Mana Zilnica

Mana Zilnica

29 Iunie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Luca 24:13-35

Doi ucenici merg trişti pe drumul spre Emaus. După ce şiau pierdut speranţa pământească întrun Mesia pentru Israel, se întorc acum la câmpurile şi la treburile lor (Marcu 16.12). Misteriosul străin care li Se alătură le va schimba însă complet firul gândirii. El începe prin a se mira de lipsa lor de pricepere şi de necredinţa lor (v. 25). Acestea două merg adesea împreună. Şi de câte ori neştiinţa noastră nu rezultă din faptul că noi nu ne încredem (Evrei 11.3)! Apoi Domnul le deschide Scripturile acestor doi însoţitori de drum şi le dezvăluie în ele „cele despre El” (v. 27). Să nu uităm niciodată aceasta: cheia Vechiului Testament şi în special a profeţiilor constă în aL căuta în ele pe Isus!

Remarcaţi cum Domnul Se lasă reţinut de cei care au nevoie de El: „a intrat ca să rămână” cu aceşti doi ucenici (v. 29). Deam putea avea şi noi această experienţă! Şi mai ales atunci când suntem descurajaţi şi când împrejurările au luat o întorsătură nedorită de noi, să învăţăm în prezenţa Lui să le acceptăm aşa cum sunt. Încurajarea pe care neo dau Scripturile (Romani 15.4: „încurajarea Scripturilor”) ne va îndrepta apoi gândurile spre un Mântuitor viu şi ne va face inimile să ardă.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și Domnul i-a zis lui Moise: „Scrie aceasta spre aducere-aminte în carte și spune lui Iosua că voi șterge de tot amintirea lui Amalec de sub ceruri”. Și Moise a zidit un altar și i-a pus numele: „Domnul, steagul meu”. Și a zis: „Pentru că Domnul a jurat, Domnul va purta război cu Amalec din generație în generație”.
Exod 17.14-16

Cred că mulți dintre noi, după ce am înțeles necesitatea dependenței de Domnul, am crezut că o singură biruință împotriva lui Satan este suficientă. Lucrurile însă nu stau deloc așa. Avem promisă certitudinea biruinței, însă nu ni se promite niciodată încetarea conflictului, atâta vreme cât ne aflăm încă în pustie. Dumnezeu a promis că îl va zdrobi pe Satan sub picioarele noastre, așa cum i-a promis lui Israel că va șterge de tot amintirea lui Amalec de sub ceruri; totuși, El a spus că va purta război cu Amalec din generație în generație.

Până va veni Hristos și până Satan va fi legat, trebuie să ne așteptăm mereu la conflict, nu la robie față de faraon în Egipt, ci la război cu Amalec în pustie. Avem însă mângâierea dată de faptul că Domnul este Cel care poartă războiul, deși o face prin noi și noi suntem cei care trebuie să luptăm. Este războiul Domnului împotriva lui Satan – iată lucrul care ne întărește. Avem însă de purtat o bătălie, de aceea trebuie să fim într-o stare de dependență neîncetată. De îndată ce nu mai suntem dependenți, avem de suferit.

Biruința este schimbată în închinare – „Moise a zidit un altar, pe care l-a numit Iahve-Nisi [Domnul este steagul meu]”. Când biruința nu conduce la închinare, atunci ne despărțim de Dumnezeu imediat după ce am dobândit biruința. Cât de trist este să vedem cum biruința conduce adesea doar la bucurie, și nu la o mai mare dependență de Dumnezeu și la o mai îmbelșugată savurare a Lui! Să contemplăm căile Lui minunate și să descoperim în ele tot mai mult adâncimile dragostei Sale divine!

J N Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Nimeni să nu-ți disprețuiască tinerețea; ci fii o pildă pentru credincioși: în vorbire, în purtare …
1 Timotei 4.12

Lucrarea unui tânăr

Înainte de a pleca în această nouă misiune, a apelat la țarul Rusiei pentru sprijin. Mai mult ca sigur că Tischendorf s-a întrebat cum avea să fie primit el, un teolog protestant, în Rusia, o țară întinsă, care practica religia ortodoxă. Din fericire, Rusia parcurgea atunci o perioadă de schimbări și reforme. Importanța acordată instruirii dusese la fondarea Bibliotecii imperiale din St. Petersburg în 1795 de către împărăteasa Ecaterina a II-a. Fiind prima bibliotecă publică a Rusiei, ea a pus la dispoziția a milioane de cititori o uriașă cantitate de informații tipărite. Considerată una dintre cele mai mari biblioteci a Europei, Biblioteca imperială avea totuși un inconvenient. După 50 de ani de la înființarea ei, biblioteca nu dispunea decât de 6 manuscrise ebraice, ceea ce nu-i permitea să satisfacă interesul tot mai mare din Rusia pentru studierea limbilor originale ale Bibliei. Ecaterina a II-a trimisese erudiți la universități europene să studieze ebraica. La întoarcerea lor în țară, s-au introdus cursuri de ebraică în cele mai importante seminarii ortodoxe rusești și, pentru prima dată, învățații ruși au început să lucreze la o traducere exactă a Bibliei din ebraica veche în limba rusă. S-au confruntat însă cu lipsa resurselor financiare și chiar cu împotrivire din partea conducătorilor conservatori ai bisericii.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

LUCRAREA DE MÂNGÂIERE (1)

„Dumnezeu… ne mângâie… pentru ca… să putem mângâia…” (2 Corinteni 1:3-4)

     Cu ani în urmă, o doamnă a vizitat un orfelinat și a întrebat-o pe directoare: „Există vreun copil pe care nimeni nu s-a oferit să-l adopte?” Directoarea a răspuns: „Da! E o fetiță de zece ani, care arată rău și e cocoșată!” Doamna a spus: „Ea e copilul pe care-l vreau!” Treizeci și cinci de ani mai târziu, directorul departamentului de Inspecție a Orfelinatelor din Iowa a transmis următorul raport cu privire la această facilitate, aflată în subordinea statului: „Acest cămin este impecabil. E curat, mâncarea este bună, copiii sunt bine îngrijiți, iar atmosfera este diferită față de tot ce am experimentat vreodată. Directoarea, Mercy Goodfaith, are un suflet din care emană dragostea, și are niște ochi atât de frumoși că am uitat că nu e tocmai frumoasă… ori că e cocoșată!” Pentru că un bun samaritean avusese curajul să iubească și să îngrijească o fetiță pe care ceilalți o ignoraseră, Mercy Goodfaith a ajuns să răspândească ea însăși acea dragoste față de alți o sută de orfani!

Pavel a scris: „Dumnezeu… ne mângâie… pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz.” Și Billy Graham adaugă: „Cei ce au suferit cel mai mult pot cel mai bine să-i mângâie pe alții, și să empatizeze cu necazurile lor, din cauza experienței pe care au avut-o. Suferințele noastre pot fi greu de îndurat, însă scopul nostru ar trebui să fie acela de a învăța tot ce putem din ceea ce suntem chemați să îndurăm, pentru a putea împlini lucrarea mângâierii așa cum a făcut-o Domnul Isus. „Prin faptul că El Însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi” (Evrei 2:18). Cel ce suferă devine cel ce mângâie în slujirea Domnului.”

Astăzi, tu poți fi unul din aceștia!


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: