Mana Zilnica

DOMNUL ESTE APROAPE

Și stăpânul lui Iosif l-a luat și l-a aruncat în închisoare, în locul unde erau ținuți cei închiși ai împăratului; și era acolo în închisoare.

Geneza 39.20

Aici Iosif a trebuit să treacă printr-un nou test. În casa lui Potifar, el dăduse o mărturie strălucitoare pentru Dumnezeu, biruise ispita și îndurase persecuția. În temnița lui Faraon, el trebuie nu doar să dea mărturie pentru Dumnezeu, ci să-L aștepte pe Dumnezeu.

Aceasta, așa cum bine știm, este una dintre cele mai grele lecții pe care un credincios trebuie să o învețe. Una este să dai mărturie despre Dumnezeu într-o lume preocupată de treburile ei și alta este să-L aștepți pe Dumnezeu aflându-te în singurătate într-o temniță. Acest lucru este imposibil pentru omul natural. Saul, omul natural, și-a pierdut împărăția din cauză că nu a putut să-L aștepte pe Dumnezeu (1 Samuel 10.8; 13.8-14).

În timp ce acest lucru este imposibil pentru omul natural, el reprezintă o încercare grea chiar și pentru omul credinței. Avraam, în zilele lui, a trebuit să învețe să-L aștepte pe Dumnezeu. Sub presiunea așteptării, el a cedat sugestiilor naturii și necredinței și a încercat să obțină sămânța promisă prin mijloace carnale, însă aceasta nu l-a dus la altceva decât la înțelegerea faptului că nu poate primi nimic din altă sursă în afară de Dumnezeu, și a trebuit să aștepte treisprezece ani pentru a ajunge la timpul hotărât de Dumnezeu.

Tot așa, mult mai târziu, nimeni nu a dat o mărturie mai curajoasă decât Ioan Botezătorul în timpul în care a fost la Betabara. În prezența acelei mari mulțimi, Ioan a exclamat: „El este Cel despre care am spus eu: «După mine vine un Om care este înaintea mea, pentru că era mai înainte de mine»“. Însă când s-a aflat între zidurile temniței, când mulțimea se împrăștiase, când timpul mărturisirii trecuse și venise timpul așteptării, atunci, sub presiunea acestei noi încercări, Ioan întreabă: „Tu ești Cel care vine, sau să așteptăm pe altul?“ (Ioan 1.30; Matei 11.3).

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.

Ioan 1.18

Cum poate fi cunoscut Dumnezeu?

Mulți oameni sunt interesați de Dumnezeu. Cine este Dumnezeu? Cum este Dumnezeu? Acestea sunt întrebări extrem de importante, care ne urmăresc toată viața. Răspunsul la ele dezvăluie sensul vieții.

În creație! Prima și cea mai ușoară cale de a descoperi ceva despre Dumnezeu este creația, natura care ne înconjoară. Pentru că a fost creată, natura poartă semnătura Creatorului. Creația lui Dumnezeu mărturisește nu numai despre puterea Sa, ci și despre măreția Sa în a armoniza frumusețea, variațiunile și complexitatea într-un mod inimaginabil.

În Biblie! Totuși, atunci când privim creația, apar anumite întrebări: de ce plantele, animalele și ființele umane îmbătrânesc și trec? Este Dumnezeul Creator un Dumnezeu al morții? Nu se poate să fie așa! Un element străin a pătruns în creație, aducând stricăciune și moarte și întunecând vederea noastră asupra lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu nu ne-a întors spatele. Dorința Sa a fost nu doar să ne arate ceva din puterea Sa; El a vrut să Se descopere pe Sine. Acest lucru a fost posibil într-un singur mod: Fiul lui Dumnezeu a coborât pe pământ. De atunci, oamenii pot să-L contemple pe El citind Biblia.

În Isus! Păcatul și diavolul au adus stricăciune și moarte în lume, separând omenirea de Dumnezeu. Dar Isus Hristos dă viață tuturor celor care cred în El și îi conduce înapoi la Dumnezeu Tatăl. Prin Isus ajungem să cunoaștem cine este Dumnezeu și cum este El.

Citirea Bibliei: Daniel 10.1-14 · Fapte 3.19-26

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 7:9-20

„Ziua aceasta este o zi de veste bun㓠(v. 9). Ah, dacă o cunoaştem − această veste bună a Evanghe­liei − să n-o păs­trăm din egoism numai pentru noi! Să ne grăbim să răspândim fericitul mesaj celor care sunt încă nefericiţi şi care nu cunosc salvarea di­vină.

„Iată, a­cum este ziua mântuirii“ (2 Corin­teni 6.2). Oare nu vom fi vinovaţi dacă tăcem? (vezi Ezechiel 33.6). Este ceea ce conşti­inţa le spune acestor patru leproşi; şi, fără să aştepte dimineaţa, ei se grăbesc să dea de ştire străjerilor cetăţii.

Dar ascultaţi ce ar­gumen­te îi întâmpină! Îm­păratul şi servitorii lui ţin un consiliu, trecând în revistă toate explicaţiile posibile înainte de a o ac­cepta pe cea mai simplă şi mai minunată: Această eliberare este aceea pe care o anunţase profetul; ea vine de la Domnul. „O, nepricepuţilor şi înceţi cu inima ca să credeţi toate câte au spus profeţii“, Se putea mira Dom­nul Isus (Luca 24.25).

Scăparea era chiar la poartă. Dar, pentru ofiţerul care nu crezuse, acolo se afla şi judecata. Sin­gur el nu se va bucura de prada abundentă. Cuvân­tul Domnului s-a împlinit literă cu literă. Şi întot­deauna este aşa!

CÂND EȘTI DEZAMĂGIT | Fundația S.E.E.R. România

„Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele şi păzeşte uşa buzelor mele!” (Psalmul 141:3)

Când William Gladstone era ministru de finanțe în Marea Britanie, el a cerut Trezoreriei să-i trimită anumite statistici pe care să-și poată baza propunerile bugetare. Din nefericire, statisticianul a făcut o greșeală, iar Gladstone era atât de sigur de reputația acelui om meticulos încât nu și-a făcut timp să verifice cifrele sale. Ca urmare, Gladstone s-a prezentat în fața Camerei Comunelor și a ținut un discurs bazat pe informațiile incorecte care i-au fost furnizate. Discursul său a fost publicat imediat după ce au fost dezvăluite cifrele, iar el a fost ridiculizat teribil de public. Când cancelarul a trimis după statisticianul care îi furnizase informațiile inexacte, acesta a sosit plin de teamă și rușine, convins că va fi concediat. În schimb, Gladstone i-a spus: „Știu cât de mult te-a tulburat această greșeală, așa că am trimis după tine pentru a te liniști. De atâta timp te ocupi așa de bine de complexitatea conturilor naționale, iar aceasta este prima greșeală pe care ai făcut-o. Vreau să te felicit și să-mi exprim aprecierea mea profundă!”

Îți poți imagina ce sentiment de ușurare, recunoștință și speranță a simțit bărbatul în acea zi, ieșind din biroul lui Gladstone?

Doar o persoană cu un caracter asemenea lui Hristos poate oferi milă, poate asculta, vorbi și gândi înainte de a trece la acțiune!

Așadar, în loc să te răzbuni cu mânie când ți se întâmplă lucruri neplăcute, roagă-te: „Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele şi păzeşte uşa buzelor mele!” Pentru că atunci când te rogi în felul acesta – și chiar crezi ce spui – tu dovedești că te miști și trăiești prin har! Asta-ți doresc azi!

DOMNUL ESTE APROAPE

Prin aceasta am cunoscut dragostea, pentru că El Și-a dat viața pentru noi; și noi suntem datori să ne dăm viața pentru frați. Dar cine are bunurile lumii și îl vede pe fratele său având nevoie și își închide inima față de el, cum rămâne în el dragostea lui Dumnezeu? Copilașilor, să nu iubim cu cuvântul, nici cu limba, ci cu fapta și cu adevărul.

1 Ioan 3.16-18

Într-una din vizitele în America latină, am întâlnit un soț și o soție, care, împreună cu fiul lor, Îi slujeau Domnului în spitale. Ei distribuiau literatură în toate saloanele, chiar și în cele în care erau tratați pacienți cu Covid-19. Beneficiau astfel de un câmp de lucru imens, cu multe oportunități de a sluji nevoilor spirituale și fizice ale celor care, în mod literal, își trăiau ultimele clipe. Când unii dintre aceștia mureau, cei trei credincioși ajutau la transportul cadavrelor lor. Au putut astfel să vestească evanghelia multor oameni aflați pe moarte, ca și personalului medical, care le admira slujirea. Domnul însă a îngăduit ca fiul lor, un tânăr de doar douăzeci și ceva de ani, care dădea o mărturie strălucită, să fie luat acasă la El. Părinții săi au continuat să-L slujească pe Domnul, ostenindu-se pentru binele celor credincioși și al celor necredincioși.

Cât de puțin înțelegem și practicăm faptul de a ne da viața pentru frați! Citim adesea Filipeni 2.5-11, pasaj care Îl prezintă pe Domnul ca Exemplu perfect pentru noi, însă uneori trecem cu ușurință peste versetele de dinainte: „Nimic să nu fie din duh de partidă sau glorie deșartă, ci, în smerenie, unul considerându-l pe altul mai presus de sine însuși, nu privind fiecare la ale lui, ci fiecare și la cele ale altora“ (versetele 3 și 4).

Practicăm noi aceste lucruri în căminul nostru și în adunarea noastră, supunându-ne, dând cinste celorlalți și socotindu-i mai presus de noi înșine? Cunoaștem multe versete pe de rost, dar le cunoaștem noi și în inima noastră? Să iubim deci cu fapta și cu adevărul!

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Dacă poți să faci ceva, ai milă de noi și ajută-ne!“ Și Isus i-a spus: „«Dacă poți!» Toate sunt posibile pentru acela care crede“.

Marcu 9.22,23

Dacă poți …

Această conversație din Marcu 9 este una dintre cele mai emoționante din Noul Testament. Un om l-a adus la Domnul Isus pe singurul său fiu, care era posedat de un demon. Încă din copilărie, demonul violent îl arunca adesea pe băiat în apă sau în foc. Tatăl a recunoscut cât de neajutorat era; așadar, este de înțeles cererea sa: „Dacă poți face ceva, ai milă de noi și ajută-ne“.

La prima vedere am spune că omul s-a adresat Persoanei potrivite, căci numai Isus îl putea ajuta. Da, dar Domnul a detectat o urmă de îndoială în rugămintea omului. El spusese: „Dacă poți face ceva“. La rândul Său, Domnul i-a răspuns cu un „Dacă“ al Său: „Dacă poți crede“. El a subliniat că nu era vorba de capacitatea Sa, ci de credința omului. Astfel, El i-a explicat tatălui: „Toate lucrurile sunt posibile pentru cel care crede“. Tatăl a acceptat corectarea, spunând: „Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!“. Deși umilitor pentru om, este frumos răspunsul său sincer. Iar Domnul a alungat demonul.

Putem foarte bine să acționăm în mod similar atunci când suntem în necaz. Cerem ajutor, întrebând dacă se poate face ceva. Iar Dumnezeu, cu blândețe, ne face să înțelegem că, în felul acesta, El nu ne va răspunde. Trebuie să ne bazăm pe promisiunile clare ale lui Dumnezeu prin credință, oricât de slabă ar fi aceasta. Încrezându-ne în Cel care este singurul Atotputernic și capabil să facă orice, găsim odihnă și pace și experimentăm ajutorul Său.

Citirea Bibliei: Daniel 9.1-14 · Fapte 3.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 6:18-33

De trei ori în acest capitol, ca răspuns la ru­gă­ciunea profetului, ochii se deschid (v. 17 şi 20) sau, din contră, orbesc (v. 18). Să-I cerem Domnului să-i deschidă pe ai noştri. Să nu pierdem din vedere, cum a făcut slujitorul lui Eli­sei, puterea divină care se află la dispoziţia noas­tră. „Îmi ridic ochii spre munţi, de unde îmi va veni ajutorul“, spune psalmistul (Psalmul 121.1). Ilie fusese un profet exclusiv al judecăţii. Elisei, prin contrast, are privilegiul să folosească o a doua armă, şi mai eficace: harul. El arată îndurare faţă de vrăjmaşii lui şi copleşeşte răul prin bine. Gândurile ni se întorc din nou spre Isus. El a folosit, într-o ma­nieră perfectă, atât puterea, cât şi harul. După ce, cu un cuvânt, îi făcuse pe cei care veniseră să-L prindă să cadă cu faţa la pământ, l-a vindecat pe slujitorul a cărui ureche fusese tăiată de ucenicul impulsiv (Ioan 18.6; Luca 22.51).

Ospăţul cel mare ne face să ne gândim, pe de altă parte, la marea „cin㓠a harului (Luca 14.17). Dumnezeu i-a invitat acolo pe cei care-I erau vrăjmaşi.

Dar fapta generoasă a lui Elisei nu va fi recom­pensată! Sirienii asediază Samaria, determi­nând o foa­mete cu consecinţe deosebit de grave. Însă Dom­nul Se va folosi de ea în mod just, pentru a-Şi demon­stra în ace­laşi timp şi puterea Sa şi harul Său.

CÂND DUMNEZEU DESCHIDE UȘA (1)

„Iată ţi-am pus înainte o uşă deschisă…” (Apocalipsa 3:8)

În încercarea de a cunoaște voia lui Dumnezeu, există două lucruri pe care nu trebuie să le faci niciodată. În primul rând, când ușa este închisă, nu fi nerăbdător și n-o forța să se deschidă. În al doilea rând, nu-ți crea propria ușă. Pentru a reuși în ceea ce Dumnezeu te-a chemat să faci, urmează „politica ușilor deschise” – pe care iată cum o descrie Biblia: „Îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: ‘Iată ce zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ţine cheia lui David, Cel ce deschide şi nimeni nu va închide, Cel ce închide şi nimeni nu va deschide: «Ştiu faptele tale: iată ţi-am pus înainte o uşă deschisă pe care nimeni n-o poate închide, căci ai puţină putere şi ai păzit Cuvântul Meu şi n-ai tăgăduit Numele Meu.” ( Apocalipsa 3:7-8).

Deci, pentru cine deschide Dumnezeu uși?

1) Pentru cei care „au puțină putere”; așadar, greșelile tale nu te descalifică, atât timp cât ești dispus să-ți ceri iertare și să înveți din ele. Iar neajunsurile tale nu-L limitează pe Dumnezeu, dacă le permiți să te facă mai dependent de El!

2) Pentru cei care „au păzit cuvântul Său”. Oamenii cărora Dumnezeu le deschide uși sunt guvernați de acest principiu călăuzitor: „Doar ce spune Cuvântul lui Dumnezeu (despre asta sau aia) voi accepta, voi gândi, voi crede și voi face!” Deci nu construi ce nu este prevăzut în planul lui Dumnezeu! Dacă nu apare în „cartea de bucate” a lui Dumnezeu, nu include nici tu în rețetă!

3) Pentru cei care „nu I-au tăgăduit Numele”. Acești oameni vorbesc cu îndrăzneală despre lucrurile pe care le prețuiesc cel mai mult în viață: relația lor cu Isus, mărturisirea credinței, propovăduirea Evangheliei, a crucii și a învierii, indiferent de riscul/gradul de respingere sau ridiculizare.

Așadar, dacă vrei ca Dumnezeu să-ți deschidă uși, trăiește după aceste principii în fiecare zi!

DOMNUL ESTE APROAPE

Descoperirea lui Isus Hristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să le arate robilor Săi ce trebuie să aibă loc în curând; și a făcut-o cunoscut, trimițând-o prin îngerul Său robului Său Ioan.

Apocalipsa 1.1

Mulți privesc cartea Apocalipsa ca pe un mister, ca pe ceva complex și dificil de înțeles, însă cheia pentru înțelegerea ei se găsește în primul cuvânt din versetul citat mai sus: „Descoperirea“. Acest cuvânt apare de optsprezece ori în Noul Testament, iar de fiecare dată când este folosit cu privire la o persoană are semnificația de a face vizibil, de a revela.

Cartea Apocalipsa nu este în sine o carte profetică, deși conține profeții. Tema acestei cărți este aceea de a-L descoperi pe Domnul Isus. Știm că El a venit ca să-L descopere pe Tatăl (Matei 11.27) și ca să-L declare (Ioan 1.18). Acum însă, Tatăl dorește să-L reveleze pe Domnul Isus ca fiind Cel pe care dorește să-L înalțe, datorită a ceea ce El este și datorită a ceea ce El a împlinit. Această carte este despre El.

Sunt multe lucruri pe care le putem învăța din cartea Apocalipsa. În capitolele 1–3 găsim atenționările adresate Adunării și nevoia de sfințire. Citim de asemenea despre puterea care se găsește în Hristos, care îl poate face pe cel credincios să-l biruie pe Satan. În capitolele 4 și 5 citim despre închinarea adusă în jurul tronului. Această carte uimitoare descoperă sfârșitul istoriei omenești și arată cum vor avea loc lucrurile. Ea revelează de asemenea venirea glorioasă a Domnului Isus pentru a domni peste pământ, ca Împărat al împăraților și Domn al domnilor. Ea ne reamintește că cei care nu-L au pe Hristos trebuie să dea socoteală înaintea Lui la tronul de judecată mare și alb. Tot ea ne arată și cum va fi starea eternă. Însă peste tot în cuprinsul ei vedem măreția și gloria Domnului Isus Hristos.

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Urechile tale vor auzi un cuvânt în urma ta, zicând: „Aceasta este calea, umblați pe ea“.

Isaia 30.21

Ghidul birmanez

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, un avion american a fost doborât deasupra Birmaniei (actualul Myanmar). Pilotul nu a fost ucis, ci a reușit să se elibereze din avion. El s-a trezit însă complet pierdut în junglă. În cele din urmă s-a întâlnit cu un localnic care vorbea ceva engleză și care era dispus să îl conducă în siguranță. Problema era cum să iasă din pădurea densă, în care nu era nici urmă de potecă. Birmanezul și-a luat maceta și a început să-și facă drum, tăind cu ea în stânga și-n dreapta. Pilotul l-a urmat printr-un labirint de tufișuri și de copaci necunoscuți. Ici și colo zărea șerpi și alte animale sălbatice. Îngrozit, l-a întrebat pe ghidul său birmanez: „Unde este drumul pe aici? Ești sigur că-l cunoști?“. Omul din junglă i-a răspuns: „Drumul sunt eu. Stai în spatele meu aproape și vom scăpa de aici“. Și așa s-a întâmplat.

Singură în dificultățile vieții, expusă la pericole fără număr și încâlcită în păcat – aceasta este situația omenirii fără Dumnezeu. La fel ca acel pilot, omul este pierdut și fără speranță. Cine îi poate arăta calea care duce la Dumnezeu? Isus a spus: „Eu sunt Calea și Adevărul și Viața“. Oricine se încredințează Lui va fi condus de către Isus spre Tatăl.

Tu ești Calea! – numai mergând către Tine fugim departe de moarte și de păcat! Cel ce vrea să-L caute pe Tatăl trebuie să-L caute, Doamne, prin Tine! Tu ești Calea și Adevărul și Viața: dă-ne să cunoaștem calea, să păstrăm Adevărul și să aflăm Viața care se revarsă în bucurii eterne!

Citirea Bibliei: Daniel 6.1-18 · Fapte 1.10-14

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 4:1-17

Capitolul nostru ni-l arată pe Elisei, simbol al Domnu­lui Isus, ca sursă de binecuvântare pentru două familii. Cea dintâi este săracă: O văduvă cu doi copii se află la mila unui creditor fără milă. Dar credinţa ei îi spune cui să se adreseze (Psalmul 68.5) şi primeşte acel ule­i preţios şi abundent atât timp cât există vase goale de umplut.

Vânduţi prin păcatele noastre lui Satan, înspăimân­tătorul creditor, acesta are aşadar drepturi câştigate asupra noastră (Isaia 50.1). Există totuşi o cale: să ne întoarcem spre Domnul; şi vom primi puterea divină, după măsura credinţei noas­tre (vasele goale), nu nu­mai pentru salvarea ace­lora pe care-i iubim, ci şi pentru viaţa de toate zilele (v. 7).

A doua familie este cu totul diferită. Aceştia sunt oa­menii bogaţi: cu toate acestea, omul lui Dumnezeu este primit aici cu simplitate. El se simte ca acasă, iar gazdele lui sunt de asemenea fericite să-l aibă în mij­locul lor. Ce bun exemplu pentru noi!

Oare Domnul Isus Se simte cu adevărat în lar­gul Lui în casa noastră şi, de asemeni, în inima noastră? Putem noi să-I arătăm Lui totul, să-I spunem Lui totul, să-I încre­dinţăm dorinţele noastre tainice? Pentru a le lua la cunoştinţă, nu are nevoie de un intermediar, precum foloseşte aici profetul (pe Ghehazi). Şi le va împlini, dacă aceste dorinţe cores­pund gândurilor Lui (Psalmul 37.4).

GĂSEȘTE-ȚI O CĂLĂUZĂ SPIRITUALĂ (3)

„Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos.” (1 Corinteni 11:1)

Călăuza ta spirituală nu trebuie să dea dovadă de excelență profesională și să posede abilități ieșite din comun, ci trebuie să fie o persoană care prezintă trăsături de caracter demne de urmat. Bernie Madoff a fost unul dintre cei mai admirați și căutați brokeri de pe Wall Street. Asta până când a ajuns în închisoare pentru că a pus la cale o schemă Ponzi de miliarde de dolari, o fraudă financiară care a devastat viețile multor persoane, companii și chiar guverne.

În prezent, numeroși actori, sportivi, lideri politici și directori de companii încearcă să-și nege postura, de modele demne de urmat, atunci când oamenii îi urmează deja și le imită comportamentul. Ei ar dori ca oamenii să facă distincția între comportamentul lor personal și viața lor profesională – doar că o astfel de separare nu poate fi făcută cu adevărat. Pe măsură ce cauți modele și mentori, examinează-le viața personală la fel de minuțios ca performanțele lor publice.

Valorile tale vor fi modelate de ale lor, așa că nu fi nepăsător sau neglijent cu privire la persoanele pe care decizi să le urmezi! Apostolul Pavel scria: „Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos.” Tu trebuie să fii sigur că persoana pe urmele căreia mergi calcă pe urmele lui Hristos. De ce este atât de important acest lucru? Pentru că va exista un bilanț! Orice lucru pe care l-ai făcut în viață va fi evaluat la scaunul de judecată al lui Hristos, iar răsplata va fi în consecință.

Apostolul Pavel ne avertizează în acest sens: „Lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscută, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea rămâne în picioare, el va primi o răsplată. Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata.” (1 Corinteni 3:13-15).

Așadar, calcă pe urmele lui Hristos și a călăuzelor spirituale care dovedesc caracter hristic!