Mana Zilnica

DOMNUL ESTE APROAPE

Cum să fac eu răutatea aceasta mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?

Geneza 39.9

Este de așteptat ca diavolul să nu lase netulburată o viață care este plăcută înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor. Devotamentul față de Domnul l-a expus pe Iosif urii diavolului. După ce a eșuat complet în a-l birui pe Iosif prin prigoana din partea lumii și prin încercările grele de care acesta a avut parte, diavolul își schimbă metodele și încearcă să-l biruiască prin plăcerea păcatului. El are în persoana soției lui Potifar un instrument pregătit prin care să-l ispitească pe Iosif, împreună cu împrejurările care favorizează planurile ei rele. Însă rezultatul ispitirii nu a făcut altceva decât să scoată la iveală gloria morală a lui Iosif. El scapă de această cursă prin menținerea credincioșiei față de stăpânul său și prin temerea de Dumnezeu. „Iată“, spune Iosif, „stăpânul meu […] tot ce are a dat în mâna mea […] cum să fac eu răutatea aceasta mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?“.

În aceasta consta secretul vieții consecvente a lui Iosif față de stăpânul său. El slujea cu credincioșie înaintea oamenilor, fiindcă umbla continuu în prezența lui Dumnezeu; și, umblând în prezența lui Dumnezeu, el a fost susținut în ceasul ispitirii. Ce bine ar fi pentru fiecare dintre noi dacă momentul ispitirii ne-ar găsi umblând atât de aproape de Dumnezeu, încât să putem întreba deodată: „Cum să fac eu răutatea aceasta mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?“. A pune această întrebare este echivalent cu a scăpa de cursa celui rău. Singurul lucru de care trebuie să ne fie frică în mod real este acesta, să nu cumva să ne temem de ceva sau de cineva mai mult decât de Dumnezeu.

Nu este ceva nou ca cei mai buni dintre oameni să fie acuzați în mod fals de cele mai grave crime de către cei care sunt ei înșiși cei mai răi dintre criminali. Drept rezultat, Iosif scapă de femeia rea și își păstrează o conștiință bună. Însă a păstra o conștiință bună poate costa mult. Iosif trebuie să schimbe confortul casei lui Potifar cu asprimea temniței lui Faraon.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Domnul este încet la mânie și bogat în îndurare, iartă nelegiuirea și răzvrătirea și nu-l socotește nevinovat pe cel vinovat.

Numeri 14.18

Atenționări repetate

De mai multe ori se aflase la un pas de moarte. Odată, în timpul unei excursii montane în Alpi, un strat subțire de gheață a cedat și aproape să-și sfârșească viața înecat într-un lac glaciar. Altădată, iahtul său s-a răsturnat în timpul unei furtuni, însă a fost găsit la timp de bărcile de salvare. În jurul vârstei de 45 de ani a fost diagnosticat cu leucemie, însă, datorită îngrijirii medicale exemplare, boala a stagnat. Dumnezeu i-a mai acordat încă cincisprezece ani de viață, până în ziua când, în timpul unui uragan, un copac s-a prăbușit asupra mașinii pe care o conducea și el a murit.

Dar de ce am spus toate acestea? Pentru că acel om, deși era amabil și prietenos cu toată lumea, deși avea vecini creștini, dintre care unul îi vorbea cu regularitate despre credința în Isus Hristos și deși cunoștea bine Biblia, el nu vedea de ce ar avea nevoie de un Mântuitor. Dumnezeu a vrut să îl salveze pe acel om. L-a avertizat cu insistență, de nenumărate ori. Dar acea zi furtunoasă a pus capăt vieții lui pe pământ. Într-o clipă a fost chemat în eternitate, pentru a răspunde în fața lui Dumnezeu.

„Iată, toate acestea le lucrează de două, de trei ori cu omul, ca să-i întoarcă sufletul de la groapă, ca să fie luminat cu lumina celor vii“ (Iov 33.29,30).

„Sau disprețuiești tu bogățiile bunătății, ale îngăduinței și ale îndelungii Lui răbdări și nu înțelegi că bunătatea lui Dumnezeu te conduce la pocăință?“ (Romani 2.4).

Citirea Bibliei: Daniel 4.16-24 · Psalmul 40.10-17

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 2:1-14

În timp ce înălţarea la cer a lui Enoh este rezumată în Scriptură în numai două versete (Geneza 5.24; Evrei 11.5), Dumnezeu ne permite (atât nouă, cât şi lui Eli­sei) să o urmărim în detaliu pe cea a lui Ilie. Acest eveniment glorios ne reaminteşte de altele două: unul trecut, celălalt încă viitor. Scena tre­cută este ridicarea Domnului la cer. Asemenea lui Ilie, Isus a parcurs drumul poporului Său Israel, ale cărui etape le avem înfăţişate aici: Ghil­gal, Betel, Ie­ri­hon şi, în final, Iordanul. După cum Elisei a refuzat să se despartă de Ilie, tot aşa ucenicii au fost ataşaţi de Domnul Isus. „La cine să ne ducem?“, I-a spus Petru (Ioan 6.68; de citit şi Ioan 11.16). De asemenea, ei vor fi şi mar­torii ridicării Sale la cer (Fapte 1.9). Apoi, conform pro­mi­siunii pe care le-o făcuse, Duhul Sfânt coboară peste ei cu putere, fap­t ce ne vorbeşte de duhul lui Ilie venind să se odih­nească peste Elisei după înălţarea stăpânului său la cer.

Acest capitol ne poartă gândul şi spre o scenă viitoare: Răpirea tuturor celor răscumpăraţi „în nori, … pentru a-L întâmpina pe Domnul în văzduh“ (1 Tesa­loniceni 4.17). Asemenea lui Ilie, suntem în călătorie, fiindu-ne cunoscut ce se va întâmpla cu noi. Este aceasta o speranţă care ne bucură inima?

NU FI INVIDIOS! | Fundația S.E.E.R. România

„Să nu pofteşti… vreun… lucru care este al aproapelui tău.” (Exodul 20:17)

Invidia, în esență, Îl acuză pe Dumnezeu că este nedrept, părtinitor, și că nu știe ce este mai bine pentru viețile noastre – pentru că invidiosul își dorește să fie mai presus de oricine și de orice! Rădăcina invidiei ne duce cu gândul la Lucifer, și ea ne roade sănătatea și viața spirituală. Prin urmare, ar trebui să ne angajăm într-o campanie totală împotriva invidiei, atunci când aceasta apare în viața noastră.

Iată câteva moduri de a face acest lucru:

1) Mărturisește și pocăiește-te de intențiile tale necurate și de faptul de a dori altceva decât slava lui Dumnezeu! Apostolul Iacov scria: „Dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului.” (Iacov 3:14)

2) Numără-ți binecuvântările! Invidia este înrădăcinată în nemulțumire. În mod frecvent suntem atât de supărați pe norocul altora, încât nu mai vedem/apreciem propriile binecuvântări și avantaje. Cineva a spus: „Invidia este obiceiul de a număra binecuvântările altcuiva în locul propriilor tale binecuvântări!”

3) Ia aminte la ce-ți spune invidia despre ce ar trebui schimbat pentru a-ți împlini destinul! Apoi roagă-te: „Doamne, dă-mi înțelepciunea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul de a schimba lucrurile pe care le pot schimba și priceperea de a ști care este diferența dintre ele!”

4) Dacă este posibil, petrece timp cu persoana pe care o invidiezi și află mai multe despre secretele succesului ei. Este posibil să ajungi să-ți dai seama că are o mulțime de probleme, sau cât a costat-o succesul – și asta îți va diminua sau elimina invidia!

5) Atunci când cineva este menționat prin cuvinte de apreciere și admirație, în loc să faci un comentariu negativ despre acea persoană, încearcă să spui cuvinte de laudă.

6) Refuză să vezi succesul altei persoane ca fiind eșecul tău. În loc să crezi că binecuvântările ei au venit pe seama ta, începe să crezi că Dumnezeul care a binecuvântat-o vrea să te binecuvânteze și pe tine! Așadar, străduiește-te să nu fi invidios – pentru că invidia îți îmbolnăvește trupul, și-ți poate ucide sufletul!

DOMNUL ESTE APROAPE

Cu cât mai mult sângele lui Hristos, care prin Duhul etern S-a oferit pe Sine Însuși jertfă fără pată lui Dumnezeu, va curăți conștiința voastră de fapte moarte, ca să-I slujiți Dumnezeului celui viu!

Evrei 9.14

Noul Testament pe scurt (19) – Evrei

În Epistola către Evrei nu este menționat autorul ei, însă cel mai probabil acesta este Pavel. Epistola începe prin cuvântul „Dumnezeu“ și demonstrează că revelația din Noul Testament este în deplin acord cu cea din Vechiul Testament, deși se află într-un contrast izbitor cu ea. Profețiile, imaginile și simbolurile sunt prezentate ca avându-și împlinirea acum, când Dumnezeu a vorbit din cer în Persoana Fiului Său, Creatorul și Susținătorul tuturor lucrurilor. Dumnezeirea Lui eternă și umanitatea Lui adevărată sunt declarate cu claritate și cu atenție. El întrece orice revelație parțială a gândului lui Dumnezeu din Vechiul Testament.

Lucrarea măreață a Domnului de răscumpărare este prezentată în valoarea ei eternă pentru Dumnezeu. Domnul este văzut ca intrat în cer, unde a stabilit o moștenire cerească și eternă pentru toți cei răscumpărați, în contrast cu nădejdea pământească a lui Israel. El este Marele-Preot înălțat, care a străbătut cerurile, prin care ne apropiem de Dumnezeu și care Îi susține pe sfinții Săi în toate nevoile lor prezente, manifestând compasiune față de ei.

În felul acesta, cel credincios este privit ca fiind pe pământ, însă ca având o nădejde cerească. El este un călător prin lumea împotrivitoare. Orice religie cu caracter pământesc – chiar și iudaismul, care a fost instituit de Dumnezeu – este privită ca fiind o „tabără“, ostilă gloriei acestei revelații cerești. Cel credincios este deci chemat să iasă la Domnul Isus, afară din tabără (capitolul 13.13).

Epistola către Evrei este prețioasă datorită liniilor clare de demarcație pe care le prezintă în ce privește credința, umblarea și închinarea creștină.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Având o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea.

2 Timotei 3.5

John Quiny Adams

Biografia celui de-al șaselea președinte (1825-1829) al Statelor Unite, John Quiny Adams (1767-1848), consemnată de nepotul său, amintește că, dintre toate influențele care au contribuit la formarea bărbatului matur, lipsa unei evlavii a fost ceea ce l-a tras cel mai mult înspre rău. Mergea la biserică de două ori în fiecare duminică, citea Biblia, se ruga și urmărea întâlnirile religioase, dar făcea totul într-un mod superficial, căci, pentru el și pentru frații și surorile lui, religia nu fusese niciodată ceva autentic. Crescuseră fără teamă evlavioasă în inimile lor și fără să fie conștienți că învățătura creștină trebuia luată în serios.

Această carte a fost scrisă cu mai bine de un secol în urmă, dar ea oglindește cu acuratețe starea din multe case creștine de astăzi din întreaga lume. Doar aparență creștină: mersul la biserică, citirea Bibliei, învățătura, chiar și rugăciunea – toate asistate de părinți. Motivul pentru care rezultatul a fost atât de slab se poate rezuma prin afirmația: „El urmărea întâlnirile religioase în mod superficial“. Ceea ce ar fi trebuit să fie o experiență vie pentru copii s-a dovedit a fi o formă moartă, fără niciun conținut. Ce lipsea? În toată această biografie, Persoana lui Isus Hristos nu a fost menționată niciodată, cu toate că autorul a amintit multe lucruri bune ale președintelui.

Ce diferență mare a fost în cazul tânărului Timotei! Mama lui l-a învățat Sfintele Scripturi, astfel încât el a devenit „înțelept spre mântuire, prin credința care este în Hristos Isus“ (2 Timotei 3.15).

Citirea Bibliei: Daniel 4.1-15 · Psalmul 40.1-9

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 1:11-18

În îndărătnicia lui, Ahazia a trimis o a doua căpetenie peste cincizeci ca să-l aducă pe Ilie. Somaţia lui este mai obraznică: „Grăbeşte-te să cobori!“ Ea primeşte acelaşi răspuns cutremurător.

La Carmel, focul n-a căzut din cer asupra celor care asistau, ci asupra jertfei − ima­gine a judecăţii divine că­zând asupra lui Hristos, în vederea aducerii inimii popo­rului Său înapoi la Dum­nezeu. Dar acum, pe acest alt munte, focul trebuie să coboare ca judecată asupra oa­me­nilor răzvrătiţi.

Isus, Jertfa sfântă, a rămas singur să cunoască inten­sitatea mâniei divine. La sfârşitul harului, cei care nu vor fi crezut vor trebui ei înşişi să se su­pună acestei judecăţi neschimbabile, şi aceasta pentru eter­ni­tate (Romani 1.18).

Această zi a judecăţii n-a sosit încă. Din acest motiv, când ucenicii Iacov şi Ioan, referindu-se la această scenă, Îi propun Domnului să coboare foc din cer peste un sat al samaritenilor, El trebuie să îi mustre aspru (Luca 9.54,55).

Căpetenia peste a treia ceată de cincizeci este probabil unul dintre cei şapte mii despre care Domnul îi vorbise profetului. El vorbeşte cu res­pect, cu umilinţă şi cu afecţiune pentru soldaţii săi. Ilie va merge cu el la împărat, dar numai pentru a-şi repeta cuvânt cu cuvânt mesajul iniţial, care se va împlini curând prin moartea lui Ahazia.

TE POȚI SCHIMBA | Fundația S.E.E.R. România

„Puterea Mea (a lui Hristos) în slăbiciune este făcută desăvârșită.” (2 Corinteni 12:9)

Cărțile de dezvoltare personală vin cu pretenția, exagerată desigur, că-ți poți schimba viața (în cinci, șapte sau zece pași simpli); dar e nevoie de mult mai mult de-atât pentru a face schimbări semnificative și durabile în viața ta.

În primul rând, schimbarea vine prin apelarea la o putere mai mare decât a ta – puterea lui Dumnezeu. Apostolul Pavel scria: „Ştiu să trăiesc smerit şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” (Filipeni 4:12-13).

În al doilea rând, schimbarea vine prin efort constant și susținut. Biblia spune (prin același Pavel): „Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6:9)

Cheia este să înțelegi că o zi grea nu te face să fii un ratat; nu durează, este doar o zi neplăcută. După ce ai avut una (și cu toții am avut), pur și simplu începi din nou pe drumul cel bun în ziua următoare. Nu renunța! Viața este o succesiune de urcușuri și coborâșuri, opriri și porniri. Mâine este o zi nouă. Ceea ce este necesar acum este să-ți reiei promisiunea de a face schimbări în viața ta și s-o iei de la capăt de unde ai plecat. Dacă este nevoie, caută iertarea lui Dumnezeu, iartă-te și începe din nou să mergi înainte. Concentrează-te pe obiectivul tău, nu pe faptul că ai greșit. Nu te lăsa prins în capcana învinovățirii altora sau a propriei tale persoane. Renunță și mergi mai departe. Înțelege că data viitoare când te vei confrunta cu o situație dificilă – și te vei confrunta! – prin puterea lui Dumnezeu, o vei gestiona mai bine.

Așadar, apelează la puterea lui Dumnezeu pentru a face orice schimbare necesară în viața ta!

DOMNUL ESTE APROAPE

A venit Hanani, unul dintre frații mei, el și niște bărbați din Iuda; și i-am întrebat despre iudeii care scăpaseră, care mai rămăseseră din captivitate, și despre Ierusalim. Și ei mi-au zis: „Cei care au rămas, care au scăpat din captivitate acolo, în provincie, sunt în mare necaz și în rușine; și zidul Ierusalimului este dărâmat și porțile lui sunt arse de foc“.

Neemia 1.2,3

Dacă privim în general la lucrarea Duhului lui Dumnezeu în aceste zile din urmă, putem observa anumite analogii cu perioada lui Ezra și a lui Neemia. În trezirea care a avut loc la începutul secolului al nouăsprezecelea, Dumnezeu S-a folosit de oameni cu mari capacități spirituale și intelectuale, cu caractere puternice, care puteau fi lideri în orice sferă a vieții. Prin intermediul lor, El a readus la lumină marile adevăruri cu privire la Adunare. De asemenea, ei au dat un puternic imbold pentru studierea adevărului profetic, prin intermediul slujirii lor fiind readuse la lumină nădejdea fericită a venirii lui Hristos și gloriile conectate cu ea.

Astăzi, conflictul nu mai este atât de mult legat de expunerea adevărului, ci de zidurile și de porțile prin intermediul cărora adevărul este menținut. Dacă separarea sfântă – a cărei imagine sunt zidurile – și exercitarea purtării de grijă evlavioase, în ce privește disciplina și accesul la privilegiile casei lui Dumnezeu – a căror imagine sunt porțile – nu sunt menținute, atunci adevărul redescoperit va fi în curând pierdut. De asemenea, la fel ca în zilele lui Neemia, încercarea de a reconstrui zidurile și porțile duce la conflict și la împotrivire aprigă, atât dinăuntru, cât și din afară.

Prin urmare, la fel ca atunci, sunt folosite și astăzi o mulțime de argumente împotriva construirii și menținerii zidurilor și a porților. Carnea este întotdeauna gata să invoce cerințele lucrării Domnului, ale libertății slujitorilor, ale ajutorului dat sfinților prin intermediul organizațiilor, ale predicării evangheliei către păcătoși – toate lucruri bune în ele însele – împotrivindu-se zidurilor și porților. De cealaltă parte, să fim atenți că aceeași carne este cu totul capabilă să folosească aceste ziduri și porți pentru scopuri sectare și interese de partidă.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Mi-am construit case, mi-am plantat vii. Mi-am făcut grădini și parcuri … Mi-am făcut iazuri de apă.

Eclesiastul 2.4-6

Concluzia Eclesiastului

Doar un om de succes ar fi putut nu numai să planifice, ci și să înfăptuiască toate acestea. Câți oameni doar visează la astfel de posibilități! Unii ar fi gata să cheltuie timp și energie, folosindu-și creativitatea pentru a-și exprima gustul artistic și estetic, atrăgând astfel admirația celorlalți.

Persoana plină de activitate de aici se numește pe sine „predicatorul“. Autobiografia Eclesiastului arată că el este nimeni altul decât Solomon, împăratul Israelului antic (Eclesiastul 1.12). El nu numai că dispunea de mijloace nelimitate, ci dorea ca și concetățenii săi să beneficieze de realizările sale, spre folosul lor. La ce concluzie a ajuns Solomon, regele nespus de bogat? „Totul este deșertăciune“, a fost răspunsul său, „și goană după vânt; și nu am avut niciun folos sub soare“ (Eclesiastul 2.11).

Am crede că totul era foarte bine la el. Căci cum am putea noi să ajungem vreodată să avem ce a avut el? Și totuși Solomon are dreptate: „Totul este deșertăciune“! Dacă gândirea noastră se limitează la lumea vizibilă „de sub soare“, mai devreme sau mai târziu viața noastră va deveni monotonă și goală. Așadar, să acordăm atenție la ceea ce vine după această viață, veșnicia!

La sfârșitul cărții sale, predicatorul are următorul mesaj pentru noi, am putea spune lovitura de grație a observațiilor sale: „Temeți-vă de Dumnezeu și păziți poruncile Lui“ (Eclesiastul 12.13). Orice altceva este mulțumire de sine. Aceasta înseamnă că tot ceea ce merită este să căutăm să aflăm voia lui Dumnezeu – pentru acum și pentru veșnicie!

Citirea Bibliei: Daniel 2.31-49 · Psalmul 38.12-22

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 22:19-40

Cei patru sute de profeţi au anunţat într-un singur glas ceea ce dorea împăratul. Ce riscă ei? Dacă Ahab câştigă războiul, prezicerea lor se va confirma. Iar dacă nu se va mai întoarce, nici nu le va mai putea face vreun re­proş. Alături de aceşti profeţi mincinoşi, un singur profet al Domnului, credinciosul Mica, face cunoscut adevărul cu curaj şi trebuie să su­fe­re pentru el. Asemeni capitolului 18, şi acesta ne pune în gardă cu privire la un pericol: cel de a judeca dacă un lucru este bun sau rău după numărul celor care-l practică. Oamenii de astăzi, asemenea lui Ahab, „îşi vor strânge o mulţime de învăţători după pof­te­le lor“ (2 Timotei 4.3). Nu le place să audă vorbindu-se în special despre o judecată eternă, de aceea găsesc, pentru liniştea lor, învăţători care le promit că, în final, totul va fi bine. Dar, mai devreme sau mai târziu, Dumnezeu îi va face de ruşine pe toţi min­­cinoşii. Cuvântul Lui este adevărul (Ioan 17.17).

Pe Iosafat, lipsa curajului aproape că-l costă via­ţa. L-a urmat pe Ahab, de teama să nu-l supe­re. Dar acesta din urmă, cu laşitate, a căutat să deturneze atenţia adver­sarilor şi a eforturilor lor înspre Iosafat. Însă şiretlicul său nu L-a înşelat pe Domnul, care avea ochii îndreptaţi asupra unuia dintre împă­raţi pentru a-l scăpa, iar asupra celuilalt, pentru a-Şi împlini judecata necruţătoare (vezi Psalmul 7.12-13).

CUM SĂ-ȚI REFACI CĂSNICIA (3)

„Și ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri…” (Matei 6:12)

Traducerea Cornilescu a Bibliei folosește termenul „greșelile”, dar alte traduceri spun să iertăm „fărădelegile” altora. A greși înseamnă a merge unde nu trebuie și a face ce nu trebuie.

Infidelitatea, necinstea și alte lucruri greșite sunt printre „fărădelegile” pe care le putem experimenta. Fără capacitatea de a practica iertarea, chiar și pentru lucrurile mărunte, este greu să oferim sau să primim harul iertării.

A ierta înseamnă a recunoaște că cel de lângă noi nu este perfect, și nici noi nu suntem…

A nu ierta este ca și cum tu ai bea otravă și te-ai aștepta să moară cealaltă persoană! Iertarea nu numai că îl scapă pe (de exemplu) partenerul tău de furia și durerea ta, dar te eliberează și pe tine din strânsoarea lor.

Este imposibil să rămâi căsătorit fără să înveți să practici iertarea. Dar avem nevoie de iertare nu doar în căsnicie, ci și pentru o relație reală cu Dumnezeu, deoarece Dumnezeu este în noi și în uniunea noastră.

Dacă bariera dintre tine și soțul sau soția ta pare cât un munte, atunci roagă-te, crezând că slujești unui Dumnezeu care mută munții! Domnul Isus a spus: „Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: ‘Ridică-te şi aruncă-te în mare’ şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut. De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea. Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru, care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru, care este în ceruri, nu vă va ierta greşelile voastre.” (Marcu 11:23-26).

Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

DOMNUL ESTE APROAPE

Sfârșitul tuturor lucrurilor s-a apropiat: deci fiți cumpătați și treji pentru rugăciuni; dar având întâi de toate dragoste fierbinte între voi, pentru că dragostea acoperă o mulțime de păcate.

1 Petru 4.7,8

Noi, cei credincioși, trebuie să nu uităm că sfârșitul tuturor lucrurilor s-a apropiat. Petru n-a vrut să spună că, atunci când el scria, venise sfârșitul acestei dispensații, ci că venise dispensația de la sfârșit – „timpul de la urmă“. Judecătorul este gata să vină (versetul 5); El este „la ușă“ (Iacov 5.9), gata să intre în sala de judecată și să-Și ia locul, pentru ca judecata să înceapă. Având în vedere că toate lucrurile sunt deci deja gata pentru judecată încă de la începutul epocii în care noi trăim și că doar îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu este cea care o amână (2 Petru 3.9), cât de treji și de veghetori în rugăciune ar trebui să fim!

Mai mult decât atât, trebuie să fim caracterizați de o dragoste fierbinte unii față de alții, folosindu-ne darurile și abilitățile pentru gloria lui Dumnezeu. Lumea este un loc rece, iar sfera creștină trebuie să fie plină de dragoste fierbinte. Când dragostea dintre creștini este de felul acesta, ea se exprimă prin acoperirea multor păcate și prin exersarea dăruirii și a ospitalității.

Din nefericire, așa cum știm, există multe păcate, chiar și în cazul credincioșilor adevărați. Lumea își găsește plăcerea în a trâmbița păcatele celor credincioși, însă, în cercul creștin, dragostea simte aceste păcate ca și cum ar fi ale ei și le acoperă. Când un creștin se preocupă cu a răspândi păcatele altor creștini, nu face altceva decât să-și manifeste propria stare carnală. Mulți dintre noi avem grijă să nu facem public păcatul vreunui credincios din adunarea noastră, însă facem noi la fel și în cazul altor credincioși care nu se adună împreună cu noi?

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

Eram doborât și El m-a salvat.

Psalmul 116.6

Schimbare de direcție

Un fost soldat relata următoarele despre viața lui:

Simțeam un vid teribil înăuntrul meu. Mă adânceam cu fiecare zi într-o depresie tot mai severă. De la credința creștină nu aveam nicio așteptare. Dumnezeu, ca Persoană, nu exista pentru mine. Lucrurile divine erau doar cele tangibile, de pildă cele care îi ajutau pe oameni să trăiască: aerul, soarele, apa și hrana. Isus predica dragostea, dar El era doar un om. Biblia, o carte ca oricare alta, ținea doar de domeniul literaturii fantastice…

Făceam serviciul militar, iar după o seară petrecută la barul regimentului, unul dintre camarazi a început să-mi vorbească despre Isus. Deși eram oarecum amețit de băutură, în timpul nopții am început să mă gândesc la ce-mi spusese. A doua zi am făcut autostopul, ca să ajung acasă în weekend. Pe drum, șoferul cu care mergeam m-a invitat la un local. Când am intrat acolo, tocmai ce se încheia o scurtă predică. Am vorbit cu predicatorul, iar cuvintele lui m-au mișcat profund. Era clar că Dumnezeu mă chema, pentru că nu credeam în întâmplare. Dintr-odată am înțeles că trebuia să mă schimb fundamental. În săptămânile ce au urmat am vorbit adesea cu camaradul meu despre evanghelie și mergeam împreună la întâlniri de studiu biblic. După aceea am început să merg într-o comunitate de creștini în satul meu natal. Domnul Isus mi-a schimbat viața. Acum Îi aparțin Lui de peste treizeci de ani. Și, deși nu mi-a fost mereu ușor în viață în tot acest timp, nu regret nimic.

Citirea Bibliei: Daniel 2.17-30 · Psalmul 38.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 22:1-18

Ben-Hadad nu şi-a ţinut cuvântul (20.34). A păs­trat Ramotul din Galaad. Ahab îşi propune să-l ia înapoi şi îşi împărtăşeşte gândul său unui ilustru vizita­tor: Iosafat, împăratul lui Iuda. Şi care ar putea fi pri­mul gând referitor la această vizită? Nu este oare îmbucurător să vedem stabi­lindu-se o prietenie între suveranii acestor două împărăţii aflate în conflict de atâta timp? Este un pas spre unificare, astăzi la modă în lumea creştină. În rea­litate, în ochii lui Dumnezeu ea semnifică necre­dincioşie din partea lui Iosafat. El era împărat la Ierusalim, unde se găsea tem­plul Domnului. Ahab, dimpotrivă, era un ido­latru. Şi „ce înţe­legere“, întreabă apostolul, „are tem­plul lui Dum­nezeu cu idolii?“ (2 Cor. 6.16). Cum putea împăratul lui Iuda să se uite atâta pe sine, încât să spună: „Eu sunt ca tine …“?

Priviţi în ce angrenaj se lasă prins sărmanul Iosafat! Stingherit, îi face câteva remarci timide lui Ahab, dar nu are energia necesară să se opună planurilor acestuia. I-ar fi fost necesar pentru aceasta mai mult curaj decât pentru a merge la război împotriva sirienilor. Cu siguran­ţă, şi fiecare dintre noi cunoaşte din experienţă că cea mai dificilă acţiune, implicând cel mai mult curaj, este adesea un simplu refuz, un refuz de asociere cu răul (Ps. 1.1).

CUM SĂ-ȚI REFACI CĂSNICIA (2)

„Bărbaţilor… dați cinste femeii… ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre.” (1 Petru 3:7)

Amy Grant, cântăreața americană de muzică gospel, a spus: „Cu cât investești mai mult într-o căsnicie, cu atât devine mai valoroasă.” Faptul că ceva este spus nu înseamnă neapărat că este și auzit. Cel puțin, nu în felul în care crezi tu!

Apostolul Petru folosește cuvintele „înțelepciune” și „respect” (vezi 1 Petru 3:7) – ambele sunt esențiale pentru arta de a asculta… care este esențială la rândul ei pentru a avea o căsnicie bună. Dacă nu ești dispus să iei în considerare ceea ce spune soțul tău și să-i respecți gândurile și sentimentele, te îndrepți spre necaz.

Motivul pentru care multe cupluri ajung în punctul de a-și pune problema divorțului este că, în loc să aibă conversații, interacțiunile lor se dezintegrează în predici și monologuri. Consilierea te poate ajuta să înveți cum se exprimă cealaltă persoană. Atunci când ești concentrat pe „a avea dreptate” și „a obține un avantaj/ascendent”, nu mai există loc pentru soluții! Cheia este să încerci să asculți cu inima deschisă, și nu cu mintea închisă; să înveți să fii vulnerabil și blând pentru a ajunge la locul înțelegerii, unde poate avea loc negocierea. Unele cupluri scriu scrisori pentru a-și exprima sentimentele, pe măsură ce navighează pe drumul de întoarcere către o comunicare mai bună și mai profundă.

La fel cum un artist așteaptă lumina perfectă pentru a surprinde/reda un subiect pe pânză, soții și soțiile trebuie să învețe arta de a aștepta pentru a-și readuce relația pe drumul cel bun. Acest lucru necesită răbdare și dedicare – care nu sunt aproape niciodată ușoare, dar sunt foarte necesare!

Momentul ales de Dumnezeu ne oferă o vindecare mai profundă decât orice am putea construi pe cont propriu. Dacă ești un copil răscumpărat al lui Dumnezeu, nu vei lua în considerare divorțul, ci te vei strădui să faci totul pentru a împiedica acest lucru! Indiferent cât de rău ar putea sta lucrurile între voi, cu ajutorul lui Dumnezeu vă puteți reconstrui căsnicia!

Așadar, dacă ai o căsnicie fericită, dă slavă lui Dumnezeu!… și spune o rugăciune pentru cei care au probleme!

DOMNUL ESTE APROAPE

Când va păcătui cineva, făcând împotriva uneia dintre poruncile Domnului lucruri care nu trebuie făcute, chiar dacă n-a știut, totuși este vinovat și își va purta nelegiuirea.

Levitic 5.17

Nimeni, din neștiință, nu va fi considerat nevinovat. În viața de zi cu zi, oricine înțelege că așa trebuie să fie. Orice cetățean este privit ca și cum ar cunoaște legile, căci acestea sunt date spre publicare. De aceea, oricine se poate informa cu privire la ele. Când însă este vorba despre legile lui Dumnezeu, omul, chiar și câte un credincios, nu vrea să le recunoască. Avem însă în mână Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă l-am studia cu râvnă, am ști ce ar trebui să facem după voia lui Dumnezeu și ce nu ar trebui să facem. Și chiar dacă n-am putut încă să citesc în întregime Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că nu sunt credincios de multă vreme, sau din alte motive, totuși știu, dacă am cu adevărat părtășie cu Domnul, când ceva este împotriva voii Sale.

În 1 Ioan 2.20,27 este vorba despre copilașii în Hristos, care tocmai au crezut evanghelia și au fost unși și pecetluiți cu Duhul Sfânt: „Dar voi aveți ungerea din partea Celui Sfânt și știți toate“. Aceasta nu înseamnă că acești tineri credincioși cunosc toate lucrurile rele! Tocmai aceasta nu vrea Dumnezeu. De aceea, în Romani 16.19 se spune: „Dar doresc să fiți înțelepți față de bine și simpli în ce privește răul“. Este o minciună a lui Satan că trebuie să cercetăm toate ca să știm dacă ceva este bun sau rău. Într-adevăr, se spune în 1 Tesaloniceni 5.29: „Cercetați toate lucrurile și păstrați ce este bun“, însă aici este vorba despre profețiile din timpul strângerilor laolaltă în care Duhul Sfânt poate lucra liber. Trebuie să cercetăm tot ceea ce auzim sau vedem în strângerile laolaltă, dacă totul este în concordanță cu Scriptura și, prin urmare, dacă este bun. Ceea ce este în opoziție față de Cuvântul lui Dumnezeu trebuie lepădat. „Și ceilalți să judece“ (1 Corinteni 14.29). Noi trebuie să ne preocupăm mereu cu binele, iar cu răul numai când acest lucru nu se poate evita, ceea ce, din nefericire, se petrece deseori în această lume păcătoasă.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Să știe deci sigur toată casa lui Israel că Dumnezeu L-a făcut și Domn și Hristos pe acest Isus, pe care voi L-ați răstignit.

Fapte 2.36

Petru, martorul curajos

Versetul de astăzi încheie admirabila cuvântare rostită de omul care, cu doar puțin timp înainte, Îl tăgăduise pe Isus Hristos. Ce a determinat o astfel de schimbare la el? Isus Hristos înviase din Locuința morților! Când El a fost răstignit, totul părea pierdut. Dar după trei zile a înviat și S-a arătat apostolilor și altor ucenici, în diferite ocazii. Petru învățase că moartea lui Isus pe cruce însemna victorie, nicidecum înfrângere. Aceasta le-a oferit ucenicilor o mare bucurie și un mare curaj, chiar și după momentul în care Stăpânul lor S-a înălțat la ceruri.

Zece zile după înălțarea lui Isus, Duhul Sfânt a coborât pe pământ și a început să locuiască în credincioși ca Mângâietor. Prin El, ei au primit puterea să-I slujească lui Hristos și să fie martorii Lui. Coborârea Duhului Sfânt în ziua Cincizecimii, la Ierusalim, a fost însoțită de semne vizibile. Petru a explicat ce însemna acest lucru în fața vizitatorilor uimiți care participau la sărbătoare. A fost o cuvântare curajoasă și de mare impact. El a vorbit despre Isus, Domnul și Stăpânul său. A vorbit deschis și clar, acuzându-i pe ascultătorii lui de răstignirea „Acestui Isus“. A vorbit cu autoritate, dar și cu dragoste. Cuvântarea a atins inimile multor ascultători. Ei au întrebat: „Ce să facem?“. I-a încurajat să își schimbe modul de gândire și să se pocăiască; să creadă în Isus Hristos și să-L mărturisească pe El ca Mântuitorul trimis de Dumnezeu. În ziua aceea, trei mii de suflete au fost mântuite.

Citirea Bibliei: Daniel 1.9-21 · Psalmul 37.21-29

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 21:1-14

Ahab ajunsese foarte aproape să fie jefuit de tot ce avea, de către împăratul Siriei. Nerecunos­cător faţă de Dom­nul care-i păzise tot, încearcă acum, din lăcomie, să‑şi prădeze aproapele. Nabot, ca israelit credincios, nu putea să renunţe la moştenirea sa, potrivit cu Levitic 25.23. Arătăm noi aceeaşi cre­dincioşie, aceeaşi fermitate, când este vorba să păs­trăm moştenirea spirituală lăsată, poa­te, de pă­­rinţii noştri? Da, să avem grijă să nu su­be­va­luăm in­com­parabilele adevăruri biblice care ne-au fost în­cre­dinţate (1 Timotei 6.20; 2 Timotei 1.14).

Din laşitate, mizerabilul împărat o lasă pe soţie să ac­ţioneze şi, sub pretextul autorităţii împărăteşti, se înfăp­tu­ieşte cea mai oribilă nedreptate.

Dar Nabot este privilegiat să-L reprezinte pe Unul mai mare decât el. În parabola în care Dom­nul Isus Se prezintă ca moştenitorul viticul­to­rului, auzim teribilele cuvinte: „veniţi să-l omo­râm şi să luăm în stăpânire moş­te­­nirea lui“ (Ma­­tei 21.38). Sfârşitul aceleiaşi evanghelii ne arată că şi înaintea sinedriului s-au prezen­tat tot doi mar­tori mincinoşi. Acolo, Isus fusese acu­zat de blas­fe­mie de către conducătorii poporului (Matei 26.60,65,66), înainte să sufere şi să moar㠄dincolo de poart㓠(v. 13; Evrei 13.12).

PREGĂTIREA PENTRU ROLUL DE PĂRINTE

„Părinţii sunt slava copiilor lor.” (Proverbele 17:6)

Majoritatea aparatelor electrocasnice din casele noastre vin însoțite de un manual de instrucțiuni. Dacă îți faci timp să le citești și să le înțelegi, vei fi scutit de tot felul de probleme.

Spiritual vorbind și Dumnezeu ne-a dat cel mai bun manual de instrucțiuni pentru creșterea copiilor – Biblia. Ea spune: „Părinții sunt slava copiilor lor”. Una dintre cele mai înalte chemări ale tale este aceea de a deveni părinte. Aceasta implică cea mai importantă decizie pe care o vei lua vreodată și care-ți va schimba viața. Prin urmare, ar trebui s-o tratezi cu seriozitate, în rugăciune, dar și cu simțul umorului, și ea se va transforma într-una dintre cele mai mari bucurii din viața ta.

Copiii tăi au nevoie ca tu să le stabilești limite și să-i ferești de rău. Trebuie să te comporți ca o busolă spirituală și morală pentru ei. În prezent, copiii sunt sufocați cu emisiuni de televiziune, reclame, muzică, jocuri video, internet și reviste pline de imagini care exprimă materialism, cruzime, sexualitate, abuz, droguri și alcool. Și multe dintre aspectele negative pe care le văd sunt admirate și celebrate.

Atât de mult încât, chiar dacă posedă un fundament moral puternic, ei pot începe să simtă că ceva nu este în regulă cu ei dacă nu le urmează. Ca părinte, sarcina ta este să-ți întărești convingerile din nou și din nou, în timp ce îi înzestrezi pe copiii tăi cu instrumentele de care au nevoie pentru a rezista presiunilor vieții.

Este un angajament pe viață. Într-un fel, vei fi de gardă în fiecare zi, de dimineața până seara, pentru tot restul vieții tale! Și din moment ce este numit „Tatăl nostru”, Dumnezeu înțelege cu ce te confrunți și te va ajuta atunci când vii înaintea Lui în rugăciune.

Și chiar dacă nu ești părinte, te îndemn să profiți de această ocazie și să te rogi pentru părinții și copiii pe care îi cunoști!