Mana Zilnica

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Luca 22:24-38

Este cea din urmă stare de vorbă a Învăţătorului cu ucenicii Săi. Dar ce fac ei în timpul acestui sfânt moment? Îşi disputau întâietatea: care dintre ei să fie considerat a fi mai mare! Cu câtă răbdare şi cu câtă blândeţe îi mustră Domnul! Pentru o ultimă dată El le aminteşte (de asemenea şi nouă) că a fi mare înseamnă ai sluji pe alţii. Aceasta El Însuşi na încetat să facă (comp. v. 27 cu cap. 12.37). Şi nu numai că nu lea adresat niciun reproş, ci chiar a găsit plăcere în a recunoaşte devotamentul şi credincioşia lor: „voi sunteţi aceia care aţi rămas mereu cu Mine în încercările Mele” (v. 28). Totuşi, pentru ucenicii cei şubrezi mai erau ispite care riscau să le răstoarne credinţa. Atunci Isus le descoperă în ce fel îi slujeşte şi îi va sluji de atunci încolo pe ai Săi: mijlocind pentru ei înainte să vină încercarea şi susţinândui în timp ce trec prin încercare (Ioan 17.9,11,15). Cât timp fusese cu ei, nau avut nevoie de nimic; El Se îngrijise de toate şi îi protejase. Acum, când urma săi părăsească, le venea rândul să lupte pe socoteala lor „dar nu cu armele cărnii” (v. 38; 2 Corinteni 10.4), nici „împotriva cărnii şi sângelui” (Efeseni 6.12). La acest ceas se apropie Satan, adversarul înspăimântător (1 Petru 5.8).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și împărăteasa Estera a răspuns și a zis: „Dacă am căpătat favoare în ochii tăi, împărate, și dacă este plăcut împăratului, să mi se dea viața mea, la rugămintea mea, și a poporului meu, la cererea mea! Pentru că suntem vânduți, eu și poporul meu, spre nimicire și spre ucidere și spre pieire” … Și împăratul Ahașveroș a vorbit și a zis împărătesei Estera: „Cine este acela și unde este acela care și-a umplut inima cu gândul să facă așa ceva?”. Și Estera a zis: „Potrivnicul și vrăjmașul este răul acesta: Haman!”.
Estera 7.3-6

După captivitatea babiloniană – Răul se întoarce asupra capului celui rău

Ziua nu decursese bine pentru Haman. Dimineața se dusese la palat ca să ceară împăratului permisiunea de a-l spânzura pe Mardoheu și, în loc de aceasta, primise porunca de a-l plimba pe acesta pe calul împăratului, proclamând pe străzile cetății că așa trebuia să se facă omului pe care voia împăratul să-l onoreze. După aceea plecase umilit acasă, iar soția și prietenii săi nu i-au adus nicio mângâiere, ci i-au prezis căderea. Apoi fusese imediat luat la ospățul Esterei, unde trebuia să se arate vesel înaintea împăratului.

Împăratul i-a cerut din nou Esterei să-și facă cunoscut dorința. Spre groaza lui Haman, ea s-a rugat pentru viața ei și pentru viețile celor din poporul ei. Când împăratul a întrebat cine era cel care le punea viața în pericol, Estera l-a dat în vileag pe Haman. Împăratul s-a umplut de furie și a ieșit în grădină. Când s-a întors, l-a văzut pe Haman întins către canapeaua pe care Estera stătea la masă, rugându-se pentru viața sa. În mânia sa, împăratul a poruncit ca Haman să fie spânzurat pe spânzurătoarea pe care el o pregătise pentru Mardoheu.

Când Domnul Isus Se va întoarce, la sfârșitul necazului celui mare, va pune imediat capăt puterii Antihristului. Acest nelegiuit și Fiara dintâi vor fi aruncați de vii în iazul de foc. Într-adevăr, cel care se înalță va fi smerit!

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face.
Evrei 4.13

Dumnezeu nu uită

O femeie a împlinit 104 ani. În timpul ceremoniei de sărbătorire a zilei de naștere, un ziarist a felicitat-o pentru vârsta sa înaintată, întrebând-o cum își explică acest fapt. „Dumnezeu m-a uitat pe pământ”, a răspuns femeia. Acest răspuns ironic arăta că bătrâna nu-L cunoștea pe Dumnezeu care în atotputernicia Sa a stabilit limite locuinței noastre pe pământ.

Dumnezeu, Creatorul cerului și al pământului, nu pierde din vedere nicio făptură a Sa. Dumnezeu este Cel care cunoaște orice lucru și în fața Lui fiecare om va trebui să dea socoteală. Dumnezeu cunoaște inima fiecăruia și El ia aminte la toate faptele noastre. În dragostea Sa, Dumnezeu ne vorbește cu bunătate oferindu-ne harul Său prin credința în Fiul Lui. Dumnezeu a iubit așa de mult oamenii, încât a dat pentru ei ce a avut mai scump: pe Fiul Său. De aceea, cititorule, nu călători în această lume cu nepăsare. Nu fi omul care nu știe încotro merge! Dumnezeu nu te-a uitat. Nu te lipsi de viața veșnică, pe care Dumnezeu ți-o dă în preaiubitul Său Fiu! Nu te lăsa amăgit de ispititorul și vrăjmașul sufletului tău, care îți șoptește că mai ai timp! Nu amâna, ci vino astăzi la Mântuitorul care vrea să-ți dăruiască viața veșnică în dar!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

ÎNVINGE ISPITA (1)

„Nu ştim ce să facem, dar ochii noştri sunt îndreptaţi spre Tine!” (2 Cronici 20:12)

     Când Domnul Isus i-a spus lui Petru că în scurt timp se va lepăda de El, Petru s-a lăudat: „Poate alții, dar nu eu!” Cu toate acestea, în decurs de câteva ore, se jura și dezmințea orice cunoaștere a Domnului Isus. Ni se poate întâmpla tuturor.

Biblia spune: „Fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit…” (Iacov 1:14). Cu toții avem vulnerabilități care, dacă nu sunt strunite prin tărie de caracter și dedicare, au potențialul de a ne înfrânge și chiar de a ne distruge.

Ce putem face noi?

1) Recunoaște! Înainte de a ceda în fața ispitei, de obicei trecem prin câteva etape. Prin neglijarea rugăciunii și a Cuvântului Scripturii, devenim indiferenți față de Dumnezeu, insensibili la pericol, și ne trezim atrași de ispită ca un fluture de noapte de lumină. Apoi căutăm să ne găsim scuze pentru neascultare, și ne gândim: „Nu știe nimeni… Și ce-i așa rău în asta?” Așa că, reducând la tăcere vocea conștiinței, tot mai puternică devine pofta firii. Apoi ne înconjurăm de oameni care fac aceleași lucruri sau care cel puțin sunt dispuși să privească în altă parte. Domnul Isus a spus: „Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită!” (Marcu 14:38). Roagă-te deci pentru putere, înainte să vină ispita!

2) Caută ajutor. Când Iosafat s-a ridicat împotriva unui dușman prea puternic pentru a-l putea învinge singur, el s-a rugat: „Noi suntem fără putere înaintea acestei mari mulţimi, care înaintează împotriva noastră, şi nu ştim ce să facem, dar ochii noştri sunt îndreptaţi spre Tine!” Iosafat a știut că nu putea ține piept dușmanului, și a știut unde să meargă pentru a găsi ajutor.

Secretul victoriei? Bazează-te mai puțin pe tine însuți și mai mult pe Dumnezeu!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Luca 22:1-23

Căpeteniile poporului sunt încurcate în realizarea planurilor lor criminale, deoarece ştiu că mulţimea găseşte plăcere în aL asculta pe Isus (cap. 19.48). Dar Satan le vine în ajutor. El şia pregătit instrumentul: Iuda, iar acum intră în el, substituind voinţa nefericitului ucenic care, în curând, va ajunge săşi încheie groaznicul drum.

Când este vorba să celebreze Paştele şi Cina, astăzi nimic nu este lăsat la iniţiativa ucenicilor. Isus le cere să facă pregătiri, dar El aşteaptă şi să fie întrebat, pentru a le descoperi unde trebuia să aibă loc. Câţi creştini, în loc să pună această întrebare Domnului, au ales ei singuri locul lor pentru strângere! Cu toate acestea, totul este atât de simplu: ei nu trebuiau decât să meargă după omul care ducea ulciorul cu apă, simbol al Duhului Sfânt prezentând Cuvântul. Camera mare aşternută gata sugerează că este loc pentru toţi cei credincioşi acolo unde Se află Domnul Isus. „Am dorit mult”, le spune El alor Săi atunci când a sosit ceasul. Câtă dragoste! Domnul le vorbea nu despre o favoare pe care lea făcuto El lor, ci despre o nevoie a propriei Sale inimi, Ťca şi cum cineva, înainte de aşi părăsi familia, doreşte să mai aibă cu ea încă o strângere de rămasbunť (J.N.D.).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Fiecare dintre noi să placă aproapelui său spre bine, pentru zidire. Pentru că și Hristos nu Și-a plăcut Lui Însuși.
Romani 15.2,3

Egoismul este regula de bază a naturii vechi – „Toți caută foloasele lor” (Filipeni 2.21). Când dragostea lui Dumnezeu nu are locul suprem în suflet, eul este cel care domnește acolo, într-o formă sau alta.

