Mana Zilnica

Mana Zilnica

7 Iunie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Luca 16:1-13

Ne uimeşte acest stăpân care la aprobat pe administratorul necinstit, aşa cum ne uimeşte şi concluzia Domnului: „Faceţivă prieteni prin bogăţia nedreptăţii”  (v. 9). Dar chiar acest cuvânt, „nedreptate”, oferă cheia parabolei. Nimic nui aparţine omului în lumea aceasta. Bogăţiile pe care pretindem că le posedăm sunt, în realitate, toate ale lui Dumnezeu; sunt deci „bogăţii nedrepte”. Pus pe pământ ca administrator, omul sa purtat ca un hoţ. El a folosit în interesul lui, pentru aşi satisface poftele, tocmai lucrurile pe care Dumnezeu i le dăduse pentru aI sluji Lui. Totuşi, el încă mai poate să se pocăiască şi să folosească pentru alţii bunurile pe care Proprietarul divin i lea încredinţat.

Administratorul din capitolul 12.42 fusese credincios şi chibzuit; cel de aici, deşi necredincios, lucrează totuşi cu chibzuinţă, fapt recunoscut de stăpânul lui. Dacă oamenii din lume se arată atât de prevăzători, nar trebui noi, care suntem „fiii luminii”, să ne gândim mai mult la adevăratele bogăţii (v. 11; cap. 12.33)?

Versetul 13 ne aminteşte că nu avem două inimi: una pentru Hristos şi alta pentru Mamona şi pentru lucrurile lumii. Pe cine vrem noi să iubim şi cui dorim săi slujim? (1 Împăraţi 18.21).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Balaam a văzut că era bine în ochii Domnului să binecuvânteze pe Israel și n-a mers, ca în alte dăți, să-l întâmpine cu descântece, ci și-a îndreptat fața spre pustie. Și Balaam și-a ridicat ochii și l-a văzut pe Israel locuind în corturi, după semințiile sale. Și Duhul lui Dumnezeu a fost peste el.
Numeri 24.1,2

Balaam începe să privească la poporul lui Dumnezeu și îl vede locuind în corturi. Această viziune, potrivită felului în care Dumnezeu vedea poporul, constituie ocazia pentru Duhul Sfânt să vorbească astfel: „Ce frumoase sunt corturile tale, Iacove, și locașurile tale, Israele! Ca văile se întind” (versetele 5 și 6). El privește la poporul lui Dumnezeu și vede frumusețea lui. Pe de o parte avem poporul jos, preocupat cu tot felul de lucruri nechibzuite, iar pe de altă parte avem această scenă sus, în înălțime.

Așa stau lucrurile și cu noi: suntem preocupați cu gândurile noastre deșarte; acuzatorul vorbește împotriva noastră, însă nimic nu are efect, fiindcă Dumnezeu lucrează pentru noi. Nu mă refer acum la faptul că Dumnezeu ne-a îndreptățit, ci la ceva mai mult decât atât, adică la frumusețea pe care El o vede în noi și la sursa nesecată de înviorare a poporului lui Dumnezeu – „Toate izvoarele mele sunt în Tine” (Psalmul 87.7). Dumnezeu scoate acest lucru în evidență pe deplin, folosindu-Se de intențiile rele ale lui Balac și ale lui Balaam.

Vedem în aceste capitole cum omul lucrează potrivit voii lui Satan și cum așteaptă totuși puterea și intervenția lui Dumnezeu. Prin urmare, totul este confuzie; și întotdeauna va fi așa. Însă, în momentul în care copiii lui Dumnezeu își iau locul potrivit înaintea Lui, nu mai există nicio confuzie, nicio nedumerire – calea devine pe cât se poate de clară.

Fie ca Duhul Sfânt să ne facă să ne însușim acea trăsătură particulară Adunării lui Dumnezeu, care constituie puterea sfințeniei și a mângâierii ei: „Domnul Dumnezeul său este cu el și strigătul unui împărat este în mijlocul lui” (Numeri 23.21)!

J N Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… Și Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre …
1 Corinteni 10.13

„Locul acesta este ocupat”

La sfârșitul secolului al VIII-lea, în nordul Angliei trăia un profesor de istorie și teolog creștin, foarte devotat, cunoscut sub numele de Bede. Într-o zi s-au apropiat de el niște călugări, care se luptau cu ispitele și care veniseră să caute sfaturi. Bede le-a spus: „Știu despre ce vorbiți. Când ispita îmi bate la ușa inimii, răspund întotdeauna: «Locul acesta este ocupat», și cu aceasta ea pleacă”.

Cu secole înainte, când Moise a auzit bătaia ispitelor la ușa inimii sale, nu le-a lăsat acestora niciun loc pentru a se cuibări. Biblia ne revelează cele ce s-au petrecut în inima lui Moise. În primul rând, credința l-a determinat să spună „nu” lumii și întregii glorii a Egiptului. În al doilea rând, el „a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu”. Și în final, „el socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăție decât comorile Egiptului”. Acesta era calculul clar al credinței că adevărul și neprihănirea vor aduce răsplătiri veșnice.

Problemele sunt aceleași și pentru noi astăzi. Trebuie să ne mărim dragostea pentru Hristos, pentru dreptate și astfel plăcerile păcatului vor fi repede respinse în favoarea bucuriei eterne și a păcii divine. Fie ca inimile noastre să fie umplute cu Hristos și Cuvântul Său! Apoi, când ispita va bate la ușa noastră, să spunem imediat: „Locul acesta este ocupat”.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CÂND ESTI CRITICAT

„Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri…” (1 Petru 2:23)

     Când vorbim de critica constructivă, încearcă să înveți din ea și să devii mai înțelept. Când vorbim însă de critica nejustificată, amintește-ți că și Domnul Isus a fost criticat, așadar nu ești singur. Când ești tentat să te lași pradă resentimentelor și să ripostezi, citește aceste versete: „Dacă suferiţi cu răbdare, când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu. Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi, şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui. „El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug”. Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător.” (v. 20-23).

O povestire interesantă despre Abraham Lincoln spune că în timpul Războiului Civil, el a semnat un ordin prin care câteva regimente erau transferate… dar Secretarul de Război, Edwin Stanton a refuzat să-l execute, numindu-l pe președinte nebun. Când a auzit, Lincoln a răspuns: „Dacă Stanton a zis că sunt nebun, înseamnă că așa este, fiindcă aproape tot timpul are dreptate, și el spune ce gândește. Voi merge să mă conving singur.” Așa a făcut, iar când Stanton l-a convins că ordinul era o greșeală, Lincoln l-a retras în liniște. O parte din măreția lui Lincoln a stat în capacitatea sa de a se ridica deasupra josniciei,  a opiniei personale și a sensibilității față de părerea altora. El nu se simțea prea ușor ofensat.

A acceptat critica și, făcând astfel, a demonstrat una din calitățile marilor personalități: smerenia. Așadar, ai fost criticat? Fă din critică o ocazie de a învăța, nu de a pierde!


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: