Mana Zilnica

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Luca 13.2235

Niciodată nuL vedem pe Domnul satisfăcând curiozitatea. Când a fost întrebat dacă sunt puţini la număr cei aleşi, El foloseşte prilejul pentru a Se adresa conştiinţei, spunând ca pentru fiecare: Nu purtaţi grijă de alţii; faceţi în aşa fel încât voi înşivă să faceţi parte din acel număr. Cu siguranţă, poarta este strâmtă, dar împărăţia este atât de mare, încât îi primeşte pe toţi cei care acum doresc să intre. Iar dacă nu vrei să intri pe această poartă îngustă (v. 24), tu nu vei avea în faţa ta mai târziu decât o uşă închisă (v. 25). Poate fi ceva mai cumplit decât acest bătut la uşă sfâşietor, acest strigăt zadarnic şi acest răspuns înfiorător: „Nu vă ştiu de unde sunteţi“ (v. 25)? Poate unii vor striga: „Este o eroare! Eu am totuşi părinţi credincioşi, am mers regulat la adunare, miam citit Biblia şi am cântat cântări!“ Domnul însă nui va primi în cerul Lui decât pe aceia care aici, pe pământ, Lau primit în inima lor.

Isus adresează aceste cuvinte aspre în special naţiunii lui Israel. În timp ce Irod, „vulpea“ cea crudă
şi vicleană, făcea ravagii între „puii“ lui Israel, adevăratul lor Împărat îi căutase ca săi strângă (v. 34). Ei însă nu Lau vrut nici pe El, nici harul Său, iar acum Domnul gloriei, părăsind casa, „casa Sa“, în care nu a fost primit (v. 35; Ioan 1.11), Îşi urmează drumul spre cruce.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Simon Petru le-a spus: „Mă duc să pescuiesc”. Ei i-au spus: „Venim și noi cu tine”. Au ieșit și s-au suit în corabie; și în noaptea aceea n-au prins nimic.
Ioan 21.3

Ar fi ușor să-l judecăm pe Petru și pe ceilalți ucenici pentru decizia luată. Ei Îl văzuseră pe Domnul după învierea Sa și auziseră cuvintele Sale de pace și de mângâiere; se bucuraseră de prezența Lui în mijlocul lor și acum știau, fără nicio urmă de îndoială, că El înviase, că biruise moartea și că urma să-i trimită ca martori ai acestei biruințe.

Atunci de ce s-au întors să pescuiască? Nu-i făcuse Domnul pescari de oameni, nu de pești? Domnul însă nu i-a mustrat. I-a lăsat să se trudească în zadar toată noaptea, astfel încât, dimineața, să-Și manifeste atotsuficiența Sa. Petru, cel care luase inițiativa pentru a merge la pescuit, este și cel care preia conducerea în întoarcerea lor către Domnul – a sărit în apă și a înotat până la mal, unde Se afla El.

Apoi Domnul Și-a manifestat harul. Pregătise un foc, ca ei să se încălzească, și câțiva pești, pentru a-i hrăni. Avea să le spună lucruri importante, în special lui Petru, însă mai întâi le-a pregătit inima pentru a le primi.

Ce scump Mântuitor! El este plin de resurse și ne eliberează de tendința de a ne sprijini pe inițiativele și pe mijloacele noastre. Harul Său ne va arăta că resursele Sale sunt îmbelșugate și infinit mai bune decât ale noastre. O astfel de metodă este cu mult mai eficace decât modul legalist de a judeca și de a mustra, care, în general, va îndepărta sufletele din prezența Domnului.

G W Steidl

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

La auzul acestor cuvinte, Nebucadnețar s-a umplut de mânie și și-a schimbat fața, întorcându-și privirile împotriva …
Daniel 3.19

Ura lui Nebucadnețar

Acest pasaj ne oferă și o descoperire cu caracter profetic, care este deosebit de importantă. Ea face trimitere în primul rând la ura fără margini față de Mântuitorul, care fără nicio apărare omenească stătea în mijlocul focului urii întregului popor. Vrăjmașul omenirii – diavolul – urla prin acei oameni, pe care îi manevra cu ușurință. Era evident că setea de sânge a mulțimii putea fi potolită numai dacă Isus va fi omorât. Cartea prorocului Daniel este mai mult decât istorie, ea este în primul rând o carte profetică cu un mesaj profetic pentru noi. Cei trei tineri israeliți sunt într-un fel reprezentanți ai întregului popor Israel răspândit printre celelalte națiuni. Aruncați în cuptorul suferinței și al persecuției, după toate calculele omenești, ei ar fi trebuit să piară, însă acolo, în mijlocul celei mai aprige încercări, ei au fost ocrotiți și păstrați nevătămați de cuptorul încins de foc și ură.

În toate timpurile, „oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele” (Ioan 3.19). Așa a fost pe vremea lui Daniel și a tovarășilor lui, și tot așa a fost pe vremea Mântuitorului. Cu toate că mulți din popor îi urmau orbește pe membrii Sinedriului, erau fără îndoială alții care Îl urau pe Isus din aceleași motive pe care le au astăzi oamenii: învățătura Mântuitorului îi punea față în față cu stilul lor de viață păcătos.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CONFRUNTAREA SĂNĂTOASĂ (2)

„Tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei…” (Eclesiastul 3:7)

     Este nevoie de înțelepciune pentru a confrunta o persoană atunci când are cea mai mare nevoie. Dacă abordezi o persoană când aceasta este prea concentrată asupra altei activități, ea nu se va afla în dispoziția potrivită pentru a face față confruntării în mod eficient. Așteaptă până când te poate asculta și poate fi ochi și urechi la ce ai să-i spui.

Apoi, trebuie să te străduiești să confrunți persoana când este singură, după cum a poruncit Domnul Isus: „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur.” (Matei 18:15). Confruntarea cuiva în prezența altora îl poate face defensiv pentru a ieși cu fața curată.

Scopul tău este împăcarea, nu umilirea. Dacă ai ceva „greu” de spus cuiva, nu e o idee prea bună să-l confrunți la tine sau la el acasă – alege un loc neutru. Astfel îi va fi mai ușor să plece dacă devine beligerant. Și există mereu posibilitatea să se întâmple asta.

Uneori va trebui să pierzi pe cineva temporar, pentru ca abia mai apoi să-l poți recâștiga. „Cine mustră pe alţii, găseşte mai multă bunăvoinţă pe urmă, decât cel cu limba linguşitoare.” (Proverbe 28:23) Să remarcăm expresia „pe urmă”.

Dacă nu obții pe loc rezultatul pe care ți-l dorești, încă mai poți avea câștig de cauză – mai ales dacă te rogi și lași ca Duhul Sfânt să lucreze în inima acelei persoane. Însă trebuie să fii dispus să-ți asumi riscul și să confrunți situația, pentru a produce reacția pe care o dorești. Altfel, lucrurile vor rămâne la fel – sau se vor înrăutăți.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Luca 13.621

Istoria lui Israel relatată prin smochinul neroditor este în acelaşi timp istoria întregii umanităţi. Dumnezeu a tot încercat să scoată ceva bun de la făptura Sa. Dar ce trist este să vedem cum omul carnal, în pofida pretenţiilor lui religioase (frunze frumoase), este incapabil să aducă cel mai mic rod pentru Dumnezeu! El ocupă deci întrun mod inutil pământul şi trebuie să fie judecat!

ContinuânduŞi slujba de har, Domnul Isus vindecă o sărmană femeie infirmă. Ea era gârbovă, aşa cum riscăm să fim şi noi din punct de vedere spiritual atunci când ne îndreptăm privirile spre lucrurile de pe pământ sau când ne încăpăţânăm să purtăm poverile pe care Domnul doreşte să le ducă în locul nostru. El însă „îi ridică pe cei încovoiaţi” (Psalmul 146.8) şi vrea să ne facă „să umblăm cu capul ridicat” (Levitic 26.13).

Din nou o minune făcută în zi de Sabat le serveşte drept pretext adversarilor Săi ipocriţi. Răspunsul Său însă îi umple de ruşine, amintindule de îndatoririle dragostei faţă de o soră dea lor, fiică a lui Avraam.

Cele două scurte parabole care urmează descriu marea dezvoltare vizibilă pe care era chemat so atingă creştinismul pe pământ. Copacul cel mare al creştinătăţii va avea în final aceeaşi soartă cu cea a smochinului lui Israel (v. 9).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Du-te și adună pe toți iudeii care se află în Susa și postiți pentru mine și să nu mâncați și să nu beți trei zile, noapte și zi; și eu și tinerele mele vom posti în același fel; și voi intra astfel la împărat, ceea ce nu este după lege; și dacă va fi să pier, voi pieri.
Estera 4.16

Să se facă un lemn înalt de cincizeci de coți și mâine vorbește împăratului ca Mardoheu să fie spânzurat pe el; apoi mergi voios cu împăratul la ospăț.
Estera 5.14

După captivitatea babiloniană – Propuneri contradictorii

Mardoheu îi spusese Esterei să nu creadă că, fiindcă era împărăteasă, va fi scutită de a împărtăși soarta celorlalți iudei. El i-a pus întrebarea: „Cine știe dacă n-ai venit la împărăție tocmai pentru un timp ca acesta?”. Estera a primit îndemnul și i-a transmis lui Mardoheu să postească pentru ea, împreună cu toți iudeii din Susa, pentru că avea să meargă la împărat, deși nu fusese chemată de el.

După câteva zile, Haman s-a întors acasă plin de bucurie. Primise extraordinara onoare de a fi fost invitat, împreună cu împăratul, la un ospăț în palatul Esterei. În ziua următoare avea să se bucure din nou de un astfel de ospăț. Totuși, bucuria lui a fost întunecată la vederea lui Mardoheu, care refuza în continuare să îngenuncheze înaintea lui. Soția și prietenii lui l-au sfătuit să ridice o spânzurătoare, apoi să-i ceară împăratului să-i permită să-l spânzure pe Mardoheu, după care avea să meargă bucuros cu împăratul la ospăț.

Un astfel de sfat ticălos venea de la cel despre care Domnul spune că era un ucigaș de la început și că vine doar pentru a fura, a omorî și a distruge (Ioan 8.44; 10.10). Pentru diavol, viața omului nu are nicio valoare. Cât de multe vieți nevinovate au fost sacrificate în lumea aceasta de către oameni nemiloși, în căutarea puterii!

Lucrurile au stat cu totul altfel, în ce-L privește pe Domnul nostru. El nu doar Și-a riscat viața pentru ca noi să avem viață, ci Și-a dat viața pentru noi! Prin urmare, cât de important este ca noi să ne tăgăduim pe noi înșine – semnificația postului – și să ne rugăm cu stăruință ca mulți păcătoși să-și pună încrederea în Hristos, ca Mântuitor!

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… Nu este nicio deosebire. Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.
Romani 3.22-23

Viermele de la rădăcină

Într-o legendă se spune că un tată a sădit un copăcel pentru copilul său. Copilul ținea mult la copăcel și îl uda zilnic. Dar într-o zi, frunzele copăcelului au început să se veștejească. Întristarea copilului era din zi în zi mai mare. Copăcelul și-a plecat vârful spre copil și i-a zis: „Boala mea stă în rădăcina mea. Caută la rădăcină și vei găsi de unde îmi vine moartea”. Copilul căută la rădăcină și acolo găsi un vierme. După ce a stârpit viermele, copăcelul a prins din nou viață.

Lucrurile se aseamănă și în viața oamenilor cu ceea ce a găsit copilul la rădăcina copăcelului. Natura noastră este stabilită prin proveniența noastră. Fiecare poartă în sine însușirea moștenită, păcatul, și de aceea toți suntem vinovați înaintea lui Dumnezeu. Sentința lui Dumnezeu are valabilitate pentru toți: după moarte vine judecata. Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu că există o cale de stârpire a „viermelui” din viața noastră: „Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5.8). Mântuitorul a plătit datoria pe care o aveam înaintea lui Dumnezeu. Mântuitorul a luat asupra Sa judecata care trebuia să ne lovească. El a stârpit „viermele” care stă la rădăcina naturii noastre păcătoase.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CONFRUNTAREA SĂNĂTOASĂ (1)

„Când a venit Chifa în Antiohia, i-am stat împotrivă în faţă…” (Galateni 2:11)

     Când Petru a luat partea Iudeilor în fața Neamurilor, Pavel i-a stat împotrivă! De ce? De dragul unității din biserică. Uneori nu ai de ales, trebuie să stai împotriva cuiva. Întrebarea este: cum? Nimeni nu s-a născut cu abilitatea de a face lucrul acesta; ea se deprinde numai prin exercițiu și răbdare. Motivul pentru care nu suntem pricepuți la așa ceva este că ne ferim de confruntare ca de ciumă. Prin urmare, relațiile noastre au de suferit, iar problemele rămân nerezolvate.

Primul pas în pregătirea pentru o confruntare este acela de a stabili scopul corect pentru care vrem să punem lucrurile pe tapet. Ținta ar trebui să fie dezvoltarea unei relații mai bune. Aceasta aduce cu sine fie convingerea persoanei de a nu mai face un anumit lucru, fie hotărârea ei de a începe să facă ceva.

Cu niciun chip, scopul nu trebuie să fie acela de a o pune la punct, de a te descărca sau de a arunca vina asupra ei. Fii cinstit cu privire la motivul pentru care te-ai hotărât să confrunți problema. Ai cumva un motiv ascuns, cum ar fi resentimentul sau mândria rănită, sau dorești să vezi o schimbare autentică de comportament? Trebuie să te întrebi: „Când confruntarea ia sfârșit, care este schimbarea de comportament pe care aș vrea s-o văd la cel ce mi-a greșit?”

Nu uita: într-o confruntare eficientă, căutăm un rezultat anume și un câștig pentru ambele părți. „Fraţii nedreptăţiţi sunt mai greu de câştigat decât o cetate întărită.” (Proverbe 18:19)

Când cineva știe că îți pasă cu adevărat de el, și că dorești să-L glorifici pe Dumnezeu în situația respectivă, atunci vei avea parte de o reacție potrivită.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Luca12.49-59; 13.1-5

    Până la „botezul” morţii Sale, Isus a avut sufletul strâmtorat, iar pentru ca dragostea Lui să se poată exprima din plin şi să aibă ecou în inima oamenilor, El a trebuit să sufere crucea.

Venirea Lui constituie o punere la încercare. În sânul familiilor, altădată unite în fărădelege, El va fi primit de unii şi respins de alţii. Şi câte case nu sunt asemenea celei descrise aici (v. 52,53)!

Apoi, cu o dragoste autentică pentru sufletele lor, Domnul Se adresează din nou iudeilor „făţarnici” (v. 56). Să nu ne mire duritatea pe care o îmbracă uneori cuvintele Sale. Ea este impusă de duritatea inimii omului. Trebuie un ciocan de fier pentru a sfărâma stânca (Ieremia 23.29).

    Israel atrăsese asupra sa mânia lui Dumnezeu, care devenise „împotrivitorul” său (v. 58). Dumnezeu era atunci în Hristos, oferind poporului Său împăcarea, dar ei au refuzat s-o primească şi să distingă semnele care prevesteau judecata (v. 56). Şi astăzi Dumnezeu oferă fiecărui om împăcarea, înainte de momentul când El nu va mai putea fi întâlnit decât ca judecătorul neînduplecat (2 Corinteni 5.19).

    In capitolul 13.1-5, Isus evocă două evenimente grave, recent petrecute, servindu-Se de ele pentru a-şi îndemna auditoriul la pocăinţă. Să învăţăm şi noi să nu pierdem nicio ocazie de a-i avertiza pe cei din jurul nostru.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Podoaba voastră să nu fie cea de afară, a împletirii părului și a purtării aurului sau a îmbrăcării hainelor lumești, ci omul ascuns al inimii, în frumusețea nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu.
1 Petru 3.3,4

Investim prea mulți bani și prea mult timp în efortul de a arăta bine, atractivi. În ziua de astăzi se pune mult accentul pe acest lucru. Este valabil atât pentru femei, cât și pentru bărbați.

Când Samuel a mers pentru a-l unge pe unul dintre fiii lui Isai în locul împăratului Saul, văzându-l pe Eliab, s-a gândit că el trebuie să fie alesul. Dumnezeu însă i-a spus să nu privească la ceea ce izbește ochiul. David, care era un om după inima Sa, avea să fie cel ales.

Câtă nevoie avem să învățăm această lecție! Adevărata frumusețe nu stă în ceea ce se vede în exterior, ci în ceea ce se află în inimă. Dacă încercăm să fim atractivi sau dacă suntem atrași de ceea ce izbește ochiul, o astfel de atracție este una naturală, carnală. Trebuie să înțelegem că atracția carnală este fațada unei persoane carnale. Încercăm noi să fim atractivi prin mijloace carnale? Aceasta ar fi o greșeală uriașă. Carnea nu poate atrage decât carnea. Dumnezeu dorește frumusețea omului dinăuntru, nu pe cea a omului din afară. Facă El ca și noi să dorim ceea ce El dorește!

A Blok

Să nu mai găsesc plăcerea în nimic de pe pământ,

Și picioarele să-mi țină numai drumul Tău cel sfânt.

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Zacheu … L-a primit cu bucurie.
Luca 19.6

Dă-te jos degrabă!

„Veniți vă rog la masă!”, a strigat Estera către frații ei mai mici, care erau cățărați într-un copac pentru a culege mere. Fără întârziere au părăsit copacul, căci au învățat să se grăbească atunci când mama îi cheamă. Ce frumos, când copiii sunt ascultători și se grăbesc când sunt chemați! Aceasta Îi place Domnului Isus și face bucurie părinților.

În Biblie citim despre un bărbat care era cățărat într-un copac, dar nu pentru a culege fructe, ci pentru a-L vedea mai bine de acolo pe Domnul Isus. Era mai-marele vameșilor, Zacheu. Domnul Isus l-a văzut acolo și i-a spus: „Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta”.

Zacheu nu a mai rămas niciun minut în copac, ci a coborât degrabă și L-a primit cu bucurie.

Dragă cititorule, Domnul Isus te cheamă și pe tine! El dorește să intre în inima ta și să te facă bogat și fericit: „Dă-te jos degrabă!”. Apleacă-ți genunchii înaintea Lui, recunoaște în fața Lui păcatele tale și acceptă-L ca Mântuitorul și Domnul tău. De unele lucruri, pe care le-am făcut în grabă, ne pare mai târziu rău. Dar acest pas nu-l vei regreta cu siguranță niciodată.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

RECUNOASTE-TI PREJUDECĂTILE ASCUNSE

„Dumnezeu nu este părtinitor…” (Faptele Apostolilor 10:34)

     Mulți dintre noi suntem ca acea femeie care, la o întâlnire de rugăciune, a spus: „Iubesc pe toată lumea”. Problema este că spunea acest lucru cu ochii închiși! Discriminarea ne face să acceptăm, fără să punem prea multe întrebări, opiniile și prejudecățile pe care le-am auzit pe când creșteam și verdictele celor cu vederi înguste. Rareori ne oprim să întrebăm: „E corect așa?” Sau mai important: „E după voia lui Hristos?”

Discriminarea îi trimite pe oameni spre o „cetățenie de mâna a doua” din cauza culorii, genului, statutului economic, religiei sau circumstanțelor de la naștere… Uneori, predilecțiile noastre sunt atât de adânc înrădăcinate, încât nu le vedem în noi înșine și ne pierdem cumpătul când suntem confruntați cu ele. Dumnezeu însă nu ne lasă singuri!

Pavel l-a provocat pe Petru, viitor lider al Bisericii, referitor la problema discriminării: „El mânca împreună cu Neamurile; dar când au venit ei, s-a ferit şi a stat deoparte, de teama celor tăiaţi împrejur…” (Galateni 2:12) Pavel nu i-a acordat lui Petru circumstanțe atenuante, doar pentru că avea alte calități creștinești… Nu, comportamentul său îi rănea pe oameni și aducea o reputație negativă Bisericii.

Unul dintre versetele cele mai des citate din Biblie este acesta: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3:16).

Să remarcăm și să reținem expresia: „oricine crede”. Asta înseamnă că toți suntem egali la poala crucii. Acolo, Dumnezeu nu face nicio deosebire. Înainte de a confrunta prejudecata din viața altcuiva, mai întâi trebuie s-o confrunți pe a ta!

Deci, recunoaște-ți prejudecățile ascunse și confruntă-le!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Luca 12.32-48

    Bogatul din parabolă strânsese comori pentru el însuşi (v. 21) şi a pierdut totul, inclusiv sufletul. Domnul le dezvăluie acum ucenicilor cum se pot strânge comori fără niciun risc: dând milostenie şi împărţindu-şi bunurile, pentru că, în felul acesta, fac o depunere sigură la banca din cer (v. 33, comp. cu cap. 18.22). Atunci inima se va ataşa de această comoară cerească şi va aştepta cu şi mai mult dor venirea Domnului (citiţi 1 Petru 1.4). Domnul Isus Se va întoarce. Are această speranţă consecinţe practice în viaţa noastră, în sensul că ne desprinde de o lume pe care o vom părăsi, ne curăţa „după cum El este curat” (1 loan 3.3), ne face plini de râvnă în lucrarea pentru alte suflete şi ne umple inima de bucurie? Să ne gândim şi la bucuria scumpului nostru Mântuitor, ale Cărui afecţiuni vor fi la culme. El însuşi va găsi plăcere să-i primească şi să-i slujească pe aceia care L-au slujit şi care L-au aşteptat pe pământ (v. 37). Atunci „ispravnicul credincios şi înţelept” îşi va primi răsplata, iar robul care n-a făcut voia stăpânului său, deşi o cunoştea (v. 47; Iacov 4.17), îşi va primi pedeapsa grozavă. „Oricui i s-a dat mult i se va cere mult…” (v. 48). Să încercăm să ne facem fiecare socoteala cu privire la tot ce am primit şi să tragem concluzia.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și cuvântul Domnului a fost către mine, zicând: „Fiu al omului, ce are lemnul de viță mai mult decât alt lemn, mlădița de viță care este printre copacii pădurii? Se va lua din el lemn ca să se facă vreun lucru? Vor lua ei din el un cârlig, ca să atârne în el vreo unealtă? Iată, se dă pentru foc: focul îi mistuie amândouă capetele, și mijlocul este ars. Este el bun pentru vreo lucrare?”.
Ezechiel 15.1-4

Dumnezeu este Dumnezeul adevărului. El iubește realitatea și detestă pretențiile. Domnul Isus, când Se afla pe pământ ca Dumnezeu manifestat în trup, a avut aceeași atitudine cu privire la aceste lucruri. El a fost plin de dragoste pentru păcătoșii pierduți și a manifestat o îndelungă răbdare față de oricine dorea să cunoască adevărul. De cealaltă parte, El a denunțat cu tărie ipocrizia și îndreptățirea de sine, pronunțând judecăți severe asupra celor care încercau astfel să-și ascundă starea înaintea lui Dumnezeu.

Unde există viață divină în suflet, va exista rod pentru El și în exterior. Nimic nu poate compensa lipsa dovezilor exterioare ale unei pocăințe adevărate și ale harului regenerator al lui Dumnezeu.

Caracterul produs de lucrarea Duhului Sfânt înăuntru va produce o purtare potrivită în afară. Domnul este glorificat atunci când cei care mărturisesc faptul că sunt mântuiți aduc roade scumpe, care proclamă realitatea lucrării din sufletele lor. Un mărturisitor care nu aduce roade este ca o viță care nu produce struguri – ea este practic inutilă. Credincioșii trebuie să fie lumini în această lume întunecată, atrăgându-i pe alții la Hristos.

Pentru a face față acestei responsabilități, trebuie să fim născuți din nou. Omul natural nu poate trăi la un nivel spiritual; el nu înțelege deloc lucrurile lui Dumnezeu (1 Corinteni 2.14). Slujitorii lui Dumnezeu sunt cunoscuți prin roadele pe care le aduc. Slujirea și rodul izvorăsc din viața divină dăruită prin nașterea din nou.

H A Ironside

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… de ce stați și vă uitați spre cer? Acest Isus, care S-a înălțat la cer din mijlocul vostru, va veni în același fel cum L-ați văzut mergând la cer.
Faptele Apostolilor 1.11

Înălțarea Domnului

În Biblie avem relatate multe adevăruri, printre care nașterea, moartea, învierea și înălțarea Domnului. Ele sunt ca patru stâlpi ai lucrării de mântuire. Înainte de înălțarea la cer, Domnul a stat de vorbă cu ucenicii Săi. El le-a spus multe lucruri, printre care și porunca de a predica pocăința și iertarea păcatelor în Numele Său.

Domnul Isus S-a înălțat la cer, pentru ca să pregătească un loc pentru ai Săi și să trimită Duhul Sfânt, care urma să-i îndrume pe ucenici în lucrarea pe care o aveau de împlinit în lume, să-i călăuzească în tot adevărul, să dovedească lumea vinovată și să-L preamărească pe Mântuitorul. Domnul S-a înălțat pentru a-Și face lucrarea de Mare Preot. Cei care și-au pus încrederea în Mântuitorul pot să se apropie cu îndrăzneală de Dumnezeu, fiindcă Domnul Isus este Marele Preot și Mijlocitorul lor la Tatăl ceresc.

În Mântuitorul cel înălțat la cer, credinciosul are un Domn care îngrijește de el. Domnul cel înălțat Se poartă cu milă față de ai Săi: „Avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihănit” (1 Ioan 2.1).

Are și cititorul pe acest Mijlocitor?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

ÎNCREDEREA ÎN DUMNEZEU ÎTI ADUCE BUCURIE SI PACE

„Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa pentru ca… să fiţi tari în nădejde!” (Romani 15:13)

     Este mult mai simplu să te încrezi în Dumnezeu decât să nu te încrezi în El! Când te îndoiești de Dumnezeu, de Cuvântul Său și de promisiunile Lui, rămâi singur cu propriile tale planuri și argumente rezonabile atunci când trebuie să rezolvi anumite probleme. Drept consecință, devii stresat. Stai o clipă și citește următoarele trei versete, apoi gândește-te cu atenție la semnificația lor: „Cuvântul care le-a fost propovăduit, nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credinţă la cei ce l-au auzit. Pe când noi, fiindcă am crezut, intrăm în „odihna” despre care a vorbit El” (Evrei 4:2-3). „Cine intră în odihna Lui, se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale” (Evrei 4:10). „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă (vă voi ușura, vă voi alina, vă voi împrospăta sufletele)” (Matei 11:28).

Cum trebuie să te apropii de Dumnezeu? Prin credință! Biblia spune: „fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută” (Evrei 11:6). Asta înseamnă că atunci când vii la Dumnezeu, trebuie să crezi. Când crezi, vei primi bucuria și pacea Sa. Aceste două lucruri sunt voia lui Dumnezeu pentru tine; ele au fost cumpărate și plătite la cruce. Lucrarea lui Hristos s-a încheiat deja, și singurul lucru care mai trebuie împlinit – este să crezi. Atunci Dumnezeu va răspunde și te va binecuvânta în orice vreme!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Luca 12.13-31

    Cineva din mulţime face apel la Domnul pentru o problemă de moştenire, iar El, profitând de această ocazie, dezvăluie care este rădăcina acestor contestaţii: lăcomia. „Pentru că iubirea de bani este o rădăcină a tot felul de rele” (1 Timotei 6.10). Parabola omului bogat ale cărui grânare au ajuns neîncăpătoare ilustrează această pasiune pentru a Strânge. Celor care acumulează şi-şi fac calcule şi proiecte pe termen lung le place să se numească prevăzători, dar ce fac ei denotă tocmai cea mai mare lipsă de prevedere, pentru că ei neglijează şi înşală ceea ce au cel mai de preţ: sufletul. În nebunia lui, bogatul crezuse că-şi poate mulţumi sufletul oferindu-i „multe bunătăţi” (v. 19). Dar sufletul nepieritor are nevoie de un alt fel de hrană. Da, nebun este numele pe care Dumnezeu îl dă acestui om (comp. cu Ieremia 17.11) şi pe câte morminte nu ar putea fi inscripţionat un astfel de epitaf (Psalmul 52.7)!

    In antiteză cu aceasta, Domnul Isus îi învaţă pe ai Săi că adevărata prevedere constă în a-ţi pune încrederea în Dumnezeu. Orice stânjeneală cu privire la nevoile noastre de zi cu zi este rezolvată prin afirmaţia: „Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de ele” (v. 30). Dacă punem pe primul plan împărăţia Lui şi interesele Lui, El Se va îngriji în totalitate de ale noastre.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

De aceea, frați sfinți, care aveți parte de chemarea cerească, luați aminte la Apostolul și Marele Preot al mărturisirii noastre, la Isus.
Evrei 3.1

Chemarea cerească ne îndreaptă ochii către Hristos Isus în cer și ne atrage inimile către El. Expresia „care aveți parte” implică a avea parte cu El, a avea ceva în comun, în timp ce arată, de asemenea, o diferență în comparație cu El, căci El este întotdeauna unic. Chemarea cerească nici nu se concentrează pe ceea ce suntem noi, nici nu atrage atenția cu privire la eforturile noastre – sau la lipsa acestor eforturi – de a-L urma și a-L sluji. Nu, ci ea implică faptul că orice altceva trebuie dat la o parte, pentru a fi pe deplin angajați în a-L cunoaște și sluji pe Cel care ne-a chemat.

Hristos are o slujire în cer, cu privire la Dumnezeu și cu privire la noi. Fiind părtași acestei chemări, El împărtășește cu noi ceea ce este prețios pentru El, iar noi împărtășim aceasta unii cu alții. Această chemare este cerească, fiindcă Cel care ne-a chemat este așezat la dreapta lui Dumnezeu. Chemarea Lui ne ațintește privirile doar asupra marelui Apostol, inimile noastre fiind pe deplin implicate, fiindcă Îl iubim. Privim la El, Îl evaluăm, Îl contemplăm și medităm asupra Persoanei Sale binecuvântate. Pe măsură ce Îl studiem, mințile noastre devin pe deplin preocupate cu El.

Domnul Isus este Apostolul și Marele Preot al nostru la dreapta lui Dumnezeu. Moise fusese conducătorul dat de Dumnezeu pentru a arăta poporului voia Lui, cu alte cuvinte, fusese apostolul vechiului legământ, pentru a-L reprezenta pe Dumnezeu înaintea poporului. Fratele său, Aaron, a fost marele preot care îl reprezenta pe Israel înaintea lui Dumnezeu. Domnul nostru Isus Hristos unește în Persoana Sa aceste două slujiri. Pe de o parte, privind la El, Îl vedem ca Apostol al nostru, reprezentându-L pe Dumnezeu înaintea noastră. De cealaltă parte Îl mărturisim pe Hristos Isus în această lume care L-a lepădat și crucificat, în timp ce El ne reprezintă în cer înaintea lui Dumnezeu.

A E Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul … judecă simțirile și gândurile inimii.
Evrei 4.12

Puterea Cuvântului

Un țăran din Coreea de Sud își cumpărase câte un exemplar din Evanghelia după Matei și Evanghelia după Luca și le citise cu mult interes. Într-o zi, pe când se afla la muncă pe câmp, casa i-a luat foc și a fost distrusă în totalitate. La întoarcerea lui de pe câmp a trebuit să constate că nu mai putea salva nimic în afară de cele două Evanghelii. El a început să le recitească cu și mai mare interes și le povestea celor din sat despre cele citite. La început, sătenii au râs de el. Însă Biblia spune: „Nimeni din voi să nu sufere ca ucigaș sau ca hoț, sau ca făcător de rele, sau ca unul care se amestecă în treburile altuia. Dimpotrivă, dacă suferă pentru că este creștin, să nu-i fie rușine …” (1 Petru 4.15,16).

Așa a fost și cu acel creștin coreean. El a fost gata să ajute pe alții care au suferit pagube mai mari. Rezultatul a fost că 80 de persoane din acel sat s-au întors la Hristos neavând altceva decât cele două Evanghelii și un exemplu în acel om care a trăit ceea ce a citit. Ce minunat că încă o dată în viețile noastre auzim despre puterea Cuvântului lui Dumnezeu, care lucrează în inimile oamenilor ca să-i aducă la calea credinței! Să lăsăm ca puterea Scripturii să-și facă lucrarea și în inimile noastre!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

PRIVESTE ÎNAINTE!

„Uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte…” (Filipeni 3:13)

     Înlăuntrul tău se află anumite lucruri pe care trebuie să le rezolvi, dacă dorești să mergi mai departe… Toate experiențele pe care le-ai avut de la naștere până în prezent te-au ajutat la modelarea propriei tale persoane. Lucrurile care ți s-au întâmplat, bune sau rele, sunt mijloace și instrumente care determină modul în care te vei comporta și vei reacționa tot restul vieții. Pavel spune astfel: „…uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte…” Poate că te-ntrebi: „Dar ce trebuia Pavel să uite?” Multe! La ordinele lui Pavel, Ștefan, primul martir creștin, a fost omorât cu pietre în timp ce el privea.

Înainte de a se întâlni cu Hristos pe drumul Damascului, Pavel obișnuia să ducă la închisoare și să trimită la moarte mulți creștini. În realitate, dacă nu și-ar fi învins trecutul, el nu ar fi scris jumătate din Noul Testament și nu ar fi contribuit la întemeierea Bisericii, care dăinuie de peste două milenii. Oare Pavel a fost desăvârșit? Nici pe departe! De aceea el a spus: „Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus. Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.” (v. 12-14)

Singurul loc în care trecutul poate avea viață este în mintea ta; și singura putere pe care o are asupra ta este cea pe care i-o dai tu. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Privește țintă la Hristos, nu la trecutul dureros!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Luca 12.1-12

    Ipocrizia care-i caracteriza pe farisei putea deveni, sub o altă formă, un pericol şi pentru ucenici. Cei care-L urmează pe Isus pot căuta să ascundă lumii relaţia lor cu El. De aceea, în prezenţa mulţimilor, Domnul îi încurajează pe ai Săi să-L recunoască deschis înaintea oamenilor, fără să se teamă de consecinţe. Ştim, într-adevăr, ce prigoană grozavă îi aştepta pe ucenici şi pe creştinii din primele secole. Cu tandreţe. Domnul îi pregăteşte pe prietenii Săi (v. 4) pentru acele zile grele şi le îndreaptă gândurile spre Tatăl ceresc. Este cu putinţă ca Dumnezeul care Se ocupă de o vrabie de o valoare infimă să nu Se îngrijească de copiii Săi aflaţi în încercare? In plus, ei nu trebuia să se frământe pentru mărturia pe care aveau s-o dea; Duhul Sfânt le dicta cuvintele pe care urma să le spună.

    Astăzi, în ţările noastre, cei credincioşi nu mai sunt nici persecutaţi, nici omorâţi. Dar, dacă îşi manifestă credinţa, ei au parte de aceeaşi ură şi de acelaşi dispreţ al lumii, întotdeauna greu de suportat. De aceea, aceste îndemnuri şi promisiunile care le însoţesc sunt la fel de actuale şi pentru noi. Să cerem Domnului să ne dea mai mult curaj pentru a vesti Numele Său.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

L-au răstignit acolo, pe El și pe răufăcători: pe unul la dreapta și pe altul la stânga.
Luca 23.33

Aceasta este istoria celor doi tâlhari. Unul a fost mântuit în felul minunat descris în Luca 23, așa încât niciun om să nu dispere; însă a fost mântuit doar unul, așa încât nimeni să nu aibă nădejdi false. Hristos a obținut eliberarea tâlharului prin propria Sa moarte, iar ochii lui au fost deschiși prin credința în ceea ce Hristos făcea.

Descoperirea lui Hristos față de sufletul său, făcută prin Duhul Sfânt, l-a convins de întreaga sa stare de păcat. „Nu te temi tu de Dumnezeu”, a fost mustrarea lui față de celălalt tâlhar, „tu, care ești sub aceeași sentință? Și noi, într-adevăr, pe drept suntem aici, pentru că primim ce ni se cuvine pentru ceea ce am făcut”. După ce și-a mărturisit păcatul și a recunoscut dreptatea sentinței, el dă o minunată mărturie despre Hristos: „Omul Acesta n-a făcut nimic rău”. El a avut o percepție a caracterului divin al Domnului, ca și cum I-ar fi cunoscut toată viața. Avem și noi o astfel de gelozie pentru curăția și gloria lui Hristos, încât să strigăm ori de câte ori El este dezonorat?

Apoi, întorcându-Se către Isus, a spus: „Amintește-Ți de mine, Doamne, când vei veni în Împărăția Ta!”. De îndată ce și-a terminat mărturia către celălalt tâlhar, inima lui s-a întors instinctiv către Hristos. Fără să se mai gândească la durerile lui, sau la cei din jurul crucii, el Îl recunoaște pe Domnul ca Mântuitor și ca Împărat și, de asemenea, recunoaște că Împărăția Lui va veni cu siguranță. El privea către o altă împărăție, în care moartea nu putea pătrunde. Nu exista niciun nor, nicio îndoială, ci doar siguranța solidă, plină de pace, că Domnul va veni în Împărăția Sa.

Domnul i-a dat mai mult decât a cerut credința lui. Nu doar a fi în Împărăția Lui în viitor, ci: „Astăzi vei fi cu Mine în paradis”. El nu cunoștea mai nimic despre lucrarea lui Hristos și despre efectele ei, însă Duhul Sfânt i-a fixat inima asupra Persoanei lui Hristos.

J N Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul … judecă simțirile și gândurile inimii.
Evrei 4.12

Puterea Cuvântului

Un țăran din Coreea de Sud își cumpărase câte un exemplar din Evanghelia după Matei și Evanghelia după Luca și le citise cu mult interes. Într-o zi, pe când se afla la muncă pe câmp, casa i-a luat foc și a fost distrusă în totalitate. La întoarcerea lui de pe câmp a trebuit să constate că nu mai putea salva nimic în afară de cele două Evanghelii. El a început să le recitească cu și mai mare interes și le povestea celor din sat despre cele citite. La început, sătenii au râs de el. Însă Biblia spune: „Nimeni din voi să nu sufere ca ucigaș sau ca hoț, sau ca făcător de rele, sau ca unul care se amestecă în treburile altuia. Dimpotrivă, dacă suferă pentru că este creștin, să nu-i fie rușine …” (1 Petru 4.15,16).

Așa a fost și cu acel creștin coreean. El a fost gata să ajute pe alții care au suferit pagube mai mari. Rezultatul a fost că 80 de persoane din acel sat s-au întors la Hristos neavând altceva decât cele două Evanghelii și un exemplu în acel om care a trăit ceea ce a citit. Ce minunat că încă o dată în viețile noastre auzim despre puterea Cuvântului lui Dumnezeu, care lucrează în inimile oamenilor ca să-i aducă la calea credinței! Să lăsăm ca puterea Scripturii să-și facă lucrarea și în inimile noastre!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

TI-A DAT DUMNEZEU O VIZIUNE?

„Scrie proorocia, şi sap-o pe table, ca să se poată citi uşor!” (Habacuc 2:2)

 Când Dumnezeu îți dă o viziune pentru viața ta – scrie-o, ține-o tot timpul la vedere și trăiește-o!

Tu spui: „Dar nu văd cum ar putea deveni realitate”.

Biblia adaugă: „Căci este o proorocie, a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire, şi nu va minţi; dacă zăboveşte, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit.” (v. 3).

Poate nu știi cum să ajungi, din locul în care te găsești chiar acum, în locul unde te va duce viziunea ta în final – dar Dumnezeu știe! Așa că, roagă-L să-ți arate încotro te duce următorul pas.

Fie că ești în închisoare ca Iosif, la cantina săracilor din oraș sau acasă având grijă de copilași, Dumnezeu va împlini viziunea pe care a pus-o în inima ta. Cu cât te vezi mai mult într-o poziție de conducere, lansându-ți propria afacere, slujind în lucrare, scriind prima ta carte sau ajutându-i pe alții prin darurile tale, cu atât mai curând lucrurile acestea vor deveni realitate.

Înainte ca o viziune să devină clară, Dumnezeu ne-o arată de departe – ca pe o fotografie în procesul de developare, și care trece de la o nimic la contururi șterse, și de la culoare estompată la o rezoluție clară! Așadar, ia-ți viziunea și trăiește-o. Las-o să te motiveze să-ți pui în aplicare la maximum abilitatea pe care o ai în postura prezentă, în timp ce rămâi conectat la comunicarea cu Cel ce te cunoaște și te iubește cel mai mult.

Astăzi, roagă-te: „Doamne, știu că locul unde mă găsesc acum nu este locul în care mă vrei mereu… Descoperă-mi viziunea Ta pentru viitorul meu, pentru ca înțelegerea mea să crească după timpul stabilit de tine. Dă-mi răbdare pe cale și credință ca să am încredere că Tu lucrezi întotdeauna spre binele meu. Amin!”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Luca 11.37-54

    Pentru a doua oară, Isus Se află invitat la masa unui fariseu (comp. cu cap. 7.36). Şi aici gazda îşi permite să critice ceva cu privire la El. Atunci Cel care cunoaşte inimile denunţă cu vehemenţă răutatea şi ipocrizia clasei responsabile din popor. Luând o înfăţişare pioasă înaintea oamenilor, fariseii şi învăţătorii legii ascund înăuntrul lor corupţie şi moarte, ca un mormânt peste care păşeşti fără să vezi ce este în el.

    Cine ar fi îndrăznit vreodată să vorbească atât de aspru unuia care l-a invitat la el? Dar, după mărturia fariseilor înşişi, Isus era adevărat şi nu-l păsa de nimeni şi nu privea la înfăţişarea oamenilor (Matei 22.16). Ce exemplu pentru noi, cei care ştim atât de bine, prin cuvinte plăcute (dar adesea atât de puţin sincere), să ne menajăm reputaţia! Sub pretextul amabilităţii îşi fac simţite prezenţa, de fapt, această falsitate şi acest formalism pe care Isus le condamna la farisei. Neputând să-L contrazică pe Domnul, vrăjmaşii caută să-I găsească vreo vină. Câteva expresii din Psalmul 119 ne fac cunoscute rugăciunile Lui atunci când suferea în faţa unei astfel de împotriviri (v. 98,110,150…).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Domnul i S-a arătat la stejarii lui Mamre, pe când ședea la intrarea cortului său, în arșița zilei.
Geneza 18.1

Cortul lui Avraam, ca și casa din Betania, a fost un loc unde Domnul a găsit înviorare. El dorește părtășia cu noi, căci a spus: „Iată, Eu stau la ușă și bat; dacă va auzi cineva glasul Meu și va deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el, și el cu Mine” (Apocalipsa 3.20). Mai mult, de aceste manifestări binecuvântate ale prezenței Sale ne putem bucura și noi, căci „cine are poruncile Mele și le ține, acela este cel care Mă iubește; iar cine Mă iubește pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu și Eu îl voi iubi și Mă voi arăta lui” (Ioan 14.21).

Cât de multe oportunități am pierdut, atunci când Domnul ni S-a arătat, însă „zăduful zilei” și multele preocupări ne-au împiedicat, așa încât am fost ignoranți cu privire la prezența Lui, iar El a fost nevoit să meargă mai departe! El a trebuit să treacă de Lot, fiindcă acesta era prea ocupat cu treburile Sodomei, la poarta cetății. Doi îngeri i s-au arătat, însă doar pentru a vesti judecata.

Bucuria lui Avraam a fost mare atunci când L-a văzut și L-a recunoscut pe Domnul. În Ioan 20, ucenicii s-au bucurat de asemenea când L-au văzut pe Domnul. Simțim și noi această bucurie în Ziua Domnului? Avraam a avut privilegiul de a-L servi pe Domnul fără întârziere, fiindcă avea lucrurile necesare la îndemână. Închinarea înseamnă a-I prezenta Tatălui ceea ce vorbește despre Hristos, lucruri pe care le-am strâns în timpul săptămânii, în urma comuniunii cu Domnul. Este trist când ne strângem laolaltă să ne amintim de El și gurile stau închise. Să nu existe nici măcar cinci cuvinte de mulțumire? Falimentul este de partea noastră – nu am umblat în comuniune constantă cu El, petrecând timp în rugăciune și în citirea Cuvântului. Mă tem că astfel Îl lipsim de onoarea de care El este atât de vrednic. Să remediem cât mai grabnic o astfel de stare!

R A Barnett

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… de ce stați și vă uitați spre cer? Acest Isus, care S-a înălțat la cer din mijlocul vostru, va veni în același fel cum L-ați văzut mergând la cer.
Faptele Apostolilor 1.11

Înălțarea Domnului

În Biblie avem relatate multe adevăruri, printre care nașterea, moartea, învierea și înălțarea Domnului. Ele sunt ca patru stâlpi ai lucrării de mântuire. Înainte de înălțarea la cer, Domnul a stat de vorbă cu ucenicii Săi. El le-a spus multe lucruri, printre care și porunca de a predica pocăința și iertarea păcatelor în Numele Său.

Domnul Isus S-a înălțat la cer, pentru ca să pregătească un loc pentru ai Săi și să trimită Duhul Sfânt, care urma să-i îndrume pe ucenici în lucrarea pe care o aveau de împlinit în lume, să-i călăuzească în tot adevărul, să dovedească lumea vinovată și să-L preamărească pe Mântuitorul. Domnul S-a înălțat pentru a-Și face lucrarea de Mare Preot. Cei care și-au pus încrederea în Mântuitorul pot să se apropie cu îndrăzneală de Dumnezeu, fiindcă Domnul Isus este Marele Preot și Mijlocitorul lor la Tatăl ceresc.

În Mântuitorul cel înălțat la cer, credinciosul are un Domn care îngrijește de el. Domnul cel înălțat Se poartă cu milă față de ai Săi: „Avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihănit” (1 Ioan 2.1).

Are și cititorul pe acest Mijlocitor?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

FĂ ÎNTOTDEAUNA MAI MULT DECÂT TI SE CERE

„Voi fiţi, deci, desăvârşiţi…” (Matei 5:48)

     Domnul Isus a spus: „Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra.” (Luca 6:38) Să remarcăm faptul că El nu a spus: „Să dați numai celor ce vă pot da înapoi”. John Bunyan, autorul „Călătoriei creștinului”, a spus: „Nu ai trăit astăzi dacă nu făcut ceva pentru cineva care nu-ți poate răsplăti!”

Pe vremea Domnului Isus, un soldat roman avea dreptul de a obliga un civil evreu să-i care bagajul pe o distanță de până la o milă (aprox. un kilometru și jumătate – n.tr.). Dacă erai evreu și dacă refuzai să faci așa ceva, suportai consecințele! Așa că, dacă mergeai prima milă, făceai numai ceea ce era obligatoriu. Apoi a apărut Domnul Isus și a spus: „Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două…” (Matei 5:41). De ce? Pentru că „slujirea cu o milă în plus” îți dă posibilitatea de a avea un impact în viețile celorlalți. O persoană dispusă să meargă o milă în plus este o persoană căreia îi pasă mai mult decât cred ceilalți că este potrivit, riscă mai mult decât cred ceilalți că e sigur, visează mai mult decât cred ceilalți că e practic, crede mai mult decât cred ceilalți că este posibil, și dăruiește mai mult decât cred ceilalți că este nevoie.

Iată ce concluzie trage Domnul Isus: „Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii? Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobișnuit faceţi? Oare păgânii nu fac la fel? Voi fiţi, deci, desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.” (Matei 5:46-48)

Așadar, fă întotdeauna mai mult decât ți se cere!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Luca 11.21-36

    Numai puterea Domnului Isus, a Celui care l-a învins pe „omul cel tare”, ne poate izbăvi de răul care se află în noi; altfel, o patimă izgonită va fi inevitabil înlocuită de o alta.     Inima noastră se aseamănă cu casa din versetul 25. Este inutil să fie măturată şi împodobită, dacă în ea nu locuieşte şi nu stăpâneşte o nouă gazdă, Isus.

    Binecuvântarea – repetă Domnul – nu depinde nici de relaţiile de familie (v. 27,28, comp. cu capitolul 8.21), nici de privilegiile unei generaţii. Ea este făgăduită celor care ascultă şi păzesc Cuvântul lui Dumnezeu.

    In versetul 33 este reluată învăţătura din capitolul 8.16. Baniţa, ca măsură de capacitate, este un simbol al comerţului şi al afacerilor, iar patul este un simbol al somnului şi al lenei. Deşi sunt opuse una alteia, ambele (şi afacerile şi lenea) pot sufoca flacăra palidă a mărturiei noastre. In Matei 5.15, lumina trebuia să lumineze „tuturor celor din casă, pe când aici ea este aprinsă „pentru ca cei care intră – vizitatorii – să vadă lumina”.

    Ochiul rău (v. 34) este cel prin care pătrund în noi întunecimile păcatului. Atenţie la direcţia pe care o iau uneori privirile noastre (Iov 31.1), când se îndreaptă spre o literatură care ne poate întina inimile şi care ne poate tulbura gândurile (2Corinteni7.1)!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Ucenicii au fost numiți creștini pentru întâia dată în Antiohia.
Fapte 11.26

Termenul „creștin” este folosit doar de trei ori în Noul Testament. Prima dată este folosit cu privire la credincioșii din Antiohia. Credința creștea și se răspândea dincolo de Iudeea și de Samaria, către teritoriul națiunilor. Tot mai mulți dintre națiuni veneau la Hristos, așa cum s-a întâmplat și în Antiohia (Fapte 11.19,20). Cei nemântuiți din Antiohia i-au numit pentru prima dată „creștini” pe cei care crezuseră în Hristos. În grecește, acest termen înseamnă „ai lui Hristos”, desemnându-i pe cei care Îl urmau pe Domnul.

A doua oară, acest termen este folosit de un împărat. Apostolul Pavel stătea înaintea lui Agripa și tocmai îi relatase episodul convertirii sale (Fapte 26). El nu fusese neascultător viziunii cerești, ci, din persecutor, devenise urmaș al lui Hristos. Răspunsul lui Agripa a fost: „Mă vei convinge în curând să devin creștin!” (versetul 28).

A treia apariție a acestui termen este mai solemnă: „Dacă cineva suferă ca și creștin, să nu se rușineze, ci să-L glorifice pe Dumnezeu în numele acesta” (1 Petru 4.16). Credincioșii sufereau o cruntă persecuție din partea împăratului Nero, doar din pricină că erau creștini. Petru îi îndeamnă să îndure și să-L glorifice pe Dumnezeu. Domnul Însuși a spus: „Fericiți sunteți voi când vă vor defăima și vă vor persecuta … din cauza Mea” (Matei 5.11).

Cei dintâi credincioși nu s-au denumit ei înșiși creștini, ci oameni „ai Căii” (Fapte 9.2; 19.9,23; 22.4; 24.14,22). Ei Îl urmau pe Isus Hristos, care este Calea, Adevărul și Viața (Ioan 14.6). În lume sunt acum peste două miliarde de oameni care își spun creștini. Totuși, din această mare mulțime, doar foarte puțini sunt adevărați urmași „ai Căii”. Cum stau lucrurile cu tine? L-ai primit tu pe Hristos ca Domn și Mântuitor al tău?

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!
Luca 18.13

Cum a devenit Sam un altul

Ziua următoare, Sam veni cu brațul plin de lucruri, cărora misionarul le simțise de mult timp lipsa. După ce acesta se uită la toate acestea și văzu că nu lipsește nimic din lucruri, îi spuse lui Sam:

— Ești un băiat destoinic. Toate ce mi-au fost furate, le-ai găsit. Dar ai aflat și cine le-a furat?

Sam a ezitat un moment. Apoi spuse:

— Asta este ce am vrut să-ți spun, Bwana. Eu sunt cel care a furat totul! Am vrut să vând totul. Dar acum îmi pare foarte rău, Bwana. Te rog iartă-mă. Și acum doresc să-L accept pe Mântuitorul și Salvatorul, despre care ne-ai spus.

— Atunci să ne rugăm împreună, Sam, spuse misionarul cu inima mulțumitoare. Împreună au îngenuncheat, iar Sam a recunoscut înaintea lui Dumnezeu, că îi pare rău de răul pe care l-a făcut. El L-a rugat pe Domnul Isus să-i ierte toate păcatele.

Astfel, Sam a devenit un altul, un om nou în Hristos. Fiecare putea să vadă schimbarea lui. Cântând și-a continuat munca. El citea cu sârguință din Biblie, iar în continuare a arătat mare interes pentru lucrul Domnului. Niciodată nu a mai furat. Mai târziu a simțit că Dumnezeu l-a chemat ca misionar pentru poporul lui, și astfel le-a vestit pe Hristos oamenilor din țara lui. Mulți au venit la credință prin mărturia lui.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

ÎNVATĂ SĂ TE ROGI

„Duhul mijloceşte pentru noi” (Romani 8:26)

     Rugăciunea nu este ceva firesc pentru noi. Tendința noastră naturală este să depindem cât mai puțin de altcineva decât de noi înșine. Unii nici nu au învățat încă să se roage! Alții nu se roagă suficient de mult pentru că nu se simt în largul lor. Iar alții nu înțeleg suficient din Cuvântul lui Dumnezeu pentru a se ruga biblic și a vedea rezultatele. Oricare ar fi cazul, nu avem scuze că nu ne rugăm!

Duhul Sfânt care locuiește în noi ne poate clarifica, corecta și schimba rugăciunea, pentru ca atunci când ajunge la Dumnezeu să poată fi primită. Biblia spune: „Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. Şi Cel ce cercetează inimile ştie care este năzuinţa Duhului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu. De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” (Romani 8:26-28) Pentru binele cui „lucrează toate lucrurile împreună?” Pentru binele fiecăruia care crede? Nu, „pentru binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu”. Și, mult mai important, pentru binele celor ce au învățat să-L lase pe Duhul Sfânt din ei să Se roage, pentru că ceea ce cere El va fi întotdeauna după voia lui Dumnezeu.

A învăța să te rogi e ca și cum ai învăța o limbă străină: cea mai bună metodă este să trăiești într-un mediu în care se vorbește această limbă.

Așadar, dacă dorești să înveți cum să te rogi, trebuie: a

) să petreci timp rugându-te;

b) să petreci timp cu cei ce obișnuiesc să se roage;

c) să lași Duhul Sfânt să te conducă și să te călăuzească!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Luca 11.1-20

    Ucenicii sunt copleşiţi de locul pe care-l ocupă rugăciunea în viaţa Stăpânului lor. Să facem şi noi ce au făcut ei: să-I cerem Domnului să ne înveţe să ne rugăm. Rugăciunea este oare recitarea unor fraze învăţate pe dinafară? Parabola cu cei doi prieteni ne învaţă, din contră, că trebuie să ne exprimăm fiecare cerere într-un mod clar şi precis: „Prietene, împrumută-mi trei pâini...” (v. 5). Poate fi vorba de o nevoie spirituală care deodată se face simţită, izbind la uşa inimii noastre (v. 6)? Să nu ne grăbim să o respingem; dimpotrivă, să o tratăm ca pe un prieten venit de pe drum (v. 6). Chiar n-avem nimic să-i oferim! Atunci să ne îndreptăm spre Prietenul divin, fără teamă că-L vom deranja. În dragostea Lui, Dumnezeu găseşte plăcere să le răspundă copiilor Săi şi nu-i înşală niciodată. Dimpotrivă, dacă în neştiinţa şi în lipsa noastră de înţelepciune I-am cerut „o piatră”, El a ştiut să schimbe cererea noastră şi să ne dea „daruri bune”.

    Până să-L fi întâlnit pe Domnul Isus, omul este pentru Dumnezeu tot atât de mut ca demonizatul din versetul 14. Salvat prin Hristos, primind, la convertirea sa, darul Duhul Sfânt (comp. cu v. 13), el poate apoi să-şi înalţe glasul în laudă şi în rugăciune. Să fructificăm şi noi într-un mod tot mai îmbelşugat acest privilegiu!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și ei au venit la Ierihon; și, pe când ieșea din Ierihon cu ucenicii Săi și cu o mare mulțime, fiul lui Timeu, Bartimeu, orbul, ședea lângă drum cerșind.
Marcu 10.46

Mântuitorul călătorea spre Ierusalim pentru ultima dată și tocmai ieșea din Ierihon. Deși, în duhul Său, simțea întreaga greutate a lucrurilor care aveau să vină asupra Lui, El nu uita nicio clipă de nevoile celor din jurul Său, inima Lui fiind mereu sensibilă la suferința oamenilor.

Un cerșetor orb, auzind mulțimea care trecea și întrebând ce se întâmplă, a aflat că trece Isus din Nazaret. Atunci cerșetorul, pe nume Bartimeu, a strigat: „Isus, Fiul lui David, ai milă de mine!”. Domnul nu l-a mustrat că a folosit un astfel de titlu. Fiind israelit după naștere, Bartimeu era îndreptățit să aștepte un împărat din familia lui David, care să deschidă ochii orbilor, să dezlege limba celor muți și să-i facă pe cei ologi să meargă (Isaia 35.5,6). Cei din jur au încercat să-l facă să tacă, însă nu au reușit. Dacă ar fi scăpat o asemenea ocazie, nu ar mai fi avut alta, căci Domnul nu avea să mai treacă niciodată prin Ierihon.

Strigătul său a fost auzit de Mântuitorul, care a poruncit să fie adus la El. „Aruncându-și haina, a sărit în sus și a venit la Isus” (versetul 50). Bartimeu ne oferă multe lecții. Există o haină a dreptății proprii, pe care mulți o păstrează, spre paguba lor, în loc să o arunce și să vină la Domnul Isus. De asemenea, este bine să imităm sârguința lui Bartimeu în căutarea binecuvântării, precum și graba cu care a venit să o primească. Câteva cuvinte ale Domnului au fost suficiente pentru vindecarea sa: „Mergi! Credința ta te-a vindecat”.

Domnul Și-a continuat călătoria spre Ierusalim. Acolo nu-L aștepta o coroană împărătească, ci una de spini; nu un tron al gloriei, ci o cruce a rușinii. Însă, în căile minunate ale lui Dumnezeu, acesta a fost felul în care El ne-a câștigat mântuirea.

W W Fereday

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„… plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru.” Romani 6.23

Cum a devenit Sam un altul

Ochii lui Sam erau ațintiți asupra misionarului, când acesta vorbi.

— Sunt sigur că voi găsi și voi aduce înapoi totul, răsună răspunsul său.

Deja în ziua următoare, el a apărut cu primul obiect.

— Aici am găsit ceva, dar nu știu cine l-a luat, spuse el. Crezi că Dumnezeu este supărat pe oamenii care iau lucrurile altora?

— Da, foarte, spuse misionarul. El îi va pedepsi pe toți care fac așa ceva, dacă nu Îl roagă să îi ierte.

A doua zi, Sam aduse iarăși un obiect.

— Am găsit iarăși ceva din posesia ta, dar nu pe cel care l-a luat. El ezită un moment. Și cum se primește iertarea? a întrebat apoi Sam.

— Pentru a primi iertarea, trebuie să regreți cu seriozitate păcatele tale înaintea lui Dumnezeu, trebuie să le recunoști și să-L rogi pe Dumnezeu pentru iertare. Nu ai auzit, cum am spus, că Dumnezeu ne iartă pe noi oamenii, și pe tine, Sam, prin Mântuitorul Isus Hristos, care a fost trimis în lume pentru noi și care a plătit pentru vina noastră cu sângele Său, murind pentru noi la cruce? Cu aceste cuvinte, misionarul deschise Biblia și citi din Isaia 55.7: „Să se lase cel rău de calea lui, și omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu obosește iertând”.

— Mulțumesc! spuse Sam și plecă gânditor pe drumul său.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

STABILESTE „REGULI DE VIATĂ” PENTRU COPIII TĂI

„Ce va trebui să păzim cu privire la copil, şi ce va fi de făcut?” (Judecători 13:12)

     Când Dumnezeu i-a spus lui Manoah, tatăl lui Samson, că va avea un fiu la bătrânețe, el a întrebat: „Ce va trebui să păzim cu privire la copil, şi ce va fi de făcut?” Iată un tată înțelept! El a știut că pentru a-și putea împlini destinul, fiul său trebuia să fie crescut după anumite reguli. Copiii se simt mai în siguranță și au tendința să se dezvolte mai bine când știu care sunt limitele.

Imaginează-ți că mergi cu mașina pe un pod suspendat la o înălțime de 300 m. Pentru cei care trec pe acolo pentru prima oară, pare o experiență înfricoșătoare. Nu trebuie să fii un copilaș ca să fii înfricoșat de priveliște și să spui: „Dac-am cădea de-aici, praf ne-am face!” Să presupunem că nu ar exista parapete de o parte și de alta a podului; cum ai învârti volanul? Chiar spre mijlocul drumului, desigur! Chiar dacă nu intenționezi să lovești balustradele de protecție, te simți mai sigur când știi că există.

La fel este și cu copilul tău. El trebuie să știe care sunt „regulile de viață” și că le vei aplica cu seriozitate. Când regulile sunt clare acasă, copiii trăiesc în siguranță. Câtă vreme stau în interiorul acelor limite rezonabile, bine marcate, există bucurie, libertate și acceptare. Poate copiii tăi nu recunosc faptul că își doresc să fii șeful, dar respiră mai ușurați când ești.

Concluzie: când Dumnezeu îți dă copii, este de fapt un proiect pe douăzeci de ani cel puțin. În tot acest timp, îi pregătești fie pentru eșec, fie pentru succes… Alegerea îți aparține!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

 

Luca 10.25-42

    Întrebat de un învăţător al legii, Isus Se adresează conştiinţei interlocutorului Său. Acesta, pentru a se eschiva, vrea să restrângă sfera definită prin cuvântul aproape”. Domnul îl învaţă că acest „aproape” este în primul rând El, Isus (v. 36,37) şi că, prin exemplul Lui, un răscumpărat devine aproapele tuturor oamenilor. În nenorocitul dezbrăcat şi lăsat aproape mort îl recunoaştem pe păcătosul pierdut şi neputincios; în preot şi levit recunoaştem deşertăciunea religiei; iar în samariteanul milostiv îl recunoaştem pe Mântuitorul care S-a aplecat asupra nenorocirii noastre şi care ne-a salvat de la o soartă tragică şi disperată. Hanul ne face să ne gândim la Adunare, unde cel salvat va primi îngrijirile cuvenite, iar hangiul este Duhul Sfânt care asigură aceste îngrijiri prin Cuvânt şi rugăciune (cei doi lei), subiectul versetelor 38-42 şi al capitolului 11.1-13. Prin urmare, Domnul nu i-a mai spus. „Fă aceasta (legea) şi vei trăi” (v. 28), ci: „du-te şi fă şi tu la fel” (v. 37).

    Scena următoare se desfăşoară într-o casă prietenă. Isus este acolo primit, slujit, ascultat şi iubit. Pentru că slujirea Martei îi absorbise cu totul gândurile, ea va trebui mustrată pentru aceasta; însă inima Mariei deschisă pentru Cuvântul Lui va bucura inima Domnului (1 Samuel 15.22).

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Și când Mardoheu a aflat tot ce se făcuse, Mardoheu și-a sfâșiat hainele și s-a îmbrăcat în sac și cenușă și a ieșit în mijlocul cetății și a plâns cu glas tare și amar.
Estera 4.1

Și, când S-a apropiat, văzând cetatea, a plâns pentru ea, spunând: „Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi a ta, cele care sunt spre pacea ta! Dar acum sunt ascunse de ochii tăi, … n-ai cunoscut timpul cercetării tale”.
Luca 19.41,42,44

După captivitatea babiloniană – Un plâns amar

Decretul cu privire la distrugerea iudeilor fusese scris, pecetluit cu inelul împăratului și trimis în toate provinciile. Oriunde ajungea „era jale mare între iudei, și post și plângere și strigăt; și mulți se culcau în sac și cenușă” (versetul 3). Mardoheu, a cărui credincioșie stârnise ura lui Haman și provocase acel decret ticălos, a plâns cu glas tare și a mers la palatul împăratului. A refuzat hainele trimise de Estera pentru a înlocui sacul cu care era îmbrăcat și i-a făcut acesteia cunoscut ceea ce se întâmplase. El nu putea face mai mult, însă a rugat-o pe Estera să mijlocească la împărat pentru poporul ei. Estera a acceptat, deși acest lucru o putea costa viața.

În același fel, deși într-un contrast complet, Îl vedem pe Domnul nostru binecuvântat în ultima Sa călătorie către Ierusalim, plângând pentru cetate, în vederea lucrurilor care o așteptau. Venise la ai Săi și ai Săi nu L-au primit și nu au cunoscut timpul cercetării lor. Conducătorii L-au urât fără temei și chiar atunci complotau să-L dea la moarte. Cât de cumplită avea să fie soarta lor! Vrăjmașii lor aveau să vină, să-i împresoare și să radă cetatea de pe fața pământului. Domnul știa care avea să fie rezultatul cuvintelor pe care ei urmau să le rostească: „Sângele Lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri”. Nu mai era cale de întoarcere. Cu o hotărâre a dragostei, El a pornit să-Și dea viața pentru vrăjmașii Săi și pentru noi toți.

E P Vedder, Jr

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

… urăsc purtarea păcătoșilor; ea nu se va lipi de mine.
Psalmul 101.3

Cum a devenit Sam un altul

Spre părerea sa de rău, misionarul a trebuit să constate repede, că glasurile care l-au atenționat au judecat corect. La început au dispărut lucruri mai mici, mai târziu, lucruri de valoare mai mare. Era sigur că Sam luase ceea ce dispăruse, pentru că numai el intra în încăperile de locuit ale misionarului. El a văzut de asemenea cu întristare, că învățăturile sale din Biblie au rămas fără rod. Sam stătea în adunare indiferent. Inima lui părea închisă la Vestea Bună. Aici era necesară rugăciunea stăruitoare. Acest lucru l-a și făcut misionarul.

Într-o zi, misionarul l-a chemat pe Sam la el.

— Sam, spuse el, stau în fața unei probleme grele, și doresc să mă ajuți să o rezolv. Vrei?

— Da, Bwana, spuse Sam, mândru că tocmai el a fost ales să-l ajute pe misionar.

— Atunci ascultă! Deja de câteva săptămâni am simțit lipsa unor lucruri din locuința mea. Nu știu unde au putut ajunge. Probabil, cineva le-a luat pentru sine, și doresc să te rog să mă ajuți ca să le primesc înapoi, și de asemenea să aflu cine le-a luat. Am nevoie mare de aceste lucruri. A lua lucruri care nu îți aparțin se numește furt. Și știi bine, a fura este rău și nu Îi place lui Dumnezeu.

Se continuă în 26 mai

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

SINCERITATEA PE TREI NIVELURI

„Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul.” (Efeseni 4:25)

     Să spui adevărul pare un lucru simplu, dar pentru asta e nevoie de o dedicare pe trei niveluri:

1) Nivelul verbal. Când ești descoperit că ai mințit, încrederea pe care ceilalți o au în tine este subminată. De exemplu, când un soț sau o soție neagă faptul că a cheltuit tot bugetul familiei sau ascunde că are o problemă cu alcoolul, inevitabil apare necazul. Dar când fiecare știe că celălalt „spune adevărul în dragoste”, relația se întărește  și rezistă în fața furtunii (Efeseni 4:15).

2) Nivelul comportamental. „Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios şi în cele mari; şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept şi în cele mari.” (Luca 16:10) Cheryl Richardson spunea: „Integritatea este cheia unei vieți autentice.” Devii cunoscut drept o persoană integră atunci când te ții de cuvânt. Așadar, când îți iei un angajament, du-l la capăt – chiar și atunci când te costă sau când primești o ofertă mai bună.

3) Nivelul practic. De ce e atât de greu să spunem adevărul? Pentru că fiecare relație din viața noastră se bazează pe încredere. Când nu te comporți sincer:

a) Ajungi să-ți pierzi influența și respectul celorlalți.

b) Trăiești cu teama de a nu fi descoperit, ceea ce te face să te simți nesigur și te obligă să trăiești pe două niveluri: percepția publică și lupta personală.

c) Te îngrijorezi pentru ceea ce ai spus și cui i-ai spus.

d) Ajungi în punctul în care nu mai ai încredere sau nu-i mai crezi pe ceilalți, pentru că „după cum îți trăiești viața, așa îți judeci aproapele”.

e) Ajungi să gândești că: „Toată lumea minte”. Problema cu acest fel de gândire e că nici tu nu poți avea încredere în ei.

Așa că, dacă ai o problemă cu sinceritatea, cere ajutorul Domnului!