Domnul Isus este Modelul nostru, ca unică și măreață excepție de la această regulă a egoismului. Întreaga Lui viață a fost trăită pentru alții; a făcut minuni pentru folosul altora și niciodată pentru Sine Însuși. Cât de diferit este duhul lumii, în care oamenii sunt preocupați zi de zi cu împlinirea propriilor dorințe!

Am învățat noi la picioarele Aceluia care „nu Și-a plăcut Lui Însuși”? Suntem animați de dorința de a folosi timpul nostru, capacitățile și oportunitățile noastre pentru gloria lui Dumnezeu și pentru binele semenilor noștri, sau preferăm să căutăm foloasele noastre? Îl putem imita pe Domnul făcând fapte de bunătate și căutând cu generozitate interesul și binele celor din jurul nostru.

Făcând aceste lucruri, trebuie să ne ferim însă de publicitate, care este o altă formă de manifestare a eului. Evanghelistul Matei a dat un mare ospăț în cinstea Domnului (Luca 5.29), însă, în Evanghelia lui, nu menționează nimic despre aceasta.

Să căutăm să trăim tot mai mult după modelul Domnului Isus! Dacă El Și-ar fi plăcut Lui Însuși, unde am fi fost noi astăzi?

J R MacDuff

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Limba este și ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre care întinează tot trupul …
Iacov 3.6

Explozia unei nave

Apostolul Iacov spunea că limba este ca un foc mic. Într-o mică scânteie este o putere de distrugere tot atât de mare cât puterea răului în limbă. Un cuvânt aspru poate nimici o prietenie. O expresie rău aleasă poate pune foc unei mari mulțimi. Un comentariu răutăcios poate aprinde o națiune. Chiar și războaie au avut loc din cauza unor cuvinte necugetate. Psalmistul David se ruga: „Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele și păzește ușa buzelor mele!” (Psalmul 141.3). Înțelegând ce putere teribilă de distrugere are limba, nu vreți să-i cerem astăzi lui Dumnezeu să pună o strajă înaintea gurii noastre și să păzească ușa buzelor noastre?

Există în lume o adevărată explozie a vorbirii de rău. Astfel se tolerează nedreptatea și se răspândește în cele mai diverse cercuri ale societății. Fizicianul Albert Einstein scria: „Nu puterea exploziei unei bombe atomice ne îngrozește, ci puterea răutății inimii omenești, forța sa de explozie pentru rău”. Da, limba este un foc de nelegiuiri. Cu limba se exprimă ce este în sufletul omului. De aceea fiecare are nevoie de smerire înaintea lui Dumnezeu, care poate să ne dăruiască o gândire nouă și o vorbire folositoare semenilor noștri.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

SCOPUL SUPREM AL RUGĂCIUNII

„Să fie asemenea chipului Fiului Său…” (Romani 8:29)

     Biblia ne asigură: „Pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său…” Când citim versetele precedente din acest capitol, descoperim că Dumnezeu face lucrul acesta prin rugăciune. Asta te-ar putea încuraja să te rogi. De multe ori nu ne rugăm pentru că nu credem că se va întâmpla ceva. Cu Dumnezeu, însă, se întâmplă ceva întotdeauna!

Noi ne întrebăm: „Când vom vedea lucrarea Lui?” Ceea ce nu reușim să înțelegem este că El lucrează mereu. Când vorbim de rugăciune, El fie răspunde așa cum ai sperat, fie îți schimbă inima prin mijlocirea Duhului, pentru a face ca rugăciunea ta să fie în armonie cu voia Sa.

Tu spui: „Dar nu văd nimic întâmplându-se!” Când pui în pământ o sămânță, te aștepți să vezi de-a doua zi o tulpină verde și frunze? Or, asta înseamnă că nu se întâmplă nimic?! Nu, în pământ au loc o mulțime de procese pe care nu le vezi. Nu face greșeala de a crede că dacă nu vezi dovada că ceva se întâmplă, nu a venit încă vremea secerișului.

Una din căile prin care Dumnezeu ne face mai asemănători cu Domnul Isus este ajutându-ne să ne rugăm așa cum S-a rugat Domnul Isus: „Facă-se nu voia Mea, ci a Ta” (Luca 22:42). Asta înseamnă că atunci când rugăciunea ta este după voia Lui, Dumnezeu lucrează deja, fără ca tu să vezi ceva. Iar dacă rugăciunea ta nu este potrivită cu voia Sa, El va face ca cererea ta să se schimbe, transformându-te pe tine!

Rugăciunile fără răspuns pot fi o binecuvântare la fel de mare precum cele ascultate, atunci când ele ne împiedică să încălcăm voia lui Dumnezeu. Și care e voia lui Dumnezeu? Să ne facă mai asemănători Domnului Isus!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Luca 21:2538

Începând cu versetul 25, semnele anunţate se referă la evenimente încă aparţinând viitorului. Vor fi vremuri cumplite. Lucrurile cele mai stabile vor fi bulversate, la fel şi sufletele oamenilor. Deja teama planează asupra lumii. Oamenii gândesc să se salveze săpânduşi adăposturi (Apocalipsa 6.15). Dar, pentru credincioşii acestor timpuri, eliberarea (numită „răscumpărarea” în v. 28) va veni de sus. Aceasta va fi întoarcerea Domnului în glorie; în ce ne priveşte, noi, credincioşii de astăzi, aşteptăm venirea Sa pe nori. Ce promisiune sigură! „Cerurile şi pământul vor trece”, dar cuvintele Lui „nicidecum nu vor trece” (v. 33).

De regulă nu considerăm îmbuibarea cu mâncare (v. 34) ca fiind un păcat foarte grav. Cu toate acestea, ea este pusă alături de beţie, pentru că duce la „împovărarea inimii”. Ea cultivă egoismul; uităm de nevoile celor din jur (comp. cu cap. 16.19). Bucuria de aL aştepta pe Domnul dispare dintro inimă împovărată (v. 34b); o invadează grijile vieţii. Din acest motiv, epistolele asociază deseori îndemnul „să fim treji” cu „să veghem” (1 Tesaloniceni 5.6,7; 1 Petru 1.13; 4.7; 5.8). Aici Însuşi Domnul este Cel care ne recomandă: „Fiţi atenţi la voi înşivă, vegheaţi deci, rugânduvă
în orice timp” (v. 34,36).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Dacă vei cumpăra un rob evreu, să-ți slujească șase ani; iar în al șaptelea să iasă liber, fără a plăti nimic.
Exod 21.2

Robul evreu din acest pasaj este o imagine a Domnului nostru binecuvântat. El a fost într-adevăr un Evreu disprețuit, din seminția lui Iuda, care a mărturisit: „Nu sunt profet, sunt lucrător al pământului, pentru că un om m-a cumpărat ca rob din tinerețea mea” (Zaharia 13.5). Când S-a aflat în mijlocul lui Israel a răspuns la toate cerințele și a slujit celor din jur cu credincioșie, luând asupra Lui durerile lor, însă, din nefericire, fără niciun rezultat. După ce le-a slujit „șase” ani – „șase” fiind timpul rânduit omului pentru slujire pe acest pământ – El a spus: „În zadar m-am trudit, mi-am cheltuit puterea pentru nimic și fără folos” (Isaia 49.4).

Israel, soția necredincioasă a lui Iahve, fiind pus deoparte, Dumnezeu a pregătit o soție Fiului Său, anume Adunarea; iar El, iubind-o, S-a dat pe Sine pentru ea, fiind țintuit pe lemnul blestemat. A iubit-o prea mult pentru a pleca singur, de aceea a rămas Slujitor pentru totdeauna. Însă, chiar dacă a dobândit Adunarea ca Mireasă a Sa, grija Lui față de Israel nu s-a micșorat și a purtat de grijă de „hrana” și de „îmbrăcămintea” lui (versetul 10) în mod constant. Când va veni timpul, El Își va relua relația cu Israel, însă nu înainte de a-l trece printr-un necaz cumplit.

Doar astfel vor fi aduși la pocăință și se vor jeli atunci când vor vedea rănile din palmele Lui – răni pe care le-a primit în casa celor care Îl iubeau. Însă cele mai înalte binecuvântări ale lui Israel nu se pot compara cu partea minunată a Adunării, fiindcă ea este Trupul lui Hristos și Mireasa Lui. O astfel de legătură intimă este rezervată doar pentru ea, iar când Se va manifesta întregului univers, având Adunarea alături, iar Israel fiind în binecuvântare, El va vedea rodul muncii sufletului Său și va fi mulțumit.

R A Barnett

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, așa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind, și urechea nu obosește auzind.
Eclesiastul 1.8

Explozia unei nave

Nava aeriană dirijabilă de mari dimensiuni, numită în limba germană Zeppelin, are forma unui cilindru. Un gaz mai ușor decât aerul era folosit să ridice astfel de nave, la fel cum este ridicat un balon. În cele mai multe dintre aceste nave era folosit hidrogenul, cel mai ușor gaz disponibil. Era anul 1937. Cele 16 compartimente ale navei aeriene „Hindenburg” erau umplute cu șapte milioane de metri cubi de hidrogen. Nava, având o lungime de 275 metri, era cea mai mare din lume. Cele patru motoare au propulsat nava prin aer cu 80 de noduri pe oră (circa 150 km/oră), făcând călătoria, din Germania până în Statele Unite ale Americii, în trei zile.

În cea de-a treizeci și șasea călătorie, nava „Hindenburg” a explodat numai cu câteva minute înainte de a ateriza la Lakehurst, New Jersey. În câteva secunde, nava întreagă era în flăcări. Treizeci și șase din cei nouăzeci și șapte de oameni de la bord au murit în explozie. Data tragediei a fost ziua de 6 mai 1937. Nu se știe ce a provocat explozia. Unii au crezut că o descărcare electrică, un fulger ar fi aprins hidrogenul. Un chibrit sau chiar o infimă scânteie datorată frecării a putut să provoace explozia. Adevărul era unul singur: nava a explodat și au murit oameni.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

ALEGE IUBIREA DE OAMENI ÎN LOCUL JUDECĂTII

„Să nu ne mai judecăm, deci, unii pe alţii.” (Romani 14:13)

Poți să lucrezi cot la cot cu o persoană care are o relație extraconjugală, și să te rogi pentru ea, fără să te molipsești! Nu uita: și tu ai fost păcătos înainte de a fi răscumpărat prin harul lui Dumnezeu, așa că, dă dovadă de smerenie și nu cădea în capcana neprihănirii prin tine însuți, sau a duhului de judecată!

După cum spune Merv Rosell: „Când iartă Dumnezeu, El trimite greșeala în uitare veșnică!”, așa că, dă dovadă de har când întâlnești pe cineva a cărui viață te face să te simți stânjenit. Află tot ce poți despre acea persoană și fă ca interacțiunile pe care le aveți să alunge orice urmă de idei preconcepute și de prejudecată. Consideră acea persoană ca fiind o ființă rănită, dar iubită de Dumnezeu – un om care are nevoie de aceeași iertare pe care ai primit-o și tu!

Când îi iubești pe cei ce nu sunt vrednici de iubit, faci exact ceea ce a făcut Dumnezeu pentru tine! Doar pentru că cineva e „diferit” nu înseamnă că trebuie să-l dai la o parte sau să-l consideri inferior. Nu-ți place să fii judecat sau înjosit din cauza culorii, culturii sau înfățișării tale, așa că nu-i judeca nici tu pe alții!

Deoarece Biblia ne spune limpede să nu ne luăm după alții în ceea ce privește practicile păcătoase, am putea fi tentați să credem că suntem mai buni decât ei. Acesta e păcatul mândriei! Uneori avem impresia că dacă îi iubim și îi acceptăm pe unii, le tolerăm păcatul. Nu, adevărata dragoste se manifestă atunci când ne păstrăm respectul și îi acceptăm pe ceilalți așa cum a făcut-o Domnul Isus.

Fie că a fost vorba de diferențe rasiale (samaritenii), de stiluri de viață diferite (femeia de la fântâna din Sihar care divorțase de cinci ori) sau de diferențe de clasă (gen Nicodim), Domnul Isus i-a iubit și i-a acceptat pe oameni așa cum au fost, și le-a insuflat un standard mai înalt. Fă și tu la fel!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Luca 21:10-24

Încă din capitolul 17, Isus îi prevenise pe ucenici cu privire la pedepsele neaşteptate care pândeau Israelul şi lumea, din cauza respingerii Sale. În mijlocul unui popor condamnat însă, Domnul a ştiut întotdeauna săi deosebească pe cei careI aparţin. Ca şi în capitolul 12, El îi avertizează şi îi încurajează mai dinainte cu privire la aceste timpuri grele (comp. v. 14,15 cu cap. 12.11,12). „Prin răbdarea voastră vă veţi câştiga sufletele (v. 19). Acest îndemn ne priveşte pe toţi. „Fiţi deci îndelungrăbdători, fraţilor”, ne recomandă Iacov, „pentru că venirea Domnului este aproape” (Iacov 5.7,8). Dumnezeu este răbdător (cap. 18.7) şi doreşte ca şi copiii Lui să aibă aceleaşi trăsături de caracter.

Versetele 20 şi 21 descriu adlitteram, întrun mod anticipat, distrugerea Ierusalimului de către romani, care urma să aibă loc în anul şaptezeci. După ce vor fi împresurat o primă dată cetatea, armatele atacatoare ridică asediul, aparent fără niciun motiv, şi pleacă înspre nord. Atunci creştinii, amintinduşi de cuvintele Domnului, profită de acest răgaz pentru a părăsi cetatea în grabă, înainte ca legiunile romane să revină ca so cotropească. Versetul 24 corespunde perioadei care urmează; ea durează de două mii de ani.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Crește-l pe copil după rânduială pe calea sa și, când va fi bătrân, nu se va abate de la ea.
Proverbe 22.6

Întreaga educație creștină poate fi redusă la două scurte propoziții: «Bazează-te pe Dumnezeu pentru copiii tăi» și «Educă-ți copiii pentru Dumnezeu». Prima fără cea de-a doua este libertinaj; a doua fără prima este legalism; amândouă luate împreună înseamnă creștinism sănătos și practic.

Este privilegiul tuturor părinților creștini să se bazeze pe Dumnezeu cu toată încrederea pentru copiii lor. Există totuși, în cârmuirea lui Dumnezeu, o legătură inseparabilă între acest privilegiu și responsabilitatea solemnă cu privire la educație. Ca părinții să se bazeze pe Dumnezeu pentru mântuirea copiilor lor, în timp ce neglijează datoria de a-i educa pentru El, nu este altceva decât o mizerabilă înșelare.

Facem un apel solemn la toți părinții creștini, în special la cei tineri dintre ei. Există un mare pericol de a ne eschiva de la datoria pe care o avem față de copiii noștri, fie încercând s-o pasăm altora, fie neglijând-o în totalitate. Nu ne place efortul legat de ea și nu dorim să trăim cu o grijă constantă. Vom descoperi însă că efortul, grija și suferința iscate de neglijarea acestei îndatoriri sunt de o mie de ori mai mari decât cele iscate de împlinirea ei.

Oricine Îl iubește pe Dumnezeu cu adevărat își găsește plăcerea în a-și împlini îndatoririle. Pentru orice pas în această direcție putem conta pe resursele infinite pe care le avem în Dumnezeu, atunci când păzim poruncile Lui. Trebuie doar să apelăm zi de zi și ceas de ceas la vistieria inepuizabilă a Tatălui nostru, unde vom găsi tot ceea ce ne trebuie: har, înțelepciune și putere morală de a ne putea achita cum trebuie de responsabilitățile noastre sfinte de părinți creștini.

C H Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Ei își închipuie că veșnice le vor fi casele, că locuințele lor vor dăinui din veac în veac …
Psalmul 49.11

În numai trei minute

10 septembrie 1989. În jurul orei 8, nava de pasageri „Mogoșoaia”, care făcea curse între Galați și Grindu, a fost acroșată, lovită și scufundată de un convoi bulgăresc. În numai trei minute, nava s-a scufundat, ducând în adâncurile Dunării 216 victime.

Între multele întâmplări zilnice de pe pământ, și această nenorocire vine să ne confirme adevărul că suntem trecători. Să stăm în liniște în fața acestei realități și să medităm la chemarea Mântuitorului: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă”. Dumnezeu nu a lăsat la alegerea noastră prin cine și când să fim mântuiți. Există un singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni, un singur Nume sub cer, o singură cale prin care putem să fim mântuiți, un singur Salvator: Isus Hristos. Există un singur timp, în care ne putem întoarce la Dumnezeu: acum, astăzi!

O dată ce omul moare, soarta lui este pecetluită și nimeni și nimic nu mai poate schimba ceva. De aceea este foarte important, ca astăzi să ascultăm chemarea Mântuitorului la viața veșnică. Să nu uităm că orice amânare poate să însemne un veșnic prea târziu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

DĂRUIESTE-TE LUI DUMNEZEU

„Păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor…” (Romani 6:12)

     Când cineva spune: „Nu mă pot abține, așa sunt eu!”, persoana aceea are dreptate… însă numai parțial!

Cercetătorii au identificat peste o sută de gemeni identici care au fost separați la naștere. Ei au fost crescuți în culturi diferite, în religii diferite și în locuri diferite. Prin compararea asemănărilor și deosebirilor dintre ei, s-a descoperit clar că aproximativ 70% din personalitatea lor era moștenită. ADN-urile lor determinau în ei calități precum creativitatea, înțelepciunea, bunătatea izvorâtă din dragoste, vigoarea, longevitatea, inteligența, chiar și bucuria de a trăi.

Să-i urmărim pe gemenii Jim care au fost separați până la vârsta de douăzeci și nouă de ani. Amândoi s-au căsătorit cu femei pe nume Linda, au avut câini cărora le-au dat numele Toy, au suferit de migrene, au fost fumători înrăiți, le plăcea berea, aveau mașină Chevy și erau ajutori de șerif. Personalitățile și atitudinile lor erau de fapt copii la indigo. Ce înseamnă toate acestea?

Suntem noi niște marionete care joacă un rol prestabilit, fără liber arbitru, fără posibilitatea alegerilor personale? Absolut deloc! Spre deosebire de animale, suntem capabili de a gândi rațional și de a acționa independent. Noi nu trebuie să reacționăm la toate pornirile noastre carnale, de exemplu, conform moștenirii noastre genetice. Ereditatea ne poate purta într-o anumită direcție, însă impulsurile noastre pot fi ținute în frâu.

Aici intervine „nașterea din nou”! Dumnezeu ne dă o nouă natură, dar și puterea de a o învinge pe cea veche. Pavel se referă la acest lucru, când scria: „Păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, şi să nu mai ascultaţi de poftele lui. Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi…” (Romani 6:12-13).

Acesta este cuvântul lui Dumnezeu pentru tine azi: dăruiește-te Lui!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Luca 20:4147; 21:19

Mergând alături de bogaţi şi de săraci, de învăţaţi şi de ignoranţi, de linguşitori şi de împotrivitori, Isus, în înţelepciunea Sa desăvârşită, discerne motivaţiile şi sentimentele tuturor şi ia faţă de fiecare atitudinea care corespunde stării sale. El demască falsitatea conducătorilor poporului în acelaşi timp cu lăcomia lor şi îi pune în gardă pe cei care ar fi putut fi înşelaţi de ei. El găseşte plăcere să sublinieze, în contrast, devotamentul uneia dintre aceste văduve sărace care era victima rapacităţii cărturarilor. Aruncând în vistieria templului ultimele ei resurse, ea se abandona în întregime lui Dumnezeu, dovedind că nu depindea decât de El (1 Timotei 5.5; comp. cu 2 Corinteni 8.15). Domnul ţine mai puţin cont de ceea ce dă fiecare, decât de ceea ce păstrează pentru sine. El nu face socotelile în felul nostru (v. 3) şi aceasta poate fi o încurajare pentru cei care nu pot da mult (2 Corinteni 8.12). Câţi bănuţi nu vor deveni o avere pentru vistieria cerului (comp. cu 12.33 şi cu 18.22)!

Unii sunt încântaţi de frumoasele pietre şi ornamente ale templului. Însă şi în această privinţă, Isus judecă întrun mod diferit. El cunoaşte interiorul acestui templu şi îl compară cu o peşteră de tâlhari (cap. 19.46). Apoi afirmă care va fi soarta acestor lucruri pe care oamenii le admiră (v. 6).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Prin credință, Noe, după ce a fost divin înștiințat despre cele nevăzute încă, fiind cuprins de teamă, a pregătit o corabie pentru salvarea casei lui; prin aceasta a condamnat lumea și s-a făcut moștenitor al dreptății, cea potrivit credinței.
Evrei 11.7

La fel ca Noe, putem și noi să fim uneori cuprinși de teamă cu privire la evenimentele care au loc pe pământ. Totuși, nu este suficient să fim cuprinși de teamă, ci trebuie să și acționăm, așa cum a făcut Noe. Cu o ascultare venită din inimă, el „a pregătit o corabie pentru salvarea casei lui”.

Ascultarea lui Noe a avut o influență benefică asupra familiei sale. El nu a neglijat educația spirituală a copiilor săi și nici nu i-a lăsat să fie expuși oricăror influențe din jurul lor. Unii cred că ceea ce copiii lor citesc sau văd nu-i afectează prea mult. Aceiași oameni cu siguranță că spală vesela și tacâmurile cu grijă, pentru ca bacteriile și microbii să nu afecteze trupurile copiilor lor, însă de ce oare ignoră „microbii” spirituali care pătrund în mințile și în inimile lor?

Noe însă nu a procedat așa. El s-a gândit nu doar la sine, ci și la familia sa. Influența lui evlavioasă a determinat-o pe soția sa, pe cei trei fii ai săi și pe soțiile lor să intre împreună cu el în corabie. Probabil că trebuiseră să facă față multor împotriviri și batjocuri, însă acestea nu i-au oprit. Dumnezeu îi spusese lui Noe: „Voi întări legământul Meu cu tine; și vei intra în corabie tu și fiii tăi și soția ta și soțiile fiilor tăi cu tine” (Geneza 6.18).

Noe încă predică și astăzi. Lucrarea credinței lui vorbește cu putere și cu claritate generației prezente. Venirea Domnului este aproape. Există o singură speranță: corabia. În zilele lui Noe, aceasta era o corabie materială, foarte mare; astăzi, ea este „corabia” pregătită prin lucrarea împlinită de Hristos la Golgota. Să fim cuprinși de teamă și să intrăm în această corabie împreună cu întreaga noastră familie!

G W Steidl

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea …
Ioan 17.24

Slăvi

Slava lui Dumnezeu este strălucirea desăvârșirii Sale. Slava puterii Sale și a mărimii Sale ca Dumnezeu poate fi recunoscută în creație: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu” (Psalmul 19.1). Și slava dragostei Sale strălucește în lucrarea răscumpărării.

Slava lui Isus, Fiul lui Dumnezeu, a fost privită pe acest pământ. În El, Dumnezeu S-a îndreptat spre oameni. Dumnezeu, a cărui slavă a fost pentru noi neaccesibilă, a luminat în inimile noastre ca „lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu” (2 Corinteni 4.4).

Slava morală a Fiului lui Dumnezeu, adică frumusețea de neasemuit a caracterului Său și a simțămintelor Sale, a strălucit la fiecare pas al căii Lui ca Om desăvârșit pe pământ și strălucește astăzi în fiecare rând al Evangheliei: blândețe, smerenie, dăruire, compasiune…

Slava Sa oficială va fi văzută în curând de toți, când El, înzestrat cu autoritate împărătească, va veni iarăși pe pământ „cu putere și cu o mare slavă” (Matei 24.30).

Slava viitoare va fi în cer partea tuturor răscumpăraților. Israel va fi de asemenea martor al slavei lui Mesia pe pământ cu națiunile, pe care o va recunoaște atunci în sfârșit: „Pământul va fi plin de cunoștința slavei Domnului” (Habacuc 2.14).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

BINECUVÂNTEAZĂ-I!

„Cât avem prilej, să facem bine la toţi…” (Galateni 6:10)

     Când cineva te rănește, ai trei opțiuni:

1) Să-l lovești și tu;

2) Să-l eviți pentru totdeauna;

3) Să te rogi pentru acea persoană și să cauți modalități de a o binecuvânta (vezi Matei 5:44-45).

Pavel spune: „Cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă.” Suntem atât de orbiți de modul în care ceilalți se poartă cu noi, încât ne preocupăm puțin sau deloc de modul în care ne purtăm noi cu ei. Ne e teamă ca ceilalți să nu profite de noi, mai ales dacă experiența noastră din trecut, legată de o persoană anume, a fost dureroasă. Nu numai că teama și groaza ne fac exagerat de sensibili la tot ceea ce spune și face acea persoană, ci îi putem interpreta motivele și le putem vedea într-o lumină negativă. Fără îndoială că e greu să nu te îngrijorezi când ceilalți se poartă urât cu tine, mai ales dacă există antecedente în acest sens.

De aceea este important să nu te gândești deloc la așa ceva (vezi Filipeni 3:13 și Isaia 43:18). Înseamnă oare aceasta că  persoana în cauză nu va da socoteală pentru modul în care s-a purtat cu tine? Nu. Biblia spune: „Fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu. Să nu ne mai judecăm, deci, unii pe alţii.” (Romani 14:12-13) Lasă situația în mâna lui Dumnezeu și refuză s-o mai controlezi. Apoi, cât avem prilej, să facem bine!

Cu alte cuvinte, ocupă-ți mintea cu modalități prin care poți fi folositor. Când faci asta, nu vei avea timp de pierdut cu văicăreli personale. În plus, Dumnezeu va avea ocazia să lucreze – în viața lor, dar și-n a ta!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Luca 20:19-40

La întrebarea perfidă pe care o pun aceste iscoade, Isus răspunde, ca de obicei, adresânduSe conştiinţei: Trebuie să dăm fiecăruia ce i se cuvine şi, în primul rând, lui Dumnezeu săI dăm ascultare şi cinste (Romani 13.7).

Cât despre saduchei, Domnul le demonstrează realitatea învierii în mod simplu, prin titlul pe care Dumnezeu Şil dă: Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov (v. 37; Exod 3.6). Atunci când Domnul (Iahve) îi vorbea în felul acesta lui Moise, patriarhii de mult nu mai erau pe pământ. Însă El Se proclama întotdeauna ca fiind Dumnezeul lor. Pentru El, ei erau încă vii şi trebuiau să învieze. Aceşti oameni ai credinţei se ataşaseră de lucrurile promise dincolo de viaţa prezentă şi arătaseră că le aşteptau plini de siguranţă. De aceea se accentuează lui Dumnezeu nuI este ruşine să Se numească Dumnezeul lor (Evrei 11.1316).

Iubiţi credincioşi, să arătăm şi noi în jur, prin practică, faptul că avem o speranţă vie!

Fariseii şi saducheii sunt exponenţii a două tendinţe religioase care au existat în toate timpurile: pe de o parte formalismul legalist, ataşat de tradiţii, iar pe de altă parte, opusă acesteia, raţionalismul (sau modernismul) care pune la îndoială Cuvântul şi adevărurile lui fundamentale.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Robul tău nu va mai aduce de acum ardere-de-tot și jertfă altor dumnezei, ci Domnului. În lucrul acesta să ierte Domnul pe robul tău: când stăpânul meu intră în casa lui Rimon, ca să se închine acolo, și se sprijină de mâna mea, mă închin și eu în casa lui Rimon: Domnul să ierte pe robul tău, te rog, în lucrul acesta, când mă închin eu însumi în casa lui Simon.
2 Împărați 5.17,18

Faptul că Naaman trebuia să-l însoțească pe stăpânul său în templul lui Rimon era o chestiune foarte serioasă. Orice purtare care implică greșeli de ordin moral, minciună sau conformitate cu motivațiile lumești nu poate fi niciodată tolerată. Conștiința lui Naaman era trezită și el era departe de a accepta compromisuri. Un om care mărturisea că nu există un alt Dumnezeu decât Iahve și că avea să se închine doar Lui nu putea accepta să aibă vreo parte în închinarea idolatră.

Prezența lui în casa lui Rimon era impusă de poziția oficială pe care o deținea. Aflați într-o astfel de situație, trebuie să procedăm la fel ca Naaman și să aducem orice acțiune înaintea Domnului, înainte de a ne angaja în ea, iar dacă acțiunea respectivă implică vreun rău, trebuie, cu orice preț, să renunțăm la ea.

Trebuie să fim ca Naaman. Conștiința lui era atât de delicată, încât simțea că orice lucru care părea rău era de netolerat. El vedea, de asemenea, că noua lui credință avea aplicație la orice sector al vieții sale, atât în viața privată, cât și în cea publică. Viața lui întreagă trebuia să fie angajată în slujba lui Dumnezeu.

A Edersheim

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt; sau va ține la unul și va nesocoti pe celălalt; nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona.” Matei 6.24

Nestatornicia regelui

Sub influența surorii sale, Francisc I, regele Franței, a dat la început o atenție plină de simpatie predicării Evangheliei, dar a trebuit în curând să-și dea seama că avea de ales între calea Domnului și cea a lumii, că nu poate sluji la doi stăpâni. Regele însă avea un caracter nestatornic, schimbător. Un istoric spunea despre el: „Stăruința și hotărârea îi lipseau totdeauna; se lăsa condus de evenimente în loc ca el să le conducă. Fiind un mare iubitor de plăceri, refuzând să renunțe la viața lui dezordonată, regele s-a întors, știind acest lucru, de la calea mântuirii, pentru a urma calea pornirilor spre stricăciune”.

În spatele nestatorniciei regelui a stat satan care întotdeauna îndeamnă la rău. Nestatornicia cu privire la viața de credință înseamnă cel mai mare risc. Mântuitorul a spus: „Cine nu este cu Mine este împotriva Mea”. Stând în fața adevărului că Fiul lui Dumnezeu a murit pentru păcatele noastre, nu putem fi neutri. „… pentru că cine se îndoiește, seamănă cu valul mării, tulburat și împins de vânt încoace și încolo” (Iacov 1.6). De aceea, cititorule, nu fi nestatornic ca regele care și-a închis inima față de Evanghelie spre pierzarea lui!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CONCENTREAZĂ-TE PE MISIUNEA TA

„Piciorul meu s-a ţinut de paşii Lui; am ţinut calea Lui, şi nu m-am abătut de la ea.” (Iov 23:11)

     Multe strădanii din viața noastră dau greș dintr-un singur motiv: țintă ratată. Ne lăsăm distrași. Ralph Waldo Emerson a spus: „Concentrarea este secretul puterii în politică, în război, în comerț; pe scurt, în gestionarea oricărei activități umane.”

Care este lucrul asupra căruia trebuie să-ți concentrezi atenția? Misiunea ta! Iar când faci o greșeală, nu o îndepărta. Nu încerca s-o aperi. Nu irosi bani mulți din cauza ei. După ce ai făcut o greșeală, recunoaște-o! Dacă trebuie, cere-ți iertare – de la Dumnezeu și de la persoana pe care ai rănit-o. Iar când poți, încearcă să aduci despăgubiri. Odată ce ai făcut aceste lucruri, concentrează-ți din nou atenția pe misiunea ta… și mergi mai departe! Uită-te țintă la ceea ce dorești să faci. Niciodată nu vei întâlni pe cineva care s-a concentrat asupra zilei de ieri și a avut o zi de mâine mai bună.

John Foster Dulles, Secretar de Stat sub președintele Eisenhower, remarca: „Măsura succesului nu este dată de o problemă greu de rezolvat, ci dacă e aceeași problemă cu care te-ai confruntat și anul trecut.” O problemă rezolvată este o rampă de lansare spre succesul de mâine, spre lucruri mai mari și mai bune. Cheia este concentrarea asupra lucrurilor pe care le înveți, nu asupra celor pe care le pierzi. Când faci lucrul acesta, deschizi ușa spre noi posibilități.

Norman Vincent Peale a spus: „Gândirea pozitivă reprezintă ceea ce gândești despre o problemă. Entuziasmul reprezintă ceea ce simți despre o problemă. Cele două laolaltă determină ce faci cu problema.” Și asta e ceea ce contează cu adevărat!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Luca 20:1-18

Dacă fariseii ar fi fost de faţă la botezul făcut de Ioan, atunci nar mai fi avut nevoie săL întrebe pe Domnul cu ce autoritate făcea acestea (vezi cap. 7.30). Dumnezeu Îl desemnase acolo în mod solemn pe Fiul Său preaiubit şiL îmbrăcase cu putere pentru slujba Sa (cap. 3.22). De altfel, tot ceea ce Isus făcea sau vorbea nu ne arăta oare cu claritate că Tatăl era Cel care Îl trimisese? (Ioan 12.49,50).

Domnul le dă acestor oameni de reacredinţă încă o ocazie de a se recunoaşte în parabola viticultorilor celor răi. Refuzând săI dea lui Dumnezeu rodul ascultării, Israel ia dispreţuit, ia bătut şi uneori ia ucis pe mesagerii şi pe profeţii Lui (2 Cronici 36.15), iar când dragostea lui Dumnezeu li La trimis pe propriul Său Fiu, ei nu sau sfiit săL scoată afară din vie şi săL omoare (v. 15). Domnul însă enumeră consecinţele cumplite ale acestei ultime crime: Dumnezeu va face să piară acest popor rău. El va încredinţa altora (luaţi dintre naţiuni) grija de a purta roade pentru El. De asemenea, dacă din templul pământesc nu va mai rămâne piatră pe piatră (cap. 19.44; 21.5,6), Hristos, piatra pe care au lepădato ziditorii (v. 17; Psalmul 118.22), prin înviere, va deveni temelia preţioasă a casei spirituale şi cereşti, care este Adunarea (citiţi 1 Petru 2.4…).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău.
Matei 4.7

În Psalmul 91.9-11 citim: „Pentru că zici: «Domnul este adăpostul meu!» și faci din Cel Preaînalt locuința ta, niciun rău nu ți se va întâmpla și nicio rană nu se va apropia de cortul tău. Pentru că El va porunci îngerilor Săi pentru tine, ca să te păzească în toate căile tale”. Nu a fost acest lucru prefect adevărat cu privire la Domnul nostru Isus? Dumnezeu îi păzește pe cei care se încred în El, care fac din El locul lor de adăpost, fiindcă se sprijină deplin pe El.

Când diavolul I-a propus Domnului să Se arunce de pe streașina templului, a sugerat că aceasta ar fi o excelentă ocazie pentru Dumnezeu să-Și arate în mod public plăcerea pe care o avea în Fiul Său, trimițând îngerii pentru a-L păzi. Acest lucru însă ar fi însemnat ca Domnul Isus să-L ispitească pe Dumnezeu și, mai mult, n-ar fi fost o atitudine potrivită pentru Cel care făcuse din Iahve adăpostul Său. Domnul știa prea bine toate acestea. Cât de bine a folosit El Scriptura și cât de minunat a fost felul în care Și-a manifestat dependența, așa cum numai Omul Perfect o putea face!

Trebuie să mărturisim că, uneori, noi Îl ispitim pe Domnul. Ne punem în situații dificile și apoi încercăm să forțăm mâna lui Dumnezeu pentru a ne scoate din ele – din situații în care nu ne-am fi aflat niciodată, dacă Dumnezeu ar fi fost locul nostru de adăpost și dacă am fi umblat pe o cale a evlaviei și a ascultării smerite. La fel stau lucrurile cu citarea greșită a Scripturii, pentru a justifica anumite acțiuni, procedând astfel la fel cum diavolul voia să-L determine pe Domnul să procedeze. Aflați în situații în care nu Domnul ne-a condus, ne gândim la locuri din Scriptură care să ne îndreptățească și suntem tulburați în conștiință, din cauză că ne împotrivim Duhului Sfânt, ca să ne satisfacem ambițiile și voința personală, acoperind totul cu o spoială de evlavie. Carnea religioasă este un vrăjmaș perfid. Trebuie să ne găsim plăcerea în Domnul, să facem din El adăpostul nostru și să nădăjduim în El în orice privință.

A Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Atunci împăratul Nebucadnețar s-a înspăimântat … A luat cuvântul și a zis sfetnicilor săi: „N-am aruncat noi … trei oameni legați? … eu văd patru oameni umblând slobozi …”.
Daniel 3.24-25

Patru în loc de trei

Cuptorul a fost atât de tare încălzit, încât oamenii care i-au aruncat pe cei trei tineri, care nu s-au închinat chipului de aur, au fost omorâți. „N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legați?”, s-a întrebat deodată împăratul înspăimântat și total nedumerit. El vedea acum patru oameni umblând slobozi în mijlocul cuptorului încins. Cine să fie cel de al patrulea? Nu pare să fie dintre evrei și nici dintre soldații împăratului, ci mai degrabă acesta semăna cu un fiu de dumnezei. Noi credem că a fost Trimisul lui Dumnezeu, indiferent ce a crezut împăratul Nebucadnețar.

Tot timpul Dumnezeu a procedat și procedează și astăzi în felul următor: fie izbăvește din necazuri, fie este alături de ai Săi când trec prin necazuri. Cât de prețioase sunt urmările încrederii necondiționate în Dumnezeu pentru cel care o are! Un astfel de om este fericit: „Cine se încrede în Domnul este fericit” (Proverbe 16.20). El savurează o pace adâncă: „Tu-i chezășuiești pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine” (Isaia 26.3). Inima sa este în odihnă. Deoarece inima sa se bazează pe Dumnezeu, este liniștit în orice împrejurare. El este în siguranță; el este un om liber, ocrotit de flăcările răzbunării omenești.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

SLUJIREA ÎN ASCUNS

„M-a acoperit cu umbra mâinii Lui…” (Isaia 49:2)

     Când ești chemat să-L slujești pe Dumnezeu într-o anumită lucrare, nu este ceva neobișnuit să treci printr-o perioadă de anonimat și să te simți invizibil. Isaia a fost chemat de Dumnezeu „din pântece” (Isaia 49:1) Însă a trecut printr-o perioadă de „umbră” în timp ce Dumnezeu îi desăvârșea lucrarea. Când o viziune ia mult timp până când dă roade, și când te-ai sacrificat și ai lucrat fără să fii recunoscut și fără să vezi rezultatele, e foarte ușor să tragi concluzia că-ți irosești viața. Isaia a fost și el om. S-a simțit descurajat și a spus: „Degeaba am muncit, în zadar şi fără folos mi-am istovit puterea” (v. 4).

Numai fiindcă ai o astfel de impresie nu înseamnă că așa stau lucrurile cu adevărat! „El… răsplăteşte pe cei ce-L caută” (Evrei 11:6), iar tu nu faci excepție. A fost nevoie de treizeci de ani ca Domnul Isus să-Și înceapă lucrarea publică. Moise, David, Ioan Botezătorul și Pavel au îndurat ani întregi de anonimat înainte să fie aduși în prim-plan. În Împărăția lui Dumnezeu nu există faimă peste noapte sau succes pe tavă.

Autoarea creștină Beth Jones spune: „Cel ce dorește să fie folosit de Dumnezeu va avea parte de o perioadă invizibilă în pustia deșertului. În acest interval, Dumnezeu îl lustruiește, îl modelează și îl pregătește pentru a fi potrivit pentru arcul Său… pentru ca la vremea potrivită să fie „o săgeată ascuțită” pe care s-o poată lansa într-o slujire folositoare.” Acei ani invizibili sunt ani de slujire, de studiu, de credincioșie în lucrarea altcuiva și de lucru în spatele scenei. Biblia spune: „Dumnezeu nu este nedrept ca să uite osteneala voastră.” (Evrei 6:10).

Ai răbdare! La vremea potrivită, El va scoate la lumină roada pe care a pus-o înlăuntrul tău!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Luca 19:29-48

Călătoria Domnului se apropie de ţinta ei: această cetate a Ierusalimului spre care, încă din capitolul 9.51, Îşi îndreptase faţa hotărât, ştiind ceL aştepta acolo. Totuşi, pentru un scurt moment, ucenicii gândesc că Împărăţia Lui se va arăta imediat (comp. cu v. 11).

Isus Îşi arată suveranitatea cerând măgăruşul (oare nu sunt şi în viaţa noastră atâtea lucruri despre care am putea auzi spunânduse: „Domnul are nevoie de el” v. 34?). Împăratul Îşi face intrarea triumfală în cetate aclamat de mulţime şi de ucenici. Dar, în contrast cu această bucurie, fariseii îşi arată indiferenţa duşmănoasă (v. 39). Întradevăr, până şi pietrele aveau să fie mai ascultătoare în faţa acţiunilor puterii divine decât inima împietrită a nefericitului popor iudeu. Văzând cetatea, Isus plânge pentru ea. El ştie care aveau să fie tragicele consecinţe ale orbirii ei. El vede deja legiunile lui Titus, patruzeci de ani mai târziu, asediind cetatea vinovată (comp. cu Isaia 29.3,6). Scene indescriptibile, de masacru şi de distrugere, Îi trec prin faţa ochilor.

Apoi, intrând în cetate şi în templu, El observă, nicidecum cu mai puţină durere, afacerile care umplu templul şi, cu o energie sfântă, Se angajează să le pună capăt (comp. cu Ezechiel 8.6).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Leviții, cântăreții … și cu ei o sută douăzeci de preoți care sunau din trâmbițe; și a fost așa: când trâmbițașii și cântăreții au fost ca un singur om … atunci casa, casa Domnului s-a umplut cu un nor. Și preoții n-au putut să mai stea să slujească, din cauza norului, pentru că gloria Domnului umpluse casa lui Dumnezeu.
2 Cronici 5.12-14

Această scenă a avut loc cu ocazia dedicării templului lui Solomon. Evenimentele prezentate aici nu sunt doar remarcabile, ci și pline de instrucțiuni pentru noi, cei care facem parte din casa lui Dumnezeu în dispensația prezentă.

Gloria lui Dumnezeu a coborât și a umplut templul, astfel încât preoții n-au mai putut să stea să slujească. Un alt lucru interesant este menționat: erau acolo o sută douăzeci de preoți care sunau din trompete. Nu este lipsit de semnificație faptul că, după o mie de ani de la acest eveniment, au fost o sută douăzeci de credincioși în camera de sus, în Ierusalim, când Duhul Sfânt a coborât pe pământ (Fapte 1.15; 2.1,2). Asemănarea izbitoare dintre aceste două evenimente este instructivă pentru noi. Când Duhul Sfânt a coborât la Cincizecime, prezența Lui i-a înglobat pe cei credincioși în ceva care până atunci nu existase. Ei erau acum uniți pentru a forma o nouă locuință pentru Dumnezeu: „În care și voi sunteți zidiți împreună, pentru a fi o locuință a lui Dumnezeu în Duh” (Efeseni 2.22).

Ceea ce s-a întâmplat cu ocazia dedicării templului lui Solomon ilustrează dorința și scopul lui Dumnezeu de a locui cu omul. Este o realitate dincolo de orice contradicție că, acum, Dumnezeu nu locuiește în temple făcute de mâini, ci în cei credincioși, în mod individual și colectiv (1 Corinteni 3.16,17; 6.19). Suntem noi conștienți de acest lucru în viața de zi cu zi? Ne dăm seama de privilegiul pe care îl avem și de poziția înaltă și sfântă în care am fost aduși? Dacă da, atunci trebuie să umblăm ca atare.

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… omorâți mădularele voastre care sunt pe pământ: … pofta rea și lăcomia, care este o închinare la idoli.
Coloseni 3.5

Lăcomia înseamnă năzuința după avere sau după înmulțirea averii. În contrast cu alte păcate, de care ne atenționează acest verset, lăcomia este una din cele mai rele înclinații care nu apar la lumină așa de vizibil. În timp ce păcatele numite mai înainte în acest verset sunt în acțiunea lor mai aparente și de un dezgust mai mare, lăcomia rămâne adesea nedescoperită. Cine va recunoaște pe față că intenționează să-și înmulțească averea? Și mai mult: Cine va recunoaște acest lucru deschis față de el însuși? Dar acest păcat viclean nu ar trebui să fie subestimat. Nu degeaba este denumit ca „închinare la idoli”. Aceasta înseamnă că dragostea pe care Domnul nostru o pretinde de la noi, este înlocuită cu dragostea de avere. În societatea noastră de consum și bunăstare, lăcomia aproape că nu se vede. Nu tind toți după poziții mai bine plătite? Nu năzuiesc toți să-și facă viața pe pământ cât de plăcută cu putință? În viața copiilor lui Dumnezeu însă ar trebui să se vadă, că ei sunt doar administratori ai timpului și ai banilor lor.

Vrem să ne întrebăm cu sinceritate, dacă nu cumva s-a cuibărit și la noi o formă de lăcomie – poate inconștient. Nu trece stilul nostru de viață adesea peste o umblare plină de responsabilitate și peste voia lui Dumnezeu, având în vedere mijloacele puse la dispoziție nouă? Ca și copii ai lui Dumnezeu, care suntem îmbogățiți cu bunuri duhovnicești, vrem „să ne gândim la cele de sus” și să ne fie suficient „hrana și îmbrăcămintea” pe care le avem. Căci „evlavia însoțită de mulțumire este un mare câștig”.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

ÎNNOIESTE-TI MINTEA PRIN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU

„Să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre…” (Romani 12:2)

     Lucrul de cea mai mare însemnătate pe care îl poți face, în fiecare zi, este să-ți înnoiești mintea prin Cuvântul lui Dumnezeu. Când înțelegi asta, toate lucrurile vor începe să se așeze la locul lor. Vei gândi și te vei comporta diferit, așa că vei obține rezultate diferite.

Mai ții minte vechiul serial TV Beverly Hillbillies? Partea interesantă a serialului era faptul că Jed și familia sa fuseseră eliberați de trecutul lor – o viață trăită în sărăcie în Ozarks. Însă chiar și după ce s-au mutat în Beverly Hills, California, ei au continuat să ducă o viață „de provinciali”. Casa lor se schimbase, însă nu și obiceiurile!

Tot așa s-a întâmplat și cu iudeii. Ei aveau o mentalitate de sclavi. Deși au fost eliberați și Dumnezeu S-a îngrijit de nevoile lor, în clipa în care s-a ivit o problemă, au dorit să se întoarcă în Egipt. Ei nu puteau întrezări ziua de mâine, fiindcă purtau încă poverile zilei de ieri!

Citește cu atenție aceste cuvinte: „Să luăm, deci, bine seama, ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu!” (Evrei 4:1).

Poate întrebi: „Promisiunile lui Dumnezeu nu sunt garantate?” Ba da… câtă vreme faci ceea ce spune El!

Dumnezeu a promis că te va binecuvânta în domeniul financiar – dacă dăruiești zeciuială și dacă arunci sămânța cu generozitate.

El a promis că îți va netezi cărările – dacă Îl recunoști în toate căile tale.

El a promis că te iartă – dacă ierți la rândul tău.

Nu faci decât să dovedești voia lui Dumnezeu „cea bună, plăcută și desăvârșită” atunci când îți înnoiești mintea neîncetat!

Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: lasă-ți mintea transformată, înnoită prin Cuvântul lui Dumnezeu!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Luca 19:11-28

Această parabolă ne prezintă deopotrivă respingerea Domnului Isus ca Împărat (v. 14) şi responsabilitatea alor Săi în timpul absenţei Sale. În parabola talanţilor din Matei 25, fiecare rob primise o sumă diferită, după cum hotărâse stăpânul în suveranitatea lui, iar răsplata era aceeaşi. Aici, dimpotrivă, fiecărui rob îi este încredinţată câte o mină (monedă de argint), în timp ce răsplata este proporţională cu lucrarea. Fiecărui credincios, Dumnezeu îi dăruieşte aceeaşi mântuire, acelaşi Cuvânt, acelaşi Duh, fără a mai vorbi de variatele haruri împărţite la fiecare. Ca răspuns, nu toţi au aceeaşi râvnă să valorifice aceste daruri spre gloria Stăpânului lor absent, pentru că secretul slujirii este dragostea probată pentru Cel pe careL slujim. Cu cât este mai mare dragostea, cu atât mai mare este devotamentul. Pentru că îşi ura stăpânul, considerândul prea aspru şi prea nedrept, cel deal treilea rob nu a lucrat pentru el. Acesta îi reprezintă pe toţi aşazişii creştini de la care Dumnezeu va lua ceea ce păreau să aibă (v. 26). Ce regretabil este însă când chiar adevăraţii copii ai lui Dumnezeu, primind darurile, refuză totuşi să slujească, lipsinduL pe Domnul şi, în final, pe ei înşişi de roadele de care sar fi putut bucura împreună cu El!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Dacă cineva nu este născut din apă și din Duh, nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu. Ce este născut din carne este carne și ce este născut din Duhul este duh.
Ioan 3.5,6

Nimeni nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu, nici nu poate intra în ea, dacă nu este născut din nou; el are nevoie de o natură potrivită acestei Împărății. Cine nu dobândește această natură prin nașterea din nou nu poate înțelege lucrurile lui Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care, dacă vorbești cu un om neconvertit despre lucrurile cerești, subiectul îi este complet străin. Dacă vorbești despre religie, predicatori, predici, porunci, ritualuri sau despre facerea de bine în general, cel neconvertit te poate asculta cu interes. Însă, dacă îi spui despre lucrurile cerești, despre conștiință, despre cerințele lui Dumnezeu, despre vinovăția omului și despre necesitatea nașterii din nou, toate acestea îi sunt complet străine. Nu are nici ochi să le vadă, nici urechi să le audă.

Să observăm cum Domnul deschide acest subiect: „Dacă cineva nu este născut din apă și din Duh, nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu”. Vedem apoi motivul: „Ce este născut din carne este carne”. Iată un adevăr foarte solemn cu privire la ceea ce este omul. Orice lucru își trage esența morală din sursa lui. Carnea este carne. Orice i-am face, ea rămâne carne și nimic altceva decât carne. Nimic nu o poate transforma în duh. S-o ridicăm la cel mai înalt punct la care poate ajunge, și ce va fi? Tot carne. Saul din Tars a atins punctul cel mai de sus al excelenței omenești în religie, și ce făcea? Îi persecuta și îi omora pe sfinții lui Dumnezeu. „Ce este născut din carne este carne”, însă „ce este născut din Duhul este duh”. Natura este aceeași cu sursa ei.

W T P Wolston

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. Și sunt socotiți neprihăniți, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.
Romani 3.23-24

„Pasărea cu aripa frântă”

Poate că cineva, care a citit această întâmplare, ar putea spune că ea se potrivește acelui ofițer care a fost întemnițat și altora asemenea lui. Există o puternică tendință înnăscută ca oamenii să se considere mai buni unul ca celălalt. Ei se aseamănă cu fariseul din Evanghelie. Mergând la templu să se roage, fariseul a spus: „Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, hrăpăreți, nedrepți, preacurvari sau chiar ca vameșul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele” (Luca 18.11,12).

Indiferent de părerea noastră despre noi înșine, un singur adevăr rămâne valabil, și anume ce spune Dumnezeu în Cuvântul Său despre noi. Și Dumnezeu spune că toți au păcătuit. Cu alte cuvinte, în sensul cântecului „Pasărea cu aripa frântă”, toți suntem incapabili să ne ridicăm la Dumnezeu prin faptele noastre bune. Putem fi reabilitați, dar numai prin harul și răscumpărarea care este în Hristos Isus. Omului îi trebuie o fire (natură) nouă, și ea poate fi dobândită crezând mărturia lui Dumnezeu despre Fiul Său: „Tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1.12,13).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

„BINE E ÎN ISUS”

„Vă dau pacea Mea… Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte” (Ioan 14:27)

     Pacea pe care o dă Domnul Isus ne oferă siguranța că indiferent ce se întâmplă știm că este „bine în Isus”. El ne spune: „Vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte”. Pacea pe care ne-o dă Domnul Isus nu depinde de stări și împrejurări. Ea vine atunci când știi că ești copilul lui Dumnezeu și că Tatăl tău ține în mâini universul, te iubește și se gândește mereu la binele tău. De aceea persoanele care au pierdut totul vor spune adesea că nu ar da nimic din ceea ce au învățat, chiar dacă aceasta ar însemna să recâștige tot ce au pierdut.

Joni Erickson Tada a descoperit o pace supranaturală de când, în urma unui accident, a ajuns într-un scaun cu rotile; Corrie ten Boom a găsit aceeași pace într-un lagăr nazist al morții. Misionara Elisabeth Elliot a găsit pacea lucrând cu tribul indian care i-a masacrat soțul. Ea a scris: „Numai în acceptare găsim pace… nu în renunțare.” E o mare diferență!

Autorul Creath Davis sublinia următoarele:

„Renunțarea este predarea în fața sorții. Acceptarea este predarea în fața lui Dumnezeu.

Renunțarea se așază tăcut într-un univers gol. Acceptarea se ridică pentru a-L întâmpina pe Dumnezeul care umple acel univers cu scop și destin!

Renunțarea spune: „Nu pot”. Acceptarea spune: „Dumnezeu poate!”

Renunțarea paralizează procesul vieții. Acceptarea eliberează resurse pentru o mai mare creativitate.

Renunțarea spune: „Totul s-a sfârșit!” Acceptarea spune: „Acum că am ajuns aici, ce urmează, Doamne?”

Renunțarea spune: „Ce pierdere!” Acceptarea spune: „În ce mod constructiv vei folosi acest dezastru, Doamne?”

Renunțarea spune: „Sunt singur…” Acceptarea spune: „Ție Îți aparțin, Doamne!”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Luca 18:35-43; 19:1-10

Vizita Domnului Isus la Ierihon este, probabil, unica ocazie dată acestor doi oameni de aL întâlni. În pofida obstacolelor, ei au ştiut să nu se lipsească de ea (comp. cu cap. 16.16).

Să ne gândim la acest orb; el nuL poate vedea pe Mântuitorul care trece şi, în plus, mulţimea caută săl facă să tacă; cu toate acestea, el strigă şi mai tare şi primeşte răspuns pentru credinţa lui. Cât despre Zacheu, mica lui statură şi aceeaşi mulţime care se îmbulzeşte în jurul lui Isus îl împiedică săL vadă. Atunci aleargă pentru a depăşi convoiul şi, fără săi pese de ce vor spune unii, se suie întrun pom. Şi el învinge piedicile şi ce răsplată primeşte! Ne putem închipui cât de surprins şi de bucuros a fost să se audă chemat pe nume şi invitat să coboare degrabă pentru aL primi pe Domnul în propria lui casă.

Drag prieten, acum Isus trece din nou pe lângă tine, aducând mântuirea (v. 9). Nu te lăsa oprit nici de neputinţele tale fireşti, nici de formele unei false religii care, asemenea acestei mulţimi, te împiedică săL vezi pe Isus aşa cum este, nici, cu atât mai mult, de teama părerii altora. Stăpânul te cheamă pe nume: „Astăzi trebuie să rămân“
în inima ta. Îl vei lăsa să treacă mai departe?

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și când Haman a intrat, împăratul i-a zis: „Ce să se facă omului pe care vrea împăratul să-l onoreze?”. Iar Haman gândea în inima lui: „Pe cine altul ar vrea împăratul să-l onoreze mai mult decât pe mine?”. Și Haman a răspuns împăratului: „Pentru omul pe care vrea împăratul să-l onoreze, să se aducă haina împărătească, pe care o poartă împăratul, și calul pe care călărește împăratul, și pe cap să i se pună coroana împărătească. Și să se dea haina și calul în mâna unuia dintre căpeteniile mai de seamă ale împăratului, apoi să îmbrace cu haina pe omul pe care vrea împăratul să-l onoreze și să-l plimbe pe cal pe strada cetății și să se strige înaintea lui: «Așa se face omului pe care vrea împăratul să-l onoreze!»”.
Estera 6.6-9

După captivitatea babiloniană – Roluri inversate

De cinci ori apare expresia „Omul pe care vrea împăratul să-l onoreze” în toată această porțiune. Ea ne îndreaptă gândurile către Unul mai mare decât Mardoheu, către Cel pentru care Dumnezeu Își găsește plăcerea să-L onoreze. Dumnezeu L-a glorificat pe Domnul nostru Isus, care S-a smerit până la moarte, și chiar moarte de cruce. Dumnezeu L-a așezat la dreapta Sa și Îl va trimite din nou în această lume, pentru a fi în mod public onorat acolo unde odinioară a fost lepădat și crucificat.

Împăratul și Haman fuseseră la ospățul Esterei. Fiind întrebată de împărat ce dorea să fie făcut pentru ea, Estera îl invitase din nou pe împărat și pe Haman la un alt ospăț, în ziua următoare, când avea să-i facă împăratului cunoscut dorința sa. Dumnezeu lucrează în moduri uimitoare. Împăratul nu a putut să doarmă în acea noapte și a cerut să-i fie citite cronicile. I-a fost citită întâmplarea în care Mardoheu îi salvase viața și împăratul a aflat că acesta nu fusese răsplătit pentru fapta lui. Chiar atunci a intrat Haman, pentru a-i cere împăratului permisiunea de a-l spânzura pe Mardoheu. Înainte însă ca el să facă această cerere, împăratul l-a întrebat ce trebuia făcut pentru omul pe care împăratul voia să-l onoreze. Gândindu-se că împăratul se referea la el, Haman a răspuns potrivit ticăloșiei din inima lui. Atunci împăratul i-a poruncit să facă acele lucruri cu privire la Mardoheu, iudeul. Ne minunăm văzând cu cât har și cu câtă exactitate lucrează Dumnezeu.

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinței Lui … ci are o îndelungă răbdare pentru voi și dorește ca niciunul să nu piară, ci toți să vină la pocăință.
2 Petru 3.9

„Pasărea cu aripa frântă”

Evanghelistul a cerut permisiunea conducerii închisorii să prezinte cântecul în forma sa modificată. Cererea i-a fost aprobată. A cerut scuze pentru melodia cu un final neoptimist și a prezentat noua variantă. Dumnezeu a lucrat în inimile întemnițaților. În anul 1918, după o prezentare a Evangheliei, evanghelistul a fost salutat de un ofițer. Acesta l-a întrebat dacă îl mai cunoaște. Ofițerul i-a amintit că în urmă cu 18 ani a cântat despre „pasărea cu aripa frântă”. Evanghelistul a mărturisit că regretă și acum cântarea în prima variantă, așa cum a scris-o poetul american.

— Ei bine, zise ofițerul, eu sunt acel fost întemnițat care a întrebat dacă cântecul este adevărat. Dar când ați cântat noua versiune, am crezut în Mântuitorul și prin harul Său am putut să mă ridic.

Da, în viața acelui fost întemnițat s-a schimbat totul. Dintr-un om cu „aripa frântă” a devenit un brav ostaș al armatei americane. Totul s-a petrecut prin credința în Mântuitorul care oferă o șansă de a fi ridicat din starea veche și adus la o viață nouă. Și tot astfel se va petrece schimbarea de mentalitate în orice inimă care se smerește în fața lui Dumnezeu și Îl primește pe Mântuitorul ca Domn al vieții sale.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

NU TE TEME (3)

„Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi?” (Marcu 4:40)

     Să-L urmezi pe Domnul Isus indiferent ce s-ar întâmpla, înseamnă să treci prin furtuni. Când ai căzut în apă și începi să te afunzi, înveți despre Domnul lucruri pe care nu le-ai fi învățat niciodată în alte condiții. La început, te întrebi: „Cum de-am ajuns într-o așa încurcătură?” Apoi începi să vezi mâna Sa la lucru și ajungi să spui: „Cine este acesta de Îl ascultă chiar şi vântul şi marea?” Ucenicii au ajuns în cele din urmă în punctul în care își doreau să-L urmeze pe Domnul Isus – fără niciun dubiu! Acesta este planul lui Dumnezeu și pentru tine.

„Nu te teme!” nu este o chemare la naivitate sau la ignoranță. Dumnezeu nu ne cere să uităm încercările pe care ni le aduce viața. Câtă vreme Petru s-a uitat țintă la Domnul Isus, valurile nu l-au clătinat. Așadar, uită-te la Dumnezeu, încrede-te în Cuvântul Său și adu-ți aminte de bunătatea Lui! Biblia spune: „Cu atât mai mult trebuie să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele…” (Evrei 2:1) Fă tot ceea ce trebuie pentru a privi țintă la Domnul.

C.S. Lewis a scris: „Stările sufletești se vor schimba, oricare ar fi orientările adoptate de minte. O știu din experiență. Acum că am devenit creștin, trec prin stări în care totul mi se pare improbabil: când, însă, am fost ateu, am trecut prin stări în care creștinismul mi se părea extrem de probabil… de aceea credința e o virtute atât de necesară: dacă nu-ți strunești stările sufletești, nu poți fi nici creștin sănătos, nici ateu sănătos, ci o creatură aflată în derivă, mânată de niște convingeri care se schimbă ca vremea și ca starea digestiei. Prin urmare, trebuie să ne exersăm obiceiul credinței”.

Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Nu te teme!