de motive pentru a stârni ura, dar nu s-a găsit niciunul în El. Nu există niciun motiv în om pentru manifestarea dragostei lui Hristos și nu exista niciun motiv în Hristos pentru a stârni ura din partea omului. Dar de ce L-ar urî inima rea a omului pe Acela a Cărui întreagă viață a fost cheltuită în manifestarea iubirii față de om? Răspunsul ne este oferit de istoria lui Iosif. De ce a fost Iosif urât de frații săi? Nu a fost el în compania lor ca unul care slujea? Așa a fost, dar ei erau răi și, prin urmare, oricât de plăcută era slujba lui, prezența lui expunea starea lor rea și stârnea ura lor. Pentru un astfel de motiv, ba într-o măsură cu mult mai profundă, lumea L-a urât pe Hristos, astfel că El a putut spune: „Mă urăște, pentru că Eu dau mărturie despre ea că lucrările ei sunt rele“ (Ioan 7.7).

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Așa este și învierea morților. Este semănat în putrezire, înviază în neputrezire; este semănat în dezonoare, înviază în glorie; este semănat în slăbiciune, înviază în putere.

1 Corinteni 15.42,43

Piatra de la mormântul scriitorului

Pe inscripția funerară de la mormântul scriitorului francez Paul Claudel nu este menționată nicio dată, ci doar acest epitaf: „Aici odihnesc rămășițele muritoare și sămânța lui Paul Claudel“. Cuvintele sale trebuie să fi fost inspirate de prima Epistolă a lui Pavel către Corinteni. Dacă este ușor de înțeles că mormântul conține rămășițele unei persoane, este surprinzător că rămășițele din pământ vorbesc despre o speranță a vieții. Totuși, așa spune Biblia, că trupul omului este cumva „semănat“: fie prin înmormântare într-un cimitir, fie scufundat în mare, fie incinerat. După cum o sămânță semănată în pământ moare pentru a germina și a da naștere unei noi plante, așa și trupul omului va „germina“ prin intervenția lui Dumnezeu. Aceasta este învierea.

Toți morții vor învia, dar nu toți în același timp. Credincioșii din toate generațiile, cei care au primit viața din Dumnezeu, vor învia atunci când Isus Hristos va veni să îi ia în glorie pentru a fi cu El în casa Tatălui (1 Tesaloniceni 4.15-17). Iar la sfârșitul timpului vor învia trupurile tuturor celor care au respins numeroasele și variatele mărturii ale bunătății lui Dumnezeu; dar vor învia pentru a se prezenta înaintea Judecătorului, a Domnului Isus Însuși (Fapte 20.11).

Orice om Îl va întâlni pe Domnul Isus: fie astăzi, ca Mântuitor, fie mai târziu, ca Judecător. Vino așa cum ești! Primește harul Său!

Citirea Bibliei: Ezra 7.19-28 · Proverbe 8.1-9

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 16:1-12

Samson este un om plin de contraste: din punct de vedere fizic este foarte puternic; din punct de vedere moral este slab, gata să cedeze la toate capriciile proprii. În afară era pus deoparte pentru Domnul; părul său lung arăta acest lucru. Dar înăuntru, inima îi era împărţită. Dovada este că iubea pe cineva dintre vrăjmaşii poporului său. Ar trebui să ne întrebăm dacă, în vieţile noastre, ceea ce arătăm în afară corespunde cu starea interioară a inimii. Exersarea trupului nu este fără folos, dar ceea ce are valoare înaintea lui Dumnezeu nu sunt succesele în sport, care dezvoltă orgoliul, ci victoriile în secret asupra poftelor noastre. Prin faptul că nu are părul tuns, o tânără credincioasă îşi arată în afară ascultarea ei. Din nou această ascultare trebuie să fie la fel şi în inima ei!

În lectura de astăzi găsim o imagine a Celui care „a zdrobit porţile de aramă şi a sfărâmat zăvoarele de fier” (Psalmul 107.16). Samson, smulgând porţile cetăţii Gaza şi ducându-le în vârful muntelui pe umerii săi puternici, ne duce cu gândul la Hristos: El a rupt legăturile morţii, eliberându-i astfel „pe toţi aceia care, prin frica de moarte, erau supuşi robiei toată viaţa lor” (Evrei 2.15). Apoi El este înviat în putere, având „cheile morţii şi ale Locuinţei Morţilor” (Apocalipsa 1.18).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ATITUDINEA CORECTĂ (1) | Fundația S.E.E.R. România

„…Fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi.” (Filipeni 2:3)

Să observăm împreună ce poate face o atitudine corectă:

1) Atitudinea corectă aduce o schimbare în relațiile tale. Theodore Roosevelt a spus: „Cel mai important ingredient din formula succesului este să știi cum să te înțelegi cu oamenii.” Iar apostolul Pavel scria: „Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” (Filipeni 2:3-4) Dacă palmaresul tău cu oamenii nu este prea bun, poate că ar trebui să te uiți la atitudinea ta. Chiar dacă este adevărat că unii oameni par să aibă pur și simplu darul de a-i câștiga pe ceilalți, cineva care are abilități limitate de relaționare cu oamenii poate învăța să-i câștige pe ceilalți dacă se decide să-și schimbe atitudinea și abordarea.

2) Atitudinea ta poate schimba modul în care faci față provocărilor vieții. În timpul Războiului din Coreea, când pușcașul american Chesty Puller s-a trezit înconjurat de opt divizii inamice, răspunsul său a fost: „În regulă, ei sunt în stânga noastră. Sunt în dreapta noastră. Sunt în fața noastră. Sunt în spatele nostru – de data asta nu pot scăpa de noi!” În viață, problemele, provocările, obstacolele și eșecurile sunt inevitabile.

Așadar, cum ai de gând să le faci față? Vei renunța? Vei lăsa condiționările să te facă nefericit? Sau vei încerca să scoți ce e mai bun din toată situația? Calea pe care o vei alege depinde de atitudinea ta. Vechea zicală este adevărată: „Ce nu te ucide, te face mai puternic!”

Amintește-ți momentele din viața ta în care ai crescut cel mai mult: nu au fost cumva tocmai momentele în care a trebuit să depășești obstacole și probleme? Așa că străduiește-te să ai o atitudine corectă, întotdeauna!

Posted in Biblia, Comentarii biblice, Daily Devotionals, mana, mana cereasca, mana de azi, mana lui dumnezeu, Mana Zilnica, Romanian devotionals, Studiu Biblic and tagged , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu
27 ian. 2025

27 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și să fie opt scânduri și postamentele lor de argint, șaisprezece postamente: două postamente sub o scândură și două postamente sub cealaltă scândură. Și să faci drugi din lemn de salcâm; cinci pentru scândurile dintr-o latură a cortului și cinci drugi pentru scândurile din cealaltă latură a cortului și cinci drugi pentru scândurile din latura cortului din spate, spre apus. Și drugul de la mijloc, din mijlocul scândurilor, să treacă de la un capăt la celălalt.

Exod 26.25-28

Trei laturi ale cortului întâlnirii erau făcute din scânduri de lemn de salcâm, acoperite cu aur și fixate în postamente de argint. Aceasta este o imagine a sufletelor mântuite, pe deplin întemeiate în răscumpărare (a cărei imagine este argintul) și îmbrăcate în dreptatea divină (a cărei imagine este aurul), cu scopul de a manifesta în afară caracterul divin.

Însă, pentru ca scândurile să poată sta împreună și să reziste vânturilor din pustie, era necesar să fie toate unite cu drugi, care ne conduc cu gândul la ceea ce îi unește pe copiii lui Dumnezeu: de exemplu, legăturile minunate ale dragostei frățești. Ce sprijin este pentru un tânăr credincios să aibă un frate căruia să-i poată vorbi despre dificultățile sale și cu care să poată îngenunchea în rugăciune! Mai presus de toate, Duhul Sfânt este Acela care îi unește pe toți cei credincioși, astfel încât ei să rămână strâns legați, pentru a rezista oricărui vânt de învățătură și tuturor eforturilor vrăjmașului de a-i face să se poticnească (Efeseni 4.2-4,14-16; 1 Corinteni 10.12).

Să remarcăm de asemenea ceea ce se spune despre scândurile din colțuri: ele erau „unite împreună la capetele lor“ (versetul 24; vedeți și Ioan 17.21 și 1 Corinteni 1.9,10). Legătura fiecărui credincios cu Domnul este cea care cimentează în mod perfect legătura de părtășie a celor credincioși între ei.

J. Koechlin

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu … poruncește acum oamenilor, ca toți, de pretutindeni, să se pocăiască, pentru că a rânduit o zi în care va judeca pământul locuit, cu dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit, dând tuturor dovadă prin aceea că L-a înviat dintre morți.

Fapte 17.30,31

Profesorul de filosofie

Profesorul nostru de filosofie nu scăpa nicio ocazie de a ataca Biblia. Într-o zi, după curs, l-am întrebat: „Nu credeți că acordați prea multă importanță Bibliei? De ce nu o lăsați în pace?“. El a răspuns: „Da, ai dreptate, dar poate că fac asta pentru că ea nu mă lasă pe mine în pace“.

Biblia spune despre un împărat care a poruncit să-i fie citite cuvintele pe care Dumnezeu i le dictase profetului Ieremia (Ieremia 36). Erau avertismente solemne din partea lui Dumnezeu, care l-au făcut să nu se simtă confortabil. Dacă dorea să evite judecățile anunțate, el trebuia să-și schimbe căile, să se pocăiască, ceea ce lui nu-i convenea. Astfel, fără a aștepta să se încheie lectura, el a aruncat în foc sulul cu scrierea. Nu aceea era calea de a avea pace. Ieremia a scris din nou toate cuvintele lui Dumnezeu, pe un alt sul. Cât despre judecățile pe care le anunțase, ele s-au împlinit.

Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, al unui Dumnezeu care ne iubește. De aceea El ne avertizează și ne invită să ne schimbăm atitudinea față de El. Poate că avertismentele Lui nu ne dau pace și sunt în conflict cu tendințele noastre rele. Dar, nu este oare Biblia adevărată? Vocea ei avertizează lăuntrul nostru și ne atinge conștiința. Nu-ți astupa urechile înaintea chemărilor lui Dumnezeu: El vrea să te salveze!

Citirea Bibliei: Ezra 7.1-18 · Proverbe 7.1-27

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 15:9-20

Israel a decăzut la starea cea mai de jos. Nu numai că nu suferă nimic sub stăpânirea filistenilor, dar este şi „chinuit” de eliberatorul pe care i l-a dat Dumnezeu. Bărbaţii lui Iuda se suie ca să-l lege pe Samson şi să-l îndepărteze dintre ei. „Nu ştii că filistenii stăpânesc peste noi?” (v. 11). Cu alte cuvinte, aceasta însemna: „Suntem satisfăcuţi cu situaţia în care ne aflăm. De ce ai venit să ne faci greutăţi?”

Dar ce ocazie i se oferă astfel lui Samson! El rupe funiile noi şi, de unul singur, câştigă o victorie răsunătoare. Ca şi ţepuşa pentru boi a lui Şamgar (3.31), falca unui măgar este o armă de dispreţuit. Aceasta scoate în evidenţă faptul că victoria vine numai de la Dumnezeu.

Samson a trebuit să experimenteze faptul că, după luptă, îi este necesară apa pe care o dă Dumnezeu. Răspunzând rugăciunii lui, apa ţâşneşte pentru el din crăpătura stâncii, stâncă ce ne vorbeşte întotdeauna despre Hristos (1 Cor. 10.4). Dacă Îi cerem, Dumnezeu ne va da, în acelaşi fel, resursele proaspete şi dătătoare de viaţă ale Cuvântului Său. Duhul Sfânt foloseşte Cuvântul ca să împlinească nevoile noastre.

Victoria asupra leului i-a procurat lui Samson hrana; după aceasta, Dumnezeu îi va astâmpăra şi setea. Victoriile pe care Domnul ni le acordă, dacă-L aşteptăm, vor fi totdeauna un răstimp de fortificare şi de împrospătare a sufletelor noastre, în timp ce ne bucurăm de dragostea Lui (Ioan 4.34).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TRECEREA DE LA EȘEC LA BIRUINȚĂ (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Vechea ta propăşire va fi mică faţă de cea de mai târziu.” (Iov 8:7)

Este mai ușor să recunoști izbânda privind în urmă, decât privind înainte. Pentru unii dintre noi, pot trece mulți ani până să recunoaștem biruința, s-o sărbătorim și să ne simțim siguri de ea. Și asta, pentru că ne lipsește o perspectivă adecvată.

În punctul său cel mai larg, fluviul Mississippi necesită un pod de oțel cu o lățime de trei kilometri pentru a-l traversa; în timp ce la izvorul său, cursul de apă este atât de mic încât poți sări peste el… totuși, este același curs!

Cele mai multe lucruri încep cu ceva mic! Ai auzit vreodată despre „Rugăciunea pentru seninătate” (The Serenity Prayer)? Ea sună astfel: „Doamne, dă-mi seninătatea să accept lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul să le schimb pe cele pe care le pot schimba, și înțelepciunea de a face deosebirea între ele. Și astfel să trăiesc prezentul fiecărei zile, bucurându-mă de prezentul fiecărei clipe, acceptând greutățile ca pe o cale care mă duce la pace. Luând – cum a făcut Isus – această lume păcătoasă așa cum este ea, nu așa cum aș vrea eu să fie, având încederea că Tu vei face toate lucrurile drepte, dacă mă abandonez voinței Tale. În acest fel voi putea fi îndeajuns de fericit în această viață și extrem de fericit cu Tine de-a pururi în cea viitoare. Amin!”

Această rugăciune a fost rostită pentru prima dată într-o bisericuță din Massachusetts de către teologul Reinhold Niebuhr în timpul unei slujbe de duminică dimineața. Doar un grup mic de oameni se afla în adunare în acea zi, dar unei persoane i-a plăcut rugăciunea și, după slujbă, i-a cerut lui Niebuhr o copie. „Poftim”, a răspuns Niebuhr, înmânându-i o bucată de hârtie mototolită. „Mă îndoiesc că voi mai avea vreodată nevoie de ea”.

Dar știți ce s-a întâmplat după aceea? După Rugăciunea domnească (Tatăl nostrum), este cea mai folosită rugăciune din lume.

Nu este ironic faptul că rugăciunea lui Niebuhr a devenit atât de populară? Evident, perspectiva lui nu a fost prea bună, pentru că nu a știut ce are. Cu această idee în minte, citește din nou acest verset și gândește-te bine la el: „Vechea ta propăşire va fi mică faţă de cea de mai târziu…”

Așadar, cu ajutorul lui Dumnezeu, tu poți transforma eșecul în biruință!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
26 ian. 2025

26 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și El le-a spus: „De ce sunteți tulburați? Și pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră? Priviți mâinile Mele și picioarele Mele, că sunt Eu Însumi; atingeți-Mă și vedeți, pentru că un duh n-are carne și oase, după cum Mă vedeți pe Mine că am“.

Luca 24.38,39

Noul Testament pe scurt (3) – Luca

Luca înseamnă „lumină“, iar el a fost singurul om provenit dintre națiuni care a fost folosit pentru a scrie cărți din Scriptură. În Evanghelia sa, Hristos este prezentat ca Fiu al Omului și sunt scoase în relief realitatea și perfecțiunea umanității Sale. În această Evanghelie găsim vestirea și descrierea nașterii Domnului, precum și felul în care El creștea în înțelepciune și în statură. De asemenea, găsim accesibilitatea și interesul Său pentru oameni, dorința Lui de a mânca împreună cu ucenicii Săi, cuvintele Sale de iertare rostite pe cruce, demonstrarea față de ucenici a realității trupului Său de înviere și înălțarea Sa în trup la ceruri.

Dacă autoritatea este ilustrată în Evanghelia lui Matei, iar slujirea în cea a lui Marcu, aici harul este cel care strălucește în mod minunat, har manifestat nu numai către Israel, ci și către națiuni. Acest lucru se vede în mod izbitor în parabolele și în minunile Domnului Isus. Prin urmare, harul care își găsește plăcerea în a binecuvânta și în a aduce în prezența divină nu poate fi satisfăcut cu nimic mai puțin decât cu comuniunea deplină a celor credincioși cu Dumnezeu.

Acest aspect face parte din caracterul jertfei de pace și este predominant în Evanghelia după Luca, accentuând lucrarea Lui ca fiind cea care aduce împreună pe Dumnezeu și om, în pace și în înțelegere, lucrare din care Dumnezeu Își primește partea, de asemenea Preotul (Hristos), și în care închinătorii își au și ei partea lor.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus deci, fiind obosit de călătorie, S-a așezat astfel lângă izvor.

Ioan 4.6

Isus – obosit de călătorie

Simțindu-Se obosit, Isus ședea lângă fântână. O asemenea oboseală arată clar că Domnul Isus era Om adevărat. El S-a dăruit fizic în slujbă pentru alții. El trebuia să străbată Samaria mergând pe jos, așa că a obosit și S-a așezat. Cu toate acestea, El era Dumnezeu! Când L-a ispitit pe Isus, Satan a citat din Biblie: „Va porunci îngerilor Săi … și Te vor purta pe mâini, ca nu cumva să-Ți lovești piciorul de vreo piatră“ (Matei 4.6; Psalmul 91.11,12). Acel cuvânt era perfect adevărat. Isus S-ar fi putut folosi de puterea Lui pentru a nu obosi, dar toate evangheliile ne arată că El era dispus să suporte oboseala, căldura, foamea și setea.

Dar cine își poate imagina apăsarea poverii morale pe care a trebuit să o poarte în tot timpul vieții Sale pe pământ, când nimeni nu L-a înțeles cu adevărat? El simțea răutatea încrâncenată și egoismul din inimile celor din jurul Lui și avea înainte momentul crucii, când urma să poarte toate păcatele noastre ca și cum ar fi fost ale Lui.

Isus S-a smerit și a devenit Om. A suferit pe pământ; a suferit toate necazurile noastre și îl înțelege și pe cel trudit și împovărat și pe infirmul care are suferințe fizice. El este Acela al Cărui duh este întristat.

„În ceea ce El Însuși a suferit, fiind ispitit, poate să-i ajute pe cei ispitiți“ (Evrei 2.18).

Citirea Bibliei: Ezra 6.13-22 · Proverbe 6.20-35

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 14:14-20; 15:1-8

În loc să-l obosească sau să-l slăbească, victoriile celui credincios îi oferă hrană şi dulceaţă spirituală. Aceasta semnifică mierea găsită în trupul leului! Dar este un secret pe care lumea nu-l poate înţelege, pentru că ea îşi găseşte propriile bucurii mai degrabă în ospeţe (v. 10). Pentru omul neîntors la Dumnezeu, acolo se află un mister: Cum poate un credincios să-şi găsească plăcerile şi hrana pentru suflet într-un loc în care el însuşi nu vede decât teroare şi moarte (puterea lui Satan desfiinţată prin moartea lui Hristos − Evrei 2.14)? Samson îşi expune ghicitoarea sa filistenilor şi aceştia, fără trădarea soţiei sale, n-ar fi putut să-i dezlege secretul. Mai târziu, socrul său nu‑şi ţine cuvântul dat (15.2). Lumea este întotdeauna înşelătoare, întotdeauna ne dezamăgeşte. Dacă ajungem, asemenea lui Samson, să ne punem încrederea în ea sau să ne amestecăm în plăcerile ei, vom cunoaşte amare decepţii.

Dumnezeu Îşi păzeşte slujitorul, păstrându-l departe de acest mariaj cu o filisteancă. Dar şi toată neliniştea şi suferinţa pe care le-a atras asupra sa ar fi fost evitate, dacă şi-ar fi ascultat părinţii; şi Dumnezeu nu l-ar fi lipsit de a‑i furniza o altă „ocazie împotriva filistenilor” (14.4).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TRECEREA DE LA EȘEC LA BIRUINȚĂ (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Astăzi, Domnul te va da în mâinile mele…” (1 Samuel 17:46)

Toți cei care au realizat ceva important în viață au trebuit să învingă obstacole. Problema majorității dintre noi nu sunt obstacolele, ci faptul că ne subestimăm.

După cum a observat și R.H. Headlee, care a spus: „Cei mai mulți oameni se desconsideră, țintesc prea jos și renunță prea repede!” Șansele ca David să-l învingă pe Goliat nu erau mari. Asta, dacă nu iei în calcul credința lui în Dumnezeu, adică exact ceea ce a contat pentru David! Ascultă cuvintele pe care I le-a adresat uriașului: „Te voi doborî și-ți voi tăia capul!” (vers. 46). În mod clar, David țintea sus. Iar când vine vorba despre ce te cheamă Dumnezeu să faci, țintește sus!

Obstacolele contează prea puțin. Faptul că vei cădea contează prea puțin. Ai căzut când ai învățat să mergi, nu-i așa? Dr. Maxwell Maltz spune: „Ești un campion în arta de a trăi, dacă îți atingi doar 65% dintre obiective!” Dacă șansele indică faptul că vei face multe greșeli în drumul tău spre biruință, așa să fie!

Atâta timp cât, în cele din urmă, vei reuși, nu asta este ce contează? Gândește-te în felul următor: Dacă la început nu reușești, dar continui să te încrezi în Dumnezeu și să încerci, El îți va veni în ajutor!

Apostolul Iacov a spus: „Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieții…” (Iacov 1:12)

Iar apostolul Pavel scrie: „Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6:9)

Așadar, când crezi că Dumnezeu vrea să reușești, și perseverezi, treci de la eșec la biruință!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
25 ian. 2025

25 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

După cum ne-a ales în El mai înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinți și fără pată înaintea Lui, în dragoste.

Efeseni 1.4

Caracterul lui Dumnezeu Însuși este ilustrat în ceea ce este atribuit sfinților. Dumnezeu nu-Și poate găsi plăcerea decât în Sine Însuși și în ceea ce, din punct de vedere moral, este asemenea Lui. Acesta este un principiu universal. Un om onest nu-și poate găsi satisfacția în cineva care nu i se aseamănă în această privință. Cu atât mai mult, Dumnezeu nu poate îngădui nimic care este în opoziție cu sfințenia Sa, de vreme ce, în ce privește activitatea naturii Sale, El trebuie să Se înconjoare cu ceea ce iubește și în care Își găsește plăcerea. Mai presus de toate însă, Hristos este astfel în Sine Însuși. El, în mod personal, este chipul Dumnezeului nevăzut. Dragostea, sfințenia, perfecțiunea lipsită de pată în toate căile Sale, toate acestea sunt unite în El. Iar Dumnezeu ne-a ales în El.

În versetul citat mai sus vedem poziția noastră în această privință. Mai întâi, suntem înaintea Lui: El ne-a adus în prezența Sa. Dragostea lui Dumnezeu trebuia să facă acest lucru, ca să fie pe deplin satisfăcută. Doar acolo, în prezența Lui imediată, se găsește fericirea perfectă. Dar, pentru aceasta, era nevoie să fim așa cum este Dumnezeu. El nu ne putea aduce în prezența Sa, pentru a-Și găsi plăcerea în noi, primindu-ne totodată acolo într-un fel în care să nu-Și poată găsi această plăcere în noi. Prin urmare, El ne-a ales în Hristos ca să fim sfinți și fără pată înaintea Lui, în dragoste. El Însuși este sfânt în caracterul Său și fără pată în toate căile Sale; și, de asemenea, El este dragoste în natura Sa. Este o poziție de fericire desăvârșită să fim în prezența lui Dumnezeu și să fim așa cum este Dumnezeu, iar aceasta în Hristos, Obiectul și Măsura dragostei divine.

Dumnezeu deci Își găsește plăcerea în noi, iar noi, având o natură ca a Lui, în ce privește calitățile morale, suntem capabili să ne bucurăm pe deplin și fără nicio piedică de perfecțiunea Ființei Lui.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă ați fost înviați împreună cu Hristos, căutați cele de sus, unde Hristos este așezat la dreapta lui Dumnezeu.

Coloseni 3.1

Căutați cele de sus

Când ne-am convertit, am avut o schimbare de poziție: nu mai aparținem lumii fără Dumnezeu din jurul nostru, ci avem o relație cu cerul. Apostolul Pavel spune că această schimbare fundamentală a fost produsă de Dumnezeu. „Dacă ați fost înviați împreună cu Hristos…“

Cuvântul „dacă“ nu vrea să spună că ar fi posibil să nu fi fost înviați, deoarece Pavel îl prezintă pe creștin fiind în legătură cu această sferă nouă – cea a cerului – ca un fapt împlinit, care deci poate avea efecte practice în viața de zi cu zi. De aceea, în continuare, el spune: „Căutați cele de sus, unde Hristos este așezat“. Trebuie deci să ne orientăm viața interioară spre cele din sfera cerească, pentru ca acestea să ne guverneze viața.

Hristos la dreapta lui Dumnezeu este centrul cerului. Asupra Lui trebuie să ne ațintim privirea credinței, pentru că Lui I se cuvine să Îi acordăm toată atenția. Dacă Hristosul din cer ne-a captat toate afecțiunile, atunci vom dori să trăim pe pământ așa cum Îi este plăcut Lui. În loc să ne ghidăm după păreri lumești în problemele de viață, noi Îl vom întreba pe Domnul ce gânduri are cu privire la acele probleme. Pe de o parte, în Biblie găsim îndrumări de principiu pentru viața noastră creștină, iar pe de altă parte, fiind dependenți de Domnul, descoperim cum dorește El să ne îndrume în situațiile specifice prin care trecem.

Citirea Bibliei: Ezra 6.1-12 · Proverbe 6.12-19

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 14:1-13

A fost un mare privilegiu pentru Samson să se nască într-o familie în care Dumnezeu era cunoscut într-un fel personal şi în care era temut. Am avut şi noi oare acelaşi privilegiu? Atunci să luăm seama la istoria acestui om! Ea începe bine (13.24, 25). Dar, când ajunge la momentul de a-şi lua o soţie, Samson o alege dintre filisteni, împotriva sfatului părinţilor săi. Amară experienţă! Câţi tineri au procedat la fel…! Ei s-au angajat pe drumul căsătoriei cu un partener plăcut ochiului lor (v.3), fără a încerca să cunoască dacă acesta este plăcut întâi Domnului.

Pentru a înţelege bine istoria lui Samson, trebuie să ne reamintim aceasta: În ea apare ceea ce face omul … şi cât de trist este lucrul acesta! Apare însă şi ceea ce face Dumnezeu prin om (folosindu-i chiar inconsecvenţele: sensul v. 4); câtă glorie există aici! Ceea ce Dumnezeu împlineşte prin Samson, acest om puternic, pus deoparte pentru eliberarea lui Is­rael, Îl evocă, de multe ori, pe Isus, adevăratul Nazireu, marele Învingător de la cruce. Satan, leul care răcneşte, a ieşit înaintea lui Hristos şi Acesta l-a învins, astfel că acum duşmanul nu mai are nici o putere asupra credinciosului, căci el se încrede în Domnul!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CINSTEȘTE-L PE DUMNEZEU ȘI EL TE VA CINSTI PE TINE! | Fundația S.E.E.R. România

„…chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!” (Daniel 3:25)

Să știi ca va veni și momentul în care va trebui să-ți înfrunți temerile și să iei atitudine pentru ceea ce crezi și știi că este corect! Așa au făcut Șadrac, Meșac și Abed-Nego: și-au riscat viața atunci când au refuzat să se închine idolului făcut de împăratul Nebucadnețar. S-ar fi putut scuza în multe feluri: „Mă voi închina pe dinafară, dar nu și pe dinăuntru” sau „Mă voi preface că idolul este Yahveh”… Dar n-au făcut-o, ci au luat atitudine făcând ce era corect, iar acest lucru a pregătit terenul pentru miracole. „Împăratul Nebucadneţar s-a înspăimântat… şi a zis sfetnicilor săi: „N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legaţi?” Ei au răspuns împăratului: „Negreşit, împărate!” El a luat iarăşi cuvântul şi a zis: „Ei bine, eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului şi nevătămaţi, şi chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!” (Daniel 3:24-25).

