Mana Zilnica

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Luca 18:18-34

În faţa acestui maimare al poporului, aparent înzestrat cu cele mai nobile calităţi, toţi în afară de Isus nu sar fi dat înapoi de la a spune: iatăl pe unul caremi face cinste, un ucenic distins, pe care trebuie să caut săl reţin. Dumnezeu însă priveşte la inimă (1 Samuel 16.7) şi Domnul tocmai o va cerceta pe a acestui om.

„Ce trebuie să fac?” (v. 18) a fost întrebarea sa. Pe acest teren, Isus nu poate decât săi amintească de lege. Dar pentru ce ar fi furat el, câtă vreme era bogat? Pentru ce ar fi ucis sau ar fi depus mărturie mincinoasă, cât timp avea de păstrat o reputaţie bună? Pentru ce şiar fi lipsit părinţii de ai onora, de vreme cei lăsaseră, probabil, o frumoasă moştenire? De fapt, el încălca cea dintâi poruncă, pentru că făcuse din bogăţiile sale dumnezeul lui (Exod 20.3).

Tristeţea acestui om, care din punct de vedere omenesc avea totul pentru a fi fericit: poziţie socială, avere imensă şi tinereţe pentru a se bucura de ea, arată celor care tânjesc după astfel de avantaje că nimic din toate acestea nu dau fericirea. Dimpotrivă, dacă inima se leagă de ele, acestea îl împiedică săL urmeze pe Isus şi să aibă parte de viaţa veşnică. El Însuşi a mers să împlinească lucrarea care ne permite accesul acolo.

Versetele 32 şi 33 ne spun prin fiecare expresie a lor, dacă medităm la ele: aşa a suferit Isus pentru mine.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Încolo, fraților, toate cele adevărate, toate cele vrednice de respect, toate cele drepte, toate cele curate, toate cele vrednice de iubit, toate cele vorbite de bine, dacă este vreo virtute și dacă este vreo laudă, la acestea gândiți. Ce ați și învățat și ați primit și ați auzit și ați văzut în mine, pe acestea faceți-le! Și Dumnezeul păcii va fi cu voi.
Filipeni 4.8,9

Există multă frumusețe în sfera naturală, iar omul natural este capabil să producă și să aprecieze muzica frumoasă, arta și literatura. Totuși, răul din lume este mereu prezent, manifestându-se zilnic prin tot felul de canale.

Cum poate fi creștinul păzit de influența întinătoare a acestei lumi? Doar având mintea preocupată cu lucrurile adevărate, nobile, drepte, curate și vrednice de iubit; cu lucruri vorbite de bine, cu virtuți și cu laude. Aceste lucruri își găsesc expresia perfectă în Hristos și pot fi văzute și în cei ai Săi, în măsura în care Hristos este format în ei. Hristos este întotdeauna resursa noastră pentru a ne ridica deasupra influențelor întinătoare ale unei lumi fără Dumnezeu. Caracterul este format de lucrurile cu care mintea se hrănește. Vedem deci cât de important este îndemnul: „La acestea gândiți”.

Cel a cărui minte este preocupată cu lucrurile vrednice de iubit, cu lucrurile în care Hristos Își găsește plăcerea, va fi gata să împlinească ceea ce Îi este plăcut Domnului. Prin urmare, „gândiți” din versetul 8 este urmat de „faceți-le” din versetul 9. După cum gândurile rele din inimă își găsesc expresia în căi rele, la fel, gândirea corectă este urmată de o purtare corectă. Gândind la lucrurile vrednice de iubit și făcând ceea ce Îi este plăcut lui Dumnezeu, nu numai că vom avea pacea lui Dumnezeu în inima noastră, ci, de asemenea, Dumnezeul păcii va fi cu noi, în umblarea noastră.

H Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar și gândul veșniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârșit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.
Eclesiastul 3.11

„Pasărea cu aripa frântă”

În urmă cu mai mult de o sută de ani, poetul american Hezekiah Butterworth a scris o poezie intitulată „Pasărea cu aripa frântă”. Un evanghelist american a pus această poezie pe note și la prima ocazie a cântat-o în statul american Iowa, la o închisoare. Poezia și cântarea se încheiau cu o concluzie nefericită: „Căci pasărea cu aripa frântă nu se va mai ridica în zbor ca înainte”. Când evanghelistul a cântat la închisoare acel cântec, unul dintre deținuți, un tânăr, s-a ridicat și a spus: „Dacă este adevărat ce s-a cântat, înseamnă că nu mai este nicio speranță pentru mine și nici pentru mulți din locul acesta”.

Tânărul s-a așezat pe scaun plângând în hohote. Evanghelistul și-a dat seama că poezia nu are un final optimist. Cele întâmplate l-au făcut să cugete mai profund și să adauge cântecului un final dătător de speranță. Și fiindcă „Domnul dă înțelepciune; din gura Lui iese cunoștință și pricepere” (Proverbe 2.6), evanghelistul a fost inspirat să adauge o strofă nouă, în care se spunea de adevărul că orice suflet care vine la Mântuitorul va fi scăpat de orice păcat și astfel se va înălța „în zbor” mai sus ca niciodată.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

NU TE TEME (2)

„O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui…” (Psalmul 107:8)

     După ce ai trecut de greutăți și probleme, poate ai tendința de a te încrede mai puțin în Dumnezeu și de a începe să reduci riscurile. Când ai trecut prin furtuni repetate, siguranța portului începe să-ți pară atrăgătoare. E bine să te odihnești și să te reculegi, dar nu te mulțumi cu siguranța, și să pierzi ceea ce ți-a pregătit Dumnezeu.

Biblia spune: „Cei ce se pogorâseră pe mare în corăbii, şi făceau negoţ pe apele cele mari, aceia au văzut lucrările Domnului şi minunile Lui în mijlocul adâncului. El a zis, şi a pus să sufle furtuna, care a ridicat valurile mării. Se suiau spre ceruri, se pogorau în adânc; sufletul le era pierdut în faţa primejdiei. Apucaţi de ameţeală, se clătinau ca un om beat, şi zadarnică le era toată iscusinţa. Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor. A oprit furtuna, a adus liniştea, şi valurile s-au potolit. Ei s-au bucurat că valurile s-au liniştit, şi Domnul i-a dus în limanul dorit. O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui…” (v. 23-31).

Unde putem vedea minunile lui Dumnezeu? În furtunile vieții! Domnul Isus a lăsat vreo 125 de porunci, pe care le găsim în Scriptură. Douăzeci și una din ele încep cu „Nu vă temeți” sau „Îmbărbătați-vă”!

A doua și cea mai importantă poruncă, aceea de a-L iubi pe Dumnezeu și pe aproapele nostru ca pe noi înșine, apare numai de opt ori. Asta înseamnă că afirmația rostită cel mai des de Domnul Isus a fost aceasta: „Nu vă temeți”! De ce? Pentru că dorește să te încrezi mai mult în El!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Luca 18:1-17

Parabola cu văduva şi cu judecătorul nedrept ne încurajează să ne rugăm cu perseverenţă (Romani 12.12b; Coloseni 4.2). Întradevăr, dacă un om rău sfârşeşte prin a se lăsa înduplecat, cu atât mai mult va interveni Dumnezeul dragostei pentru ai scăpa pe aleşii Săi! Uneori El zăboveşte să o facă, pentru că fructul pe carel aşteaptă nu este copt, dar să nu uităm că El Însuşi uzează de răbdare (sau de amânare) doar constrâns, câtă vreme dragostea din inima Lui Îl impulsionează să acţioneze în grabă (v. 7b). Va veni un timp, cel al necazului celui mare, când acest pasaj va prinde întreaga sa forţă pentru aleşii din poporul iudeu.

Fariseul cel plin de sine, care prezintă înaintea lui Dumnezeu propria dreptate, şi vameşul care se ţine deoparte, profund convins de păcat, sunt, din punct de vedere moral, descendenţii lui Cain şi ai lui Abel (dar acesta din urmă se ştia îndreptăţit). Singurul titlu care ne dă dreptul să ne apropiem de Dumnezeu este acela de păcătos. Este umilitor pentru om să fie nevoit să lase deoparte atât lucrările lui (v. 11), cât şi raţionamentele lui, înţelepciunea lui, experienţa lui. Dar adevărurile divine ale împărăţiei nu pot fi însuşite decât prin credinţa curată, simplă, căreia încrederea copilaşului ne oferă o imagine atât de mişcătoare. Va găsi Domnul în noi o asemenea credinţă atunci când va veni? (v. 8).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Faceți aceasta, ori de câte ori îl beți, spre amintirea Mea.” Pentru că, ori de câte ori mâncați pâinea aceasta și beți paharul, vestiți moartea Domnului, până vine El.
1 Corinteni 11.25,26

Aceasta este cerința Domnului, adresată inimii fiecărui credincios. Răspunsul nostru va fi conform măsurii în care Îl apreciem pe Cel care S-a dat pe Sine pentru noi. Doar jertfa lui Hristos – care a purtat povara păcatelor noastre în trupul Său pe lemn și Și-a vărsat sângele prețios pentru noi – ne poate face potriviți pentru prezența lui Dumnezeu.

Privind la această dorință a Domnului de a ne aduce aminte de El, găsim în ea o semnificație mult mai adâncă decât preocuparea cu păcatele noastre. Aceste păcate nu mai sunt, fiindcă au fost înlăturate, după cum Dumnezeu a spus: „Nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele și de fărădelegile lor” (Evrei 10.17). Dacă Dumnezeu nu-Și mai aduce aminte de ele, crezi că tu ai vreun motiv întemeiat să-ți aduci aminte de ele? Nicidecum! Trebuie acum să ne aducem aminte de Cel care le-a înlăturat și de prețul mare pe care El l-a plătit pentru a face aceasta.

Expresia „spre amintirea Mea” folosită în text are semnificația de aducere-aminte. Domnul Isus ne vorbește astfel din cer. El a venit de la Dumnezeu și S-a întors la Dumnezeu, pe drumul crucii. S-a făcut sărac, pentru ca noi, prin sărăcia Lui, să fim îmbogățiți. A suferit crucea, a disprețuit rușinea și a fost lepădat de oameni, însă Dumnezeu L-a înviat dintre cei morți și L-a înălțat la dreapta Sa, în cel mai înalt loc de cinste.

Tatăl Își găsește plăcerea în Fiul Său și în toți cei care și-au pus încrederea în El, în timpul absenței Sale. Prin răspunsul nostru la cerința Sa de a ne aduce aminte de El mâncând din pâine și bând din vin, vestim acestei lumi care Îl respinge în continuare pe Hristos că bucuria și plăcerea noastră se află în El.

J Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Isus tăcea. Și marele preot a luat cuvântul și i-a zis: „Te jur, pe Dumnezeul cel Viu, să ne spui dacă ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu”.
Matei 26.63

„Ce credeți?”

Marele preot, Caiafa, ar fi trebuit să știe că Isus este Fiul lui Dumnezeu. De unde? Din lucrările și cuvintele Mântuitorului, „căci lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl să le săvârșesc, tocmai lucrările acestea pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis” (Ioan 5.36). Marii preoți și cărturarii au trimis iscoditori, ca să afle ceva prin care să condamne pe Isus. Dar aceștia nu L-au putut prinde cu vorba, ci mirați de răspunsul Domnului, au tăcut. Acestea au fost argumente puternice, ca marele preot să știe că Mântuitorul era Fiul lui Dumnezeu. Și ele sunt valabile și pentru noi.

Într-adevăr, Isus era Hristosul, Fiul lui Dumnezeu! Chiar dacă a fost lepădat ca atare, va veni o zi când poporul Său Îl va vedea ca Fiul Omului. La auzul acestei frumoase mărturii a Domnului: „Da, sunt!”, Caiafa și-a rupt hainele și adresându-se sinedriului a zis: „Ce credeți?”. Răspunsul dorit nu s-a lăsat așteptat: „Este vinovat, să fie pedepsit cu moartea”. Astfel, toți s-au făcut vinovați de o mare nedreptate. În fața cuvintelor și lucrărilor Domnului, expuse cu atâta claritate în Scripturi, ni se pune și nouă o întrebare: „Ce credeți?”. Suntem convinși că Hristos este Fiul lui Dumnezeu și crezând în El să avem viața veșnică?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

NU TE TEME (1)

„Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi?” (Marcu 4:40)

     Să observăm împreună modul în care au reacționat ucenicii când au trecut prin furtuna de pe Marea Galileii, și să vedem dacă recunoști aceleași trăsături și la tine:

1) Teama ne face să ne îndoim de grija pe care ne-o poartă Dumnezeu. Ucenicii l-au întrebat pe Domnul Isus: „Nu-Ţi pasă că pierim?” (v. 38). Ei nu L-au întrebat despre puterea Sa: „Poți să liniștești furtuna?” Sau despre cunoștințele Sale: „Ești la curent cu furtuna?” Sau despre competențele Sale: „Ai experiență în furtuni?” Ci au dat glas îndoielilor pe care le aveau cu privire la caracterul Său: „Nu-Ţi pasă…?” Dacă nu ești atent, teama îți va eroda încrederea în dragostea lui Dumnezeu și te va face să uiți de credincioșia Lui.

2) Teama ne provoacă să apelăm la control. Domnul Isus dormea, așa că ucenicii L-au trezit și i-au zis: „Fă ceva repede!” Teama apare în urma percepției că am pierdut controlul. Când ne este frică, ne agățăm de orice componentă a vieții pe care o putem controla: locul de muncă, dieta noastră, curățenia din casă… sau, în multe cazuri – oamenii. Cu cât ne simțim mai nesiguri, cu atât mai mult tindem să controlăm.

3) Teama ne zăpăcește și ne blochează mintea. Biblia spune despre Domnul Isus că: „a scos din ei duhurile necurate, şi a tămăduit pe toţi bolnavii” (Matei 8:16). Impresionant, nu-i așa? Însă teama ne duce la amnezie spirituală; ea ne face să uităm ce a făcut Domnul Isus și câtă bunătate a arătat El față de noi.

Care a fost reacția Domnului Isus? „Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?” Credința nu elimină teama, ci o reduce la tăcere, îi ia puterea și ne apropie mai mult de Dumnezeu. Când se întâmplă lucrul acesta, situația începe să se schimbe în bine.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Luca 17:20-37

Contrar oricărei logici, fariseii se preocupă de momentul când va veni împărăţia lui Dumnezeu, în timp ce refuză săL recunoască şi săL primească pe Împăratul care Se găseşte în mijlocul lor (v. 21). Împărăţia lui Dumnezeu, amintită deseori în Evanghelia după Luca, este sfera sau teritoriul în care drepturile lui Dumnezeu sunt recunoscute. Ea cuprinde în primul rând cerul şi din acest motiv găsim, în special în Evanghelia după Matei, expresia de împărăţia cerurilor dar ea trebuia să se întindă şi peste Israel şi peste pământ. Împăratul însă, pentru aŞi pune la încercare supuşii, vine între ei sub o înfăţişare smerită, fără să izbească privirile: nu în mod văzut (v. 20); şi, venind în felul acesta, El a fost respins. Care este rezultatul? Faptul că împărăţia nu mai există decât sub forma ei cerească! Ea se va stabili, desigur, pe pământ, întrun moment care va veni, dar prin judecăţi. Acestea vor fi neaşteptate şi cumplite. Potopul şi nimicirea fulgerătoare a Sodomei sunt ilustrări solemne ale acestui fapt (iar v. 2730 ar putea caracteriza la fel de bine şi epoca actuală). Totodată există şi un alt teritoriu, în care drepturile morale ale Domnului sunt recunoscute încă de acum: sunt inimile celor careI aparţin. Drag prieten, este şi inima ta o provincie a împărăţiei lui Dumnezeu?

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Mi-am dezbrăcat haina, cum să mi-o pun? Mi-am spălat picioarele, cum să mi le murdăresc?
Cântarea Cântărilor 5.3

Avem aici o imagine a unui credincios care a devenit insensibil la cerințele Domnului Său și care nu mai dorește să iasă în frig sau să-și murdărească picioarele în slujba pentru El. Aceasta este o stare rea și, de îndată ce ieșim din prezența Domnului, cine poate spune cât de mult ne putem depărta sau pe ce căi periculoase putem rătăci?

Chiar și gândul la o astfel de stare ne îngrozește. Cu cât îi iubim mai mult pe frații noștri și cu cât percepem lucrurile mai spiritual, cu atât mai mare va fi suferința noastră la vederea unui suflet care rătăcește. Dacă avem o prețuire veritabilă pentru suflete și pentru gloria Domnului, nu putem decât să plângem când vedem cum râvna cuiva dispare și cum energia lui pentru lucrurile divine se risipește.

Cineva aflat într-o astfel de stare tristă va manifesta imediat roadele ei. Va veni din ce în ce mai rar la strângeri, va începe să-și închipuie că toți au ceva împotriva lui, neînțelegând că ceva s-a schimbat în el însuși. Este lesne iritat de orice amănunt și, în cele din urmă, este posibil să părăsească strângerea laolaltă. Domnul însă cunoaște adevăratele motive și doar El poate restabili un astfel de suflet și-l poate întoarce de pe calea sa rătăcită.

Domnul nu-Și va lua niciodată privirile de la un credincios rătăcit, căci inima care a fost odinioară străpunsă pentru păcatele lui nu poate niciodată înceta să bată pentru el; Lui Îi pasă de el. Domnul, în înțelepciunea dragostei Sale, poate îngădui ca cel rătăcit să guste amărăciunea și durerea alegerilor sale, însă El va veghea îndeaproape pentru a produce pocăința și restabilirea deplină. Aceasta este o mare consolare pentru toți cei care au o inimă de păstor.

A Miller

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuși, nici una din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru … să nu vă temeți; voi sunteți mai de preț decât multe vrăbii.
Matei 10.29-31

Vrăbiile

Ai văzut vreodată un stol de vrăbii? Ele țipă și se ceartă! Ciripitul lor aproape că nu poate fi considerat un cântec plăcut. Cuibul lor este dezordonat! La alte păsări cântărețe ne uităm cu plăcere și le ascultăm cântecul, dar cine se uită la o vrabie? Dar Dumnezeu a creat și aceste păsări, după felul lor. Poate tocmai pentru a ne da o lecție practică. O vrabie moartă la marginea drumului aproape că nu o luăm în seamă. Cuvântul lui Dumnezeu însă ne spune că nici una nu cade la pământ fără voia Tatălui nostru. Putem înțelege grija lui Dumnezeu pentru creaturile Sale? „Toate aceste viețuitoare Te așteaptă, ca să le dai hrana la vreme.” Acum, Dumnezeu ne pune pe noi, care am fost creați după chipul Său, față în față cu o vrabie. Poate ne gândim că aici există totuși o mare deosebire. Sigur că da! Dar nu ne comportăm uneori așa ca și cum Dumnezeu S-ar gândi la noi mult mai puțin ca la o vrabie? Nu, noi suntem mult mai de preț decât multe vrăbii. Noi suntem aleșii lui Dumnezeu, noi suntem copiii lui Dumnezeu, dacă am crezut în Domnul Isus. El este Tatăl tău și al meu! Cum ar putea El să ne arate mai puțină afecțiune ca vrăbiilor? Nu, El face nesfârșit mai mult, astfel încât cuvântul apostolului Pavel este valabil și pentru noi: „Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuințele voastre, după bogăția Sa, în slavă, în Isus Hristos” (Filipeni 4.19).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

VIATA PLINĂ DE DUHUL SFÂNT

„…Duhul împotriva firii pământeşti.” (Galateni 5:17)

     Să nu uiți niciodată, indiferent cât de departe ai ajuns în umblarea ta cu Dumnezeu, că firea ta pământească nu se corectează singură. Ea nu devine niciodată mai asemănătoare Domnului Isus, nici măcar cu timpul. De aceea ni se spune să o „răstignim” zilnic (vezi v. 24). Chiar și apostolul Pavel s-a luptat cu firea lui, pentru că: „firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi. (…) Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândețea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.” (v. 17, 22-23)

Poate întrebi: „E posibil să ai un astfel de stil de viață”? Da, dar trebuie să faci următoarele patru lucruri:

1) Nu uita că Satan nu-și ia niciodată vreo zi liberă. Ești mereu ținta atacului său, așa că trebuie să te aperi cu ajutorul  Cuvântului lui Dumnezeu și prin rugăciune.

2) Identifică păcatul la care ești cel mai predispus. Biblia spune: „să dăm la o parte… păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne.” (Evrei 12:1) De ce? Pentru că cea mai mare slăbiciune a ta va fi ținta constantă a atacurilor lui Satan.

3) Păstrează-ți rezervorul spiritual mereu plin. „Umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace.” (Romani 8:6).

4) Umblă în puterea lui Dumnezeu, nu în a ta. Se termină lupta vreodată? Nu, însă puterea lui Dumnezeu împreună cu hotărârea ta de a fi ascultător și de a continua lupta, duce întotdeauna la o victorie clară și de durată!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Luca 17:1-19

Este normal ca lumea în care domneşte răul să fie plină de scandaluri şi de prilejuri de cădere; dar, când un creştin ajunge să fie o capcană pentru un altul mai slab decât el, acest lucru este infinit mai trist şi mai solemn.

Cel care iartă (cap. 7.48) ne învaţă aici cum trebuie să iertăm (v. 3,4). Oricum, apostolii simt că, pentru a acţiona conform acestor principii ale harului, ei au nevoie de mai multă credinţă şi de aceea o cer de la Domnul. El le răspunde că o altă virtute este indispensabilă: ascultarea, pentru că numai cunoscând şi împlinind voia lui Dumnezeu vom putea să ne bizuim pe El. Întradevăr, credinţa nu se desparte de ascultare şi nici ascultarea de smerenie. Robi nevrednici: aceasta trebuie să gândim despre noi înşine, pentru că Dumnezeu poate lucra şi fără noi; iar dacă Se foloseşte de noi, aceasta este pur har din partea Sa. Domnul însă nu gândeşte aşa despre cei care sunt prietenii Lui (comp. v. 7,8 cu cap. 12.37; Ioan 15.15).

Zece leproşi, întâlninduL pe Isus, îşi ridică glasul spre El şi sunt vindecaţi. Unul singur însă, un samaritean, ţine săI mulţumească Mântuitorului său. Tot astfel, din marea masă a creştinătăţii, printre toţi cei care sunt salvaţi, numai un mic număr ştie să se întoarcă înapoi pentru a se închina înaintea Domnului. Faci şi tu parte dintre aceştia?

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Mărturia Domnului este sigură, făcând înțelept pe cel simplu.
Psalmul 19.7

Cu mulți ani în urmă am făcut o scurtă vizită în California, unde niște prieteni aveau o livadă de măslini. Am găsit acolo un predicator irlandez, un om sărac, bolnav de tuberculoză. El îi rugase pe proprietari să-i îngăduie să locuiască într-un cort, departe de casa lor, printre măslini. Acolo avea un pat, o masă și un scaun, iar când avea suficientă putere să șadă, studia Cuvântul lui Dumnezeu. Am mers să-l vizitez. M-a salutat cu căldură și am stat puțin de vorbă. La un moment dat, mi-a zis: «Ei bine, tinere, zici că încerci să câștigi suflete; îți voi spune acum câteva lucruri pe care Tatăl mi le-a spus mie».

O, ce lucruri minunate mi-a împărtășit din Cuvântul lui Dumnezeu, vreme de aproape două ceasuri! În cele din urmă, i-am spus: «Trebuie să te oprești, fiindcă vei fi istovit!». El mi-a răspuns: «Însușește-ți aceste lucruri și transmite-le și altora!». «Dar cum să învăț toate acestea?», am întrebat eu. «Poți să-mi recomanzi unele cărți care explică astfel de lucruri?»

«Dragul meu», mi-a răspuns el, «eu am învățat aceste lucruri pe genunchi, într-o casă de chirpici din nordul Irlandei, cu Biblia deschisă înaintea mea. Cel care a scris Biblia venea zi de zi și mi-o explica; vei putea să înveți în două săptămâni pe genunchi, de la Dumnezeu, mai mult decât într-o viață întreagă petrecută în școlile teologice».

În anii care au trecut de atunci am continuat să prețuiesc această lecție. Dacă dorim înțelepciunea de sus, dacă dorim adevărata cunoaștere, trebuie să studiem Biblia personal, în dependență de Duhul lui Dumnezeu. Mă tem că mulți creștini nu-și deschid Biblia decât atunci când vin la adunare. Dacă vom învăța să petrecem mai mult timp citind Scriptura, vom descoperi înțelepciunea lui Dumnezeu prezentată acolo.

H A Ironside

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… a poruncit să încălzească de șapte ori mai mult cuptorul de cum se cădea să-l încălzească.
Daniel 3.19

Adevărata biruință

Am văzut în comentariile trecute că cei trei tineri aveau față de Dumnezeu credință, nădejde și dragoste. Ei erau gata mai bine să moară decât să se închine la ceva care nu era permis de către Dumnezeu. Această hotărâre a enervat așa de tare pe împărat, încât a poruncit, ca cuptorul să fie încălzit de șapte ori mai mult ca de obicei. Împăratul Nebucadnețar era hotărât să facă o demonstrație deplină a autorității sale, dar și să se confirme adevărul spuselor sale, că nu se va găsi niciun Dumnezeu care să-i scoată din mâna lui. În concepția împăratului, îndrăzneala acelor tineri de a călca poruncile sale trebuia pedepsită exemplar. Trebuia să se știe de aici înainte de-a lungul și de-a latul împărăției sale, că pentru astfel de oameni nu exista niciun loc, decât unul singur: în cuptorul aprins.

Creștinii nu trebuie să cedeze în fața furiei vrăjmașului imaginat aici prin împăratul Nebucadnețar. Formele folosite pentru amenințarea creștinilor pe parcursul veacurilor au fost diferite. În toate acestea, creștinii au ieșit biruitori prin Cuvântul lui Dumnezeu și rugăciune. Adevărata biruință în focul persecuțiilor este de a-L vedea pe Dumnezeu în culise, desăvârșindu-Și planurile Sale minunate cu fiii oamenilor. Niciodată, creștinii nu trebuie să uite că Dumnezeu este mai presus de orice împrejurare nefavorabilă.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

STUDIUL BIBLIC PERSONAL

„Luaţi seama la ce auziţi. Cu ce măsură veţi măsura, vi se va măsura şi vi se va da şi mai mult.” (Marcu 4:24)

     Martin Luther spunea că pentru el studiul Bibliei a fost precum culesul merelor: mai întâi scuturi copacul, apoi scuturi crengile groase, apoi pe cele subțiri, apoi rămurelele, iar la urmă te uiți sub fiecare frunză. Nu există în lume nicio altă carte asemenea Scripturii! Poți citi același verset de zeci de ori, și să primești zeci de idei… Și asta pentru că este „insuflată de Dumnezeu” (2 Timotei 3:16).

Iată ce a spus Domnul Isus despre studierea Cuvântului lui Dumnezeu: „Nu este nimic ascuns, care nu va fi descoperit, şi nimic tăinuit, care nu va ieşi la lumină” (Marcu 4:22). Apoi El adaugă: „Luaţi seama la ce auziţi. Cu ce măsură veţi măsura, vi se va măsura: şi vi se va da şi mai mult”.

Dorești să ai parte de creștere spirituală? Să ai relații mai bune? Să scapi de un obicei urât? Să te vindeci de rănile emoționale ale trecutului tău? Atunci meditează la Cuvântul lui Dumnezeu, cântărește-l, gândește-te la el, repetă-l în minte și rostește-l. În loc să preiei doar idei ale altora, studiază Cuvântul lui Dumnezeu tu însuți, și lasă Duhul Sfânt să te binecuvânteze cu gânduri și idei care îți transformă viața. Domnul Isus a spus despre Duhul Sfânt: „…va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi…” (Ioan 16:15)

Vei trăi adevărul acelor cuvinte când personalizezi versetele pe care le citești.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Luca 16:14-31

Isus le declară acestor farisei avari că Dumnezeu le cunoaşte inima şi că îi judecă altfel decât oamenii. Cele mai mari lucrări, cele mai spectaculoase reuşite şi cele mai puternice ambiţii pământeşti sunt înscrise sub cumplita apreciere pe care o face versetul 15: „o urâciune înaintea lui Dumnezeu”. Câte răsturnări de situaţii vom vedea pe lumea cealaltă!

Domnul dă un exemplu tulburător. Acest bogat era, cu siguranţă, un administrator necredincios. Deşi îl avea pe aproapele lui la uşă, totuşi folosea pentru sine, în lux şi egoism, ceea cei dăduse Dumnezeu să administreze pe pământ. Acelaşi eveniment survine însă şi pentru bogat şi pentru sărac: este moartea; mai devreme sau mai târziu, fiecare o întâlnim. Şi această relatare, făcută de Cel care nu poate să mintă, ne arată că istoria noastră nu se sfârşeşte doar pentru atât. Ea mai are încă un capitol încheiat, din care Domnul, întorcând o clipă pagina, ne îngăduie să citim câteva rânduri.

Ce descoperim noi din acest dincolo, cu privire la care atâţia oameni se întreabă înfioraţi? Un loc de fericire şi un loc de chin! Atunci va fi imposibil să treci dintrun loc în altul, prea târziu pentru a crede şi de asemenea prea târziu pentru a vesti evanghelia. „Iată, acum este ziua mântuirii” (2 Corinteni 6.2).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Pentru că harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire tuturor oamenilor, s-a arătat, învățându-ne ca, după ce am tăgăduit neevlavia și poftele lumești, să trăim cu cumpătare și cu dreptate și cu evlavie în veacul prezent.
Tit 2.11,12

Harul lui Dumnezeu este temelia caracterului și purtării creștinului. Versetele citate mai sus sunt clare și concludente. Primul lucru pe care harul îl face pentru păcătosul pierdut este să-l mântuiască – necondiționat, perfect și pentru veșnicie. Harul nu cere păcătosului să fie în vreun fel, nici să plătească ceva, ci aduce mântuirea pe baza faptului că păcătosul este pierdut. Cu cât văd mai clar că sunt pierdut, cu atât înțeleg mai bine că singurul fel prin care pot beneficia de mântuirea deplină și gratuită este harul lui Dumnezeu.

Cuvântul „pierdut” îi cuprinde pe toți oamenii, bogați sau săraci, învățați sau neînvățați, morali sau imorali, religioși sau nereligioși. Este bine să înțelegem acest lucru cu claritate. Oamenii fac anumite distincții, iar acestea sunt necesare. Societatea îi răsplătește pe cei integri, serioși și morali și îi condamnă pe bună dreptate pe cei nelegiuiți, corupți și lipsiți de principii. Însă, în prezența lui Dumnezeu, toate aceste distincții dispar și toți oamenii sunt deopotrivă pierduți.

Mântuirea este oferită tuturor celor pierduți, însă unii o resping. Vina lor principală constă în faptul că ea le este oferită gratuit. Dacă n-ar fi gratuită, atunci n-ar mai fi vinovați că nu și-au însușit-o.

Ce cuprinde mântuirea pe care harul lui Dumnezeu o aduce? Include eliberarea de puterea prezentă a păcatului, ca și de consecințele lui viitoare, eliberarea de mânie, de Satan și de orice lucru care poate fi împotriva noastră. Nu avem altceva de făcut decât să primim acest dar și să ne bucurăm de el pentru totdeauna.

C H Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, și judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.
Eclesiastul 12.14

Ai greșit subiectul!

Învățătorul împarte compunerile corectate. Bucurie aici, dezamăgire dincolo. Dedesubtul unei compuneri este scris: „Stil bun, scris cursiv, dar subiect greșit – insuficient”.

Să greșești subiectul într-o compunere este un dezastru pentru mulți elevi. Cine vrea să constate că toată osteneala lui a fost zadarnică? – Dar pentru mulți oameni va fi o asemenea trezire urâtă, când vor sta înaintea lui Dumnezeu după această viață! Atunci nu este suficient că ai împodobit viața cu lucrările dragostei de aproapele și ai îndeplinit anumite norme religioase. Dumnezeu acordă valoare vieții, dacă am întrebat de „subiectul” nostru, dacă țelul Lui pentru viața noastră a fost și țelul nostru. Omul a fost plăsmuit de către Creatorul său pentru un anumit subiect. Acest „subiect” este Însuși Dumnezeu. A-L iubi și a-i sluji este înalta chemare pentru care am fost creați. Nu degeaba a întărit Isus Hristos porunca din Vechiul Testament: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău” (Matei 22.37).

Dumnezeu dorește, ca să avem o relație vie, personală cu El. Calea este trasată de Isus Hristos. El este Mijlocitorul între Dumnezeu și om. Cine Îl cunoaște și crede în El, nu va greși subiectul vieții sale.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

ROAGĂ-TE PENTRU ÎNFRÂNARE

„Păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, şi să nu mai ascultaţi de poftele lui” (Romani 6:12)

     Stăpânirea de sine este una din cele mai importante chei ale succesului. Și pentru că Scriptura are multe de spus despre ea, dacă Îl rogi, Dumnezeu te va ajuta să ți-o cultivi. Lucrurile cu care te luptai când erai tânăr vor fi diferite de cele cu care te vei lupta când vei fi bătrân; câtă vreme trăiești pe acest pământ, ispita îți va da târcoale sub o formă sau alta.

Înfrânarea e una din cele nouă roade ale Duhului enumerate în Biblie (vezi Galateni 5:22-23). Ea presupune să aducem toate laturile vieții noastre sub stăpânirea Duhului Sfânt. E un stil de viață caracterizat de disciplină, nu de impuls. Cuvântul grecesc pentru „înfrânare” vine de la o rădăcină care înseamnă „a fi stăpân”.

Trebuie să fii stăpân pe cheltuieli ca să nu intri în datorii pentru lucruri de care nu ai nevoie și pentru care nu ai suficienți bani.

Trebuie să fii stăpân pe temperamentul tău și să nu spui lucruri pe care mai târziu le vei regreta: „Cine este stăpân pe sine preţuieşte mai mult decât cine cucereşte cetăţi.” (Proverbe 16:32).

Trebuie să fii stăpân pe dorințele tale. Dacă Iosif nu ar fi refuzat avansurile repetate ale soției stăpânului său, nu și-ar fi văzut niciodată visul împlinit, și n-ar fi stat pe tronul Egiptului.

Înțelege că Satan ți-a întrezărit destinul și caută să te oprească să-l împlinești.

Așadar, roagă-te pentru înfrânare și pune-o în practică în fiecare zi!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Luca 16:1-13

Ne uimeşte acest stăpân care la aprobat pe administratorul necinstit, aşa cum ne uimeşte şi concluzia Domnului: „Faceţivă prieteni prin bogăţia nedreptăţii”  (v. 9). Dar chiar acest cuvânt, „nedreptate”, oferă cheia parabolei. Nimic nui aparţine omului în lumea aceasta. Bogăţiile pe care pretindem că le posedăm sunt, în realitate, toate ale lui Dumnezeu; sunt deci „bogăţii nedrepte”. Pus pe pământ ca administrator, omul sa purtat ca un hoţ. El a folosit în interesul lui, pentru aşi satisface poftele, tocmai lucrurile pe care Dumnezeu i le dăduse pentru aI sluji Lui. Totuşi, el încă mai poate să se pocăiască şi să folosească pentru alţii bunurile pe care Proprietarul divin i lea încredinţat.

Administratorul din capitolul 12.42 fusese credincios şi chibzuit; cel de aici, deşi necredincios, lucrează totuşi cu chibzuinţă, fapt recunoscut de stăpânul lui. Dacă oamenii din lume se arată atât de prevăzători, nar trebui noi, care suntem „fiii luminii”, să ne gândim mai mult la adevăratele bogăţii (v. 11; cap. 12.33)?

Versetul 13 ne aminteşte că nu avem două inimi: una pentru Hristos şi alta pentru Mamona şi pentru lucrurile lumii. Pe cine vrem noi să iubim şi cui dorim săi slujim? (1 Împăraţi 18.21).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Balaam a văzut că era bine în ochii Domnului să binecuvânteze pe Israel și n-a mers, ca în alte dăți, să-l întâmpine cu descântece, ci și-a îndreptat fața spre pustie. Și Balaam și-a ridicat ochii și l-a văzut pe Israel locuind în corturi, după semințiile sale. Și Duhul lui Dumnezeu a fost peste el.
Numeri 24.1,2

Balaam începe să privească la poporul lui Dumnezeu și îl vede locuind în corturi. Această viziune, potrivită felului în care Dumnezeu vedea poporul, constituie ocazia pentru Duhul Sfânt să vorbească astfel: „Ce frumoase sunt corturile tale, Iacove, și locașurile tale, Israele! Ca văile se întind” (versetele 5 și 6). El privește la poporul lui Dumnezeu și vede frumusețea lui. Pe de o parte avem poporul jos, preocupat cu tot felul de lucruri nechibzuite, iar pe de altă parte avem această scenă sus, în înălțime.

Așa stau lucrurile și cu noi: suntem preocupați cu gândurile noastre deșarte; acuzatorul vorbește împotriva noastră, însă nimic nu are efect, fiindcă Dumnezeu lucrează pentru noi. Nu mă refer acum la faptul că Dumnezeu ne-a îndreptățit, ci la ceva mai mult decât atât, adică la frumusețea pe care El o vede în noi și la sursa nesecată de înviorare a poporului lui Dumnezeu – „Toate izvoarele mele sunt în Tine” (Psalmul 87.7). Dumnezeu scoate acest lucru în evidență pe deplin, folosindu-Se de intențiile rele ale lui Balac și ale lui Balaam.

Vedem în aceste capitole cum omul lucrează potrivit voii lui Satan și cum așteaptă totuși puterea și intervenția lui Dumnezeu. Prin urmare, totul este confuzie; și întotdeauna va fi așa. Însă, în momentul în care copiii lui Dumnezeu își iau locul potrivit înaintea Lui, nu mai există nicio confuzie, nicio nedumerire – calea devine pe cât se poate de clară.

Fie ca Duhul Sfânt să ne facă să ne însușim acea trăsătură particulară Adunării lui Dumnezeu, care constituie puterea sfințeniei și a mângâierii ei: „Domnul Dumnezeul său este cu el și strigătul unui împărat este în mijlocul lui” (Numeri 23.21)!

J N Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… Și Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre …
1 Corinteni 10.13

„Locul acesta este ocupat”

La sfârșitul secolului al VIII-lea, în nordul Angliei trăia un profesor de istorie și teolog creștin, foarte devotat, cunoscut sub numele de Bede. Într-o zi s-au apropiat de el niște călugări, care se luptau cu ispitele și care veniseră să caute sfaturi. Bede le-a spus: „Știu despre ce vorbiți. Când ispita îmi bate la ușa inimii, răspund întotdeauna: «Locul acesta este ocupat», și cu aceasta ea pleacă”.

Cu secole înainte, când Moise a auzit bătaia ispitelor la ușa inimii sale, nu le-a lăsat acestora niciun loc pentru a se cuibări. Biblia ne revelează cele ce s-au petrecut în inima lui Moise. În primul rând, credința l-a determinat să spună „nu” lumii și întregii glorii a Egiptului. În al doilea rând, el „a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu”. Și în final, „el socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăție decât comorile Egiptului”. Acesta era calculul clar al credinței că adevărul și neprihănirea vor aduce răsplătiri veșnice.

Problemele sunt aceleași și pentru noi astăzi. Trebuie să ne mărim dragostea pentru Hristos, pentru dreptate și astfel plăcerile păcatului vor fi repede respinse în favoarea bucuriei eterne și a păcii divine. Fie ca inimile noastre să fie umplute cu Hristos și Cuvântul Său! Apoi, când ispita va bate la ușa noastră, să spunem imediat: „Locul acesta este ocupat”.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CÂND ESTI CRITICAT

„Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri…” (1 Petru 2:23)

     Când vorbim de critica constructivă, încearcă să înveți din ea și să devii mai înțelept. Când vorbim însă de critica nejustificată, amintește-ți că și Domnul Isus a fost criticat, așadar nu ești singur. Când ești tentat să te lași pradă resentimentelor și să ripostezi, citește aceste versete: „Dacă suferiţi cu răbdare, când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu. Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi, şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui. „El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug”. Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător.” (v. 20-23).

O povestire interesantă despre Abraham Lincoln spune că în timpul Războiului Civil, el a semnat un ordin prin care câteva regimente erau transferate… dar Secretarul de Război, Edwin Stanton a refuzat să-l execute, numindu-l pe președinte nebun. Când a auzit, Lincoln a răspuns: „Dacă Stanton a zis că sunt nebun, înseamnă că așa este, fiindcă aproape tot timpul are dreptate, și el spune ce gândește. Voi merge să mă conving singur.” Așa a făcut, iar când Stanton l-a convins că ordinul era o greșeală, Lincoln l-a retras în liniște. O parte din măreția lui Lincoln a stat în capacitatea sa de a se ridica deasupra josniciei,  a opiniei personale și a sensibilității față de părerea altora. El nu se simțea prea ușor ofensat.

A acceptat critica și, făcând astfel, a demonstrat una din calitățile marilor personalități: smerenia. Așadar, ai fost criticat? Fă din critică o ocazie de a învăța, nu de a pierde!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Luca 15:11-32

Un prim tablou nil prezintă pe acest tânăr care îşi consideră tatăl un obstacol în calea fericirii sale şi care pleacă, departe de prezenţa sa, risipind nebuneşte tot ceea ce a primit de la el. Următoarea scenă nil înfăţişează în ţara îndepărtată, în cea mai adâncă decădere, părăsit de toţi. Nu şia recunoscut fiecare dintre noi propria istorie în aceste imagini? Fie ca şi istoria noastră să se încheie ca şi cea a tânărului acesta! Apăsat de sărăcie, risipitorul şia venit în fire (v. 17) şi, amintinduşi de belşugul casei părinteşti, se ridică şi face calentoarsă

Este şi un al treilea tablou, dominat de graba tatălui de ai ieşi în întâmpinare cu braţele deschise şi cu sărutări; mărturisirii ia urmat iertarea deplină şi, în locul zdrenţelor cu care venise, fiul a primit haina cea mai bună (v. 22).

Drag prieten careţi recunoşti mizeria morală, această istorisire te învaţă care sunt cu privire la tine intenţiile inimii lui Dumnezeu. Nu te teme să mergi la El! Vei fi primit în acelaşi fel cu acest fiu.

Dar ce lucru trist că tatăl na putut săşi împărtăşească complet bucuria! Fiul cel mare, care nu ezitase să petreacă cu prietenii lui în timp ce fratele lui era pierdut, refuza acum să ia parte la sărbătoare. Acest fiu este o imagine a poporului iudeu închistat în legalism, dar şi a celor care se îndreptăţesc singuri şi a căror inimă este închisă faţă de harul lui Dumnezeu.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Iar dacă și evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei care pier, în care dumnezeul veacului acestuia a orbit gândurile necredincioșilor, ca lumina evangheliei gloriei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu, să nu strălucească pentru ei.
2 Corinteni 4.3,4

Dumnezeul veacului acestuia a părut că a biruit la cruce. Puterea lui întunecată, aliată cu voința omului, L-a alungat din lume pe Singurul care putea spune omului cine și ce este Dumnezeu. Acum, gloria lui Dumnezeu, care strălucește pe fața lui Isus Hristos, este ascunsă de acest pământ, pe care domnește întunericul. Cea mai mare parte a lumii este păgână sau musulmană și doar o foarte mică parte a creștinătății prețuiește cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu.

Punctele forte ale lui Satan devin însă slăbiciuni în prezența Domnului Isus, odinioară răstignit, acum glorificat. Unde este El acum, puterea lui Satan nu poate pătrunde, iar când un om crede în Hristos și înțelege unde Se află El, se laudă cu biruința Domnului său. Prin urmare, pentru el, necredința și superstiția sunt lucruri care aparțin întunericului în care stăpânește dumnezeul acestei lumi și prin care el orbește ochii celor care nu cred. Credința creștină se ridică deasupra întunericului și privește la Cel care Se află în glorie.

Nu există văl pe fața Domnului Isus. Ea emană dragoste, har, glorie. De aceea, nu trebuie să existe niciun nor și nicio umbră de îndoială în inimile celor ai Săi. Știm că El nu ar fi Omul glorificat, dacă nu ar fi fost Omul crucificat. Îl vedem, dar nu având tablele legii în mână, ci având mâinile străpunse pentru păcatele noastre, iar gloria lui Dumnezeu strălucește pe fața Sa, arătându-ne că totul este împlinit, că păcatele noastre au fost îndepărtate și că Dumnezeu este preamărit. Știm că Cel care a fost părăsit pentru noi este măsura acceptării noastre. Astfel, gloria lui Hristos este vestea bună pentru cei ai Săi.

H F Witherby

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Și sunt socotiți neprihăniți, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.
Romani 3.24

Mărturisirea unui preot

Un preot mărturisea următoarele: „Mulți ani m-am rugat zi și noapte pentru lumină și odihnă, pentru putere și mântuire și cred că Dumnezeu a răspuns la cererile mele. Dumnezeu dă răspuns la orice întrebare; El ne ajută, dacă-i cerem ajutorul Său în necazuri; El dăruiește cu mână largă, dacă-i cerem; El deschide, dacă batem la ușa Sa.

Despre toate acestea, eu însumi sunt o mărturie. În altarul bisericii am cerut insistent lui Dumnezeu să ajung la credința cea vie. Și Dumnezeu mi-a dat mai mult decât am cerut. Astfel am învățat să cunosc harul Său, crucea Domnului și meritele Sale. Acum nu mai doresc să fiu în carul pe care oamenii și-l cumpără prin faptele lor bune și nu prin mântuirea în har. Faptele oamenilor nu sunt altceva decât mândrie, invidie, ceartă și gelozie. Fiecare vrea să arate câte fapte bune a făcut. Singur Mântuitorul a câștigat cerul prin jertfa Sa pentru cei care cred în El. Faptele bune sunt bune în sine, dar ca să fii mântuit de păcatele tale, ele nu te ajută. Numai Hristos poate mântui. De aceea îndemn pe fiecare să-și predea eforturile sale în mâinile străpunse ale Mântuitorului și să primească în dar mântuirea Sa.”

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

„ARE ACEASTĂ PERSOANĂ LOC ÎN VIATA MEA?”

„Merg oare doi oameni împreună, fără să fie învoiţi?” (Amos 3:3)

     O relație toxică se aseamănă cu un picior cu cangrenă: dacă nu îl amputezi, infecția se poate propaga în tot corpul, și te poate ucide. Fără curajul de a tăia ceea ce refuză să se vindece, vei ajunge să pierzi mult mai mult. Creșterea ta personală – în unele cazuri, chiar vindecarea ta – se va produce numai prin stabilirea de relații cu persoane potrivite. Poate ai auzit povestea scorpionului care a rugat broasca să-l treacă pe celălalt mal al râului, întrucât el nu știa să înoate. „Mi-e teamă să nu mă înțepi” i-a răspuns broasca. Scorpionul i-a răspuns liniștitor și i-a zis: „Firește că nu voi face așa ceva. Dacă aș face-o, ne-am îneca amândoi!” Așa că broasca a fost de acord și scorpionul i-a sărit în spate. Și ce să vezi: la jumătatea râului, scorpionul a înțepat-o! În timp ce se scufundau, broasca se tânguia: „Mi-ai promis că nu o să mă înțepi. De ce ai făcut-o?” Scorpionul a răspuns: „Nu mă pot abține. Așa e firea mea!” Până când Dumnezeu nu schimbă natura unei persoane, ea are puterea de a te afecta și de a te infecta.

De exemplu, când ai un sentiment puternic pentru ceva anume, iar celălalt nu, e ca și cum ai încerca să mergi desculț pe jăratic. Ți-ai ales greșit partenerul de drum! Nu te atașa de cineva care nu împărtășește aceleași valori și care nu are aceleași scopuri de la Dumnezeu, ca tine…

Unele probleme se pot corecta prin consiliere, prin rugăciune, prin învățare și prin ucenicizare. Însă nu poți învăța pe nimeni să aibă afecțiune; dacă nu are afecțiune, acea persoană îți va polua mediul, îți va ucide productivitatea și îți va rupe ritmul prin văicăreli constante.

De aceea este important să te rogi și să-L întrebi pe Dumnezeu: „Are persoana aceasta loc în viața mea?”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Luca 15:1-10

Cele trei parabole din acest capitol formează un ansamblu minunat. Ele ne prezintă aici atât condiţia celui păcătos, sub trei aspecte: cel al oii, al drahmei şi al copilului, toate trei pierdute, cât şi mântuirea sa, ca o împlinire a dragostei deopotrivă a Fiului (Păstorul cel bun), a Duhului Sfânt (femeia sârguincioasă) şi a Tatălui.

Păstorul cel tandru nu numai căşi caută oaia până o va găsi (v. 4; comp. cu v. 8b), ci apoi o şi pune pe umerii Săi, pentru a o duce acasă.

Aşa cum această drahmă are pe ea chipul suveranului care a emiso, omul are chipul Celui care la creat. Dar, odată pierdut, cum mai poate fi el folosit? El a devenit nefolositor (Romani 3.12). Atunci Duhul Sfânt, aprinzând lumina, se pune pe lucru cu sârguinţă şi ne găseşte în întunericul şi în ţărâna unde am căzut.

Fiecare parabolă menţionează bucuria proprietarului legitim, o bucurie pe care acesta caută so împărtăşească. Bucuria lui Dumnezeu întâlneşte un ecou al îngerilor; îi auzim pe aceştia cântând în momentele creaţiei (Iov 38.7), apoi chiar de la naşterea Mântuitorului (cap. 2.13), iar veselia umple şi cerul „pentru un singur păcătos care se pocăieşte“. Atât de mare este în ochii Dumnezeului dragostei preţul unui suflet!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Ochii tăi au văzut tot ce a făcut Domnul Dumnezeul vostru acestor doi împărați: așa va face Domnul tuturor împărățiilor la care mergi. Nu vă temeți de ei; pentru că Domnul Dumnezeul vostru Se va lupta pentru voi.
Deuteronom 3.21,22

Israeliții se pregăteau să intre în țara promisă și, cu această ocazie, Moise le-a reamintit ceea ce Dumnezeu făcuse deja vrăjmașilor lor, lui Og, împăratul Basanului, și lui Sihon, împăratul Hesbonului. El le dăduse biruința împotriva acestor doi împărați puternici, și așa avea să le-o dea din nou, împotriva împăraților din Canaan. Moise le-a dat apoi porunca aceasta: „Nu vă temeți de ei”. Era necesar ca ei să înțeleagă faptul că nu era lupta lor, ci a lui Dumnezeu: „Pentru că Domnul Dumnezeul vostru Se va lupta pentru voi”.

Trebuie să ne aducem aminte mereu de acest lucru, fiindcă suntem atât de înclinați să ne temem. Frica este una dintre cele mai eficiente arme în mâna lui Satan. Ea ne poate împiedica să înaintăm pe calea lui Dumnezeu și ne fură savurarea lucrurilor cerești.

Chiar dacă puterea lui Satan asupra celui credincios a fost anulată prin moartea lui Hristos (Evrei 2.14,15), el încă folosește teama pentru a ne împiedica și a slăbi. Franklin Delano Roosevelt, președinte al Statelor Unite, a spus: «Frica este singurul lucru de care ar trebui să ne fie frică; să ne temem de acea frică irațională, nejustificată, care paralizează orice efort de a înainta». Da, frica ne va împiedica să progresăm în lucrurile spirituale și în lucrarea pentru Domnul. Această frică este iscată însă de amenințările unui vrăjmaș biruit. Este cu mult mai bine să luăm seama la Dumnezeul nostru, care cu atâta insistență ne spune în Cuvântul Său: „Nu vă temeți!”.

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… ei Îmi întorc spatele și nu se uită la Mine. Dar când sunt în nenorocire, zic: „Scoală-Te și scapă-ne!”.
Ieremia 2.27

Din timpul profetului Ieremia, această situație s-a repetat de mii de ori. Inima omului nu s-a schimbat. Cei mai mulți i-au întors lui Dumnezeu spatele. Ei cred că se poate trăi foarte bine fără El și fără gândul la un Creator, căruia să trebuiască să-i dai socoteală. Ei se simt pe deplin liberi și nelegați – dar, până la „timpul nenorocirii”.

Mai repede decât credem și ne este pe plac, situațiile vieții pot să se schimbe: banii se împuținează, pentru că soția nu mai poate profesa meseria, pentru că trebuie să lucreze doar câteva ore sau chiar și-a pierdut locul de muncă. Sau există probleme în căsnicie. Copiii ne fac mari griji. Probabil se arată boala și cazuri nefericite. Atunci încerci tot posibilul și trimiți poate chiar o „rugăciune fierbinte” spre Dumnezeu, cu toate că de fapt nu crezi în El.

Odinioară, Dumnezeu a răspuns: „Unde sunt dumnezeii tăi pe care ți i-ai făcut? Să se scoale ei, dacă pot să te scape în vremea nenorocirii!” (versetul 28). Dumnezeu este un Dumnezeu sfânt. El nu Se lasă manevrat și să fie mingea de joc a dorințelor noastre. El nu ne va ajuta, dacă noi vrem să mergem conștienți pe propriile noastre căi. Dumnezeu vrea să ne ajute și să ne elibereze din necaz, da, El vrea să ne ierte păcatele și să ne dăruiască pace interioară. De aceea este necesar să recunoaștem cât de greșit a fost să trăim fără Dumnezeu. Noi trebuie să condamnăm păcatele noastre și să le recunoaștem în fața Lui. Atunci, El ne va ierta și apoi ne va susține și în problemele noastre.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CAUTĂ AJUTOR

„Lucrul este mai presus de puterile tale şi nu-l vei putea face singur.” (Exod 18:18)

     Dumnezeu te-a înconjurat cu oameni dispuși să-ți vină în ajutor. Dacă nu le accepți ajutorul, tu vei fi frustrat, iar ei se vor simți neîmpliniți pentru că nu-și folosesc darurile. Dumnezeu nu te-a chemat să faci totul, pentru toată lumea și în orice situație! Nu poți fi totul pentru toți tot timpul! Și tu ai nevoi legitime… iar când acestea nu-ți sunt împlinite, suferi, la fel și cei din preajma ta. Nu e nimic greșit să ai nevoie de ajutor și să-l ceri; de fapt, e greșit să ai nevoie de ajutor și să fii prea mândru să-l ceri!

Întrucât copiii lui Israel apelau la Moise pentru orice, el a încercat să fie „totul pentru toți”. Și-atunci, a ajuns la epuizare! Așa că socrul său i-a sugerat să delege o parte din autoritate și să-i lase pe alții să ia deciziile de mai mică însemnătate, în timp ce el avea să le ia pe cele mai importante. Și metoda a dat rezultate! Moise a făcut ce i-a sugerat Ietro, și asta l-a ajutat să reușească în misiunea sa. În plus, cei aflați sub conducerea sa au ajuns să se bucure de sentimentul reușitei. A fost un câștig de ambele părți, iar lucrarea s-a făcut așa cum trebuia!

Întrebare: te plângi că alții îți pun prea multe în cârcă și că ai prea multe de făcut? Ești reticent la ideea de a-i lăsa pe alții să te ajute, pentru că ai impresia că nimeni nu face lucrurile la fel de bine ca tine? Ai grijă! Scriptura te avertizează cu privire la manifestarea despre sine a unei „păreri mai înalte decât se cuvine.” (Romani 12:3)

Apelează la ajutor. Vei trăi mai mult, și în felul acesta te vei bucura mai mult de viață!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Luca 14.1535

Toţi cei invitaţi la această cină mare se întrec în a găsi scuze cât mai neplauzibile. Se duce oare cineva să vadă un ogor abia după ce la cumpărat? Sau încearcă cineva puterea boilor doar după ce ia cumpărat? Iar cât despre cel care tocmai se căsătorea, acesta putea săşi aducă tânăra soţie la sărbătoare. Refuzând invitaţia, ei nu numai că au pierdut sărbătoarea, dar lau jignit pe stăpânul casei.

La marea cină a harului Său, Dumnezeu a invitat mai întâi poporul iudeu, apoi, după ce aceştia Lau refuzat, ia invitat pe toţi aceia care nuşi puteau ascunde sărăcia, infirmitatea şi mizeria. Şi asemenea fiinţe vor umple cerul Său (comp. v. 21b cu v. 13). Încă au mai rămas locuri libere … al vostru, dacă nu laţi ocupat deja.

Versetul 26 ne arată simplu că, dacă cineva era împiedicat să devină ucenicul lui Hristos, inclusiv de părinţii lui, atunci acel obstacol trebuia mai degrabă urât. Trebuie întâi să vii la El (v. 26), apoi după El (v. 27). Vrăjmaşul însă este deosebit de periculos. Este o nebunie ca cineva să se pună la drum fără să fi socotit mai întâi costul: iar acesta este mare, pentru că este vorba de a renunţa la tot ce are (v. 33). Dacă cineva poartă crucea, nu se mai poate încărca şi cu alte bagaje; câştigul însă este incomparabil: este Hristos Însuşi (Filipeni 3.8).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Unul dintre ei l-a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă. Și Isus, răspunzând, a spus: „Lăsați, până aici!”. Și, atingându-i urechea, l-a vindecat.
Luca 22.50,51

Doctorul preaiubit este cel care ne relatează această scenă mișcătoare din grădina Ghetsimani. Crucea, cu toată teroarea și rușinea ei, își arunca umbra asupra sufletului Mântuitorului. Oamenii veniseră să-L prindă, iar trădătorul a folosit un sărut pentru a-L arăta pe Cel pe care Îl căutau. Nimeni n-ar fi putut să pună mâna pe El, dacă El Însuși nu ar fi îngăduit acest lucru. La auzul glasului Său, cei care voiau să-L prindă au căzut la pământ, iar El ar fi putut să plece nestingherit. Venise însă pentru a Se da pe Sine Însuși ca jertfă de ispășire, de aceea S-a lăsat prins.

Cei din jurul Său nu erau însuflețiți de același duh. Petru, cu inițiativa lui obișnuită, a scos o sabie și i-a tăiat urechea dreaptă lui Malhus, slujitorul marelui preot. Cât de diferit de Domnul este chiar și cel mai nobil dintre discipolii Săi! Să remarcăm harul Mântuitorului! El l-a mustrat pe ucenic pentru râvna lui nesfântă, după care a vindecat urechea slujitorului. Luca este cel care ne descrie această acțiune minunată a harului vindecător, iar Ioan este cel care ne descoperă numele celor implicați. Într-adevăr, nu există nicio limită pentru harul Domnului nostru Isus Hristos! El a fost Slujitorul devotat nevoilor și suferinței omului nu doar în timpul slujirii Sale, ci și atunci când norii întunecați au venit asupra Lui, la sfârșitul acestei slujiri.

Un vrăjmaș este vindecat și binecuvântat! Se poate vedea așa ceva în istoria omului? Și totuși aceasta este esența evangheliei! Citim aceste cuvinte în Coloseni 1.21,22: „Și pe voi, care odinioară erați străini și vrăjmași în gândire, prin lucrări rele, acum dar v-a împăcat în trupul cărnii Lui, prin moarte, ca să vă prezinte sfinți și fără pată și de neînvinuit înaintea Lui”.

W W Fereday

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Le-a slobozit pe cel ce fusese aruncat în temniță pentru răscoală și omor și pe care-l cereau ei; iar pe Isus L-a dat în mâinile lor, ca să-și facă voia cu El.
Luca 23.25

Împlinirea voii Tatălui

Purtarea oamenilor față de Domnul Isus Hristos este cea mai clară dovadă a decăderii totale a omului și a răutății care-l stăpânește. Pilat i-a pus pe oameni să aleagă între Isus și Baraba, care era un tâlhar, dar mulțimea a strigat într-un glas: „La moarte cu Omul acesta, și slobozește-ne pe Baraba!”. Iată voința omului păcătos!

Crucea lui Hristos arată că omul nu-L vrea pe Dumnezeu nici chiar atunci când vine la el în har. Și lepădând pe Hristos, omul se arată așa cum este: vrăjmaș al lui Dumnezeu. Omul este insensibil, este mort față de realitățile lui Dumnezeu.

Domnul Isus nu a rămas străin față de starea decăzută a omului. Întreaga Sa voință, întreaga Sa lucrare a fost ca omul să poată fi adus în fața lui Dumnezeu ca un răscumpărat pentru veșnicie. Însă pentru aceasta, Domnul și Mântuitorul nostru a trebuit să accepte să fie dat în mâinile lor, a trebuit să sufere crucea cu toate urmările ei. Lucrarea de împlinire a voii Tatălui ceresc a stat în prim-plan în viața Mântuitorului. Și ca o încununare a acestei mărețe lucrări a Domnului, Dumnezeu are astăzi mulți fii. Se numără și cititorul printre ei?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

MESERIA DE PĂRINTE SI LUPTA PENTRU CONTROL

„Nu întărâtați la mânie pe copiii voştri…” (Efeseni 6:4)

     Dacă și când copilului tău adolescent nu-i place să-i spui ce să facă, relaxează-te: e un lucru normal. Și nu e ceva specific adolescenților; totul începe mult mai devreme. Un psiholog povestea despre mama unei fetițe de patru ani care pretindea să i se facă totul pe plac. Mama i-a spus: „Eu sunt șefa ta, am responsabilitatea să te conduc și asta am de gând să fac!” Micuța Jenny s-a gândit câteva clipe la cuvintele mamei sale, apoi a întrebat: „Cât timp trebuie să fie așa?” Deja, la vârsta de patru ani, tânjea după ziua în care nimeni nu avea să-i mai spună ce să facă. E un instinct pus în noi de Dumnezeu.

Unul dintre primele lucruri pe care i le-a spus Dumnezeu lui Adam și Evei a fost: „Stăpânește pământul.” Așadar, sarcina ta ca părinte este să ții frâiele strâns la o vârstă fragedă și să slăbești strânsoarea pe măsură ce copilul crește și învață… Aceasta este una din cele mai delicate responsabilități ale tale ca părinte. Puterea acordată prea devreme poate duce la răzvrătire. E nevoie de înțelepciune să știi când și cât de mult să slăbești frâul, iar dătătorul înțelepciunii este Dumnezeu (vezi Iacov 1:5).

Dacă te rogi, observi și asculți atent, vei începe să vezi punctele critice din viața copilului tău. Pavel scrie: „Nu întărâtați la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i, în mustrarea şi învăţătura Domnului.” Și, pentru tine ca părinte, acesta poate fi cel mai bun sfat pe care îl vei primi vreodată!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Luca 14.1-14

Din nou Îl găsim pe Domnul la un fariseu. El este şi de data aceasta ţinta releivoinţe, fiind pândit (v. 1) pentru a fi prins încălcând sabatul. Isus însă vindecă un om bolnav de ascită şi, ca în capitolul 13.15, le închide gura potrivnicilor Săi. Apoi este rândul Lui săi observe (v. 7). Ochiul Său, căruia nimic nui scapă, vede cursa celor mai mulţi aşezaţi în jurul mesei. Aşa este în lume cursa ca fiecare să obţină cât mai multe onoruri şi să ia cele mai bune bucăţi! Pentru noi, creştinii, locul de la urmă este însă întotdeauna cel în care vom fi cei mai fericiţi, pentru că în acela Îl vom întâlni pe Isus! Nu avem nevoie, întradevăr, să ne întrebăm începând cu ce loc a făcut Domnul aceste observaţii, pentru că fariseul nu părea să fi fost dispus câtuşi de puţin săI ofere un loc „mai sus“.

Pe lângă lecţia pentru comeseni, Isus are o lecţie şi pentru gazdă. Dacă pe cei dintâi ia învăţat cum săşi aleagă locurile, pe stăpânul casei îl învaţă cum săşi aleagă invitaţii. Domnul doreşte întotdeauna să ne facă să ne examinăm motivul care ne determină să acţionăm. Este oare aşteptarea de a trage foloase şi de a ne face o reputaţie bună? Sau dragostea care se satisface din devotament pentru El?

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și, pe când asfințea soarele, un somn adânc a căzut peste Avram; și, iată, l-a cuprins groaza unui mare întuneric.
Geneza 15.12

Avram Îi ceruse Domnului o dovadă clară prin care să știe că avea să ia în stăpânire țara care îi fusese promisă. Ca temelie a acestei certitudini, Dumnezeu i-a spus să jertfească o vițea, o capră, un berbec, o turturică și un pui de porumbel (versetul 9). Toate aceste jertfe sunt imagini ale jertfei Domnului Isus, fiecare dintre ele accentuând un aspect diferit al acestei jertfe. Binecuvântarea promisă lui Avram era dependentă nu de faptele lui, ci doar de măreața jertfă a Domnului slavei. De asemenea, fiecare dintre cele trei animale trebuia să fie în vârstă de trei ani, ceea ce arată că Hristos trebuia să fie înviat dintre cei morți.

Apoi Dumnezeu a făcut să vină un somn adânc asupra lui Avram, după care l-a cuprins groaza unui mare întuneric. Aceasta ne învață că jertfa lui Hristos a însemnat cu mult mai mult decât o simplă jertfă. Somnul adânc este o imagine a morții, iar întunericul mare ne aduce aminte de întunericul care a cuprins țara în timp ce Hristos Se afla pe cruce, când suferea fiind părăsit de Dumnezeu.

Vedem aici și profeția cu privire la suferințele și întunericul prin care Israel avea să treacă înainte de a fi izbăvit din Egipt. Această profeție are de asemenea aplicație la timpul viitor de necaz, prin care acest popor va trece, înainte de a străluci lumina, prin venirea Domnului Isus cu putere și cu mare slavă.

Aspectul proeminent în toată această întâmplare este că siguranța binecuvântării viitoare cu privire la Avram și la sămânța lui depinde de tot ceea ce implică lucrarea minunată de la cruce. Aceasta include jertfa măreață a Domnului Isus, moartea Lui ispășitoare, suferința sub mâna lui Dumnezeu și învierea Sa glorioasă dintre cei morți.

L M Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Acum, dar, nu mai este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus …
Romani 8.1

Bogatul și tabloul

Un om bogat a călătorit la Veneția și a văzut acolo pictura vestită a lui Tintoretto despre „Judecata de apoi”. Pentru prima dată s-a gândit la veșnicie. Gândul că ziua judecății va veni cu adevărat și pentru el, l-a lovit, cum a spus el însuși, la contemplarea lucrării de artă. El era străin de tot în Veneția și n-avea nici măcar un prieten. N-avea nici Biblie, nici pe cineva cu care să vorbească. El însuși povestea: „Am intrat în acea sală ca un păcătos orb, nelegiuit, trebuie să spun, ca un om indiferent; dar am părăsit-o achitat de orice vină, cu siguranța iertării păcatelor mele și în pace profundă cu Dumnezeu. Dumnezeu mi-a îndreptat acolo privirea inimii mele speriate și tremurânde, doritoare de mântuire, cu toată vina și rușinea mea, asupra Mântuitorului, pe care pictorul L-a prezentat pe tronul judecății, dar care, acum știam, că murise pe cruce pentru păcătoși. Da, acest har minunat, care L-a făcut pe El să îndure moartea pentru mine, m-a salvat și pe mine, cel pierdut. Dumnezeu m-a făcut imediat să cred și să recunosc că Isus Hristos venise să caute și să mântuiască ce era pierdut. Astfel puteam fi sigur că Isus murise și pentru a mă salva pe mine; iar eu am avut încredere în Mântuitorul din toată inima. Am devenit deplin fericit și de atunci mă bucur de dragostea și mântuirea Lui”.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CONFRUNTAREA SĂNĂTOASĂ (3)

„Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti… şi de departe îmi pătrunzi gândul.” (Psalm 139:1-2)

     La fel cum un sportiv își dezvoltă fizicul prin tehnici corecte de ridicare a greutăților, și tu trebuie să aplici tehnicile corecte pentru a atinge rezultatele dorite în rezolvarea unui conflict. Niciun atlet nu încearcă să ridice greutăți mari sau să se angajeze într-un antrenament intens fără a-și încălzi mai întâi mușchii. Încălzirea este crucială pentru exercițiu: ea reduce riscul de rănire și crește performanța musculară în ansamblu. Tot astfel, pregătirea pentru confruntare este aproape la fel de importantă precum confruntarea însăși.

A confrunta pe cineva în mod spontan sau fără pregătire poate avea consecințe dezastruoase. Pregătirea îți permite să vezi situația mai clar și diferit față de momentul în care s-a produs, care este plin de încărcătură emoțională… iar acest lucru va duce la o confruntare mai eficientă. Ar fi deci un moment bun să te rogi: „Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti… de departe îmi pătrunzi gândul… nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, şi Tu Doamne îl şi cunoşti în totul…” (v. 1-4). Este important ca mai întâi să-ți înfrunți emoțiile negative, cum sunt mânia și resentimentul.

Deși s-ar putea ca tu să le consideri justificate, dacă nu te eliberezi de ele prin puterea Duhului Sfânt, ele vor deveni un obstacol în calea armoniei. Trebuie totodată să refuzi să cedezi în fața fricii de a spune lucrurilor pe nume, ca nu cumva să abandonezi întreaga idee de a iniția confruntarea. Dumnezeu poate lucra la ambele persoane implicate. În timp ce tu te rogi și îți pregătești inima, El poate pregăti inima celuilalt. „Înşelătoria este în inima celor ce cugetă răul, dar bucuria este pentru cei ce sfătuiesc la pace.” (Proverbe 12:20).