Mana Zilnica

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Luca 7.18-35

    Din temniţa în care îl închisese Irod (cap. 3.20), Ioan Botezătorul trimite la Isus doi dintre ucenicii săi, ca să se intereseze cu privire la El. Din întrebarea pusă de Ioan se vedeau lămurit îndoiala şi descurajarea lui. El vestise împărăţia şi iată că obţine închisoarea. Era, într-adevăr, cu putinţă ca Isus să fie „Cel care vine”?

    Multe persoane, văzând starea actuală a Bisericii, persecuţiile la care sunt supuşi cei credincioşi în multe ţări şi indiferenţa lumii faţă de evanghelie, ajung să se îndoiască de puterea Domnului şi de împărăţia Lui. Dar împărăţia nu va veni înainte de răpirea Bisericii şi de împlinirea evenimentelor profetice.

    Lucrările lui Isus! – acestea sunt conţinutul răspunsului la întrebarea celor doi trimişi.

Ioan dăduse mărturie despre Domnul. Acum este rândul Domnului ca, înaintea aceleiaşi mulţimi, să dea mărturie despre Ioan. Şi El arată cu tristeţe cum a întâmpinat „această generaţie” privilegiată (v. 31) slujba precursorului Său şi slujba Sa. Nici chemările lui loan la pocăinţă, nici veştile bune aduse de Mântuitorul,
care ar fi trebuit să producă bucurie şi laudă, nu au găsit ecou în masa poporului, nici la conducătorii acestora.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Smerenia merge înaintea onoarei.
Proverbe 18.12

Un verset atât de scurt, dar cât de semnificativ! Adevărul prezentat în el străbate întreaga Scriptură și stă la baza creștinismului, însă cât de puțin din spiritul lui este văzut astăzi în mijlocul poporului lui Dumnezeu! Cât de des este căutată onoarea, făcându-se abstracție de smerenie!

Când șarpele i-a ispitit pe primii noștri părinți, cuvintele lui au fost: „Veți fi ca Dumnezeu” (Geneza 3.5). Cu toții cunoaștem consecințele dezastruoase ale încercării lor de a fi ca Dumnezeu. În contrast total cu aceasta, Domnul Isus, „fiind în chip de Dumnezeu, n-a considerat de apucat să fie egal cu Dumnezeu, ci S-a golit pe Sine Însuși, luând chip de rob, făcându-Se în asemănarea oamenilor” (Filipeni 2.6,7). Răspunsul binecuvântat la o astfel de atitudine a fost că „Dumnezeu L-a înălțat nespus de sus”. Versetul din Proverbe arată această manifestare divină a umilinței; în contrast cu aceasta, celor care doresc să ocupe „locul dintâi” li se amintește că „oricine se înalță va fi smerit, iar cel care se smerește va fi înălțat” (Luca 14.11).

S-a iscat o ceartă între ucenici, întrebându-se care dintre ei trebuia să fie cel mai mare (Luca 22.24). Acest lucru a întristat inima Domnului atunci, iar astăzi, inima Lui este de asemenea întristată la vederea celor ai Săi care deseori se ceartă din exact aceeași cauză. „Toți încingeți-vă cu smerenie unii față de alții, pentru că «Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriți». Smeriți-vă deci sub mâna puternică a lui Dumnezeu, ca să vă înalțe, la timpul potrivit” (1 Petru 5.5,6).

În camera de sus, atunci când le-a spălat picioarele, Domnul i-a învățat pe ucenici că smerenia nu este un lucru teoretic, ci practic. Cei care Îi urmează exemplul sunt numiți fericiți (Ioan 13.17).

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

El face rana și tot El o leagă; El rănește, și mâna Lui tămăduiește.
Iov 5.18

Cât de minunat lucrează Dumnezeu!

Soția mea și cu mine mergeam printr-un parc mare al unui oraș. Un bărbat și o femeie veneau spre noi din partea cealaltă. Am început o discuție cu ei, pentru a le spune despre Isus Hristos și despre fericirea veșnică pe care vrea să ne-o dăruiască. Atunci, femeia s-a uitat la noi cu bucurie: „Și eu sunt o creștină și cred în Domnul Isus ca Mântuitorul meu”.

Și apoi ne-a povestit povestea ei uimitoare de întoarcere la Dumnezeu. „Acum 30 de ani am venit la credință. Soțul meu și cu mine am mers cu fetița noastră de cinci ani de-a lungul unei străzi. Soțul meu o ținea de mână. Deodată micuța s-a desprins și a sărit direct pe stradă. A fost lovită de o mașină și grav rănită. Am fost foarte șocați. După ce s-a anunțat situația, șoferul, total nevinovat, s-a uitat îngrijorat la fetița lovită. Și a început să se roage Domnului Isus Hristos pentru micuță. Lacrimi curgeau pe obrajii săi. Cu cuvinte care porneau din inimă s-a rugat stăruitor pentru copil. Aceasta a lovit inima mea; aceasta a fost ocazia pentru a mă întoarce la Dumnezeu. Acel bărbat era un creștin credincios. Și Dumnezeu a ascultat rugăciunea lui; fiica noastră s-a însănătoșit iarăși. Soțul meu și fiica mea nu L-au acceptat încă, din păcate, pe Domnul Isus ca Domnul și Mântuitorul lor. Mă rog ca și ei să-L găsească pe Domnul Isus.”

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

ÎNVINGE TEAMA DE MOARTE (1)

„Doamne, spune-mi care este sfârşitul vieţii mele…” (Psalmul 39:4)

     Data viitoare când treci cu mașina printr-un tunel și ieși de cealaltă parte, adu-ți aminte că așa este viața pentru orice copil răscumpărat al lui Dumnezeu. Spui „noapte bună” pământului și auzi „bună dimineața” în ceruri.

Dr. Elizabeth Kübler-Ross a explicat că majoritatea dintre noi trecem prin următoarele etape când ne confruntăm cu perspectiva că vom muri:

1) Starea șocului: „O, Doamne!”

2) Etapa negării: „Nu se poate să fie adevărat”!

3) Etapa mâniei: „De ce eu?”

4) Etapa negocierii: „Scapă-mă, Doamne și voi face cutare lucru pentru tine”.

5) Etapa depresiei: „Totul s-a sfârșit. Nu mai am nici o speranță”.

6) Etapa cercetării: „Ce pot face pentru ca zilele care mi-au mai rămas să merite”?

7) Etapa acceptării: „Nu are rost să mă lupt cu inevitabilul.” De fapt, din clipa în care ne-am născut, cu toții am început să fim în criză de timp. Doar că în întrebările și entuziasmul copilăriei, în graba și-n stresul vieții de mijloc, nu ne prea gândim la asta… Suntem ca acea persoană care și-a scris pe piatra funerară: „M-am așteptat să se întâmple, dar nu chiar așa de repede!” Însă pe măsură ce îmbătrânim și înțelegem că avem mult mai puțin timp înainte decât în urmă, începem să ne rugăm împreună cu psalmistul: „Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!” (Psalmul 90:12).

Cineva l-a întrebat pe Charles Spurgeon: „Aveți harul morții”? El a răspuns: „Acum nu, dar îl voi avea când voi muri”! Harul care te-a mântuit și care te-a susținut până în acest moment va fi cu-atât mai mult cu tine când vei trece din viața neînsemnată de pe pământ la viața îmbelșugată de dincolo!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Luca 7.1-17

    Ce nobile sentimente întâlnim la centurionul din Capernaum: afecţiune puternică pentru un simplu rob; bunăvoinţă faţă de Israel; smerenie („nu sunt vrednic…”, declară el; comp. cu v. 4); simţul datoriei şi supunere faţă de autorităţi, căpătate în viaţa militară (v. 8)! Dar nu aceste calităţi morale au fost cele pe care le-a admirat Domnul, ci credinţa acestui străin. Isus i-o citează ca exemplu. Credinţa există numai prin obiectul pe care ea îl acceptă: aici, atotputernicia Domnului. Cu cât obiectul va fi recunoscut în grandoarea sa, cu atât mai măreaţă va fi credinţa. Fie ca Hristos să fie mare pentru inima noastră!

    Apropiindu-Se de Nain, Domnul şi mulţimea care-L însoţea întâlnesc un alt cortegiu; este unul de înmormântare, ca cele pe care le putem vedea pe străzi (Eclesiastul 12.5b: amintire tragică a faptului că moartea este plata păcatului). Acesta însă este unul deosebit de trist, pentru că era vorba de unicul fiu al unei văduve. Mişcat de milă, Isus mai întâi o mângâie pe sărmana mamă, apoi atinge sicriul (aşa cum îl atinsese pe lepros în cap. 5.13, făra a deveni necurat; comp. cu Numeri 19.11). Şi iată că mortul se scoală şi începe să vorbească!

    Să nu uităm că mărturia verbală este o dovadă necesară a vieţii care este în noi (Romani 10.9).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

El nu va stinge mucul care fumegă.
Isaia 42.3

Când fitilul arde până aproape de capăt, lumina încetează și mai iese doar un fir de fum. Un astfel de muc nu mai este bun de nimic și este aruncat. El îi reprezintă pe acei oameni a căror viață este consumată – din ea iese mai mult fum decât lumină. Mărturia lor a devenit nefolositoare. Cum se ajunge într-o astfel de stare? Motivele sunt multe: păcatul, neascultarea, conflictele, Satan și, în general, orice lucru care ne face să fim altceva decât ne-a menit Domnul să fim.

Poate ne simțim ca un muc care fumegă; poate lumina noastră doar licăre puțin. Locul mărturiei strălucitoare de altădată a fost luat de fum. Fumul nu este de folos pentru nimeni; el doar irită ochii. Vom mai avea prilejul să strălucim pentru Domnul nostru?

Falimentul nostru nu trebuie să fie niciodată final. Ioan Marcu a luminat cu putere la un moment dat, dar apoi a început să se stingă. I-a părăsit pe Pavel și pe Barnaba, în timpul primei călătorii misionare, și s-a întors la Ierusalim (Fapte 13.13). Mai târziu, Pavel a scris că Marcu îi era de folos pentru lucrare (2 Timotei 4.11). Cândva, între timp, Marcu începuse din nou să lumineze, poate prin intermediul slujirii lui Barnaba.

Domnul are milă de „mucul care fumegă”. El nu-l va stinge, ci îi va înteți mica scânteie, până ce o va transforma într-o flacără. Doar El poate face acest lucru și îl va face, spre gloria Lui!

T P Hadley

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Cereți, și vi se va da … bateți, și vi se va deschide. Căci oricine cere, capătă … și celui ce bate, i se deschide.
Matei 7.7-8

Cum ne rugăm?

O creștină istorisea: „În fiecare săptămână, Valentin, fiul unei prietene, venea la mine și luam împreună micul dejun. Într-o zi mi-a spus de notele lui rele. Era destul de descumpănit. Atunci l-am îndemnat să-L roage pe Domnul Isus pentru ajutor. «Da, vreau să fac acest lucru», a spus el. Dar nu a sunat foarte convingător. Mai târziu, când l-am întrebat, Valentin a dat trist din cap. Notele lui nu deveniseră mai bune. Puțin mai târziu am aflat de la mama lui că el găsește tot timpul un motiv să nu-și facă temele și că nu ascultă ce-i spune ea. Este atunci de mirare că notele lui nu au devenit mai bune în ciuda rugăciunilor sale? Când Îl rugăm pe Domnul pentru ajutor, trebuie să facem ceea ce El așteaptă de la noi!”.

Nu ne rugăm și noi adesea cu puțină convingere? Stăm cu mâinile în sân și așteptăm. Dar nu se întâmplă nimic! Atunci ne mirăm că rugăciunea nu a folosit la nimic. Dar rugăciunea nu este un mijloc de a face minuni, pentru a-ți ușura viața. Nu este nici o rețetă de bucătărie, care o dată reușește și o dată nu, fără să știi, de ce. Noi trebuie să ne rugăm, fără să delăsăm responsabilitatea pe care o avem. Desigur, Dumnezeu nu are nevoie de ajutorul nostru pentru a face ceva minunat. Dar El așteaptă de la noi, ca dorința noastră și comportarea noastră să servească rezultatului pentru care Îl rugăm.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CINE ÎTI SPUNE ADEVĂRUL?

„Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui, dar sărutările unui vrăjmaş sunt mincinoase” (Proverbe 27:6)

     Când vorbim despre părerea pe care o avem despre noi înșine, cu toții dăm dovadă de slăbiciune. Așa că, avem nevoie de alții care să ne spună adevărul, fără menajamente sau complimente gratuite. Când cineva te iubește cu adevărat, se va simți obligat să-ți dezvăluie defectele din viața ta, păcătoșenia și domeniile care au nevoie de îmbunătățire. Vei fi tentat, poate, să nu le iei în seamă, însă trebuie să treci peste înțepătura vorbelor și să asculți adevărul din mesajul lor.

Autorul Proverbelor ne spune: „Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui, dar sărutările unui vrăjmaş sunt mincinoase”. Uneori adevărul doare, dar trebuie să ai credința că cei ce te încurajează în viață nu-ți vor decât binele. Dacă e să trăiești vreodată sentimentul împlinirii în viață, atunci ai nevoie de cineva de încredere, de cineva care vede unde ești și spre ce duce calea pe care te găsești… Dacă vrei să te cunoști cu adevărat, inclusiv părerea pe care o au ceilalți despre tine, ai nevoie de o oglindă de încredere care să-ți redea adevărul, și nu ceea ce ți-ar plăcea ție să vezi!

Dacă respingi exact răspunsul de care ai nevoie, gândește-te la aceste maxime biblice: „Calea nebunului este fără prihană în ochii lui, dar înţeleptul ascultă sfaturile” (Proverbe 12:15). „Prin mândrie se ațâță numai certuri, dar înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile” (Proverbe 13:10). „Planurile nu izbutesc, când lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc când sunt mulţi sfetnici” (Proverbe 15:22).

Așadar, iată întrebarea: cine îți spune adevărul? Persoana aceea îți este adevăratul prieten!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Luca 6.39-49

    Dacă un mic corp străin se depune pe lentila unui microscop, atunci prin el nu se mai poate vedea nimic. La noi însă, în mod ciudat, se petrece un fenomen invers: cu cât este mai mare „bârna” pe care o avem în ochi, cu atât vedem mai bine „paiul”
din ochiul fratelui nostru.

    În versetul 46, Domnul Isus ne pune o întrebare la care trebuie să reflectăm: „Pentru ce Mă chemaţi: Doamne, Doamne!, şi nu faceţi ce spun?”. Nu suntem adesea prea uşuratici şi prea inconsecvenţi când pronunţăm Numele Domnului Isus (în rugăciunile noastre? Nu avem dreptul să-L numim astfel, dacă nu suntem dispuşi să facem voia Lui în toate privinţele (1 loan 2.4). Mulţi copii din părinţi creştini L-au primit, prin har, pe Isus Hristos ca Mântuitor al lor; dar, dacă nu-L recunosc şi în autoritatea Lui ca Domn, putem oare spune despre aceştia că s-au întors cu adevărat la El? Adevăratul creştinism constă în a nu mai trăi pentru noi înşine, ci pentru Acela care a murit pentru noi, în a-I sluji şi în a-L aştepta (1 Tesaloniceni 1.9,10; 2 Corinteni 5.15).

    A zidi speranţele „pe pământ” înseamnă a merge spre o mare ruină (v. 49). Cât despre noi, să mergem cu hotărâre la Isus, să-I ascultăm cuvintele şi să le punem în practică (v. 47)!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

El nu va rupe trestia frântă.
Isaia 42.3

Ești o trestie frântă? Viața ta, mintea ta, inima și trupul tău sunt atât de frânte, încât simți că nu mai ești bun de nimic? Atunci Domnul îți spune: «Vino la Mine și vei primi vindecare deplină, după care te voi folosi spre gloria Mea, fiindcă Eu niciodată nu rup o trestie frântă!».

Domnul Isus dorește să ne folosească pentru binele celor din jur. Pavel și Sila, bătuți și legați, aruncați în temniță și cu picioarele prinse în butuci, se rugau și Îl lăudau pe Dumnezeu la miezul nopții, iar prizonierii îi ascultau (Fapte 16.25). Erau în închisoare din pricina credincioșiei lor față de Dumnezeul cel viu, însă El a pus o cântare de laudă în inimile lor. Să presupunem că ei nu ar fi cântat în acea noapte; atunci nu am mai fi avut acele cuvinte: „Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit, tu și casa ta!” (Fapte 16.31).

Dacă vom cânta și noi în întunericul necazurilor, chiar și atunci când suntem dezamăgiți și nu înțelegem de ce suntem apăsați, vor exista întotdeauna unii copleșiți de păcat, de temeri și de îngrijorări, care ne vor auzi, iar Domnul va putea astfel să-i elibereze, cu ajutorul cântării din inima noastră. Psalmul 147.1 ne spune: „Lăudați pe Domnul, pentru că este bine! Cântați psalmi Dumnezeului nostru, pentru că este plăcut: se cuvine laudă”. În altă parte, psalmistul ne declară: „Voi binecuvânta pe Domnul în orice timp, lauda Lui va fi întotdeauna în gura mea” (Psalmul 34.1).

Dacă suntem în mijlocul unui necaz sau într-o suferință, să ne aducem aminte că El nu va rupe o trestie frântă! El îngăduie necazurile pentru ca noi să-I putem cânta și să-L putem glorifica în mijlocul lor.

T P Hadley

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Iată, Dumnezeul nostru … poate să ne scoată din cuptorul aprins …
Daniel 3.17

Credința celor trei

Credința tinerilor Șadrac, Meșac și Abed-Nego nu a fost un salt în gol, ci ea a găsit dovezi sigure în promisiunile lui Dumnezeu din vechime. Credința, apropiindu-ne de Dumnezeu, întărește conștiința și pune în adevărata lumină lucrurile prin care diavolul caută să ne rătăcească. Așa s-a întâmplat cu cei trei tineri. Ei au ajuns într-un mare necaz, deoarece au rămas credincioși Dumnezeului lor atotputernic și nu au vrut să se închine chipului împăratului Nebucadnețar. Credința lor în Dumnezeu i-a luminat cu privire la tactica diavolului. În mânia sa, împăratul a dat ordin, ca cei trei tineri să fie aruncați în cuptorul aprins. Putea oare Dumnezeu să lase credincioșia neînfricată și credința celor trei tineri fără un răspuns? Nicidecum! Dar Dumnezeu nu doar i-a salvat simplu, ci când au fost aruncați în cuptorul încins, El a fost cu ei în mijlocul necazului lor.

Simpla cunoștință intelectuală a unor adevăruri biblice nu salvează pe nimeni; trebuie să crezi în Mântuitorul și să faci din El singura ta speranță. Credința este convingere fermă, încredere în Dumnezeu și Cuvântul Său. O astfel de credință biblică ne dă curaj să înfruntăm prezentul cu încredere și viitorul cu speranță.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

„AS DORI”

„Să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu.” (Ioan 15:12)

     Un consilier creștin scria odată: „Profesoara unor elevi de clasa a șasea mi-a împărtășit rezultatele unui proiect de scriere creativă pe care l-a avut la clasa ei. Ea le ceruse copiilor să compună mai multe propoziții care să înceapă cu: „Aș dori”. Profesoara se aștepta ca elevii ei să scrie despre dorința lor de a avea biciclete, jucării, animale, de a face excursii la diverse parcuri de distracții etc. În schimb, douăzeci din treizeci de elevi au făcut referire la despărțirile sau la conflicte din familiile lor: „Aș dori ca părinții mei să nu se mai certe. Aș dori ca tata să se reîntoarcă la noi. Aș dori să iau numai zece, pentru ca tata să mă iubească. Aș dori ca mama să nu aibă un iubit. Aș dori să am o mamă și un tată pentru ca ceilalți copii să nu mai râdă de mine. Am trei mame și trei tați, și ei îmi distrug viața. Aș dori să am o pușcă ca să-i împușc pe cei ce râd de mine”.

Nici măcar nu mai este o știre că familia din zilele noastre suferă mari necazuri, însă pentru mine este o mare durere să văd copilași ca aceștia luptându-se într-o perioadă a vieții când simpla creștere este o mare provocare pentru ei.” Milioane de copii ca cei de care a fost vorba sunt prinși în aceeași cursă. Fiecare aspect al vieții lor este influențat de instabilitatea familiei în anii de creștere. Fără a avea acces la consiliere de specialitate, mulți dintre aceștia vor duce cu ei aceste probleme în relațiile lor viitoare. Atunci tiparul dezintegrării se va repeta în generația următoare. Î

ncheind meditația de azi în aceeeași notă și-n același fel cum a început, mă întreb cum ar completa copiii tăi propozițiile care să înceapă cu „aș dori…”

Gândește-te astăzi la acest lucru, și fă ceva!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Luca 6.20-38

    De câte ori nu ne simţim sufocaţi de aceste învăţături ale Stăpânului… Să le lăsăm să ne pătrundă în inimi şi în special să le trăim! Cea mai mare parte a acestor cuvinte se regăsesc în Matei 5-7; aici însă ele sunt mai personale – nu se spune: „ferice de aceia...”, ci „ferice de voi…”.

    Versetul 31 constituie un rezumat al îndemnurilor adresate „vouă, care ascultaţi” (v. 27): „Cum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi lor la fel” (v. 31). Să ne purtăm bine cu semenii noştri, dacă vrem să dăm ascultare acestui cuvânt!

    Toate aceste trăsături de caracter sunt străine de firea noastră orgolioasă, egoistă şi nerăbdătoare. Domnul subliniază că ele sunt ale lui Dumnezeu însuşi şi că prin ele vom fi recunoscuţi că suntem copiii Tatălui ceresc … pe pământ (v. 35b, 36). În cer, într-adevăr, nu vom mai avea ocazia de a le manifesta, pentru că acolo nu vor mai fi nici vrăjmaşi de iubit, nici nedreptăţi de îndurat, nici necăjiţi de mângâiat. Avem responsabilitatea şi privilegiul ca aici, pe pământ, să semănăm cu Isus, să reflectăm blândeţea, dragostea, smerenia şi răbdarea acestui Model desăvârşit care, când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri, iar când era chinuit, nu ameninţa (1 Petru 2.21,23).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Nu vă strângeți comori pe pământ, unde molia și rugina strică și unde hoții sparg și fură; ci strângeți-vă comori în cer.
Matei 6.19,20

Cu ceva timp în urmă am vizitat o familie care lucra în Statele Unite cu un contract de muncă de trei ani. Știind că nu aveau să se stabilească aici și că, la încheierea contractului, aveau să se întoarcă în țara lor, ei trăiau într-un fel special. Închiriaseră o casă și aveau suficientă mobilă pentru un trai cât de cât confortabil. Aveau doar lucrurile care le trebuiau, cele mai multe dintre ele cumpărate la mâna a doua – lucruri vechi, de care alții nu mai avuseseră nevoie – însă chiar și așa aveau mai mult decât le trebuia. Ar fi putut să-și cumpere lucruri mai frumoase, însă cheltuiau cu foarte multă grijă, pentru a putea trimite acasă bani, cu scopul de a-și cumpăra o casă acolo.

Felul lor de trai m-a făcut să mă gândesc la felul cum ar trebui să trăim noi, creștinii.

Avraam, deși fusese chemat de Dumnezeu să-și părăsească țara, pentru a merge în alta pe care urma s-o primească drept moștenire, a trăit în acea nouă țară ca un străin, în corturi (adică fără să se stabilească în ea), însă privea către o cetate cerească, care are temelii și al cărei arhitect și constructor este Dumnezeu (Evrei 11.9). Pavel, în 1 Corinteni 7.30,31, ne spune: „Cei care cumpără, ca și cum n-ar stăpâni; și cei care se folosesc de lume, ca și cum nu s-ar folosi deplin de ea; deoarece chipul lumii acesteia trece”.

Într-adevăr, Dumnezeu ne-a dat lucruri bune ca să ne bucurăm de ele (1 Timotei 6.17). Totuși, El ne îndeamnă să nu strângem comori aici, pe pământ, ci să le trimitem înaintea noastră, în cer, pentru o zi viitoare, când vom fi răsplătiți pentru ce am făcut cu ceea ce ne-a încredințat Stăpânul nostru. Să lucrăm cu toții, folosind puținul pe care-l avem astfel încât să auzim cum El ne spune fiecăruia: „Bine, rob bun și credincios!”.

A Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Voi sunteți păziți de puterea lui Dumnezeu, prin credință …
1 Petru 1.5

Păziți de Dumnezeu

7 aprilie 2009. În vechiul orășel L’Aquila (Italia), care datează din secolul al XIII-lea, a avut loc un mare cutremur de pământ. În noaptea cutremurului, copilul unei familii era foarte agitat și plângea continuu. Ca să-l mai liniștească, tatăl l-a dus la plimbare cu autoturismul. La întoarcere, locul de parcare era ocupat și a trebuit să lase autoturismul mai departe. În timpul nopții, copilul a plâns și părinții l-au luat cu ei în pat. În momentul cutremurului, tavanul de deasupra pătuțului celui mic a căzut. Dar partea unde erau cei trei a rămas intactă. Când au coborât, cei doi au văzut că mașina parcată în locul lor era acoperită de cărămizi și moloz de la clădirile afectate de cutremur.

Dumnezeu nu ne pune în față zarea unui drum lipsit de încercări și strâmtorări! Dar El ne-a promis că rămâne cu noi în mijlocul încercărilor. Este mai bine să ai pe Dumnezeu cu tine în greutăți decât să scapi de ele și să fii singur. Necredința poate vedea în întâmplarea de astăzi un joc al soartei. Dar credința vede în orice împrejurare mâna ocrotitoare a lui Dumnezeu. Credința și-a încredințat viitorul în mâna Domnului și știe că El o va sprijini. Și-a încredințat și cititorul viața în mâinile atotputernice ale lui Dumnezeu, care poate să-l scape din orice primejdie?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CUM SĂ LUCREZI PENTRU OAMENI (2)

„Au desfăcut acoperişul casei unde era Isus…” (Marcu 2:4)

     Când cei patru oameni, care îl duceau pe prietenul lor paralizat, au ajuns la casa în care predica Domnul Isus, mulțimea era atât de numeroasă, încât părea că n–au nicio șansă să ajungă la El. Așa că au avut de ales: să renunțe, sau să persevereze și să găsească o cale de a intra. Atunci le-a venit o idee (numiți-o trăznită sau disperată, cum vreți…): să se urce și să desfacă „acoperișul casei unde era Isus”. Când în cele din urmă l-au spart și l-au coborât pe bolnav înaintea Domnului, văzându-le credința Isus i-a spus omului: „Scoală-te, ridică-ţi patul, şi du-te acasă.” (v. 11). Ceea ce s-a întâmplat după aceea pare simplu, dar este nemaipomenit: „Îndată, slăbănogul s-a sculat, şi-a ridicat patul, şi a ieşit afară în faţa tuturor; aşa că toţi au rămas uimiţi, şi slăveau pe Dumnezeu, şi ziceau: „Niciodată n-am văzut aşa ceva!” (v. 12).

Oricare ar fi „acoperișul” care te separă (pe tine sau pe cineva drag) de Domnul Isus, obstacolul trebuie dat la o parte! Sparge-l! Nu lăsa nimic să-ți stea în cale! Domnul Isus poate da oricui vindecare, un nou început, un serviciu bun sau o lucrare eficientă – dacă acel cineva e dispus să lucreze. Oamenii din povestirea evangheliștilor au fost radicali în abordarea lor. Ei nu au avut numai credință – ei au avut credință în acțiune! Ei au venit să-l vadă pe Domnul Isus și au refuzat să fie dați la o parte. În timp ce spărgeau acoperișul, își spuneau: „Doar câțiva centimetri ne separă de o minune, și n-avem de gând să ne dăm bătuți!” Faptul că au crezut lucrul acesta le-a dat curajul și hotărârea să continue.

Așadar, indiferent ce ai de făcut azi, nimic să nu te împiedice să ajungi la Domnul Isus! Ești mai aproape de reușită decât crezi, așa că nu înceta să lucrezi – și nu te opri până nu ajungi la țintă!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Luca 6.1-19

    Domnul Isus venise pentru a introduce o nouă ordine, însă Israel considera ca fiind mai bun vechiul regim al legii (comp. cu cap. 5.39). Acesta este omul; el preferă poruncile, pentru că, împlinindu-le într-o cât de mică măsură, se poate mândri cu ele, în timp ce harul îl umileşte, făcându-l să se considere pierdut. Pentru acest motiv, iudeii ţineau foarte mult la sabat; Domnul însă le dă fariseilor două lecţii în legătură cu acest subiect: una din Scripturi şi din istoria lui Israel (v. 3,4), iar cealaltă din propriul Său exemplu de dragoste (v. 9,10). Singurul efect asupra inimilor lor a fost însă să-i facă să urzească planuri pentru a scăpa de El.

    Apoi învăţătorul îşi desemnează apostolii; dar, mai înainte de a o face, El Se roagă o noapte întreagă. Ce importanţă avea această alegere pentru lucrarea care trebuia împlinită apoi! Domnul Isus cunoştea caracterul natural al fiecăruia dintre ucenicii Săi, ce trebuia să dobândească şi ce să lepede fiecare … îi cunoştea, dar îi iubea, aşa cum vă cunoaşte şi vă iubeşte şi pe voi (loan 10.14,27).

    In plus, Cel care ştia toate lucrurile a trebuit să-l ia cu Sine pe trădătorul Iuda. Dar acolo din nou triumfa supunerea Lui deplină: Isus venise să împlinească Scripturile.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„În zilele acelea, pe când Mardoheu stătea la poarta împăratului, doi dintre famenii împăratului … căutau să pună mâna pe împăratul Ahașveroș. Și lucrul acesta a fost cunoscut de Mardoheu și l-a spus împărătesei Estera, și Estera l-a spus împăratului în numele lui Mardoheu. Și, fiind cercetat cazul, s-a găsit întocmai și cei doi au fost spânzurați pe un lemn; și aceasta s-a scris în cartea cronicilor înaintea împăratului. După aceste lucruri, împăratul Ahașveroș l-a promovat pe Haman, fiul lui Hamedata agaghitul.”
Estera 2.21-3.1

După captivitatea babiloniană – Împăratul este salvat

Ce facem noi atunci când descoperim că cineva plănuiește să comită o nelegiuire? Îi spunem să nu facă așa ceva, sau încercăm să-l oprim? Sau nu facem nimic, pentru a nu avea necazuri, spunând că nu este treaba noastră? Sau poate spunem cuiva, care are puterea și dorința de a împiedica săvârșirea acelei nelegiuiri?

Mardoheu a ales această ultimă variantă. I-a spus împărătesei Estera despre Bigtan și Tereș, atunci când a aflat despre planul acestora de a-l asasina pe împărat. Estera i-a spus împăratului, menționându-i că Mardoheu era sursa informației. S-au făcut cercetări, vinovații au fost spânzurați, iar incidentul a fost scris în cronicile împărătești. Viața împăratului a fost salvată. În Iacov 4.17 citim că „aceluia care știe să facă bine și nu-l face, aceasta îi este păcat”.

Nu era corect ca fapta lui Mardoheu să fie răsplătită din belșug? Ba da, însă știm că nu ne putem aștepta ca lumea în care trăim să fie corectă! Vedem că împăratul nu numai că nu l-a răsplătit în niciun fel pe Mardoheu, ci l-a promovat pe Haman, agaghitul, așezându-i scaunul deasupra tuturor mai-marilor și poruncind tuturor să îngenuncheze înaintea lui. Agag era titlul împăraților amaleciți, vrăjmașii din vechime ai poporului Israel. Dumnezeu jurase vrăjmășie împotriva lui Amalec din generație în generație (Exod 17.13-16).

Mardoheu se purtase cu dragoste față de Estera, care era orfană. Se purtase cu multă credincioșie față de împărat, iar acum el demonstrează o mare credincioșie față de Dumnezeu, riscându-și viața, fiindcă a așezat Cuvântul lui Dumnezeu mai presus decât pe cel al omului.

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Ferește-te de vorbăriile goale și lumești; căci cei ce le țin vor înainta tot mai mult în necinstirea lui Dumnezeu.
2 Timotei 2.16

Vorbe goale și lumești

Se spune despre un sultan că a visat că își va pierde toți dinții. Imediat după ce se trezise, l-a întrebat pe un tălmăcitor de vise ce înseamnă visul său. „O, ce nefericire, stăpâne!”, zise acesta. „Fiecare dinte înseamnă pierderea unuia dintre membrii familiei tale!” — „Ce îndrăznești să-mi spui, nebunule?”, zise sultanul, care dădu poruncă să fie pedepsit cu 50 de lovituri de ciomag. Apoi a fost chemat un alt tălmăcitor de vise. După ce a ascultat visul, a spus: „Ce noroc! Ce mare fericire! Dintre cei ai săi, stăpânul nostru va supraviețui!”. Atunci fața sultanului se însenină și spuse: „Îți mulțumesc, prietene! Mergi cu vistiernicul meu să-ți dea 50 de galbeni de aur!”. Pe drum, vistiernicul îi zise: „Cum se face că, deși n-ai tălmăcit visul sultanului diferit de primul, totuși ai aflat altă soartă?”. Cu zâmbetul pe față, tălmăcitorul răspunse: „Ține minte, se pot spune multe lucruri, însă contează cum le spui!”.

Vorbăria goală și lumească este larg răspândită în lume. Se spun adesea vorbe cu două înțelesuri. Astfel de vorbe duc în eroare pe ceilalți. Astfel de vorbe vin dintr-o inimă împărțită. O astfel de persoană este chemată de Mântuitorul la pocăință. Pocăința este o schimbare de atitudine și aduce după ea și schimbarea vorbirii.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CUM SĂ LUCREZI PENTRU OAMENI (1)

„I-au adus un slăbănog, purtat de patru inşi…” (Marcu 2:3)

     A fost nevoie de patru oameni pentru a-l duce pe omul acela la Domnul Isus… și din fericire, ei nu au fost tipul de oameni care să renunțe ușor… nu s-au lăsat descurajați sau blocați de mulțimea care le stătea în cale… ci au „desfăcut” acoperișul pentru a-l duce la Isus pe prietenul lor suferind. Așadar, dacă dorești să lucrezi pentru oameni:

1) Trebuie să fii conștient de nevoia lor. Ai putea crede că totul este în regulă cu ei – și cu toate acestea, pe dinăuntru să fie „caz de targă”! Când sunt singuri, ei strigă: „Doamne, dacă nu mă ajuți, sunt pierdut!”… suferă, sunt disperați și neputincioși, și ei știu asta…

2) Nu trebuie să-i dezamăgești. A-ți lua angajamentul de a aduce pe cineva la Hristos înseamnă a ridica, a refuza să dezamăgești și a duce persoana până la capătul drumului. Înseamnă să mângâi, să încurajezi, să o ții strâns – până când El o atinge.

3) Trebuie să-L lași pe Isus să lucreze. Adesea cei care suferă nu știu ce le trebuie – dar Isus știe. Așadar, odată ce-i duci la El, dă-te de-o parte și lasă-L pe El să lucreze. După ce am stat o vreme în biserică, avem tendința să căutăm semne exterioare ale schimbării.

Domnul Isus însă a recunoscut că prima nevoie a acelui om a fost iertarea: „Fiule, păcatele îţi sunt iertate!” (v. 5). După aceea, El S-a adresat celei de-a doua nevoi a bărbatului: „Scoală-te, ridică-ţi patul, şi du-te acasă.” (v. 11). Nu respinge modalitatea lui Dumnezeu de a lucra pe căi neînțelese de tine. El știe ce face, și nimic din ce face El nu este cu jumătate de măsură. Odată ce începe să lucreze în cineva, El „va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos” (Filipeni 1:6).

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Luca 5.27-39

    Levi (numit şi Matei: Matei 9.9) era la slujba sa atunci când vocea lui Isus îl cheamă. Pe dată el părăseşte totul, se scoală şi îl urmează. Apoi îl primeşte la el pe Domnul, împreună cu vechii lui colegi, cărora vrea să le ofere o ocazie de a-L întâlni pe Mesia. (Fie ca şi invitaţiile noastre să aibă acelaşi motiv!) Aceşti vameşi (perceptori de taxe) erau urâţi de ceilalţi iudei, pentru că ei se îmbogăţeau pe seama lor, profitând de stăpânirea romană. De aici şi indignarea cărturarilor şi a fariseilor, când L-au văzut pe Isus împreună cu ucenicii Lui în tovărăşia unor asemenea renegaţi… Ce mulţi oameni sunt mai curând dornici să-i evite pe păcătoşi, decât să evite păcatul!
Ca răspuns la cârtirile lor, Isus Se face cunoscut ca marele medic al sufletelor. Aşa cum doctorul nu se duce la cei sănătoşi (sau care se cred aşa), tot astfel nici Domnul nu Se ocupă decât de cei care îşi recunosc vinovăţia.

    Apoi cărturarii şi fariseii ridică problema postului. Isus le răspunde că această marcă a întristării nu se potriveşte cât timp El, Mirele, Se află în mijlocul lor. Iar robia faţă de lege şi porunci nu se potriveşte cu libertatea şi bucuria pe care le aduce harul (v. 36,37).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Alerg drept spre țintă, pentru premiul chemării de sus a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.
Filipeni 3.14

În Filipeni 3, credinciosul este văzut ca lăsând în urmă lumea din care Hristos este absent și călătorind către lumea mai bună, unde Hristos S-a dus. Este văzut ca mergând pe calea divină cu o inimă atât de captivată de Hristos aflat în glorie, încât socotește ca pierdere toate lucrurile cu care carnea se glorifică. Mintea lui este atât de preocupată cu lucrurile de sus, încât uită de cele de jos. Aceasta este imaginea frumoasă așezată înaintea noastră și exemplificată prin viața apostolului. Putem corespunde în mod sărăcăcios cu acest model, însă cel puțin putem să-i apreciem frumusețea, căutând să-i gustăm binecuvântarea.

„Bucurați-vă în Domnul” este îndemnul cu care începe acest capitol. Aceste cuvinte ne descoperă secretul drumului care stă înaintea noastră pentru a fi parcurs. Ele înseamnă mai mult decât a ne bucura de binecuvântările pe care le-am primit; îndemnul este de a ne bucura de Cel prin care le-am primit. Prin intermediul binecuvântărilor ajungem la Binecuvântător și descoperim că El este mai mare decât toate binecuvântările pe care le dăruiește. Descoperim farmecul Dăruitorului, iar această descoperire ne așază picioarele pe drumul care conduce către locul unde El S-a dus. Cel în care ne bucurăm este Cel spre care alergăm.

Dacă ne bucurăm în Domnul, vom cunoaște de asemenea ce înseamnă să-L urmăm cu toată sârguința. Adesea împiedicăm bucuria în Domnul căutând-o în noi înșine, în frații noștri sau în împrejurări. Omul animat de energia divină se bucură în Domnul – în Acela care nu Se schimbă niciodată. Aceasta era experiența binecuvântată a apostolului Pavel. Picioarele îi mergeau în direcția în care inima îi tânjea. Astfel, prin toate împrejurările schimbătoare, în fața întregii împotriviri a vrăjmașului și în ciuda falimentului celor din poporul lui Dumnezeu, el mergea înainte pe calea sa, căutând să-și atingă scopul și să dobândească premiul.

H Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Și ce folosește unui om să câștige toată lumea, dacă își pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?” Marcu 8.36-37

Bogatul și pădurea

O delegație de oameni săraci dintr-o parohie la fel de săracă s-a prezentat în fața unui om bogat, care avea în proprietate o pădure mare, pentru a-i cere lemn gratuit, ca să-și construiască o bisericuță.

— Nu vă dau nimic, răspunse aspru bogatul, pădurea se ține cu cheltuială; acum nu-i vreme de pomană.

La auzul unui astfel de răspuns, din delegație s-a desprins un om cu părul alb, care i-a zis cu blândețe:

— Stimate domnule, dacă nu vrei să ne ajuți, ne vom duce mai departe. Bunul Dumnezeu ne va ajuta să găsim lemnul de care avem nevoie. Dar înainte de a pleca, vreau să întreb: care este bradul dumneatale din pădurea asta mare?

— Ce brad? Toată pădurea este a mea!

— Va veni vremea când vei pleca din lumea aceasta și vei avea nevoie de un brad și nici chiar de unul întreg. Numai patru scânduri bunișoare vor fi necesare pentru sicriul dumneatale.

Ce s-a întâmplat în sufletul bogatului în noaptea aceea, numai Dumnezeu știe. Oare a înțeles omul bogat că este la fel de trecător ca toți muritorii? A doua zi, oamenii au fost chemați să-și ia tot lemnul de care aveau nevoie.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CERE-I LUI DUMNEZEU O VIZIUNE

„Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus…” (Evrei 12:2)

     Viziunea este o imagine a ceea ce „ar putea fi”, și nu a ceea ce „este”.

Viziunea ta ar putea fi aceea de a-i ajuta pe cei marginalizați și uitați… asemenea lui John Kirkby, care și-a părăsit locul de muncă din domeniul financiar când a simțit chemarea lui Dumnezeu de a-i ajuta pe cei săraci, și care a fondat astfel organizația Christians Against Poverty (Creștini împotriva sărăciei).

Sau viziunea unei afaceri cinstite unde angajații să se simtă protejați – precum au procedat fondatorii creștini de la Cadbury, Rowntree și Fry, din industria cofetăriei.

Poate fi o viziune a libertății acolo unde există asuprire – ca cea care l-a făcut pe William Wilberforce să renunțe la o viață de privilegii pentru a lupta pentru eradicarea sclaviei.

Sau viziunea noastră poate fi mai neînsemnată, mai simplă – cum ar fi: să devii primul membru al familiei care termină o facultate sau să devii un părinte bun pentru copilul tău, chiar dacă tu nu ai avut parte de așa ceva…

Sau dezvățarea de un obicei prost înainte să te zdrobească… sau să învingi teama de tehnologie și să înveți să folosești un iPad… sau să-ți petreci anii pensiei influențând lumea din jurul tău.

Henry Thoreau a spus: „Dacă ai construit castele în aer, pune temelii sub ele!”

Dar faptul de a avea o viziune nu este suficient; trebuie să existe și un angajament de a o pune în aplicare. Aceasta se numește misiune – și presupune stabilirea unor pași specifici, măsurabili, care trebuie parcurși. Acești pași poartă numele de scopuri; scopurile stabilesc un plan pentru îndeplinirea misiunii și pentru împlinirea viziunii.

În general, vei avea o singură viziune, dar mai multe obiective. Și fiecare obiectiv atins te aduce cu un pas mai aproape de împlinirea viziunii.

Iată vestea cu adevărat bună: când viziunea ta vine de la Dumnezeu, El îți va da tăria, înțelepciunea, relațiile, conexiunile și resursele de a o realiza, deoarece El este „Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre”!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Luca 5.12-26

Un biet lepros vine la Isus, Căruia îi recunoaşte puterea. El este vindecat prin voia dragostei Sale.

    In versetul 16 ne este dezvăluit încă o dată secretul acestui Om desăvârşit: viaţa Lui de rugăciune. Perfecţiunea omului constă în a fi total dependent de Dumnezeu, iar această dependenţă îşi găseşte expresia în rugăciune. De aceea, Luca ni-L arată de multe ori pe Modelul nostru incomparabil în această atitudine binecuvântată (cap. 3.21; 5.16; 6.12; 9.18,29; 11.1; 22.32,44).

    Vedem apoi eforturile considerabile depuse de câţiva oameni pentru a pune un sărman paralitic în contact cu Isus. Fie ca acest zel şi această perseverenţă a credinţei să ne servească drept încurajare! Şi noi îi putem aduce înaintea Domnului (în rugăciune) pe cei a căror convertire ne stă pe inimă şi să-i invităm să ne însoţească acolo unde El a promis prezenţa Sa.

    În capitolele 4 şi 5, păcatul ne este prezentat sub diferite aspecte: ca putere a lui Satan, în cei posedaţi de demoni (cap. 4.33,41); sub forma mizeriei, în cel lepros; ca o stare de moarte faţă de Dumnezeu, în cazul paraliticului. Isus a venit Să răspundă acestor trei caractere: El este Cel care eliberează, care curăţă şi care-l readuce pe om în deplinătatea facultăţilor sale, pentru Dumnezeu.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Ea își deschide gura cu înțelepciune și pe limba ei este legea bunătății.
Proverbe 31.26

Femeia virtuoasă din Proverbe 31 vorbește cuvinte ale înțelepciunii. Această înțelepciune locuiește în inima ei, în omul dinăuntru. Înțelepciunea este acea calitate care aplică, în mod corect și drept, cunoștința dobândită. A fi înțelept înseamnă să știi cum să folosești ceea ce cunoști. Mulți oameni au o cunoaștere extinsă, însă doar Dumnezeu poate da înțelepciunea necesară pentru a folosi această cunoaștere așa cum trebuie. Femeia descrisă aici vorbește cu înțelepciune, iar cuvintele de har și de bunătate sunt întotdeauna gata să iasă de pe buzele ei.

Legea bunătății este pe limba ei. Această lege este menționată în Psalmul 119 – „Dă-mi pricepere și voi păzi legea Ta și o voi ține din toată inima” (versetul 34); „Mi-am amintit noaptea de Numele Tău, Doamne, și am păzit legea Ta” (versetul 55); „Cât de mult iubesc legea Ta! Toată ziua cuget la ea” (versetul 97).

Această lege a bunătății lucrează într-o inimă plină de dragoste. Fără această motivație a dragostei, grija pentru soțul ei, munca și sârguința ei, precum și energia desfășurată în interesul familiei ei nu ar constitui nicio virtute, ci doar o manifestare egoistă și o slujire a propriilor interese. Dragostea ei însă se manifestă prin bunătate și blândețe și vine dintr-o inimă mișcată de suferințele și de nevoile celor din jur. Învățăturile ei pline de har vin de pe buze care se deschid doar în măsura în care inima este umplută de dragoste. Ea vorbește cu bunătate și cu înțelepciune din preaplinul dragostei din inima ei.

Ce portret minunat al acestei femei! Vedem aici toate trăsăturile unei femei virtuoase. Care soț nu ar prețui o astfel de soție mai mult decât orice comoară pe care o poate oferi acest pământ? Ce fiu sau fiică nu ar vorbi cu toată plăcerea despre virtuțile unei astfel de mame?

„Farmecul este înșelător și frumusețea este deșartă; femeia temătoare de Domnul – aceea va fi lăudată” (Proverbe 31.30).

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Ce vrei să-ți fac?” „Doamne”, a răspuns el, „să-mi capăt vederea”. Și Isus i-a zis: „… Credința ta te-a mântuit”.
Luca 18.41-42

Orbul din Ierihon

Într-o zi, Acela care a venit în lumea noastră pentru a-i mântui pe oameni, trecea pe lângă un sărman cerșetor, orb. Dar nu era o întâmplare, căci dragostea Domnului i-a călăuzit pașii întotdeauna spre cei în suferință. Așa a găsit vindecare orbul din Ierihon în întâlnirea fericită cu Mântuitorul, o lucrare pe care numai Domnul o poate face. Lucrarea Domnului s-a văzut în viața acelui om și a multor altor oameni.

Și astăzi, Domnul trece de la o inimă la alta. În Sfintele Scripturi Îl veți găsi întotdeauna gata să asculte, să vorbească, să mântuiască, să vindece pe cei cu inima întristată. Medicii sunt în stare să vindece boala sau infirmitatea care atinge trupul. Mântuitorul aduce întotdeauna un răspuns la suferința sufletului, consecința neascultării și a păcatului. În dragostea Sa, Hristos S-a lăsat răstignit pe crucea de la Golgota, murind în locul păcătosului, înlocuindu-i condamnarea cu eliberarea din păcat.

Mântuitorul trece și astăzi pe lângă tine, cititorule! Vrea să te întâlnească. Dorești prezența și puterea Sa, care poate să-ți coboare lumină în suflet, așa cum a adus în ochii sărmanului orb? Pentru a avea parte de lucrarea atotputerniciei Mântuitorului, trebuie să te încrezi în El. Hristos este Unicul care te poate elibera și conduce pe calea vieții veșnice.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

NU FI BÂRFITOR!

„Cine umblă cu bârfeli dă pe faţă lucruri ascunse…” (Proverbe 11:13)

     Când bârfești, ești ca o mitralieră. Oprește-te și încearcă să-ți imaginezi: când mitraliera este încărcată și țintești cu ea în direcția potrivită, poți câștiga lupta. Dar când nu ochești cu ea în direcția bună, ea poate distruge tot ce-i stă în cale! E ceea ce face și bârfa;

Solomon a scris: „Cine umblă cu bârfeli dă pe faţă lucruri ascunse, dar sufletul credincios ţine ce i s-a încredinţat”. Expresia „a umbla cu bârfeli” vine de la cuvântul iudaic rakal, cu sensul de „a circula”; probabil este derivat de la un vechi cuvânt ce înseamnă „mercenar”. Așadar „cel ce umblă cu bârfeli” este o persoană care răspândește bârfa!

Se spune că o mamă pregătea cina într-o seară, când fiul ei mai mic a venit în fugă la bucătărie. „Ce a făcut scumpul mamei toată ziua?” a întrebat ea. „M-am jucat de-a poștașul”, a răspuns el. „De-a poștașul?” s-a întrebat mama cu voce tare. „Cum te poți juca asta fără scrisori?” El a răspuns: „O, am avut o grămadă de scrisori”. Alarmată, ea a întrebat: „Ce scrisori?” Fiul a răspuns: „Le-am găsit legate cu o panglică într-un cufăr vechi din pod și am pus câte una în fiecare cutie poștală de pe stradă!” Chiar și atunci când nu ești rău intenționat, vorbele tale pot stârni o reacție în lanț care devastează viețile oamenilor și produce despărțiri.

De aceea Biblia spune, prin același Solomon: „Omul neastâmpărat stârnește certuri, şi pârâtorul dezbină pe cei mai buni prieteni” (Proverbe 16:28). Dacă nu ești sigur că ceea ce împărtășești altora în taină va rămâne o taină și va duce la ceva bun, nu împărtăși deloc. Dacă simți că trebuie să vorbești cu cineva, vorbește cu Cel care poate face ceva – cu Dumnezeu!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Luca 5.1-11

    Iată binecunoscuta istorisire a pescuirii minunate … şi a unui eveniment încă mai minunat: convertirea lui Simon.
Ce făcea acesta în timp ce învăţătorul divin vorbea mulţimilor de lângă El? Spăla năvoadele murdărite în urma lucrului fără rezultat din timpul nopţii precedente. Isus îl va obliga să-L asculte, cerându-I să iasă pe lac, pentru ca El să Se poată adresa din barcă poporului strâns pe mal… şi în acelaşi timp omului de lângă El. Apoi Domnul le va vorbi într-un alt fel lui Simon şi tovarăşilor lui. Umplându-le năvoadele, El Se va înfăţişa astfel ca Stăpânul universului care porunceşte peştilor mării, potrivit Psalmului 8.6,8, şi care poate totul acolo unde omul nu poate nimic. Cuprins de teamă, convins de păcat în prezenţa Domnului, Simon se aruncă în genunchi, strigând: „Pleacă de Ia mine…” (v. 8). Dar oare pentru a pleca de la el l-a căutat
Domnul cel plin de dragoste pe păcătos?

    Luca este singurul care ne relatează această întâlnire hotărâtoare a Domnului cu ucenicul Său, Petru. Cartea Fapte ne va arăta cum Petru, devenit pescar de oameni,
va fi mijlocul unei pescuiri minunate, de aproximativ trei mii de suflete (Fapte 2.41).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Luptă-te lupta cea bună a credinței, apucă viața eternă la care ai fost chemat și pentru care ai mărturisit buna mărturisire înaintea multor martori.
1 Timotei 6.12

Chemarea lui Dumnezeu i-a eliberat pe credincioși din sistemul lumii prezente. Deși suntem încă în această lume, nu mai suntem din ea, nici sub controlul lui Satan. Chemarea lui Dumnezeu ne-a introdus într-o sferă a dragostei și a luminii, unde domnește Fiul dragostei Tatălui (Coloseni 1.13). În cer nu ne vom mai lupta, nici nu vom mai cădea, însă, atâta vreme cât suntem în această lume, lupta cea bună a credinței este o necesitate absolută.

Poziția noastră este în Hristos și astfel aparținem sferei cerești la care Dumnezeu ne-a chemat – aparținem unei lumi caracterizate de viață, de lumină și de dragoste. În același timp, ne aflăm în lumea prezentă, unde întâmpinăm tot felul de conflicte și chiar moartea. Domnul dorește să fim ca niște atleți care aleargă după medalia de aur și să ne luptăm lupta cea bună a credinței, apucând strâns ceea ce este înaintea noastră. Din momentul în care am crezut, viața veșnică și-a făcut locuința în noi, deși ne aflăm încă în această lume, mărturisind însă că nu mai aparținem ei.

Stând înaintea lui Pilat, Domnul nostru Isus a făcut acea frumoasă mărturisire, spunând că împărăția Lui nu este din lumea aceasta – cel puțin nu la acest moment. Hristos a venit ca să mărturisească despre adevăr și a spus că oricine este din adevăr ascultă glasul Lui, răspunzându-I prin credință. O astfel de mărturisire va produce suferință celui care o face, așa cum s-a întâmplat și în cazul Domnului. Acesta este motivul pentru care Pavel a scris despre lupta cea bună a credinței și despre faptul că suferea multe lucruri. Totuși, el a adăugat: „Dar nu mă rușinez, pentru că știu în Cine am crezut; și sunt convins că El poate să păzească ce I-am încredințat pentru ziua aceea” (2 Timotei 1.12).

Să-i urmăm și noi pe Pavel și pe Timotei în această luptă!

A E Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Povățuiește-mă în adevărul Tău și învață-mă …
Psalmul 25.5

Învață-mă s-ascult Cuvântul,

Stăpânul meu preabun,

chiar de s-ar despica pământul

și furios ar bate vântul,

învață-mă s-ascult Cuvântul

și lui să mă supun.

Învață-mă să fiu statornic,

în rânduiala Ta,

fă-mi sufletul mereu mai dornic,

în ascultare tot mai spornic,

învață-mă să fiu statornic

și să rămân așa.

Învață-mă lucrarea-Ți toată

și-ntreg să fiu în ea,

dă-mi o cunoaștere curată,

de rătăcire dezlegată,

învață-mă lucrarea-Ți toată,

să nu-mi fac voia mea.

Învață-mă deplin iubirea,

păzește-mă de rău,

să-mi înnoiești prin ea simțirea,

spre Tine să-mi îndrept privirea,

învață-mă deplin iubirea

și Adevărul Tău.

Tu toate să mă-nveți pe mine,

Stăpânul meu ceresc,

căci numai învățat de Tine,

pricep ce-i rău și ce e bine,

pricep Scripturile divine

și știu cum să trăiesc.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

PROPĂSIREA SUFLETULUI

„Doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine… tot aşa cum sporeşte sufletul tău.”       (3 Ioan 2)

     Apostolul Ioan a deschis unul din cele mai scurte texte din Noul Testament cu următoarea urare: „Doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine, şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău”.

Frumos – dar, pentru ca sufletul tău să sporească, câteva lucruri sunt necesare:

1) Să-ți pui la îndoială necredința, nu credința. Petrecem prea mult timp cu neajunsurile noastre și experimentăm credința ca pe o flacără ocazională. Promisiunile lui Dumnezeu sunt pentru credincioși; așa că începe să crezi ceea ce spune Domnul!

2) Nu te izola de biserică! Nu este o coincidență faptul că Vechiul Testament relatează istoria „poporului” lui Dumnezeu, iar epistolele nou-testamentale au fost adresate „bisericilor”. Creștem prin calitatea și cantitatea relațiilor pe care le avem – nu prin izolare!

3) Păzește-ți gândurile. Practică înfrânarea minții! „Umblarea după lucrurile firii pământeşti, este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace” (Romani 8:6).

4) Practică mulțumirea! Asta îți va schimba ziua. „Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile” (1 Tesaloniceni 5:18).

5) Dă la o parte orice îți distrage atenția de la Dumnezeu. Scurtează  timpul pe care îl petreci la telefon, pe internet sau uitându-te la televizor.

6) Fii milostiv! Philip Yancey a scris: „Mă minunez de smerenia unui Dumnezeu care coboară pentru a trăi în făpturile Lui slabe… însă dovedesc eu aceeași atitudine față de cei cu care nu sunt de acord?”

7) Fii concret și nu recurge la generalități când discuți despre credința ta. Lui Pavel nu i-a fost „rușine de Evanghelia lui Hristos” (Romani 1:16) – nici ție nu trebuie să-ți fie!

8) Fii bun chiar și cu cei care te enervează. Nu uita, Dumnezeu i-a ales și pe ei! Uneori e mai simplu să fii bun cu cei necredincioși, decât cu creștinii rigizi și cu spirit de judecată – dar nu există altă cale, deci: fii bun!

9) Iartă-i pe cei ce te rănesc. Ura împiedică vindecarea; deci, adu suferințele tale înaintea lui Dumnezeu!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Luca 4.31-44

    Dat afară din Nazaret, Domnul Isus îşi continuă slujba la Capernaum. El dă învăţături şi vindecă cu o autoritate care n-ar fi trebuit să-i uimească atât de mult pe oameni (v. 32,36), dacă ar fi vrut să recunoască în El pe Fiul lui Dumnezeu. In schimb, demonii nu se înşală în această privinţă. Iacov 2.19 ne declară că ei „cred şi tremură”. Şi, în timp ce Domnul Se afla pe pământ, activitatea lor se intensifica pentru a I se împotrivi. El întâlnea aceste duhuri necurate până şi în sinagogă, dar nu le permitea să mărturisească despre El.

    Versetele 38 şi 39 ne istorisesc despre vindecarea soacrei lui Simon. Isus Se apleacă cu tandreţe asupra bolnavei, pentru că nu de departe Se ocupă El de suferinţele noastre. Şi cum a folosit această femeie sănătatea pe care tocmai a recăpătat-o? Într-un mod foarte grăitor pentru toţi: „îndată … ea le slujea”.

    Deşi străin de această lume, Domnul Isus nu era străin de durerile şi de necazurile ei. Nici chiar seara nu Şi-a întrerupt lucrarea neobosită, iar dimineaţa a fost iarăşi gata să-Şi reia fictivitatea, pentru că petrecuse câteva momente deoparte, singur cu Dumnezeu. Iar această dependenţă – lucrarea – nu se lasă oprită de mulţimile care caua să-L reţină.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și El zice: „Este puțin să fii robul Meu, ca să ridici semințiile lui Iacov și să întorci pe cei păstrați ai lui Israel; te voi da și ca lumină a națiunilor, ca să fii mântuirea Mea, până la capătul pământului”.
Isaia 49.6

Iudeii se miră pe bună dreptate la citirea acestui verset. Când Isaia a scris aceste cuvinte, Israel era într-o stare căzută, cele zece seminții fiind deja luate în captivitate de către asirieni. Cu siguranță, este necesară o capacitate uimitoare pentru un slujitor al lui Dumnezeu ca să ridice semințiile din nou și să-l aducă pe Israel într-o stare de unitate și de pace. Totuși, pentru Slujitorul ales al lui Dumnezeu se spune că așa ceva este puțin. Doar Hristos, Mesia al lui Israel, poate fi acest Slujitor. De-a lungul unei lungi istorii tulburate și dureroase, Dumnezeu l-a păstrat pe Israel în viață și, într-o zi viitoare, Slujitorul Său binecuvântat îl va restabili. Minunat har!

El va fi de asemenea o lumină a națiunilor – harul Său măreț le va cuprinde și pe acestea. În timpul Mileniului, națiunile vor veni la lumina Sa și întreg pământul va fi scăldat în strălucirea gloriei Lui revelate. Tot pământul se va minuna de măreția acestui adorabil Slujitor al lui Dumnezeu, care a dus la îndeplinire planurile harului și ale gloriei pentru întreaga lume.

O altă lucrare profund semnificativă, nemenționată aici, este aceea că Domnul Isus, în veacul prezent, Își zidește Adunarea Sa. În timp ce Israel este răzvrătit, El strânge dintre iudei și dintre națiuni milioane de credincioși, pe care îi unește într-un singur Trup și cărora le oferă un loc în cer împreună cu Sine Însuși, pentru toată veșnicia. Toate acestea – binecuvântarea Adunării, binecuvântarea lui Israel și binecuvântarea națiunilor – sunt întemeiate pe valoarea infinită a jertfei Lui de la Golgota.

L M Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Ascultați … și luați aminte, ca să pricepeți.
Proverbe 4.1

Crainicul

Acum câteva decenii, când doar câțiva oameni puteau să-și permită să cumpere un ziar, un om, numit crainic, mergea pe străzile orășelului nostru, se oprea la locurile oficiale și intersecții, suna din clopot și aducea la cunoștința populației știri oficiale importante, dispoziții, decrete, întâmplări deosebite, care erau de interes general. Când se auzea clopotul lui, ferestrele și ușile se deschideau de jur-împrejur, și oamenii ascultau cu atenție ce li se comunica. Întotdeauna, crainicul începea veștile sale cu aceleași cuvinte: „Ascultați – ascultați-mă!”. Și nimeni nu s-ar fi gândit să se întoarcă dezinteresat și să nu dea atenție deplină veștilor.

Acest crainic cu clopotul lui nu mai există de mult timp. Dar și astăzi există un crainic, un mesager, care are să ne facă o comunicare foarte importantă. Vestea lui trebuie să o ascultăm neapărat. Trebuie să o primim în inimă și conștiință. Această Persoană care cheamă este Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii. Vestea Lui este: „Cine ascultă cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis, are viața veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață”. Ai auzit deja această veste – și ai crezut-o? O veste mai bună și mai importantă nu a fost niciodată spusă! Totuși, nu este suficient doar să auzi această veste; trebuie să o accepți ca păcătos pierdut, trebuie să-L primești pe Domnul Isus ca Salvator și să crezi în lucrarea Sa de mântuire de la Golgota.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

ALEGE SĂ TRĂIESTI ÎN PACE!

„Trăiţi în pace, şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi” (2 Corinteni 13:11)

     Când Domnul Isus i-a trimis pe ucenicii Săi în lume să propovăduiască Evanghelia, El le-a spus să meargă în fiecare cetate, să găsească o casă primitoare în care să stea, și să spună „Pace vouă!” Dacă erau primiți, puteau rămâne acolo să-și facă lucrarea. Dacă nu, trebuiau să plece și să scuture praful acelui loc de pe picioare (vezi Matei 10:11-15).

De ce a spus Domnul Isus așa? Pentru că, în loc să stai acolo unde ești tolerat, ar trebuie mai degrabă să mergi acolo unde ești apreciat. Nu trebuie să-ți pierzi timpul cu cei ce nu vor să fie ajutați. Dacă rămâi acolo unde există ceartă, nu poți fi eficient. Cearta îl întristează pe Duhul Sfânt. Când pacea dispare, dispare și Duhul Sfânt – și El este cel care face de fapt lucrarea!

Întrebare: când ți-L imaginezi pe Domnul Isus lucrând în alții, cum Îl vezi? Cu siguranță nu lucrând în grabă și sub stress, așa cum suntem noi deseori. Nu-i așa că ți-L imaginezi făcând lucrarea calm, cu o pace profundă și de neclintit? Aceasta este o trăsătură pe care și tu trebuie s-o dezvolți. Ca ambasadori ai lui Hristos, noi trebuie să ne asemănăm tot mai mult cu Stăpânul nostru în relațiile cu ceilalți.

Pavel scrie: „Trăiţi în pace, şi Dumnezeul dragostei [Care este izvorul afecțiunii, al bunăvoinței, al dragostei și al bunătății față de oameni] şi al păcii va fi cu voi”. Când recurgi la forță, la ceartă, la intimidare, la mânie și la constrângere, ești pe cont propriu. Dar când dai dovadă de afecțiune, de bunăvoință, de dragoste și de bunătate față de oameni, Dumnezeu a promis că va fi cu tine.

Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este – alege „să trăiești în pace”!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Luca 4.16-30

    Vedem lucrarea Domnului debutând la Nazaret, locul unde fusese crescut. Mărturia noastră începe în căminul nostru, între cunoscuţii noştri. Probabil că vom avea mai mult curaj pentru a-i evangheliza pe păgâni decât avem pentru a lua o poziţie înaintea celor care ne cunosc.

    În sinagogă, învăţătorul divin citeşte pasajul din Isaia care Il recomandă ca Mesagerul harului. El proclamă captivilor deschiderea închisorilor (Isaia 61.1 şi 42.7). Dacă celor din închisori li s-ar vesti amnistierea şi punerea în libertate, cum ne-am putea oare imagina ca unii să mai prefere captivitatea; ca alţii să îndrăznească să se bizuie mai degrabă pe nevinovăţia lor, aşteptând cumva să fie eliberaţi pe cale legală; ca mulţi, din contră, să spună: «aceasta nu-i pentru mine, sunt prea vinovat» şi, în sfârşit, ca mulţi să refuze să creadă vestea graţierii? Sunt atitudini nebuneşti, foarte nesigure … şi totuşi frecvente la cei care refuză mântuirea. Dar unii dintre cei prinşi de Satan au primit cu bucurie oferta eliberării. Voi cu care dintre aceşti prizonieri vă asemănaţi? Tristul sfârşit al acestui episod ne prezintă în ce fel au răspuns acelor „veşti bune” locuitorii Nazaretului – exponenţi ai întregului popor.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Vedeți ce dragoste ne-a dăruit Tatăl: să fim numiți copii ai lui Dumnezeu.
1 Ioan 3.1

Care este felul de dragoste pe care Tatăl ne-a dăruit-o? Este o dragoste care a fost trezită de nevoia noastră? Suntem prea înclinați să credem că dragostea Tatălui își derivă caracterul din faptul că noi – creaturi păcătoase și nevrednice de harul divin – putem acum sta înaintea Lui în relația de copii preaiubiți. Dacă aceasta este singura noastră concepție cu privire la dragostea Lui înseamnă că trebuie să știm câte ceva despre adâncimea ei, însă nu cunoaștem nici înălțimea, nici lungimea și nici lățimea ei.

Dragostea își are caracterul principal de la Cel care iubește, nu de la cei care sunt iubiți. Prin urmare, bucuria noastră cea mai înaltă nu este că noi suntem obiecte ale dragostei divine, măcar că nu trebuie să uităm niciodată dragostea care ne-a făcut copii ai lui Dumnezeu. Ne bucurăm deci nu doar în dragostea care este de la Dumnezeu, ci în Dumnezeul care este dragoste. El ne iubește așa cum doar Dumnezeu, care este dragoste, poate iubi. Mai mult, Îl binecuvântăm pe Tatăl nu doar pentru că suntem iubiți de El, ci fiindcă Tatăl Însuși ne iubește și fiindcă El ne iubește așa cum doar Tatăl, care este Dumnezeu, poate iubi.

Ne putem deci întreba dacă înțelegem cu adevărat „ce fel de dragoste” este dragostea Tatălui. Vorbim unii cu alții despre dragostea Lui, cântăm despre această dragoste, ne bucurăm de ea, însă cunoaștem noi întinderea și felul ei? Măreția ei este cu siguranță deasupra oricărei înțelegeri a noastre, însă frumusețea și dulceața ei nu sunt deasupra contemplării și savurării noastre, deoarece contemplăm splendoarea numelui Tatălui descoperită în strălucirea minunată a Fiului. În Fiul învățăm ce înseamnă cu adevărat dragostea Tatălui.

W J Hocking

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Șadrac, Meșac și Abed-Nego au răspuns împăratului Nebucadnețar: „Noi n-avem nevoie să-ți răspundem la cele de mai sus”.
Daniel 3.16

Fermitatea credinței

Plini de tact spiritual, dar și de fermitate, acei trei tineri iudei au dat împăratului un răspuns ferm care a dovedit credința lor în Dumnezeul cel viu și adevărat. N-a mai fost nevoie ca fanfara să mai cânte. Acei trei tineri au fost gata mai bine să plătească supremul preț, decât să se dovedească necredincioși față de Dumnezeu. Ei au fost ferm hotărâți să meargă contra curentului închinării false.

Scriptura ne avertizează despre leul care răcnește: „Fiți treji și vegheați! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită”. Leul este considerat unul din animalele cele mai feroce (violent, sângeros), nu cel mai puternic. Leul este un simbol al împărăției. Pe cât este leul de feroce când este în activitate, pe atât de liniștit este când se culcă. Există vreun animal în stare să se apropie de leu în timp ce doarme și să-l atace? Nu! Leul răspândește mai multă teamă când se odihnește. Pe plan spiritual – mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu! – credinciosul are un scut: credința în Acela care este mai presus de toate cele văzute și nevăzute. Credința celor trei tineri în fața primejdiei de moarte a fost energia divină, care le-a dat puterea să rămână neclintiți. Această energie nu venea din puterea lor proprie, ci era lucrarea lui Dumnezeu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

ASCULTĂ GLASUL LUI DUMNEZEU

„Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: „Iată drumul, mergeţi pe el!” (Isaia 30:21)

     Unul dintre cei mai mari predicatori din Anglia s-a hotărât să nu mai meargă în America pentru a vorbi la o conferință importantă din cauza sănătății tot mai precare a soției sale. Deși biletul era deja cumpărat, vaporul a pornit fără el; astfel,  J. Stuart Holden a ratat o ocazie de aur în cariera sa înfloritoare de predicator. El era un soț iubitor și s-a dedicat îngrijirii soției sale, încercând să nu se gândească la ceea ce rata de partea cealaltă a Atlanticului.

Adevărul e că suntem ușor dezamăgiți atunci când planurile ni se năruiesc; ne descurajăm prea ușor când ratăm „mari oportunități în carieră” și văicăreala noastră dovedește că nu-L cunoaștem pe Dumnezeu așa cum spunem. Asemenea ratări, mici neîmpliniri sau regrete, care presupun amânări – sunt însă deseori folosite ocrotitor de Tatăl nostru ceresc. Cu siguranță că pentru Holden așa a fost, astfel că el n-a mai pus niciodată la îndoială momentul ales de Dumnezeu. De ce? Fiindcă acel bilet era rezervat pe un vas de lux ce nu se putea scufunda: Titanic!

Astăzi se vorbește atât de mult în biserică despre faptul că ne putem ajuta singuri, încât providența și călăuzirea sunt rareori pomenite. Dar concluzia este că noi nu stabilim planul lui Dumnezeu pentru viața noastră, ci îl descoperim. De cele mai multe ori nu înțelegem felul în care ne conduce, și numai retrospectiv vedem mâna Sa la lucru.

Pavel a scris: „Nădăjduiesc să vă văd în treacăt, când mă voi duce în Spania…” (vezi Romani 15:24). Dar nu a reușit niciodată să ajungă acolo; în schimb, a ajuns la închisoare. Acela a fost locul de unde și-a scris epistolele.

Așadar, iată o întrebare: dacă crezi cu adevărat că Dumnezeu îți călăuzește pașii – de ce pui întrebări, de ce ai îndoieli și de ce te plângi?