Când te afli într-o poziție lipsită de apărare, datorită convingerilor tale, practic pregătești terenul pentru ca Dumnezeu să Se arate. Ce s-ar fi întâmplat dacă Șadrac, Meșac și Abed-Nego s- ar fi plecat în fața idolului? N-ar fi ajuns să fie promovați, poporul evreu n-ar fi obținut un statut protejat în cadrul regatului babilonian, închinarea la idoli ar fi continuat în Babilon și Nebucadnețar n-ar fi experimentat o  întâlnire  cu  Dumnezeu  care  să-i  schimbe  viața!  Iată  ce-a  declarat  împăratul  despre  Dumnezeu: „Nebucadnețar a luat cuvântul și a zis: „Binecuvântat să fie Dumnezeu… care a trimis pe îngerul Său şi a izbăvit pe slujitorii Săi care s-au încrezut în El… nu este niciun alt dumnezeu care să poată izbăvi ca El!” După aceea, împăratul a înălţat pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego la mare cinste în ţinutul Babilonului.” (Daniel 3:28- 30).

Onorându-L pe Dumnezeu, stând ferm în credința ta și luând atitudine împotriva păcatului, vei ajunge în locul în care El te va onora și te va binecuvânta. Așadar, acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi: Cinstește-L pe Dumnezeu, și El te va cinsti pe tine!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
24 ian. 2025

24 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Tu îmi întinzi o masă înaintea vrăjmașilor mei; mi-ai uns capul cu untdelemn, paharul meu este plin de dă pe deasupra.

Psalmul 23.5

David, cel care a scris acest psalm, a avut multe experiențe minunate în timp ce păștea oile tatălui său, experiențe pe care Duhul lui Dumnezeu le-a folosit pentru a ilustra lecții spirituale. Motivul pentru care David a cules atâtea lecții bogate și practice din experiențele sale a fost că el a trecut prin aceste experiențe împreună cu Domnul. El a fost conștient de prezența Domnului alături de el în timpul când era singur în pășunile din Iuda, păzind oile tatălui său. Acolo a înfruntat și a omorât ursul și leul, ca să-și salveze oile. Încrederea lui era în Dumnezeu.

David a cunoscut nu doar puterea și protecția Domnului, ci și resursele Lui pentru el. Avem o imagine a lor în masa întinsă în prezența vrăjmașilor săi. Domnul Însuși le pregătește celor ai Săi o astfel de masă, manifestându-Și astfel dragostea, iar cei ai Săi se pot ospăta cu această dragoste. În Geneza 14.18 vedem cum Melhisedec a adus pâine și vin și l-a binecuvântat pe Avraam, care se întorcea de la luptă, având cu sine trofeele biruinței sale.

Capul uns cu untdelemn ne vorbește despre Duhul Sfânt trimis de Marele Biruitor, de Capul nostru înviat din ceruri. De acolo toarnă El acum toate binecuvântările spirituale asupra celor ai Săi. Savurarea acestor binecuvântări la masa Lui umple inima de bucurie și de laudă. „Paharul meu este plin de dă pe deasupra.“ Când o inimă este plină de Hristos, ea dă pe afară, fiindcă din plinătatea inimii vorbește gura – „În fiecare zi Te voi binecuvânta și voi lăuda Numele Tău în vecii vecilor. Mare este Domnul și foarte vrednic de laudă și măreția Sa este nepătrunsă. Generație către generație va lăuda lucrările Tale și va istorisi faptele Tale puternice. Voi vorbi de glorioasa splendoare a măreției Tale și de faptele Tale minunate“ (Psalmul 145.2-5).

J. Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și noi eram altădată fără minte, neascultători, rătăciți, robiți diferitelor pofte și plăceri, trăind în răutate și în invidie, vrednici de a fi urâți și urându-ne unii pe alții. Dar, când s-a arătat bunătatea și dragostea de oameni a lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, El ne-a mântuit … potrivit îndurării Lui.

Tit 3.3-5

Robert Moffat

Misionarul scoțian Robert Moffat (1795-1883), socrul lui David Livingstone, a lucrat timp de 50 de ani în Africa de Sud, începând din anul 1816, în mijlocul triburilor Basotho, de-a lungul fluviului Orange. Populațiile locale îl respectau pe Moffat datorită dibăciei lui într-ale grădinăritului, ale tâmplăriei și ale fierăriei. Principala sa preocupare însă a fost aceea de a le aduce mesajul lui Isus Hristos. În acest scop, el a tradus în dialectul lor Biblia și Călătoria Creștinului (o carte ilustrând viața de credință, scrisă de John Bunyan, concepută sub forma unei alegorii; este considerată a doua cea mai citită carte după Sfânta Scriptură, descriind călătoria pelerinului spre Cetatea Sfântă).

Într-o zi, un membru al tribului a venit la Moffat și l-a întrebat: „Învățătorule, nu-i așa că oamenii care au scris Noul Testament cunosc tribul nostru? Am discutat despre aceasta între noi, în satele noastre, și mulți oameni cred același lucru“. — „Ce vă face să credeți asta?“, a întrebat Moffat. — „Ei bine, noi suntem siguri că ei ne cunosc, pentru că tot răul din inimile noastre este pus în această carte“. În acel timp, mulți localnici au fost convinși nu numai prin prezentarea clară și adevărată a Cuvântului lui Dumnezeu cu privire la starea lor personală, ci și prin mesajul plin de iubire al Dumnezeului Salvator găsit de ei prin citirea Cuvântului. Prin credința în Hristos, viața lor a fost transformată.

Citirea Bibliei: Ezra 5.6-17 · Proverbe 6.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 13:11-25

Nu celor puternici din Israel Îşi face Domnul cunoscut gândurile cu privire la eliberarea poporului Său, ci la doi sărmani israeliţi din Dan, cea mai slabă dintre seminţii (1.34).

Cui îi descoperă Dumnezeu astăzi planul Său de salvare şi pe Salvatorul pe care L-a oferit? Copilaşilor şi celor care le seamănă acestora în simplitatea credinţei (Matei 11.25).

În momentul acestei a doua vizite a Îngerului remarcăm arderea-de-tot, darul de mâncare, stânca, deopotrivă imagini ale lui Hristos, care nouă ne sunt familiare. Dar ce este cu Îngerul, cine este El, care-I este numele? Manoah, cel care dorise cu înfocare să-L cunoască personal, nu doar prin intermedierea soţiei, obţine acest singur răspuns: „Numele Meu? … El este minunat” (v. 18).

Pentru ca noi să-L recunoaştem, nu-I este necesar să ne spună mai mult. Să ne deschidem Bibliile la Isaia 9.6: <Îl vor numi: „Minunat”>. Şi, pentru că este minunat, El nu poate lucra decât „un lucru minunat”, prin care noi Îl şi recunoaştem. Îngerul care Se suie aici „în flacăra altarului” şi Isus care, având lucrarea încheiată, „după ce le-a vorbit, a fost înălţat la cer” (Marcu 16.19), sunt una şi aceeaşi Persoană.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CREDE CĂ DUMNEZEU VA FACE LUCRURI MAI MARI! | Fundația S.E.E.R. România

„Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi…” (Filipeni 1:6)

Mulți dintre noi au vise îndrăznețe, dar le este atât de frică de eșec, încât nici măcar nu încearcă să le concretizeze. Nu-și pot imagina cum s-ar putea întâmpla, așa că nu fac nimic în acest sens!

Dar iată o provocare: nu-ți mai face griji cu privire la rezultat! Nu este responsabilitatea ta, ci a lui Dumnezeu. Biblia spune că: „Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos”.

Trebuie pur și simplu să acționezi în consecință. Nu trebuie să fie neaparat ceva mare, probabil că va fi ceva mic, dar tot ce este mare a fost la început mic! Dacă faci însă lucrurile mici ca și cum ar fi lucruri mari, Dumnezeu le va binecuvânta și le va folosi.

A.W. Tozer a spus: „O viziune măruntă despre Dumnezeu este cauza a o sută de lucruri rele mai mici. O viziune înaltă despre Dumnezeu este soluția la zece mii de probleme temporare!” Să ne uităm la modul în care s-a rugat apostolul Pavel pentru credincioșii din Efes: „să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui!” (Efeseni 1:18-19)

Așa-i că noi nu ne putem imagina ce poate să facă Dumnezeu? Iar asta înseamnă că nu ne putem imagina nici de ce-am fi noi în stare să facem dacă I-am da lui Dumnezeu controlul asupra vieții noastre. Puterea Lui inițiază o reacție în lanț. Și cu puterea Sa care lucrează în noi, putem realiza tot ceea ce ne-a chemat El să facem!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
23 ian. 2025

23 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Pavel, rob al lui Dumnezeu, și apostol al lui Isus Hristos potrivit credinței aleșilor lui Dumnezeu și cunoștinței adevărului care este potrivit evlaviei, în speranța vieții eterne pe care Dumnezeu, care nu poate să mintă, a promis-o mai înainte de timpurile veacurilor.

Tit 1.1,2

Potrivit versetelor de mai sus, speranța celui credincios se bazează pe viața eternă promisă de Dumnezeu. Privind mai în detaliu, această speranță este întemeiată mai întâi pe Dumnezeu Însuși, pe Persoana Lui. Noi avem o speranță bazată pe promisiunile unui Dumnezeu veșnic. El este un Dumnezeu perfect, ale Cărui cunoștință și înțelepciune sunt infinite (Romani 11.33,34). De asemenea, El este un Dumnezeu drept și sfânt, care nu poate face decât ceea ce este drept (Daniel 9.14; 1 Ioan 1.5).

Vedem apoi că speranța noastră se bazează pe El nu doar datorită Persoanei Sale, ci și datorită puterii Lui. El deține controlul complet asupra lui Satan și asupra îngerilor acestuia (Iov 1.12; 2.6), asupra oricărei stăpâniri și autorități (2 Cronici 20.6; Romani 13.1) și asupra întregii naturi (Psalmul 107.29). El este Dumnezeul suveran, de aceea nu există nimic în întregul univers care să nu fie sub controlul Său.

Oricare ar fi împrejurările prin care trecem, ne putem baza pe promisiunile lui Dumnezeu, care ne spune: «Voi sunteți ai Mei! Vă iubesc și v-am răscumpărat! V-am dat viața eternă datorită lucrării împlinite de Fiul Meu!». Ce pace și încredere avem, datorită speranței noastre într-un Dumnezeu neclintit, al Cărui caracter drept și a Cărui putere infinită dau greutate oricărei promisiuni pe care El ne-a făcut-o în Cuvântul Său!

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu va face dreptate Judecătorul întregului pământ?

Geneza 18.25

Nu îl va socoti nevinovat pe cel vinovat

„Sper că binele va fi răsplătit, iar răul va fi pedepsit“ îi spunea odată un filosof unui jurnalist care îi lua un interviu cu privire la viața de dincolo. Nenumărate persoane gândesc la fel, pentru că lumea este plină de nedreptate. Ei ar vrea să se facă dreptate măcar după moarte.

Și se va face dreptate. Biblia ne spune: „Pentru că Dumnezeul răsplătirilor, Domnul, va răsplăti negreșit“. În ziua hotărâtă, toate vor fi puse în lumină și fiecare va primi ceea ce merită. „Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, orice lucru ascuns, fie bun, fie rău“ (Eclesiastul 12.14). Viața noastră, faptele noastre, intențiile noastre, toate vor fi aduse ca probe. Cum putem evita condamnarea de către un Dumnezeu care nu îl va socoti nevinovat pe cel vinovat și care a spus: „Nu este niciunul drept, nici unul măcar“ (Romani 3.10)? Va executa Dumnezeu judecata dreaptă asupra tuturor? Nu! „Pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi“ (Romani 5.8). Toți cei care cred că Isus, Fiul lui Dumnezeu, a fost condamnat în locul lor nu vor fi judecați, ci sunt declarați drepți înaintea lui Dumnezeu. A nu crede în Isus Hristos înseamnă a respinge harul lui Dumnezeu și binecuvântările sacrificiului lui Hristos și, drept consecință, a fi obligat să te prezinți înaintea lui Dumnezeu pentru a fi judecat după fapte și apoi a fi în chinuri veșnice (Matei 25.46). Fă astăzi alegerea cea bună! „Nu este nicio condamnare pentru cei în Hristos Isus“ (Romani 8.1).

Citirea Bibliei: Ezra 4.17-5.5 · Proverbe 5.15-23

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 13:1-10

Încă o dată Israel se lasă pradă răutăţii, încă o dată Domnul îl disciplinează prin mâna filistenilor. Încă o dată… încercarea a adus ea vreun rod? Din nefericire, nu! Se scurg patruzeci de ani. În zadar aşteaptă Dumnezeu… urechi pregătite… Nici un strigăt nu se ridică de data aceasta spre El! Poporul s-a obişnuit cu starea mizerabilă de robie. Cu toate acestea, ici şi colo există câţiva martori credincioşi care se tem de Domnul. Între ei, Dumnezeu ni‑i arată pe Manoah şi pe soţia lui, un cuplu evlavios, din seminţia lui Dan, fără copii. Şi iată că,  într-o zi, un Vizitator ceresc Se arată femeii. El are pentru ea un mesaj îmbucurător: ea va fi mama celui care va începe să-l elibereze pe Israel din mâna filistenilor. Această scenă ne duce cu gândul la începutul evangheliei după Luca, unde îngerul Gabriel îi anunţă Mariei venirea glorioasă a Mântuitorului pe pământ.

Numai că există unele condiţii pe care atât mama cât şi copilul trebuie să le îndeplinească. Un nazireu, conform textului de la Numeri 6, trebuie să fie pus deoparte pentru Dumnezeu şi să se abţină de la plăcerile şi bucuriile pe care alţi oameni le împărtăşesc (reprezentate de fructul viţei). Pentru o familie nu este întotdeauna nici uşor, nici plăcut de realizat aceasta, dar… tocmai acest caracter doreşte Dumnezeu să-l vadă în casele alor Săi (vezi Ieremia 35.6 …).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SPUNE ADEVĂRUL! | Fundația S.E.E.R. România

„…Cei ce lucrează cu adevăr îi sunt plăcuţi.” (Proverbele 12:22)

Te afli cumva într-o situație în care minciuna pare a fi singura soluție viabilă? Dacă nu vrei să creezi o problemă între tine și Dumnezeu, nu o spune! De ce? Pentru că: „Buzele mincinoase sunt urâte Domnului, dar cei ce lucrează cu adevăr îi sunt plăcuţi.” Când minți, Îl rănești pe Dumnezeu, pe alții și pe tine însuți.

Biblia spune că: „vicleniile celor stricaţi le aduc pieirea.” (Proverbele 11:3) Minciuna are întotdeauna consecințe drastice, pentru că:

1) Dumnezeu te aude. Iar când te rogi, ultimul lucru pe care vei dori să-L discuți cu Dumnezeu este primul lucru pe care El va dori să-l discute cu tine – și anume, necinstea ta!

2) Îți răpește încrederea în Dumnezeu. Biblia spune: „Dacă nu ne osândeşte inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu. Şi, orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui.” (1 Ioan 3:21-22) 3) Riști să fii expus.

Nu uita: „Buza care spune adevărul este întărită pe vecie, dar limba mincinoasă nu stă decât o clipă.” (Proverbele 12:19) Când oamenii descoperă că ai mințit, își pierd respectul față de tine, nivelul lor de încredere scade, iar reputația pe care ți-a luat ani de zile s-o construiești suferă o lovitură din care s-ar putea să nu-ți mai revii.

Apostolul Pavel scria (Efeseni 4:21-25): „Dacă, cel puţin, L-aţi ascultat şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, aţi fost învăţaţi cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul. De aceea, lăsaţi-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul”, pentru că suntem mădulare unii altora.”

Așadar, spune întotdeauna adevărul!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
22 ian. 2025

22 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Ahab a istorisit Izabelei în amănunte tot ce făcuse Ilie și cum omorâse cu sabia pe toți profeții […] Și [Ilie] a mers în pustie cale de o zi și a venit și s-a așezat sub un ienupăr și dorea moartea sufletului său; și a zis: „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, pentru că nu sunt mai bun decât părinții mei“.

1 Împărați 19.1,4

După ce Ilie a repurtat o victorie măreață pentru Domnul pe muntele Carmel, Izabela l-a amenințat cu moartea, iar el, descurajat și înspăimântat, a fugit într-un loc pustiu. S-a așezat sub un ienupăr și I-a cerut lui Dumnezeu să-i ia viața. Putem fi surprinși ca un om al lui Dumnezeu să aibă o lucrare atât de strălucită și, dintr-odată, să cadă într-o stare de descurajare. Acest lucru însă ni se poate întâmpla și nouă, dacă ne luăm ochii de la Domnul și privim la împrejurările în care ne aflăm.

Se pare că, atunci când Ilie și-a luat ochii de la Dumnezeu, a încercat mai întâi să fugă de problemele sale, după care s-a așezat jos și a renunțat la tot. Aceasta este o stare tristă pentru orice copil al lui Dumnezeu, și totuși cât de des ni se întâmplă ca, atunci când vin încercări și provocări, să cădem într-o stare de descurajare și să începem să ne plângem de milă! Nu trebuie să fim surprinși că vrăjmașul nostru, Satan, încearcă să ne descurajeze, pentru a ne bloca umblarea și mărturia.

Și noi putem obosi, ajungând în punctul de a abandona totul, dacă devenim absorbiți de problemele noastre. Poate că începem să gândim că Dumnezeu nu ne mai poate folosi sau că ne-a dat deoparte. Dumnezeu însă nu-i dă deoparte pe slujitorii Săi credincioși. Vedem, în cazul lui Ilie, că Dumnezeu l-a trimis pe îngerul Său pentru a-i oferi ceea ce avea nevoie în lucrarea care-i stătea înainte. Același Dumnezeu plin de har, care nu L-a înlăturat pe Ilie, ci l-a întărit, ne va întări și încuraja și pe noi.

S. J. Faulkner

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu a binevoit, prin nebunia predicării, să-i mântuiască pe cei care cred … Iudeii cer semne și grecii caută înțelepciune, dar noi Îl predicăm pe Hristos răstignit … Hristos este puterea lui Dumnezeu și înțelepciunea lui Dumnezeu.

1 Corinteni 1.21-24

Mesajul predicat

Evanghelia tocmai fusese predicată, iar predicatorul ieșea din sală, când unul dintre ascultători s-a apropiat de el și i-a spus: „Vă respect convingerile și sinceritatea, dar evanghelia pe care o predicați este curată nebunie“. — „Aveți perfectă dreptate. Este exact ceea ce spune Dumnezeu Însuși în Biblie.“ — „Glumiți, nu-i așa? Biblia nu poate spune, în același timp, despre același lucru, că este și adevărat și contrar.“ — „Totul depinde de cui i se adresează! «Cuvântul crucii este o nebunie pentru cei care pier, dar pentru noi, care suntem mântuiți, este puterea lui Dumnezeu» (1 Corinteni 1.18).

Vedeți? Cuvântul lui Dumnezeu este ca o rază de lumină pură și pătrunzătoare, care ajunge în interiorul nostru. În inima mea, evanghelia este puterea vieții, dar aceeași evanghelie, în inima dumneavoastră, e nebunie. Este aceeași lumină divină, dar ea lucrează în două moduri diferite, astfel că unora ne permite să verificăm dacă avem o relație adevărată cu Dumnezeu, iar altora, să verifice dacă nu o au deloc.

Dar, încă un cuvânt, dragă prietene: Dumnezeu te iubește“.

Predicatorul voia să plece, dar interlocutorul său l-a oprit: „Credeți că Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii?“. Predicatorul a zâmbit și i-a spus: „Va trebui să recitești Ioan 3.16! Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață eternă“.

Citirea Bibliei: Ezra 4.1-16 · Proverbe 5.1-14

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 12:1-15

În capitolul 8, v.2 şi 3, Ghedeon făcuse experiența că „un răspuns blând abate furia”. Acum Iefta trebuie să înveţe pe cheltuiala lui restul acestui verset: „dar un cuvânt aspru stârneşte mânia” (Proverbe 15.1).

El se izbeşte de aceiaşi bărbaţi ai lui Efraim, întotdeauna gata de ceartă (Judecători 8.1 şi Iosua 17.14), care sperau să culeagă fructele victoriei fără să fi luptat, geloşi pe succesul altora când ar fi trebuit să se bucure împreună cu ei de eliberarea adusă de Domnul. Tot ei îi reproşează lui Iefta că nu i-a chemat la luptă. Priviţi locul pe care-l ocupă „eu”, „mie”, „al meu”, în răspunsul lui Iefta (v. 2, 3). Şi, de data aceasta, izbucneşte un război fără reţinere. Cât de trist, un război între fraţi!

Totuşi disputele din interiorul propriilor noastre familii nu sunt cu nimic diferite: au acelaşi caracter în profunzime! Şi cauzele le sunt identice: egoismul, gelozia, susceptibilitatea. Să reflectăm la importanta poruncă a Domnului: „Cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii” (Ioan 13.34, 35; 15.12, 17), poruncă repetată de apostolul Ioan (1 Ioan 3.23; 4.7, 11, 21)!

În sfârşit, alţi judecători îi sunt daţi lui Israel, aleşi din seminţii diferite. Timp de pace! Să încercăm să scoatem profit din cele ce ne sunt oferite pentru fortificarea şi nu pentru aţipirea noastră!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IEȘI DIN ASCUNZĂTOARE! | Fundația S.E.E.R. România

„Când veți secera… să laşi nesecerat un colţ din câmpul tău…” (Leviticul 23:22)

Conform Legii Vechiului Testament, Dumnezeu le-a poruncit fermierilor evrei: „Când veți secera semănăturile din ţara voastră, să laşi nesecerat un colţ din câmpul tău… Să laşi săracului şi străinului aceste spice.” (Leviticul 23:22). Rut lucra într-un colț al unui câmp deținut de un om bogat pe nume Boaz, care este o frumoasă prefigurare a lui Isus Hristos, Răscumpărătorul nostru. Când Boaz a văzut-o pe Rut, a chemat-o din acel loc, și i-a instruit pe secerători să „lase spice” în calea ei, pentru ca ea să nu fie nevoită să muncească prea mult (vezi Rut 2:16).

Există o lecție aici: un moment de bunăvoință din partea lui Dumnezeu îți poate schimba viața. Iar El o poate face prin intermediul unei persoane pe care a pregătit-o deja, și pe care tu nici măcar n-ai cunoscut-o încă. Rut nu știa, dar pentru că Boaz era rudă cu Naomi, soacra ei, acest lucru îl poziționa ca fiind o persoană „cu drept de răscumpărare” (vezi Rut 3:1-9), și era calificată să-i șteargă datoria, să aibă grijă de ea și să-i împlinească nevoile.

Domnul Isus ne asigură: „Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.” (Matei 6:4). Fii convins, Dumnezeu nu te-a trecut cu vederea! Este posibil ca alții să nu observe credincioșia ta, dar El o vede – și te va răsplăti pentru aceasta! De unde știm? Din Cuvântul Său, care spune: „Dumnezeu nu este nedrept ca să uite osteneala voastră şi dragostea pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui, voi, care aţi ajutorat şi ajutoraţi pe sfinţi.” (Evrei 6:10)

Așadar, iată care este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi: „Ieși din ascunzătoare”!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
21 ian. 2025

21 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și s-a împlinit Scriptura care zice: „Iar Avraam L-a crezut pe Dumnezeu și i s-a socotit ca dreptate“; și a fost numit „Prieten al lui Dumnezeu“.

Iacov 2.23

Avraam este folosit deseori în Scriptură ca exemplu de credință. În afară de versetul de mai sus din Iacov, epistolele către Romani, Galateni și Evrei accentuează și ele faptul că Avraam L-a crezut pe Dumnezeu. Pasajul din Vechiul Testament citat în versetul nostru este din Geneza 15, când Dumnezeu i-a promis lui Avraam că urmașii săi vor fi la fel de numeroși ca stelele cerului. Chiar dacă Avraam nu avea niciun copil în acel moment, el a crezut că Dumnezeu Își va ține cuvântul. Aceasta face întotdeauna credința: se bazează pe cuvintele rostite de Dumnezeu, fiindcă pur și simplu Dumnezeu este Cel care le-a rostit.

Iacov însă, citând acest verset, face referire la un eveniment care a avut loc mai târziu în viața lui Avraam, așa cum vedem din versetul 21: „Avraam, tatăl nostru, n-a fost el îndreptățit din fapte când l-a adus ca jertfă pe altar pe Isaac, fiul său?“. Avraam știa că promisiunile lui Dumnezeu se concentrau în Isaac și, cu toate acestea, a fost gata să-l aducă jertfă, așteptându-se cu tărie că Dumnezeu avea să-l învieze dintre cei morți, așa cum citim în Evrei 11.19. Felul în care sunt exprimate lucrurile în capitolul 2 din Iacov arată că actul jertfirii lui Isaac a fost de fapt o împlinire a credinței lui Avraam manifestate cu timp înainte. Într-un anumit sens, credința lui Avraam în Dumnezeu nu s-a dezvoltat pe deplin până nu a fost pusă la încercare.

În Geneza 15, Avraam L-a crezut pe Dumnezeu; în Geneza 22, Avraam l-a adus jertfă pe fiul său. Între aceste două evenimente a fost o perioadă de mai mult de douăzeci de ani. Cu siguranță că Avraam a exercitat credința și în alte ocazii în tot acest timp, însă fapta unică de ascultare de la altar a oferit dovada că această credință a sa, declarată cu mult timp înainte, a fost una veritabilă. Dar cum stau lucrurile cu noi? Poate că L-am crezut pe Dumnezeu în toți acești ani, însă a fost această credință împlinită? Când credința noastră manifestată cu ani în urmă este pusă astăzi la încercare, ce dovedesc faptele noastre?

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu va rupe trestia frântă și nu va stinge mucul care fumegă.

Isaia 42.3

Credința abia mai pâlpâia

Textul acesta despre „trestia frântă“ și despre „mucul care fumegă“ (sau fitilul care mai are o sclipire) descrie modul în care Domnul Isus lucrează față de răscumpărații Săi care au nevoie de încurajare în suferință.

„Trestia frântă“ este imaginea unui credincios care, sub presiunea împrejurărilor, a primit o lovitură la care nu a putut rezista și în urma căreia viața lui spirituală are de suferit.

„Fitilul care fumegă“ este imaginea unui suflet răscumpărat a cărui putere spirituală este aproape de a se stinge. Încrederea lui în Dumnezeu se clatină și iubirea lui pentru Domnul Isus a scăzut.

Un exemplu pentru aceste stări spirituale îl găsim în Luca 24.13-22. Doi ucenici mergeau de la Ierusalim spre Emaus, triști și dezamăgiți. Speranțele lor cu privire la împărăția păcii au fost spulberate de crucificarea Învățătorului lor, pe care ei Îl recunoscuseră a fi Mesia. Ei erau ca o trestie frântă. Încrederea lor în Dumnezeu scăzuse, iar afecțiunea lor pentru Hristos se răcise. Credința lor abia mai pâlpâia. Atunci Domnul Isus a venit alături de ei și i-a întrebat cu blândețe ce necaz aveau. După ce i-a ascultat cu atenție, El a corectat modul lor greșit de a gândi, fără a rupe trestia frântă. Hristosul trebuia să sufere pentru a-Și instaura Împărăția Lui glorioasă. Apoi El le-a explicat cele din Vechiul Testament cu privire la El. Aceasta le-a reaprins credința, astfel încât inimile lor ardeau din nou pentru El.

Citirea Bibliei: Ezra 3.1-13 · Proverbe 4.10-27

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 11:23-40

Iefta se credea obligat să-I plătească Domnului, prin intermediul unui sacrificiu, victoria sa asupra fiilor lui Amon. Ce puţin Îl cunoaşte pe Dumnezeu! El Îşi găseşte plăcerea în a-i binecuvânta pe ai Săi fără să aştepte altceva decât dragostea lor. Salvarea Lui este fără plată.

Se poate remarca nebunia promisiunii pe care o face Iefta. Dumnezeu ne lasă uneori să purtăm răspunderea lucrurilor asupra cărora am decis sub puterea impulsului! Să veghem deci îndeaproape asupra cuvintelor noastre, pentru că promisiunile făcute cu uşurătate pot avea grave consecinţe (Proverbe 20.25)!

Dacă lui Iefta îi lipsea, pentru moment, credinţa, ea străluceşte acum la fiica lui. Supunerea ei – „singurul copil”, „unic”, îndrăgit de tatăl − ne duce cu gândul la cea a Domnului Isus (Ioan 8.29). Ea nu pune mare preţ pe propria viaţă şi se bucură de victoria pe care Domnul o dăduse lui Israel. Este ascultătoare chiar până la moarte, din dragoste pentru Domnul, pentru tatăl şi pentru poporul ei. În aceasta este o emoţionantă imagine a lui Hristos, cu toate că rămâne foarte departe de Cel pe care Îl reprezintă.

Dacă fiica lui Iefta merita să fie celebrată an de an, infinit mai vrednic este Domnul nostru Isus să fie preamărit de aici de jos şi pentru toată eternitatea.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MERGI ÎNAINTE SAU ÎNAPOI? | Fundația S.E.E.R. România

„Încotro vei merge tu, voi merge şi eu…” (Rut 1:16)

Cartea Rut ilustrează diferența dintre cei care pășesc prin credință și își asumă riscuri, și cei care cedează în fața fricii, preferă siguranța și ratează ce este cel mai bine pentru ei din partea lui Dumnezeu.

Cartea începe cu aceste cuvinte: „Pe vremea judecătorilor, a fost o foamete în ţară. Un om din Betleemul lui Iuda a plecat cu nevastă-sa şi cu cei doi fii ai lui…” (Rut 1:1) Lucrurile au mers bine pentru o vreme, dar apoi inevitabilul s-a produs: mai întâi, soțul Naomei, Elimelec, a murit, iar ea a rămas cu cei doi fii ai săi. Aceștia s-au căsătorit cu niște fete din regiune, pe nume Orpa și Rut… Apoi, și fiii au murit! Copleșită de durere, Naomi decide să se întoarcă acasă la Betleem și le sfătuiește pe cele două nurori ale sale să rămână în Moab și să spere că-și vor găsi soți și își vor întemeia familii.

Observăm diferența dintre cele două femei: Orpa a decis să rămână în Moab, chiar dacă era un loc al suferinței și al vremurilor grele. De ce? Pentru că era locul pe care îl cunoștea. Era zona ei de confort. N-a avut credința de a merge mai departe. Rut a fost diferită. Ea i-a spus soacrei ei: „Încotro vei merge tu, voi merge şi eu; unde vei locui tu, voi locui şi eu; poporul tău va fi poporul meu şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu”. (Rut 1:16)

Orpa s-a întors, Rut a mers înainte. Și lucrul acesta i-a adus binecuvântare! Venind în Betleem, l-a întâlnit pe Boaz, viitorul ei soț. Acesta nu numai că era bogat, dar a avut grijă de ea și au avut un fiu – din care au descins atât regele David, cât și binecuvântatul nostru Domn Isus Hristos.

Știți ceva? Dumnezeu răsplătește credința, nu frica! Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este deci acesta: rupe-te de trecut și mergi înainte!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
20 ian. 2025

20 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și n-a făcut multe lucrări de putere acolo, din cauza necredinței lor.

Matei 13.58

Nici nu ne dăm seama cât de mult pierdem din cauza lipsei de încredere simplă în Dumnezeu. Necredința împiedică întotdeauna manifestarea puterii și a bunătății divine. Acest lucru se verifică zilnic în viețile noastre. Dumnezeu nu Se va manifesta dacă necredința ne umple orizontul cu alte lucruri. Orizontul nostru trebuie să fie umplut de Dumnezeu, de la un capăt la altul. „Dar tu, suflete al meu, odihnește-te în pace în Dumnezeu […] Încrede-te în El în toate timpurile“ (Psalmul 62.5,8). Acesta este limbajul credinței: doar Dumnezeu, în toate timpurile! Acesta este temeiul solid și de nezdruncinat al adevăratului devotament, iar sufletul aflat pe acest temei va fi întotdeauna caracterizat de un duh de închinare. Credința se bazează pe Dumnezeu, care Se revelează credinței, iar credința răspunde cu laudă și cu adorare. Nimic nu poate fi mai simplu și mai binecuvântat. Credința se adresează oricând lui Dumnezeu cu aceste cuvinte: „Doamne, Tu m-ai cercetat și mă cunoști“ (Psalmul 139.1).

Nu există în această lume o binecuvântare mai mare decât a avea de-a face cu Dumnezeu în taina sufletului nostru și în toate detaliile vieții noastre personale, zi de zi. Acest lucru oferă o liniște imperturbabilă, o stabilitate care nu poate fi zdruncinată ușor și o sfântă independență de gândirea și de purtarea omenească. Există o atmosferă în această lume, o atmosferă atât de încărcată, de întunecată și de deprimantă, încât nimic altceva n-o poate străpunge, decât credința. Inimile noastre de asemenea sunt pline de necredință și grabnice în a se depărta de Dumnezeul cel viu; prin urmare, avem atâta nevoie să ne fie întărite temeliile încrederii personale, încât devotamentul nostru să fie unul tot mai hotărât.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Mulțumire fie adusă lui Dumnezeu pentru darul Său de nespus!

2 Corinteni 9.15

O predică prin care mi-au fost deschiși ochii

Voiam să devin creștin și credeam că știu calea. În primul rând am căutat să nu mai fac rele (și erau multe lucruri greșite în viața mea). Apoi, desigur, trebuia să fac bine, să citesc Biblia, să mă rog mult, să-mi pară rău pentru multe lucruri și să-mi cercetez căile.

Am început într-o duminică. Lucrurile au mers bine. Am avut succes luni și marți, dar miercuri și joi am alunecat. Am căzut în disperare atât de rău, încât vineri și sâmbătă am renunțat la a mai fi creștin.

Duminică am început din nou. Credeam că știu unde am dat greș săptămâna trecută și că trebuie să fiu mai atent. Astfel, am citit Biblia cu mai multă atenție, m-am rugat mai intens și mai mult și uneori am adormit pe genunchi la marginea patului. Nu a mers; pur și simplu nu puteam trăi o viață creștină. Apoi am auzit o predică prin care mi-au fost deschiși ochii. Din ea îmi amintesc o singură frază, care însă m-a lovit din plin: „Tot ce trebuie să faci pentru a fi mântuit este să primești darul lui Dumnezeu și să-I mulțumești pentru el“. Am înțeles ce greșisem. Am crezut că trebuie să-I dau lui Dumnezeu un dar pentru a fi un creștin mântuit, așa că am făcut eforturi pentru aceasta. Dar era exact invers! Darul mântuirii, darul vieții eterne, îl poate da doar Dumnezeu! Și El mi-l dă numai ca pe ceva ce eu trebuie să primesc. În seara aceea m-am întors la Dumnezeu și am primit darul Lui. Și acum Îi mulțumesc Lui, iarăși și iarăși, cu o bucurie tot mai mare.

„Darul lui Dumnezeu este viața eternă în Isus Hristos, Domnul nostru“ (Romani 6.23).

Citirea Bibliei: Ezra 2.1-70 · Proverbe 4.1-9

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 11:1-22

Domnul este „un Dumnezeu al iertării, milos şi îndurător” (Neemia 9.17). Încă o dată Îşi va elibera poporul, iar de data aceasta prin mâna lui Iefta. Istoria acestui judecător începe într-un fel asemănător celei a lui Abimelec. Dar, în loc să se revolte, să se răzbune pe fraţii lui, renunţă la ceea ce are de drept şi se retrage în ţara Tob, unde Dumnezeu va şti să-l găsească atunci când va veni timpul.

Iefta, privat de partea sa de moştenire, urmărit de fraţii săi şi exilat într-o ţară străină, de unde revine apoi ca eliberator, Îl prefigurează, sub acest aspect, pe Domnul Isus. Salvatorul poporului trebuie, în mod imperios, să fie şi „cap” al lor şi „căpetenie” peste ei (10.18; 11.8, 9, 11). Este Hristos şi una şi alta pentru voi? După ce a fost respins de poporul Său Israel, care n‑a vrut să-I recunoască drepturile, Hristos este acum absent, înălţat la cerurile din care va reveni cu putere şi ca Învingător (vezi Luca 19.12‑14). În faţa vrăjmaşilor lui Israel, Iefta este plin de curaj. Cum răspunde el la pretenţiile lor, la minciunile lor? Făcând apel la adevărurile de început şi sprijinindu-se pe binecuvântările de altădată. Principiile Cuvântului care i-au călăuzit pe credincioşii din generaţiile trecute trebuie bine cunoscute şi menţinute cu fermitate (2 Tes. 2.15).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TRĂIEȘTE „AICI ȘI ACUM”! | Fundația S.E.E.R. România

„Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!” (Psalmul 118:24)

Dumnezeu vrea ca fiecare dintre noi să apreciem anotimpul în care ne aflăm, și să trăim aici și acum. Unii oameni trăiesc în viitor: „Voi fi fericit când…” Iar alții trăiesc în trecut: „Ce bine era când…”

Solomon li se adresează acestora: „Nu zice: „Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune decât acestea?” Căci nu din înţelepciune întrebi aşa.” (Eclesiastul 7:10). Revista New Yorker a publicat odată o caricatură în care doi călugări în robe și cu capetele rase stăteau unul lângă altul, cu picioarele încrucișate pe podea. Cel mai tânăr, cu o privire întrebătoare, se afla în fața celui mai în vârstă, care spunea: „Nu se întâmplă nimic în continuare. Asta e tot!” Exact asta înseamnă să trăiești aici și acum: nu așteptăm să se întâmple altceva, nu suntem distrași de nimic din jurul nostru, nu încercăm să evadăm mental către un alt timp. Suntem pe deplin vii, pentru că trăim în acest moment! Poate că Dumnezeu a făcut lucruri mărețe pentru tine în trecut și crezi că El va face lucruri mărețe în viitor, dar prezența Sa, puterea Sa, bunătatea Sa, bunăvoința Sa, binecuvântarea Sa și tot ceea ce este El, pot fi experimentate aici și acum.

Întrebare: „Trăiești ca într-o carapace pentru a nu fi copleșit de problemele cumplite ale vieții? Te protejezi retrăgându-te mai adânc în carapacea ta, dispus și disponibil doar pentru ce este plăcut, previzibil și sigur?” Dacă răspunsul este afirmativ, ia aminte la cuvintele psalmistului și aplică-le în viața ta: „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!”

Așadar, trăiește „aici și acum”!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu
19 ian. 2025

19 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, după acestea, a ieșit și a văzut pe un vameș cu numele Levi șezând la vamă și i-a spus: „Urmează-Mă!“. Și, lăsând toate, ridicându-se, L-a urmat.

Luca 5.27,28

Tatăl dorește ca noi să ne dăruim pe deplin Lui. Însă aceasta trebuie să aibă loc cu hotărâre de inimă și în conștiența slăbiciunii noastre și, de aceea, în părtășie cu Tatăl și cu Fiul. Fiul lui Dumnezeu, care ne-a iubit și care S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, a dăruit tot ceea ce a avut ca să fim ai Săi (Matei 13.46). „Căci cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să fiți îmbogățiți“ (2 Corinteni 8.9). „Nu știți că […] voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu un preț. Slăviți deci pe Dumnezeu în trupul vostru“ (1 Corinteni 6.19,20). Domnul Isus dorește ca, prin contemplarea dragostei Sale, inimile noastre să fie încălzite, așa încât dorința noastră să fie de a trăi numai pentru El, așa cum Rebeca, atunci când l-a văzut pe Isaac, s-a acoperit, ca să arate că, din acel moment, îi aparținea doar lui. Dragostea Sa nemărginită față de noi, care a fost gata să plătească orice preț pentru noi – chiar moartea îngrozitoare de pe cruce pe când a purtat păcatele noastre în trupul Său și a fost făcut păcat pentru noi și a fost lovit de Dumnezeu – găsește numai atunci satisfacție în dragostea noastră, când noi vrem să ne dăruim Lui pe deplin. Vedem aceasta în Ioan 14.21-23. Domnul spune acolo: „Cine are poruncile Mele și le păzește, acela Mă iubește […] Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu“.

Levi nu s-a comportat nechibzuit. Când Domnul i-a spus: „Urmează-Mă!“, el a calculat consecințele și nu le-a găsit prea grele. „Părăsind totul, s-a sculat și L-a urmat.“ El nu s-a sculat mai întâi, pentru ca după aceea să se dezlipească de tot ceea ce trebuia să lase în urmă, ci el s-a sculat numai după ce, în inima sa, părăsise deja totul: casa, banii, poziția etc. Găsim apoi, în versetul următor, minunea că el a primit iarăși totul înapoi. Însă, de data aceasta, le primise de la Domnul și putea să Îi fie administrator. Aceasta a și făcut-o: „Și Levi I-a făcut un ospăț mare la el în casă și o mulțime de colectori de taxe și de alți oaspeți erau la masă cu ei“ (Luca 5.29).

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pe alții i-a mântuit, pe Sine Însuși nu Se poate mântui!

Matei 27.42

„Pe Sine Însuși nu Se poate mântui“

„Pe Sine Însuși nu Se poate mântui.“ Este adevărat? În niciun caz! Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Împăratul iudeilor, Alesul lui Dumnezeu (Luca 23.35). El are „toată puterea … în cer și pe pământ“ (Matei 28.18) și este Creatorul și Stăpânitorul tuturor persoanelor și al tuturor lucrurilor. El demonstrase acest fapt cu câteva ore înainte, când au încercat să-L aresteze. Spunând simplu, „Eu sunt!“ (Ioan 18.6), ostașii și slujitorii s-au dat înapoi și au căzut la pământ.

El nu a vrut să Se salveze de la moartea pe cruce, deși ar fi putut să facă lucrul acesta. Mântuirea noastră depindea de jertfa Lui. El S-a lăsat crucificat, așa cum fusese vestit în Scripturile Vechiului Testament. Acestea trebuia să se împlinească întocmai (Matei 26.54). De asemenea, El a fost ascultător față de Dumnezeul și Tatăl Său – „făcându-Se ascultător până la moarte, și chiar moarte de cruce“ (Filipeni 2.8). El a venit să ne caute pe când eram pierduți, pentru că ne iubește (Matei 18.11). Păstorul cel Bun Și-a dat viața pentru oi (Ioan 10.15).

Noi eram în inima Lui acum 2.000 de ani. Fiindcă El nu S-a salvat pe Sine, mântuirea este încă disponibilă pentru toți. Ce dragoste măreață are El pentru cei pierduți! Pentru mântuirea noastră, El a fost pregătit să Se sacrifice într-un mod atât de umilitor.

    Ce iubire minunată Dumnezeu ția arătat:

    pentru vina ta cea mare, chiar pe Fiul Său La dat!

Citirea Bibliei: Ezra 1.1-11 · Proverbe 3.19-35

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 10:1-18

Doi judecători sunt numiţi la începutul acestui capitol: Tola şi Iair, amândoi bărbaţi respectaţi. Apoi declinul se restabileşte şi mai grozav. În rătăcirea sa, Israel se grăbeşte să slujească dumnezeilor cât mai multor popoare posibile. Apoi, ca şi mai înainte, Dumnezeu Se foloseşte de vrăjmaşi pentru a-i pedepsi şi de această dată sunt filistenii şi fiii lui Amon. Faptul că israeliţii au servit idolilor acestor două naţiuni nu le este de nici un ajutor. Să remarcăm că seminţiile de dincolo de Iordan cad victimă primele. Ele sunt zdrobite în adevăratul sens al cuvântului (v. 8)! În sfârşit vine mărturisirea: „Noi am păcătuit…!” (v. 10). Cunoaştem că acesta este întotdeauna „cuvântul de trecere” pentru a reveni la Domnul.

Şi totuşi Dumnezeu răspunde cu severitate, spunând chiar cu ironie: „Mergeţi şi strigaţi la dumnezeii pe care vi i-aţi ales: ei să vă salveze în timpul strâmtorării voastre!” (v. 14). Ah, situaţia aceasta arată că nu este de ajuns numai mărturisirea păcatului! Ei trebuie şi să scoată idolii din mijlocul lor (cf. Geneza 35.2). Iată piatra de încercare pentru o lucrare autentică în conştiinţă. Poporul înţelege. Apoi auzim aceste cuvinte care ne mângâie: „Sufletul Său a fost îndurerat de nenorocirea lui Israel” (v. 16). Câtă tandreţe din partea lui Dumnezeu pentru poporul Lui necăjit! Oare va simţi El mai puţin astăzi pentru copiii Săi?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ASEMĂNAREA CHIPULUI SĂU | Fundația S.E.E.R. România

„Pe aceia pe care i-a cunoscut… i-a hotărât să fie asemenea chipului Fiului Său…” (Romani 8:29)

Deoarece Dumnezeu este atât Creatorul, cât și Răscumpărătorul nostru, noi suntem chemați să fim „asemenea chipului Său” în ambele domenii. Așadar, a deveni mai asemănători cu Creatorul înseamnă a deveni mai creativi. Atunci când ne folosim imaginația sfințită pentru a sluji obiectivelor Sale, facem ceea ce Dumnezeu face cel mai bine și iubește cel mai mult. Iar Tatăl nostru ceresc Se bucură profund de acest lucru! La fel cum noi sărbătorim creativitatea copiilor noștri, așa și Dumnezeu sărbătorește creativitatea copiilor Lui care suntem! Ai observat de câte ori se spune în Psalmi să cântăm o cântare nouă? Porunca de a crea (a compune) este repetată de cel puțin șase ori. Cu cât descoperi mai multe lucruri despre Dumnezeu, cu atât Îl iubești mai mult. Și cu cât Îl iubești mai mult, cu atât mai mult ai nevoie de noi modalități de a-ți exprima dragostea! Cei mai mulți dintre noi nu se consideră drept persoane creative, dar asta pentru că definim creativitatea în mod greșit! Ne gândim la ea în termeni de capodopere de artă, invenții sau idei antreprenoriale. Dar aceasta este doar o fațetă îngustă. Creativitatea nu este doar pentru artiști, inventatori sau antreprenori; ea este vitală în toate aspectele vieții. În termeni generici, creativitatea este orice utilizare a imaginației. Da, este posibil ca în trecut să ne fi folosit imaginația în scopuri greșite. Dar, după nașterea- din-nou, imaginația noastră este răscumpărată, astfel încât poate fi folosită pentru a-L glorifica pe Dumnezeu. Dacă Dumnezeu este infinit de creativ, iar noi nu doar că suntem creați după chipul Său, ci suntem chemați să fim asemenea chipului Său, atunci creativitatea nu este opțională, ci este o dimensiune a maturității spirituale!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →