Mana Zilnica

Mana Zilnica

4 Iunie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Luca 14.1535

Toţi cei invitaţi la această cină mare se întrec în a găsi scuze cât mai neplauzibile. Se duce oare cineva să vadă un ogor abia după ce la cumpărat? Sau încearcă cineva puterea boilor doar după ce ia cumpărat? Iar cât despre cel care tocmai se căsătorea, acesta putea săşi aducă tânăra soţie la sărbătoare. Refuzând invitaţia, ei nu numai că au pierdut sărbătoarea, dar lau jignit pe stăpânul casei.

La marea cină a harului Său, Dumnezeu a invitat mai întâi poporul iudeu, apoi, după ce aceştia Lau refuzat, ia invitat pe toţi aceia care nuşi puteau ascunde sărăcia, infirmitatea şi mizeria. Şi asemenea fiinţe vor umple cerul Său (comp. v. 21b cu v. 13). Încă au mai rămas locuri libere … al vostru, dacă nu laţi ocupat deja.

Versetul 26 ne arată simplu că, dacă cineva era împiedicat să devină ucenicul lui Hristos, inclusiv de părinţii lui, atunci acel obstacol trebuia mai degrabă urât. Trebuie întâi să vii la El (v. 26), apoi după El (v. 27). Vrăjmaşul însă este deosebit de periculos. Este o nebunie ca cineva să se pună la drum fără să fi socotit mai întâi costul: iar acesta este mare, pentru că este vorba de a renunţa la tot ce are (v. 33). Dacă cineva poartă crucea, nu se mai poate încărca şi cu alte bagaje; câştigul însă este incomparabil: este Hristos Însuşi (Filipeni 3.8).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Unul dintre ei l-a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă. Și Isus, răspunzând, a spus: „Lăsați, până aici!”. Și, atingându-i urechea, l-a vindecat.
Luca 22.50,51

Doctorul preaiubit este cel care ne relatează această scenă mișcătoare din grădina Ghetsimani. Crucea, cu toată teroarea și rușinea ei, își arunca umbra asupra sufletului Mântuitorului. Oamenii veniseră să-L prindă, iar trădătorul a folosit un sărut pentru a-L arăta pe Cel pe care Îl căutau. Nimeni n-ar fi putut să pună mâna pe El, dacă El Însuși nu ar fi îngăduit acest lucru. La auzul glasului Său, cei care voiau să-L prindă au căzut la pământ, iar El ar fi putut să plece nestingherit. Venise însă pentru a Se da pe Sine Însuși ca jertfă de ispășire, de aceea S-a lăsat prins.

Cei din jurul Său nu erau însuflețiți de același duh. Petru, cu inițiativa lui obișnuită, a scos o sabie și i-a tăiat urechea dreaptă lui Malhus, slujitorul marelui preot. Cât de diferit de Domnul este chiar și cel mai nobil dintre discipolii Săi! Să remarcăm harul Mântuitorului! El l-a mustrat pe ucenic pentru râvna lui nesfântă, după care a vindecat urechea slujitorului. Luca este cel care ne descrie această acțiune minunată a harului vindecător, iar Ioan este cel care ne descoperă numele celor implicați. Într-adevăr, nu există nicio limită pentru harul Domnului nostru Isus Hristos! El a fost Slujitorul devotat nevoilor și suferinței omului nu doar în timpul slujirii Sale, ci și atunci când norii întunecați au venit asupra Lui, la sfârșitul acestei slujiri.

Un vrăjmaș este vindecat și binecuvântat! Se poate vedea așa ceva în istoria omului? Și totuși aceasta este esența evangheliei! Citim aceste cuvinte în Coloseni 1.21,22: „Și pe voi, care odinioară erați străini și vrăjmași în gândire, prin lucrări rele, acum dar v-a împăcat în trupul cărnii Lui, prin moarte, ca să vă prezinte sfinți și fără pată și de neînvinuit înaintea Lui”.

W W Fereday

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Le-a slobozit pe cel ce fusese aruncat în temniță pentru răscoală și omor și pe care-l cereau ei; iar pe Isus L-a dat în mâinile lor, ca să-și facă voia cu El.
Luca 23.25

Împlinirea voii Tatălui

Purtarea oamenilor față de Domnul Isus Hristos este cea mai clară dovadă a decăderii totale a omului și a răutății care-l stăpânește. Pilat i-a pus pe oameni să aleagă între Isus și Baraba, care era un tâlhar, dar mulțimea a strigat într-un glas: „La moarte cu Omul acesta, și slobozește-ne pe Baraba!”. Iată voința omului păcătos!

Crucea lui Hristos arată că omul nu-L vrea pe Dumnezeu nici chiar atunci când vine la el în har. Și lepădând pe Hristos, omul se arată așa cum este: vrăjmaș al lui Dumnezeu. Omul este insensibil, este mort față de realitățile lui Dumnezeu.

Domnul Isus nu a rămas străin față de starea decăzută a omului. Întreaga Sa voință, întreaga Sa lucrare a fost ca omul să poată fi adus în fața lui Dumnezeu ca un răscumpărat pentru veșnicie. Însă pentru aceasta, Domnul și Mântuitorul nostru a trebuit să accepte să fie dat în mâinile lor, a trebuit să sufere crucea cu toate urmările ei. Lucrarea de împlinire a voii Tatălui ceresc a stat în prim-plan în viața Mântuitorului. Și ca o încununare a acestei mărețe lucrări a Domnului, Dumnezeu are astăzi mulți fii. Se numără și cititorul printre ei?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

MESERIA DE PĂRINTE SI LUPTA PENTRU CONTROL

„Nu întărâtați la mânie pe copiii voştri…” (Efeseni 6:4)

     Dacă și când copilului tău adolescent nu-i place să-i spui ce să facă, relaxează-te: e un lucru normal. Și nu e ceva specific adolescenților; totul începe mult mai devreme. Un psiholog povestea despre mama unei fetițe de patru ani care pretindea să i se facă totul pe plac. Mama i-a spus: „Eu sunt șefa ta, am responsabilitatea să te conduc și asta am de gând să fac!” Micuța Jenny s-a gândit câteva clipe la cuvintele mamei sale, apoi a întrebat: „Cât timp trebuie să fie așa?” Deja, la vârsta de patru ani, tânjea după ziua în care nimeni nu avea să-i mai spună ce să facă. E un instinct pus în noi de Dumnezeu.

Unul dintre primele lucruri pe care i le-a spus Dumnezeu lui Adam și Evei a fost: „Stăpânește pământul.” Așadar, sarcina ta ca părinte este să ții frâiele strâns la o vârstă fragedă și să slăbești strânsoarea pe măsură ce copilul crește și învață… Aceasta este una din cele mai delicate responsabilități ale tale ca părinte. Puterea acordată prea devreme poate duce la răzvrătire. E nevoie de înțelepciune să știi când și cât de mult să slăbești frâul, iar dătătorul înțelepciunii este Dumnezeu (vezi Iacov 1:5).

Dacă te rogi, observi și asculți atent, vei începe să vezi punctele critice din viața copilului tău. Pavel scrie: „Nu întărâtați la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i, în mustrarea şi învăţătura Domnului.” Și, pentru tine ca părinte, acesta poate fi cel mai bun sfat pe care îl vei primi vreodată!


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: