Mana Zilnica

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și, cum a fost în zilele lui Noe, tot astfel va fi și în zilele Fiului Omului.
Luca 17.26

În zilele lui Noe, nelegiuirea domnea peste tot pământul. Oamenii comiteau răul intenționat și continuu. Pământul era plin de violență, până acolo încât Dumnezeu l-a declarat în întregime stricat (Geneza 6.1-12).

Totuși Noe a găsit har înaintea Domnului (versetul 8). Este semnificativ faptul că Noe și familia lui sunt un exemplu în concordanță cu întreaga Scriptură cu privire la principiul că nimeni nu poate obține favoarea lui Dumnezeu prin fapte. În același timp observăm că respectul lui Noe pentru Domnul a produs trăsăturile evlavioase ale vieții sale (versetul 9). Întâi de toate, el era drept. Acest lucru înseamnă că el se comporta în mod onorabil cu oricine. Nu făcea diferențe între oameni, ci dorea să se poarte drept în fiecare situație. Noe era de asemenea integru, adică fără vină în fiecare aspect al vieții sale publice. Mai mult, Noe umbla cu Dumnezeu, ceea ce sugerează că el căuta căile lui Dumnezeu și dorea să meargă în direcția în care duceau ele.

Aceste trăsături sunt cu atât mai luminoase cu cât ele au strălucit într-o lume extrem de întunecată. Ele sunt de asemenea un model pentru noi, creștinii, fiindcă trăim într-o lume care se îndreaptă și ea cu repeziciune către o altă zi a judecății. Nu trebuie să disperăm atunci când întunericul pare atât de gros și nu trebuie să uităm de păcătoșii care au nevoie să dea răspuns chemării lui Dumnezeu la pocăință, ci trebuie să manifestăm trăsăturile lui Hristos, la fel cum Noe a făcut. Duhul Sfânt ne va da putere să trăim în integritate, să iubim dreptatea și să facem ceea ce este plăcut înaintea lui Dumnezeu. Astfel, vom umbla cu Dumnezeu, mergând pe o cale evlavioasă și strălucind ca lumini în mijlocul acestei lumi.

S J Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Știu, Doamne, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, când umblă să-și îndrepte pașii spre țintă.
Ieremia 10.23

Tânărul și peștera

Când tânărul și-a recăpătat cunoștința, era lovit și avea dureri, însă din fericire nu avea răni majore. Lanterna zăcea spartă în bucăți, iar el era cufundat în întunericul gros. A găsit în buzunar câteva chibrituri pe care le-a aprins pe rând doar ca să lumineze puțin. Cu toate că lumina lor a fost mică, și-a dat seama de adâncimea prăpastiei unde a căzut și că era imposibil să urce înapoi. Tremurând de frig și de groază, cu greu a îndrăznit să se miște, îngrozit că ar putea cădea din nou. În cele din urmă, s-a târât atent pe mâini și genunchi. I se părea că ar fi fost îngropat de viu, simțea că moartea este pe aproape. În disperarea și agonia în care se afla, i-au trecut prin fața ochilor păcatele vieții și a început să strige la Dumnezeu pentru îndurare, nu pentru salvarea trupului, întrucât știa că acest lucru era imposibil, ci pentru mântuirea sufletului său.

Dar soarta omului nu este în puterea lui; Dumnezeu a ascultat suspinul acestui suflet. Amintindu-și unele cuvinte din Biblie, tânărul și-a încredințat sufletul în mâinile Mântuitorului. Acele adevăruri de preț i-au luminat inima rece și întunecată. Și același lucru se va întâmpla cu oricine se ocupă cu citirea cuvintelor Scripturii.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TINE SEAMA DE AVERTIZĂRI

„Un om care se împotriveşte tuturor mustrărilor va fi zdrobit deodată şi fără leac.” (Proverbe 29:1)

     În revista oficială a Institutului Naval, Frank Koch a scris un articol despre un conflict maritim neobișnuit. O navă de luptă se pregătea de manevre pe o vreme grea. Puțin după apusul soarelui, marinarul de cart a raportat o lumină în depărtare. Căpitanul i-a comunicat să trimită un mesaj: „Pericol de impact. Vă rugăm să schimbați cursul cu douăzeci de grade.” Câteva minute mai târziu, a venit înapoi răspunsul: „Rugăm schimbați voi cursul!” Căpitanul, nervos, a ordonat trimiterea unui nou mesaj: „Aici căpitanul. Schimbați cursul cu douăzeci de grade.” Din nou a sosit răspunsul: „Aici un marinar, clasa a doua. Ar fi bine să vă schimbați voi cursul.” Furios deja, căpitanul a lansat o ultimă amenințare: „Aici navă de luptă. Schimbați-vă cursul!” Și a primit de îndată următorul mesaj: „Aici farul. Schimbați voi cursul!” Și abia atunci căpitanul a schimbat cursul navei!

E o nesăbuință să ignori semnalele care te avertizează că ești în pericol. Ele pot lua diferite forme: simptomele unei probleme de sănătate, conflict marital prelungit, copii răzvrătiți, datorii excesive, obiceiuri ce distrug sufletul, stresul care te leagă de mâini și de picioare… Lista poate continua. Nu contează dacă ai succes, dacă ești influent și ocupat, când Dumnezeu îți trimite o avertizare și îți spune să-ți schimbi direcția, dacă ești înțelept, nu te vei tocmi… ci vei face lucrul acela degrabă. Haide să punem problema într-un mod mai personal.

Te-a confruntat Dumnezeu în ultima vreme cu privire la vreun aspect greșit din viața ta, însă tu te opui în continuare? Sau amâni rezolvarea? Să știi că lucrurile îți vor merge bine când te întorci spre El, nu când Îi întorci spatele!

Așa că, ține seama de avertizările Lui!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Fapte 3:12-26

Aflând de vindecarea omului neputincios, mulţimea curioasă dă buzna. Toţi sunt plini de uimire şi de admiraţie (v. 10). Petru însă le abate imediat atenţia de la sine însuşi şi de la Ioan, punând minunea în dreptul puterii Numelui Isus. Această lucrare demonstra în mod strălucit viaţa şi puterea în înviere a Celui pe care ei Îl dăduseră morţii. Laţi tăgăduit pe Cel Sfânt şi Drept, le declară apostolul, nu pentru ai condamna, ci ca unul care a înţeles din experienţă ruşinea acestui păcat (v. 14; Luca 22:57). Ştiu că în neştiinţă aţi făcut aşa (v. 17), adaugă el, confirmând cuvântul Mântuitorului de pe cruce: Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac (Luca 23:34). Şi astfel, ocazia dată aici din nou iudeilor de a auzi Evanghelia şi de a se pocăi răspunde la această rugăciune a Domnului. Au în mijlocul lor mărturia Duhului Sfânt rostită prin gura lui Petru şi văzută în adunare (cap.2:44-47). Dacă naţiunea, recunoscându-şi păcatul, se întoarce acum la Dumnezeu, Domnul va putea reveni; dacă nu, ea nu va mai putea fi scuzată de acum încolo de neştiinţă.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și ați murmurat în corturile voastre și ați zis: „Pentru că Domnul ne urăște, ne-a scos din țara Egiptului, ca să ne dea în mâna amoriților, ca să ne nimicească. Unde să ne suim? Frații noștri ne-au înmuiat inima, zicând: «Poporul acela este mai mare și mai înalt decât noi; cetățile sunt mari și cu ziduri până la ceruri; ba am văzut acolo și pe fiii anachimilor»”.
Deuteronom 1.27,28

Ciudată dovadă a urii! Cât de absurde sunt argumentele necredinței! Cu siguranță că, dacă i-ar fi urât, nu era nimic mai ușor decât să-i lase să moară în Egipt, sub biciul ispravnicilor lui faraon. De ce să Se mai obosească cu ei? De ce să mai trimită cele zece plăgi asupra celor ce-i asupreau? De ce, dacă îi ura, nu făcuse ca apele Mării Roșii să se prăvălească asupra lor, așa cum se întâmplase vrăjmașilor lor? Într-un cuvânt, de ce toate aceste minunate triumfuri ale harului în beneficiul lor, dacă îi ura?

Dacă israeliții n-ar fi fost guvernați de duhul întunecat al necredinței, astfel de dovezi i-ar fi condus către o concluzie complet opusă celei căreia i-au dat glas. Nu există nimic sub ceruri atât de irațional ca necredința. Și, de cealaltă parte, nu este nimic atât de sănătos, de clar și de logic precum argumentele credinței.

Necredința conduce nu doar la concluzii complet greșite, ci și la murmure și la cârtire. Ea nu vede niciodată latura dreaptă a lucrurilor, nici pe cea luminoasă, ci este întotdeauna în întuneric, întotdeauna greșită, din simplul motiv că Îl scoate pe Dumnezeu din calcul și privește doar la împrejurări. Dacă ar fi avut credință, israeliții ar fi spus: «Chiar dacă cetățile au ziduri până la nori, Dumnezeul nostru este deasupra lor, căci El locuiește în cer. Dacă țara ar fi plină de uriași, ei vor fi ca pleava vânturată înaintea Aceluia care a făgăduit că va da țara Canaanului seminței lui Avraam, pentru o stăpânire veșnică».

C H Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ascultă sfaturile și primește învățătura ca să fii înțelept pe viitor!
Proverbe 19.20

Tânărul și peștera

În călătoria sa pe munte, tânărul excursionist ajunse la o peșteră a cărei intrare era blocată de niște scânduri pe care scria: „Pericol! Nu intrați!”. Cum neascultarea este o caracteristică a naturii noastre păcătoase, tânărul nu a ținut cont de avertizarea scrisă și a intrat în peșteră. La început, lumina slabă a lanternei străpungea cu greu întunericul dens. Dar pe măsură ce ochii i s-au obișnuit cu întunericul, a putut vedea stâncile ascuțite și o cărare pe care a început să meargă cu grijă. Toate păreau să decurgă bine un timp. Dar la un moment dat, tânărul a pășit în gol și a căzut într-o prăpastie, unde a zăcut inconștient câtva timp.

Mântuitorul a spus: „Cine umblă în întuneric nu știe unde merge” (Ioan 12.35). Iată marele adevăr care se repetă în viața oamenilor! O mulțime de oameni merg pe bâjbâite în întunericul păcatului: „Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte” (Proverbe 14.12). O altă mulțime merge pe bâjbâite la „lumina” slabă a unei religii, a unei tradiții, a unei datini…, iar la moarte cad în întunericul veșnic. Iată de ce Mântuitorul, care este Lumina lumii, ne cheamă să mergem la El și astfel vom putea umbla pe cărarea vieții ca unii care avem lumina dumnezeiască.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

POTI S-O FACI !

„Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” (Filipeni 4:13)

     Una din strategiile preferate ale lui Satan este să te facă să te simți incapabil de-a duce la bun sfârșit un lucru vrednic de laudă. El îți va aduce aminte de greșelile din trecut, așa încât, chiar dacă te străduiești, teama de eșec să te sâcâie… De regulă, toate acestea poartă denumirea de „sindromul eșecului.” Satan dorește să ai o părere atât de nefavorabilă despre tine, încât să nu mai ai deloc încredere.

În realitate, tu nu ai nevoie de încredere în tine însuți – ci în Dumnezeul care trăiește în tine! Fără lucrul acesta, ești ca un avion fără combustibil, care stă pe pistă: arăți bine, însă nu ai nicio putere. Prin Hristos, tu ai puterea de a face ceea ce nu ai face singur! Odată ce-ți însușești acest adevăr, de fiecare dată când Satan îți va zice „nu ești în stare de nimic bun”, răspunsul tău va fi: „Poate… dar Isus care locuiește în mine e în stare! Și o va face, pentru că mă bazez pe El, nu pe mine însumi. Cuvântul Său spune că voi „izbuti în tot ce voi face.” (vezi Iosua 1:7).

Când vrăjmașul îți spune: „Nu ești în stare să faci asta, așa că nici nu-ncerca – vei eșua din nou așa cum ai făcut și în trecut!”, răspunsul tău trebuie să fie: „E adevărat; fără Isus nu pot face nici măcar un singur lucru. Dar cu El și în El, pot face tot ce trebuie să fac.” Rostește  cuvintele  următoare, așează-le în inima ta și bazează-te pe ele astăzi: „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte. Sunt gata pentru orice și sunt pregătit să fac totul prin El, care-mi insuflă putere lăuntrică; sunt mai mult decât suficient în suficiența lui Hristos. Amin”!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Fapte 2:42-47; 3:1-11

Capitolul 2 se încheie cu un minunat tablou al adunării la începuturile ei. Ca şi astăzi, erau adunări pentru zidire, pentru închinare şi pentru rugăciune (v. 42). Noi însă limităm adesea viaţa adunării doar la aceste manifestări, când ea ar trebui extinsă şi în casele celor care o compun (v. 46).

Fiecare suflet a fost cuprins de teamă, afirmă versetul 43. Sobrietatea şi seriozitatea se pot armoniza în mod deplin cu bucuria semnalată la sfârşitul versetului 46.

În capitolul 3 vedem cum puterea Duhului Sfânt se manifestă nu numai în cuvintele apostolilor, ci şi în lucrările lor.

Cerând milostenie de la Petru şi de la Ioan, sărmanul olog aşezat la poarta Frumoasă a templului nu se aştepta nici pe departe la darul pe care avea săl primească: o vindecare miraculoasă prin credinţa în singurul Nume, al lui Isus. Ce am, aceasta îţi dau spune Petru (v. 6). Când este vorba de dat, noi ne gândim, în general, mai întâi la bani (v. 6) şi prea rar la inepuizabila comoară cerească, adică la cunoaşterea Mântuitorului, de care avem totuşi privilegiul să le facem parte celor din jurul nostru.

Ce schimbare pentru acest biet olog! Până atunci, el era la poartă, cu alte cuvinte, afară. Acum intră
în prezenţa lui Dumnezeu pentru aL lăuda (v. 8). Va mai sta vreunul dintre cititorii noştri încă la poartă?

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Isus deci, când a văzut-o plângând, și pe iudeii care veniseră cu ea plângând, a suspinat în duh și S-a tulburat în Sine. Și a spus: „Unde l-ați pus?”. Ei I-au spus: „Doamne, vino și vezi”. Isus plângea. Iudeii deci spuneau: „Iată cât îl iubea!”. Ioan 11:33-36

Îl vedem aici pe Fiul lui Dumnezeu, stând la mormântul lui Lazăr și plângând. El fusese adesea oaspete în casa din Betania, unde domnea o atmosferă cerească și plină de dragoste. Domnul găsise acolo odihnă, în mijlocul trudei Sale și a agitației din jurul Său. Acum lucrurile se schimbaseră, fiindcă un alt vizitator intrase în acel cămin: moartea, oaspetele nedorit, care adusese durere și întristare. În aceste împrejurări triste sosea acum Domnul Isus.

În Isaia 63.9 citim: „În toată strâmtorarea lor, El a fost strâmtorat”. Aceste cuvinte profetice și-au găsit de bună-seamă împlinirea aici. El a pătruns în toată durerea lor și a simțit întristarea lor așa cum nimeni altul nu o putea face. Nu doar că a fost cuprins de o neasemuită compasiune, însă a putut aduce speranță în această scenă a durerii și a morții. Acesta a fost de fapt scopul venirii Sale pe pământ. La apariția Sa, vrăjmașii trebuie să se risipească; El îi va birui pe toți și va triumfa asupra lor.

Hristos a venit ca să înlăture păcatul prin jertfa Sa. A venit pentru ca, prin moarte, să-l nimicească pe diavolul, care avea puterea morții. Mai mult, El a venit ca să aducă la lumină viața și neputrezirea, în această lume în care domneau păcatul și moartea. Scumpul nostru Mântuitor nu numai că a plâns cu cei care plângeau și nu numai că a simțit din plin durerea lor, ci a purtat toată povara păcatului și judecata dreaptă a lui Dumnezeu în trupul Său, pe lemn. Hristos a biruit și biruința Lui este a noastră. „Moartea a fost înghițită de victorie … Unde îți este boldul, moarte? … Mulțumiri fie lui Dumnezeu, care ne dă victoria prin Domnul nostru Isus Hristos” (1 Corinteni 15.54,55,57).

J Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

A venit la El un lepros, care s-a aruncat în genunchi înaintea Lui, Îl ruga și-i zicea: „Dacă vrei, poți să mă cureți”.
Marcu 1.40

Vindecarea unui lepros

Lepra este o boală incurabilă; în Biblie, ea caracterizează păcatul și efectele sale în viața oamenilor. Leprosul, care a venit la Isus, a aflat în Mântuitorul nu numai voința și puterea, ci și toată mila produsă de iubirea desăvârșită. Această iubire s-a arătat în Mântuitorul, a cărui sfințenie perfectă Îi permitea să atingă cea mai gravă boală fără să-i cauzeze ceva.

Lepra, simbol al păcatului, contamina pe oricine intra în contact cu ea. Prin Isus Hristos, din contră, leprosul a fost curățit. În această vindecare observăm perfecțiunile divine și umane ale Mântuitorului, Slujitorul desăvârșit, iubirea care a coborât pentru a împlini această slujbă, puritatea desăvârșită a Fiului lui Dumnezeu care îl ridică pe păcătos, smerenia care vrea să evite manifestările publicului mirat de minuni și devotamentul care caută satisfacția în împlinirea voii Tatălui ceresc și nu aclamațiile mulțimii. Toate lucrările Domnului au avut acest caracter și această țintă.

Punând semnul egal între lepră și păcat, putem să înțelegem că Mântuitorul este singurul care ne poate ierta de orice păcat. Să acceptăm iertarea Lui!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PREGĂTIREA PENTRU SLUJIRE

„Moise a zis: „Ah! Doamne, trimite pe cine vei vrea să trimiţi.” (Exod 4:13)

     Când Dumnezeu l-a chemat pe Moise și i-a spus să se ducă la palatul lui Faraon să-i zică: „Lasă pe poporul Meu să plece”, Moise I-a răspuns: „Ah! Doamne, trimite pe cine vei vrea să trimiţi.” Simți și tu la fel, astăzi? Dacă e așa, amintește-ți ce i-a spus Dumnezeu lui Moise: „Du-te, dar; Eu voi fi cu gura ta şi te voi învăţa ce vei avea de spus.” (Exod 4:12). Când te cheamă Dumnezeu, El te și echipează, dar nu o face neapărat dinainte. Uneori pregătirea ta se desfășoară în timpul în care faci ceea ce a spus Dumnezeu, chiar dacă pare un lucru înfricoșător.

Poate că în ultima vreme i-ai spus lui Dumnezeu: „Mi-e teamă să vorbesc în public – de ce dorești ca eu să conduc această adunare?” Sau: „De ce vrei să candidez pentru acest post, dacă nu sunt pregătit?” Nu te poți baza pe propria ta perspectivă. Singurele calificări de care ai nevoie, pentru a face oricare din lucrările la care te cheamă Dumnezeu, sunt tăria și abilitatea Sa! Restul e calificare la locul de muncă. Trebuie numai să te încrezi în Dumnezeu și să treci la acțiune la îndemnul Său. Asta nu înseamnă că nu-ți va fi teamă niciodată. Teama va exista! Însă atunci va trebui să pui în practică credința – pentru a te dezvolta și pentru a crește mai mult decât îți poți imagina, și să începi să faci ceea ce trebuie pe baza a ceea ce știi deja. Lucrul acesta poate fi umilitor.

Vei descoperi că ești mai dependent de Dumnezeu decât ai fost vreodată! Probabil va trebui să pui o grămadă de întrebări despre cei din jurul tău – și uneori nu numai o dată. Însă nu-ți fie teamă să întrebi, să faci greșeli, să cauți asistență sau să faci lucrurile altfel decât cei dinaintea ta. Dacă Dumnezeu te-a chemat – ești persoana potrivită pentru această lucrare. Nu pierde niciodată din vedere lucrul acesta!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Fapte 2:22-41

Pornind de la un text din profetul Ioel, Petru le-a demonstrat iudeilor că puterea care acţiona în mijlocul lor era de origine divină. Ori de câte ori auzim o lectură biblică, oricare ar fi ea, să nu uităm niciodată că Dumnezeu ne vorbeşte. Acum Petru le aminteşte de drumul minunat al lui Hristos aici, jos, de moartea şi de învierea Sa, anunţate în mai multe pasaje din Scripturi şi atestate de apostoli.

Astfel, pe acest Isus, pe care poporul Îl răstignise, Dumnezeu L-a pus să şadă la dreapta Sa, făcându-L şi Domn şi Hristos.

Ce subiect înspăimântător pentru ucigaşii Lui, convinşi de o astfel de crimă! Străpunşi în conştiinţă, auditorii sunt cuprinşi de căinţă, am putea spune de teamă şi de confuzie deopotrivă. Cum să-L liniştească pe Dumnezeu după o asemenea crimă?

În primul rând prin pocăinţă, răspunde Petru. Aceasta nu este un simplu regret al unei purtări rele, ci o judecată pe care o facem împreună cu Dumnezeu asupra faptelor comise şi o abandonare a vechii comportări; ea este deja o primă manifestare a credinţei (iată de ce apostolul nu mai are nevoie să-i invite să creadă).

Trei mii de persoane sunt convertite şi botezate ca urmare a acestei prime predicări.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Iată, vom intra în țară; să legi funia aceasta de fir stacojiu la fereastra prin care ne-ai coborât și să aduni la tine în casă pe tatăl tău și pe mama ta și pe frații tăi și toată casa tatălui tău. Și va fi așa: oricine va ieși în stradă dincolo de ușile casei tale, sângele său va fi asupra capului său, și noi vom fi nevinovați; și oricine va fi cu tine în casă, sângele său va fi asupra capului nostru, dacă cineva pune mâna pe el.
Iosua 2:18,19

Ce imagine frumoasă a mântuirii lui Dumnezeu! Rahav trebuia să lege funia la fereastră, așa încât toți o puteau vedea. Poporul țării, privind-o, nu avea nicio idee cu privire la rostul ei.

Rahav a primit porunca să-i aducă în casă pe tatăl ei, pe mama ei, pe frații ei și pe celelalte rude ale ei. Toți erau la adăpostul funiei roșii și aveau să fie în siguranță atunci când judecata avea să cadă asupra Ierihonului.

Toți cei care sunt în Hristos sunt la adăpostul prețiosului Său sânge. Acesta este adevăratul semn, căci Tatăl la el privește. Hristos a murit pentru mine, prin urmare sufletul meu este în siguranță. Cu alte cuvinte, ei au spus: «Rahav, noi vom fi garanții tăi, iar tu și casa ta veți fi mântuiți, dacă veți fi la adăpostul funiei roșii». Hristos este Garantul tuturor celor care și-au pus încrederea în sângele Său scump. Dar, dacă Rahav sau altcineva din casă ieșea de sub protecția funiei roșii, era spre pierzarea lor.

Dacă cineva refuză să se încreadă în Domnul Isus Hristos, dacă refuză să-și găsească adăpost în sângele Său, în ziua judecății va suferi pierzarea, fiindcă a disprețuit jertfa Domnului Isus.

H A Ironside

Tu ai fost înălțat pe cruce, scump Isus, scump Isus,

Să aibă cei ce cred salvare, scump Isus, scump Isus,

În suferințe cufundat, prin judecata ce-ai purtat,

Tu viața pentru noi Ți-ai dat, scump Isus, scump Isus!

H Rossier

A Ladrierre

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ce! Primim de la Dumnezeu binele, și să nu primim și răul?
Iov 2.10

De ce permite Dumnezeu toate acestea?

Această întrebare se pune adesea. Și cei mai mulți se gândesc atunci la războaie, catastrofe cauzate de secetă, terorism și alte evenimente groaznice. Dar să-mi permiteți o întrebare: De ce gândim de fapt așa de „negativ”? Ne-am gândit vreodată de ce permite Dumnezeu atâta bine? De exemplu sănătate, familie intactă, loc de muncă, frigidere pline la refuz și multe altele. Este Dumnezeu obligat ca să ne dea toate acestea? Sau ni le dă din bunătate?

Să ne imaginăm viața într-un mare oraș. Câtă minciună, corupție, desfrâu sexual, furt, brutalitate a trebuit să vadă Dumnezeu acolo în ultimele 24 de ore! Nu a fost puțin. Cum a reacționat Dumnezeu? A lăsat să cadă foc din cer? S-a închis ușa harului, a împăcării și a iertării? Nu! Locuitorii acelui oraș au trăit mai departe cu darurile lui Dumnezeu. Ca și noi. Dar cine Îi mulțumește lui Dumnezeu pentru ele? Cine „irosește” măcar un gând către Dăruitorul tuturor darurilor bune? Dar când apare durere în viața noastră, deodată Dumnezeu se aude din toate gurile. Atunci se ivește întrebarea „de ce”, la care adesea nu putem răspunde. Iov a cunoscut această întrebare. Dar el a luat binele cu mulțumire de la Dumnezeu. Și el nu L-a renegat nici în durere, nici atunci când nu a primit niciun răspuns. – Aceasta contează: să ai o privire pentru bunătatea lui Dumnezeu și tot ce ne-a dăruit El. Și darul Său cel mai mare este Fiul Său iubit, Isus Hristos, care a mers la moarte pentru oameni păcătoși. El este răspunsul la toate întrebările.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

AI GRIJĂ LA CE TE UITI!

„Să-ţi faci un pălimar împrejurul acoperişului… dacă s-ar întâmpla să cadă cineva…” (Deuteronom 22:8)

     În prezent, există pe Internet sute și mii de site-uri pornografice, iar ideea este să fii expus la ele accidental printr-un marketing deștept. Asta explică de ce copiii ajung să fie dependenți de pornografie și de site-uri care o promovează, la miezul nopții, când părinții dorm. Însă aceste website-uri sunt vizitate și de adolescenți și de adulți. Așadar, protecția nu este necesară numai din partea părinților, ci și din partea celor aflați în linia întâi a luptei pentru puritate morală.

În cartea sa: „Getting Through the Tough Stuff” (Cum s-o scoatem la capăt în situații dificile – n.tr.), Chuck Swindoll scrie: „Una din două persoane care merg la biserică este implicată activ în așa ceva pe Internet. Ești șocat? Nouă din zece copii au fost expuși la ea – majoritatea dintre ei din greșeală, în timp ce își făceau temele online. Treizeci și șapte la sută din pastori spun că pornografia de pe Internet este o luptă în viața lor prezentă. Majoritatea dintre ei sunt expuși prin ferestre care se deschid automat, prin e-mailuri nesolicitate și prin linkuri către website-uri cu denumiri ce par inocente. Când apare o imagine ademenitoare, ispita e greu de stăpânit, mai ales în cazul bărbaților. Internetul a devenit parte integrantă din viața noastră. În general e un lucru bun, dar într-o proporție la fel de mare este și aducător de moarte. Acesta e motivul pentru care noi, creștinii, avem responsabilitatea de a ne proteja de pericolele care fac parte din utilizarea Internetului!”

Dumnezeu le-a poruncit iudeilor: „Să-ţi faci un pălimar împrejurul acoperişului… dacă s-ar întâmpla să cadă cineva…” Chiar și apostolul Pavel a recunoscut că era posibil să se „descalifice” ca lider în lucrarea lui Dumnezeu (vezi 1 Corinteni 9:27).

Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este: Ai grijă la ce te uiți!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Fapte
2.121

Câteva zile sau scurs de la înălţarea Domnului. Promisiunea Sa, care este şi a Tatălui, se va împlini (cap. 1.4). Sub formă de limbi împărţite, ca de foc (v. 3), Duhul Sfânt, Persoană divină, coboară pe pământ şi rămâne peste ucenici. Imediat, puterea Lui se arată în ei: devin capabili să vorbească în limbi pe care nu le cunoscuseră. Dumnezeu remediază astfel, în har, blestemul de la Babel şi le confirmă tuturor că binecuvântarea divină se va întinde peste tot pământul (Geneza 11:1-9).

Sărbătoarea iudaică de la Cincizecime strângea an de an la Ierusalim o mulţime considerabilă dintre israeliţii risipiţi printre naţiuni. Şi această afluenţă va fi ocazia celei dintâi mari reuniuni de evanghelizare. Ce subiecte de uimire însă pentru această mulţime! Fiecare poate auzi, în propria sa limbă, lucrurile minunate ale lui Dumnezeu (v. 11). Şi cei care le vorbesc sunt nişte galileeni fără carte (comp. cu cap. 4.13 şi cu Ioan 7.15). Nu este necesar să faci parte dintr-o elită, nici să fi făcut anumite studii, pentru a deveni lucrător al Domnului. Dependenţa de El şi supunerea faţă de acţiunea Duhului Său, acestea sunt singurele condiţii necesare. De am putea fiecare în parte să le împlinim!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Pentru că, ce i-ar folosi unui om dacă ar câștiga toată lumea, și și-ar pierde sufletul? Pentru că, ce va da un om în schimb pentru sufletul său?
Marcu 8:36,37

Întrebarea preponderentă din zilele noastre este: «Ce beneficiu am?». Toți caută să vadă care este profitul oricărei activități pe care o fac.

Un milionar american a spus pe patul de moarte: «Cel mai sărac om este cel care nu are nimic altceva decât bani». Altul a spus: «Deși un om fără bani este sărac, omul care nu are altceva decât bani este și mai sărac. Averile pământești nu pot face ca sufletul să nu se prăbușească atunci când vine necazul, la fel cum o durere de cap nu poate fi vindecată purtând o coroană de aur, nici o durere de măsea, cu un șirag de perle». Augustin a spus odată că bogățiile pământești sunt pline de sărăcie. Părerea generală este că un om care are o sută de mii de dolari este de două ori mai fericit decât unul care are cincizeci de mii de dolari. Nu există greșeală mai mare decât aceasta!

Realitatea este că banii pot cumpăra orice, mai puțin fericirea, și că ei sunt un pașaport către orice loc, mai puțin către cer. Cuvântul folosit adesea pentru „bogății” în Vechiul Testament este cuvântul „greu”. Acesta este un lucru semnificativ, căci cel care deține bogății din belșug știe cel mai bine ce poveri înseamnă ele. Cineva a spus: «Există povara grijii de a le procura, povara fricii de a nu le pierde, povara ispitei în a le folosi, povara vinovăției în a abuza de ele, povara tristeții în a le părăsi și povara faptului că va trebui să dai socoteală pentru ele».

G Cutting

SĂMÂNȚA BUNĂ

Daniel însă întrecea pe toate aceste căpetenii și pe dregători, pentru că în el era un duh înalt; și împăratul se gândea să-l pună peste toată împărăția.
Daniel 6.3

Un duh înalt

Daniel rămâne peste veacuri un exemplu despre curajul de a mărturisi pe Dumnezeu. Dintr-un duh înalt izvorăște un calm înțelept, pe când josnicia și micimea de suflet sunt surorile lașității. Cine se urcă pe o înălțime spirituală privește totul din unghiul veșniciei. Spiritul profetic dăruit de Dumnezeu lui Daniel plana așa de sus, încât a văzut pe Hristos venind. De aceea Daniel era o mărturie curajoasă. Bărbăția se naște dintr-un duh înalt; ea este calitatea omului care umblă în dreptate, care trăiește o viață dedicată Domnului său. Înțelepciunea lui Daniel s-a arătat în faptul că el a pus amândouă autoritățile la locurile lor, și anume: pe cea dumnezeiască a pus-o în rândul întâi, iar pe cea omenească în rândul al doilea.

Adevărul acesta este unul de căpetenie în viața creștinilor adevărați. Așa a fost de la începutul creștinismului și așa trebuie să rămână până la sfârșit. Primii ucenici au spus cu mult curaj: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni!”. Fiindcă în ucenici era un duh înalt, autoritățile timpului au fost nevoite să recunoască: deși erau oameni necărturari, „fuseseră cu Isus”. Tot așa se va întâmpla cu orice cititor care, după ce L-a primit pe Mântuitorul în sufletul său, așază în prim-plan autoritatea dumnezeiască.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FORMULA BIBLICĂ A FERICIRII

„Toate atârnă de vreme şi de împrejurări.” (Eclesiastul 9:11)

     Ești cumva genul de om care are nevoie de răspunsuri clare și logice în orice împrejurare și care nu poate tolera nuanțele de gri? Ei bine, adevărul e că nu avem răspunsuri pentru multe lucruri care se petrec în lume. Dumnezeu parafează multe din zbaterile noastre astfel: „Voi explica mai târziu!” Știința modernă ar vrea să ne facă să credem că totul este concret, exact, măsurabil și se poate dovedi… S-a descoperit însă că nu e așa!

De exemplu, de ce unele familii trec printr-o tragedie, iar altele nu? De ce persoanele care au destulă mâncare aruncă la gunoi, în fiecare seară, mai multă decât ar fi nevoie pentru a-i hrăni pe cei ce nu au? De ce mor cei tineri și nevinovați? Ai putea continua cu aceste întrebări la care nu avem răspunsuri. Deci, ce ar trebui să faci?

Biblia spune: „Mănâncă-ţi pâinea cu bucurie… căci demult a găsit Dumnezeu plăcere în ce faci tu acum… Gustă viaţa cu nevasta pe care o iubeşti… Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!… Am mai văzut apoi sub soare că nu cei iuţi aleargă, că nu cei viteji câştigă războiul, că nu cei înţelepţi câştigă pâinea, nici cei pricepuţi bogăţia, nici cei învăţaţi bunăvoinţa, ci toate atârnă de vreme şi de împrejurări. Căci omul nu-şi cunoaşte nici măcar ceasul, întocmai ca peştii prinşi în mreaja nimicitoare, şi ca păsările prinse în laţ; ca ei sunt prinşi şi fiii oamenilor în vremea nenorocirii, când vine fără veste nenorocirea peste ei.” (Eclesiastul 9:7-12)

Concluzie: Învață să trăiești prin credință, nu prin vedere; încrede-te în Dumnezeu din toată inima ta, și profită cât mai mult de fiecare zi! Aceasta este formula biblică a fericirii.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Fapte 1:1526

Petru, un Petru deplin restaurat, ia cuvântul în mijlocul celor dintâi ucenici. Le aminteşte de sfârşitul mizerabilului Iuda, care se spânzurase (Matei 27:5-8). Ce moarte teribilă, însă ce soartă veşnică infinit mai groaznică (v. 25)! Apoi, sprijinindu-se pe lumina şi pe autoritatea Scripturilor, Petru arată necesitatea înlocuirii ucenicului căzut. Doisprezece apostoli trebuiau să fie martorii, într-un fel oficial, ai acestui act fundamental al creştinismului: învierea Domnului Isus (comp. cu 1 Corinteni 15.5). Iosif (zis Iust) şi Matia se aflau printre aceia care avuseseră privilegiul de a-L însoţi pe Isus în timpul lucrării Sale; probabil că făcuseră parte dintre cei şaptezeci pe care-i trimisese odinioară (Luca 10.1). După ce I-au cerut Domnului, Celui care cunoaşte inimile tuturor, să arate alegerea Sa, ei trag la sorţi şi este desemnat Matia.

A trage astăzi la sorţi pentru a cunoaşte voia lui Dumnezeu nu mai este un lucru potrivit, deoarece acum este prezent Duhul Sfânt şi El le dă celor credincioşi discernământul de care au nevoie. Este interesant în această privinţă să comparăm scena de aici cu cea din Fapte 13.2, unde Duhul Sfânt porunceşte: Puneţi-Mi deoparte acum pe Barnaba şi pe Saul, pentru lucrarea la care i-am chemat.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

El le-a spus: „Dar voi, cine ziceți că sunt Eu?”. Și Simon Petru, răspunzând, a spus: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu”.
Matei 16.15,16

Simon Petru – Mărturia sa

Domnul Isus Se afla aproape de Cezareea lui Filipi, cam la două sute de kilometri distanță de Ierusalim, într-o regiune populată în mare parte de națiuni. Aici, Hristos i-a întrebat pe ucenicii Săi: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?”. Ei I-au spus despre părerea care circula printre oameni atunci, anume că El era unul dintre profeți, sau Ioan Botezătorul, care înviase (versetele 13 și 14). Pentru mulțime, Domnul Isus era „un om sfânt”, sau „un profet”.

Însă care era părerea ucenicilor? Simon Petru a luat cel dintâi cuvântul, așa cum obișnuia el: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu”. Mărturia lui Petru nu a fost doar o opinie, născută dintr-un raționament omenesc, nici rezultatul unui discernământ mai ascuțit decât al celorlalți ucenici, ci el a primit aceasta ca o descoperire din partea Tatălui. Nu „carnea și sângele” îl aduseseră la această concluzie, ci harul suveran al lui Dumnezeu (vedeți și Ioan 1.13).

Domnul îi schimbase deja numele lui Simon, atunci când acesta Îl întâlnise pentru prima dată și crezuse în El ca Mesia (Ioan 1.42). Acum însă, după mărturia sa cu privire la El ca „Fiu al Dumnezeului celui viu”, Domnul îi descoperă semnificația mai adâncă a noului său nume. Ca Fiu al Dumnezeului celui viu, Domnul avea putere asupra porților Locuinței morților. Împărăția lui Satan și puterea morții nu puteau câștiga biruința. Dumnezeul cel viu înseamnă Dumnezeul învierii. Pe această Stâncă – pe mărturia că Isus este Fiul Dumnezeului celui viu – avea să fie zidită Adunarea. Stânca este Hristos, nu Petru, așa cum unii au afirmat în mod greșit. Petru înseamnă „piatră”, iar noi, ca și el, suntem pietre vii în templul pe care Hristos îl zidește (1 Petru 2.5). Moartea nu va avea nicio putere asupra celor care au crezut în El. Să-I mulțumim Tatălui pentru că ni L-a revelat pe preaiubitul Său Fiu!

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Învățăturile Tale sunt minunate: de aceea le păzește sufletul meu.
Psalmul 119.129

Învățături minunate

Dumnezeu, care locuiește într-o lumină inaccesibilă, S-a descoperit în Cuvântul Său într-un mod minunat. Pentru aceasta a folosit oameni de diferite vârste, de proveniență diferită și de meserii diferite. Dar imaginea de ansamblu pe care au realizat-o, este deosebit de armonioasă. Nici nu este de mirare, pentru că Scriitorul divin le-a dat cuvintele pe care ei să le scrie. Te-ai gândit vreodată la armonia și echilibrul adevărului divin? Chiar și când ne gândim că descoperim uneori contradicții, ele sunt numai datorită înțelegerii noastre limitate. Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, nu se contrazice niciodată. Ceea ce pare la prima vedere o contradicție, oglindește la o privire mai atentă armonia divină a Cuvântului lui Dumnezeu.

Dumnezeu ne oferă dreptarul minunat al învățăturii sănătoase, care are ca temă centrală o Persoană: Persoana Mântuitorului. El este Acela despre care mărturisesc Scripturile. El este Cuvântul veșnic, prin care Dumnezeu S-a exprimat într-un mod desăvârșit. Merită să-L urmărești pe El și gloria Sa în Cuvântul Său! Dacă ne ocupăm mereu cu Persoana Domnului și Mântuitorului nostru, vom rămâne cu siguranță uimiți de învățăturile minunate ale lui Dumnezeu. Dorința noastră să fie să păzim aceste învățături.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

O PERSPECTIVĂ A BUCURIEI

„Bucuria Domnului va fi tăria voastră.” (Neemia 8:10)

     Tu ai libertatea de a alege perspectiva prin care abordezi fiecare zi – așa că alege înțelept și bine. Să observăm împreună:

1) O perspectivă a bucuriei te așează în poziția câștigătoare. Când campionul mondial la categoria grea, Joe Louis, a fost doborât de Tony „Two Ton” Galento pe stadionul Yankee, el s-a ridicat imediat și s-a dus după adversarul său. Când antrenorul său a ripostat: „De ce nu ai rămas la pământ până la nouă așa cum te-am învățat mereu?” „Cum,” a bombănit Louis, „să-i dau timp să-și tragă sufletul?” Apoi s-a dus și a câștigat lupta!

2) O perspectivă a bucuriei determină modul în care ceilalți îți răspund. Când zâmbești, de obicei ți se zâmbește… Dar dacă apari ca o persoană îmbufnată, ceilalți îți vor răspunde la fel. Dacă dorești să te bucuri de oamenii cu care ai contact într-o zi, trebuie să ai o părere bună despre ei și să le insufli starea ta de bucurie.

3) O perspectivă a bucuriei aduce fericire. Autorul englez Samuel Johnson a spus: „Acela care cunoaște atât de puțin despre natura umană și caută fericirea, schimbând orice altceva, dar nu propria sa stare de spirit, își va irosi viața în strădanii zadarnice și își va mări durerea pe care își propune s-o înlăture.”

4) O perspectivă a bucuriei va aduce întotdeauna cele mai bune rezultate. Oamenii de succes probează acest adevăr, fie că e vorba de un chirurg care intră în sala de operație sau de un director care lansează un nou plan de afaceri. Încrederea sporește șansa de succes de fiecare dată.

Așadar, când ai o sarcină de îndeplinit, mai ales una care nu-ți place, concentrează-te pe promisiunile lui Dumnezeu și nu pe sentimentele tale. Va funcționa de fiecare dată – garantat!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Fapte 1:1-14

Luca, autorul inspirat al cărţii Faptele Apostolilor, îşi începe istorisirea cu înălţarea lui Isus la cer, chiar dacă relatase deja acest eveniment la sfârşitul evangheliei sale. Pentru că venirea Duhului Sfânt şi toate lucrările care trebuia să rezulte din aceasta, până la marginile pământului (v. 8), decurg din prezenţa lui Hristos în glorie (Ioan 16:7)! Mai mult, acest început confirmă că tot ceea ce vor face apostolii corespunde poruncilor pe care leau primit de la Domnul (v. 2,8) şi va justifica lucrarea lor. Veţi fi martorii Mei, le spune Isus, pentru că ei se gândeau tot la lucrurile de pe pământ (v. 6). Ei deveneau depozitarii adevărurilor minunate cu privire la El: Cel care suferise era acum viu (v. 3). Înălţat la cer sub privirile lor (v. 9), va reveni în acelaşi fel, potrivit promisiunii sigure transmise prin îngeri (v. 11). Şi ei aveau să vestească aceste lucruri prin puterea Duhului pe care urmau săL primească în curând (v. 8).

Prima strângere după înălţarea Domnului este dedicată rugăciunii şi toţi apostolii sunt prezenţi. Ajunşi la sfârşitul istoriei Bisericii pe pământ, să facem în aşa fel încât noi să nu fim absenţi de la aceea care va fi ultima înainte de întoarcerea Lui (citiţi Evrei 10.25).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Pentru că, deoarece nu ați făcut aceasta de la început, de aceea a făcut Domnul Dumnezeul nostru o spărtură printre noi, pentru că nu L-am căutat după rânduială.
1 Cronici 15.13

Dorința lui David de a aduce chivotul la Ierusalim era o dorință bună, însă felul cum a dus-o la îndeplinire a fost complet greșit. El nu a cercetat Cuvântul lui Dumnezeu pentru a vedea cum trebuia transportat chivotul, ci a folosit metoda filistenilor: un car nou. Niciun creștin cât de cât luminat nu va tăgădui că există o rânduială divină prezentată în Cuvântul lui Dumnezeu. Semințiile lui Israel erau aranjate în jurul cortului întâlnirii printr-o poruncă divină și erau date instrucțiuni cu privire la cum trebuia demontat și transportat cortul. Seminția lui Levi era cea care avea misiunea de a transporta diferitele părți ale cortului. Chivotul era transportat de chehatiți, pe umeri, cu ajutorul drugilor. Din cauză că această rânduială nu a fost respectată, rezultatul a fost dezastruos. După ce au mărturisit că nu urmaseră rânduiala potrivită, au adus chivotul în felul stabilit de Dumnezeu, iar rezultatul a fost o mare bucurie și veselie.

Există o rânduială divină pentru funcționarea Adunării, „pentru că Dumnezeu nu este al dezordinii, ci al păcii, ca în toate adunările sfinților” (1 Corinteni 14.33). Neglijarea acestei rânduieli divine pentru Adunare, rânduială prezentată în epistolele către corinteni, a avut ca rezultat confuzia și dezordinea, unde fiecare face ceea ce este drept în ochii lui.

Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru orice loc unde doi sau trei, în slăbiciune, sunt adunați pentru numele Domnului Isus, nerecunoscând altă autoritate, decât pe cea a Capului din cer; nerecunoscând altă putere, decât puterea Duhului Sfânt; și depinzând de nimic altceva, decât de Cuvântul lui Dumnezeu. Unora ca aceștia, Domnul le promite nu doar prezența Sa, ci și aprobarea Sa. Schimbarea vremurilor nu afectează cu nimic Cuvântul neschimbător al lui Dumnezeu, iar Dumnezeu Însuși este la fel de neschimbător ca și Cuvântul Său.

R A Barnett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Doamne, auzi-mi glasul dimineața! Dimineața eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine și aștept.
Psalmul 5.3

Secretul președintelui

Abraham Lincoln (1809-1865) a fost unul dintre cei mai celebrii președinți ai Statelor Unite ale Americii, principalul erou al abolirii sclaviei. El unea calitățile sale de om de stat cu o adâncă smerenie, o profundă sinceritate și o mare bunătate, care erau roadele harului lui Dumnezeu în el. Taina puterii sale se găsea în tăria credinței în Dumnezeu și în atașamentul său față de Biblie, cartea sa de căpătâi. Munca îl absorbea de dimineața până seara, dar nu permitea ca treburile, oricât ar fi fost de presante, să-i răpească primele momente ale zilei, pe care le consacra rugăciunii și citirii Bibliei.

Într-o zi, un vizitator, chemat pentru ora cinci dimineața, a sosit puțin mai devreme și aștepta în anticameră. Auzind vorbă în camera alăturată a întrebat pe secretar dacă președintele primește vizitatori înainte de ora cinci. „Nu, domnule, președintele este singur, dar își citește Biblia.” — „Așa face în fiecare dimineață?” — „Da, în toate diminețile, domnul Lincoln citește Biblia și se roagă cu glas tare, de la ora patru la ora cinci.”

Secretul președintelui poate deveni și al nostru. Rugăciunea este activitatea primordială în viața creștină. Să ai o audiență la Dumnezeul suveran și plin de dragoste este cel mai înalt privilegiu la care poate aspira un om.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DESPRE DESPĂGUBIRE

„Îi dau înapoi înpătrit.” (Luca 19:8)

     Zacheu avea o reputație urâtă; ca vameș, el se îmbogățise înșelându-i pe alții. Faptul că Domnul Isus a „intrat să găzduiască” în casa lui a șocat comunitatea religioasă. Este o taină pentru noi ce i-a spus Domnul Isus lui Zacheu, în acea noapte, de l-a făcut să răspundă: „Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor; şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi înpătrit.” Domnul Isus i-a răspuns: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta…” (Luca 19:9).

Putem învăța ceva foarte important despre conduita copiilor lui Dumnezeu. Temelia vindecării noastre emoționale constă în disponibilitatea de-a oferi și de-a primi iertarea și de a despăgubi persoanele pe care le-am înșelat. Dacă ești dator cuiva, trebuie să încerci să-i dai înapoi datoria. Dacă ai rănit pe cineva, trebuie să-ți ceri iertare și să refaci relația. Domnul Isus a spus: „Dacă îţi aduci darul la altar, şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo înaintea altarului, şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul. Caută de te împacă degrabă cu pârâșul tău, câtă vreme eşti cu el pe drum…” (Matei 5:23-25).

Așadar, ai o problemă cu cineva? Roagă-te pentru har – apoi du-te și rezolvă problema. Atunci, Dumnezeu te va binecuvânta și tu vei avea o părere mai bună despre tine însuți!

Iar dacă nu ai o asemenea problemă, mulțumește-i lui Dumnezeu!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Ioan 21:15-25

Rămăsese pentru Domnul de împlinit aici, jos, un ultim serviciu al dragostei cu privire la ucenicul Său, Petru. În trei rânduri, acesta îşi tăgăduise Stăpânul. De trei ori trebuie să fie testat printro întrebare dureroasă: Ai pretins a avea mai multă iubire pentru Mine decât aceştia, dar nu ei M-au tăgăduit (Marcu 14:29); unde este această dragostea fierbinte de care vorbeai? Eu n-am avut nicio dovadă cu privire la ea.

Doamne, Tu ştii, Tu, care-mi citeşti inima este tot ce poate răspunde, în final, sărmanul ucenic. Isus îl va pune oare deoparte? Dimpotrivă, acum, când şi-a pierdut încrederea în sine însuşi, Petru este bun pentru lucrare! Paşte mieluşeii Mei, oile Mele îi spune Stăpânul cu tandreţe. Ocupânduse de aceia pe care Isus îi iubeşte, Petru va avea ocazia să-şi arate dragostea pentru Domnul său.

Evanghelia se încheie. Însă tot ce a făcut, a exprimat sau a dovedit Persoana infinită care o umple este de un interes de nepreţuit, iar Dumnezeu nu a uitat aceasta (v. 25). Câte cărţi inepuizabile, pe care le vom citi în veşnicie! Pentru timpul prezent însă, fiecare răscumpărat să reţină, cu încântare şi ca un apel personal, cele din urmă cuvinte ale Mântuitorului său: Tu urmeazăMă!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Puterea Sa divină ne-a dat toate cele privitoare la viață și evlavie, prin cunoștința Celui care ne-a chemat prin glorie și virtute.
2 Petru 1.3

Chemarea lui Dumnezeu arată cine este El, în timp ce puterea Sa produce un răspuns în cei pe care îi cheamă. Dumnezeul oricărui har (1 Petru 5.10) este marele Creator și Răscumpărător, care introduce viața acolo unde domnește moartea. El lucrează în noi, în cei pe care i-a chemat, în vederea gloriei Sale eterne. Câtă vreme ne aflăm aici, evlavia ne pregătește pentru părtășia reală cu El și cu cei pe care El de asemenea i-a chemat. Cunoașterea deplină a Celui care a făcut chemarea implică o relație conștientă cu El, marcată de dragoste, fiindcă chemarea Lui ne pune în legătură cu Dumnezeu, care este dragoste, cu gloria și cu virtutea Lui.

Se poate spune, de asemenea, că El ne-a chemat prin glorie și virtute; ambele concepte sunt adevărate. Drept rezultat, creștinii – credincioșii născuți din nou – se pot bucura de viață și de părtășie cu El, acum și pentru totdeauna, lucru făcut posibil prin chemarea eficace a puterii lui Dumnezeu. Petru știa că în curând avea să părăsească această scenă. Fiind un păstor (Ioan 21.15-17), el dorea ca toți credincioșii să crească în har și în cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos (2 Petru 3.18). Dorea ca toți să fie sârguincioși în a folosi resursele lui Dumnezeu și în a progresa pe calea credinței. „Străduiți-vă să întăriți chemarea voastră și alegerea voastră, pentru că, făcând acestea, nu veți cădea niciodată” (2 Petru 1.10). Chemarea și alegerea lui Dumnezeu implică răspunsul celor credincioși la îndemnurile lui Dumnezeu.

Mințile noastre nu pot înțelege cum chemarea harului suveran al lui Dumnezeu nu înlătură deloc responsabilitatea noastră. Îndemnul lui Petru arată aceste două laturi: când noi facem ceea ce Dumnezeu dorește, Dumnezeu Își face lucrarea Sa, pentru care noi Îi dăm tot creditul. Fiind chemați să moștenim binecuvântarea, trebuie să dăm dovadă de sârguință. Dumnezeu Își face întotdeauna partea. Fie ca și noi să facem ceea ce dorește El!

A E Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și aceștia vor merge în pedeapsa veșnică, iar cei neprihăniți vor merge în viața veșnică.
Matei 25.46

Două stări

Potrivit cuvintelor Domnului, în veșnicie vor fi două stări: pedeapsă veșnică și viață veșnică. Toți oamenii călătoresc spre una din aceste ținte veșnice. Dacă ar exista numai un loc al fericirii, nimeni nu ar trebui să se gândească unde își va petrece veșnicia. Dar Scriptura spune în mod clar, că cine a murit neîmpăcat cu Dumnezeu, va merge în pierzarea veșnică. Pe când cei care L-au primit pe Hristos ca Mântuitor, vor merge în veșnica fericire.

Unde se va sfârși călătoria vieții tale? Poate vei spune că dorești să ajungi în fericirea veșnică. Înțeleg bine această dorință. Cine dorește ca după o viață cu necazuri, greutăți, suferințe să meargă într-o veșnicie de pedeapsă, acolo unde viermele nu doarme și focul nu se stinge? Este regretabil că mulți oameni nu ascultă chemarea la viața veșnică. Prin această împotrivire, ei înșiși își semnează condamnarea. În veșnicie, nimeni nu poate să-și schimbe locul. Cei care nu au primit mântuirea sufletului aici pe pământ, vor fi veșnic chinuiți de regretul că nu au ascultat chemarea Mântuitorului la viață. Acum însă există posibilitatea ca omul să se întoarcă de pe calea largă a păcatului și să se îndrepte spre calea vieții prin credința în Mântuitorul, care prin jertfa Sa de pe cruce a adus o mântuire așa de mare.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RUGĂCIUNEA DUPĂ VOIA LUI DUMNEZEU

„El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.” (Romani 8:27)

     Pentru că nu întotdeauna ne rugăm după voia lui Dumnezeu, o parte a lucrării Duhului Sfânt este să ne schimbe mintea, nu să-L convingă pe Dumnezeu să ne dea ce ne dorim. De aceea Duhul „ne cercetează inimile” în rugăciune. Uneori cuvintele sunt nepotrivite; nu știi totdeauna ce gândește sau dorește cineva doar din spusele lui. Dacă, însă, ai putea vedea în inima lui, ai ști exact cum să-i interpretezi vorbele. Asta face Duhul Sfânt când ne cercetează inimile și ne interpretează cererile înaintea Tatălui. Dar dacă Duhul Sfânt mijlocește pentru noi (pentru că El ne reprezintă înaintea lui Dumnezeu), ar trebui să învățăm care este voia lui Dumnezeu.

Înainte de a ne putea ruga după voia lui Dumnezeu, trebuie să se întâmple două lucruri.

Primul, trebuie să petrecem timp regulat în Scriptură. Gândirea lui Dumnezeu ne este descoperită în Cuvântul Său; așadar, citind Biblia înveți să te rogi așa cum trebuie.

Al doilea lucru, dacă dorim ca rugăciunile noastre să-și atingă ținta: trebuie să practicăm meditarea asupra Cuvântului. Așa cum un bucătar bun lasă mâncarea să fiarbă la foc mic pentru a scoate tot gustul, noi trebuie să „ne lăsăm mintea la macerat” în Scriptură, ca ea să devină parte din noi. Atunci vom vedea cum lucrurile se schimbă în viața noastră de rugăciune, deoarece mijlocirea Duhului este legată de voia lui Dumnezeu, care se regăsește în Cuvântul Său!

Chiar dacă ai impresia că știi ce vrei când te rogi, Dumnezeu știe de ce ai nevoie!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Ioan 21:1-14

Numai şapte ucenici sunt prezenţi la întâlnirea pe care Isus le-o fixase în Galileea (Matei 26:32; 28:7). Şi din nou pare să fi uitat ce aşteptau. Simon Petru, pe care Domnul îl făcuse totuşi pescar de oameni, se întoarce la vechea lui îndeletnicire. Ce să fie de mirare că, în noaptea aceea, nau prins nimic? Cum ar putea fi rodnică munca făcută după propriile gânduri şi departe de prezenţa Domnului? El îi prevenise că, despărţiţi de El, nu vor putea face nimic (cap. 15:5). Când însă El este cu ei, totul se schimbă. Partea dreaptă a bărcii nu are faţă de partea stângă decât un singur (dar esenţial) avantaj, anume că Isus le-o indicase.

Are loc întâlnirea cu Stăpânul care pregătise totul mai dinainte pentru slujitorii Săi obosiţi. Deşi navusese nevoie de peştele lor (v. 9), totuşi El nu dispreţuieşte niciun rod al muncii lor (v. 10), ci îi numără cu exactitate (v. 11).

Dragi prieteni, cât de des, ca şi aceşti ucenici, uităm de măreaţa şi de apropiata noastră întâlnire! De câte ori, de asemenea, în mijlocul circumstanţelor noastre, în eşecuri, ca şi în succese, ar trebui să-L putem distinge mai repede pe Cel care ne vorbeşte şi să recunoaştem: Este Domnul (v. 7)!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și noi am plecat de la râul Ahava în a douăsprezecea zi a lunii întâi, ca să mergem la Ierusalim; și mâna Dumnezeului nostru era peste noi … argintul și aurul și vasele au fost cântărite în casa Dumnezeului nostru … Au adus arderi-de-tot Dumnezeului lui Israel, doisprezece viței pentru tot Israelul, nouăzeci și șase de berbeci, șaptezeci și șapte de miei, doisprezece țapi, ca jertfă pentru păcat: toate ca ardere-de-tot Domnului. Și au dat poruncile împăratului satrapilor împăratului și guvernatorilor.
Ezra 8.31-33,35,36

După captivitatea babiloniană – Sosirea în țară

Călătoria până la Ierusalim a durat patru luni. Dumnezeu, la care ei se rugaseră pentru a fi păziți, i-a adus la destinație în siguranță. Ezra este recunoscător și menționează faptul că mâna bună a lui Dumnezeu fusese peste ei. Suntem și noi recunoscători pentru bunătatea lui Dumnezeu, sau o luăm ca pe ceva care ni se cuvine?

Cei care au venit la Ierusalim aveau în grijă argintul, aurul, banii și vasele de preț oferite Domnului de către împărat, de către mai-marii lui și de către israeliții rămași în Babilon. Toate aceste lucruri de preț fuseseră numărate și cântărite cu atenție înainte de plecarea lor, iar după sosirea în țară au fost din nou numărate și cântărite. Domnul cunoaște talanții și minele încredințate slujitorilor Săi în timpul absenței Sale. Va veni în curând ziua când va trebui să dăm socoteală de ceea ce ni s-a încredințat.

Cei care se întorseseră acum au adus jertfe pentru tot Israelul; nu doar pentru ei înșiși, ci pentru tot poporul lui Dumnezeu. Aceste jertfe prezintă diferite aspecte ale lucrării lui Hristos pentru Dumnezeu. Pierdem ușor din vedere faptul că adunarea noastră este doar o parte minusculă a Adunării pentru care a murit Domnul nostru. Fiecare mădular este scump pentru Hristos și așa trebuie să fie și pentru noi.

Împăratul îi dăduse lui Ezra scrisori pe care să le dea slujbașilor săi. Ezra a făcut acest lucru. Timpul în care trăim nu este timpul în care Hristos împărățește, de aceea trebuie să ne supunem autorităților.

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos …
Ioan 17.3

Trei mari deosebiri

Un coleg de muncă m-a întrebat: „Prin ce se deosebește creștinismul de alte religii?”. Ca prim răspuns i-am spus: „Creștinismul nu este o religie, ci o relație cu o Persoană, cu Isus Hristos”. Apoi i-am enumerat încă trei mari deosebiri:

1. Întemeietorii religiilor se prezintă ca și îndrumători spre un dumnezeu, pe care ei înșiși îl caută. În schimb, Isus Hristos Se prezintă ca Acela „care a coborât din cer”. El este adevăratul Dumnezeu și viața veșnică.

2. Religiile nu oferă nicio siguranță cu privire la iertarea păcatelor sau la viața după moarte. Dar despre Isus Hristos citim: „Cel ce vine din cer este mai presus de toți. El mărturisește ce a văzut și a auzit”. Cuvintele Sale sunt sigure și adevărate. Milioane de creștini au experimentat veridicitatea cuvintelor Sale.

3. Religiile pun accentul pe străduințele omului, care trebuie să încerce să devină mai bun și să asculte de regulile prescrise, deși nu va reuși niciodată acest lucru. Exprimat într-un cuvânt: el ar trebui să-și câștige mântuirea. Isus dă gratuit mântuirea și iertarea. El Însuși a plătit prețul pentru aceasta, murind la cruce pentru păcatele noastre. El oferă viața veșnică tuturor celor ce cred în El și îi face copii ai lui Dumnezeu. El ne descoperă pe Dumnezeu ca Tată, care ne iubește și care îngrijește de copiii Săi.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RENUNTĂ LA TRECUT!

„Tu, îndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu, întinde-ţi mâinile spre El.” (Iov 11:13)

     Domnul Isus, „Marele Doctor”, nu acoperă niciodată o rană infectată. El insistă să fie incizată, drenată, curățată și lăsată să se vindece. Poate ai un copil născut în afara căsătoriei, poate ai făcut un avort, ai fost la închisoare sau ai trecut printr-un divorț amar…

Nu te descuraja! Domnul Isus nu este impresionat de virtuțile noastre; El este atras de „slăbiciunile noastre” (Evrei 4:15). El îți înțelege frământarea. „Prin faptul că El Însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi.” (Evrei 2:18)

Te-ntrebi poate dacă o persoană cu problemele tale poate fi binecuvântată și folosită de Dumnezeu? Absolut! Un imn scris de William Cowper spune: „Este o fântână a sângelui ce-a curs din trupul lui Isus, și cel ce se scufundă-n ea, e curățat de tot ce-i păcătos”. Răsplata pocăinței este foarte mare!

Țofar îi răspunde lui Iov: „Tu, îndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu, întinde-ţi mâinile spre El. Depărtează-te de fărădelege, şi nu lăsa nedreptatea să locuiască în cortul tău. Şi atunci, îţi vei ridica fruntea fără teamă, vei fi tare şi fără frică; îţi vei uita suferinţele, şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape care s-au scurs. Zilele tale vor străluci mai tare decât soarele la amiază, întunericul tău va fi ca lumina dimineţii. Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zadarnică. Te vei uita în jurul tău, şi vei vedea că te poţi odihni liniştit. Te vei culca şi nimeni nu te va tulbura, şi mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta.” (Iov 11:13-19).

Fie că e vorba de sentimentul vinovăției pentru ceva ce ai făcut, fie de durerea pentru ceva ce ți s-a făcut – uită!

Astăzi, pășește în râul harului lui Dumnezeu și lasă-l să curgă peste tine, pentru a te elibera.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Ioan 20:19-31

Este seara unei minunate zile întâi a săptămânii. Potrivit promisiunii Sale, Mântuitorul înviat Se prezintă în mijlocul ucenicilor Săi adunaţi (cap. 14:19). Le arată în mâinile şi în coasta Sa dovezi garantate că este făcută pacea lor cu Dumnezeu (Fapte 1:3). El suflă peste ei viaţa cea nouă (comp. cu Geneza 2:7 şi cu 1 Corinteni 15:45) şi îi trimite să vestească, acelora care cred, iertarea de păcate (v. 23).

În acea duminică, Toma lipsise de acolo. Iar când ceilalţi ucenici îl anunţă: L-am văzut pe Domnul (v. 25), inima lui rămâne rece şi necredincioasă. Şi câţi copii ai lui Dumnezeu nu se privează cu uşurinţă de preţioasa strângere în jurul Domnului Isus, poate pentru că, în străfundul inimii lor, nu cred cu adevărat în prezenţa Lui! Toma reprezintă rămăşiţa iudaică care, mai târziu, văzându-L, Îl va recunoaşte pe Domnul şi Dumnezeul său.

Ce sunt rănile acestea în mâinile Tale?, vor întreba ei (Zaharia 13:6). Partea binecuvântată a răscumpăraţilor din perioada actuală este însă de a crede fără să fi văzut încă (1 Petru 1:8). Pentru acest scop au fost scrise aceste lucruri, nu numai pentru a fi citite, ci pentru a fi crezute!

Credinţa noastră, întemeiată pe Scripturi, trebuie să şi-L însuşească pe Cel care dă viaţa şi care este Fiul lui Dumnezeu (v. 31).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

El Și-a întins mâna din înălțime, m-a apucat, m-a scos din ape mari; m-a scăpat de vrăjmașul meu puternic și de cei care mă urau, pentru că erau mai puternici decât mine. S-au aruncat asupra mea în ziua necazului meu, dar Domnul a fost sprijinul meu.
Psalmul 18.16-18

Acest psalm Îl prezintă pe Domnul Isus coborând în apele adânci ale suferinței și morții la Golgota, înconjurat de vrăjmașii care nu cunoșteau nimic despre motivul minunat pentru care El Se supunea unei astfel de morți. Prin urmare, ei nu aveau nicio apreciere pentru jertfa măreață pe care El o împlinea în chiar momentele când ei se uniseră pentru a-L batjocori.

Satan și oamenii au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a I se împotrivi în acele momente. Mai mult, Dumnezeu, în dreptatea Sa absolută, L-a părăsit, astfel încât El a suferit în singurătate, purtând păcatele multora. Totuși, în același timp, inima lui Dumnezeu își găsea plăcerea pe deplin în El și în jertfa Lui desăvârșită.

Când totul s-a sfârșit, vrăjmașul s-a bucurat, crezând că a biruit. Oamenii I-au pecetluit mormântul, pentru a fi cât se poate de siguri de această biruință.

Ei uitaseră însă de Dumnezeu! Hristos a fost răstignit în slăbiciune, iar cei puternici, în mândria lor carnală, au crezut că biruiseră. Dumnezeu însă a intervenit și L-a înviat dintre cei morți. Astfel, puterea cărnii a devenit o slăbiciune abjectă. Soldații de la mormânt au fost îngroziți și au rămas fără putere. Conducătorii, la auzul acestui lucru, s-au înspăimântat și au recurs la o minciună sfruntată. Dumnezeu însă Îl înviase dintre cei morți. Suferitorul era acum Biruitorul! Nu mai rămânea nicio îndoială că orice genunchi avea să se plece înaintea Lui și orice limbă avea să dea mărturie că El este Domn, spre gloria lui Dumnezeu, Tatăl. Vrăjmașii tremură, însă credincioșii se bucură și aduc închinare din inimă Tatălui și Fiului.

L M Grant

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, și pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci și nouă pe islaz și se duce după cea pierdută până când o găsește?
Luca 15.4

Oaia pierdută

Un păstor avea o sută de oi, dar le-a lăsat pe cele nouăzeci și nouă în pustie, pentru a se duce să o caute pe cea pierdută – imagine a omului pierdut, fără putere de a reveni la Dumnezeu. Oaia nu posedă niciun fel de instinct care să-i permită, o dată rătăcită, să revină la turmă. Dimpotrivă, oaia fuge mai tare, dacă bagă de seamă că cineva merge în căutarea ei. Ea nu se oprește decât forțată de împrejurări. Toată acțiunea vine din partea păstorului, care își prețuiește oaia pierdută; el îndură toată osteneala pe care o cere salvarea ei.

Nimeni, în afară de Mântuitorul, nu cunoaște prețul unui suflet și incapacitatea păcătosului de a se întoarce la Dumnezeu; de aceea Domnul a făcut tot ce trebuia pentru a-l căuta pe omul pierdut. În grija Sa pentru oaia pierdută, păstorul nu o lasă să parcurgă drumul înapoi, pentru a nu se pierde. Fericit că a regăsit-o, o pune pe umeri și o duce până la staulul oilor. Domnul Se îngrijește de cel credincios până ajunge în Casa Tatălui. Bunul Păstor, Isus Hristos, care Și-a dat viața pentru oile Sale, Se ocupă de ele până la capăt. Să prețuim această lucrare a purtării de grijă a bunului Păstor!

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

 

ASUMĂ-TI RISCUL!

„Daţi-l celui ce are zece talanţi.” (Matei 25:28)

     Îți aduci aminte de cei trei ispravnici care au primit fiecare o sumă de bani pentru a-i investi? Primii doi și-au dublat suma; cel de-al treilea și-a îngropat banii în pământ. Cei doi au fost promovați; al treilea a fost dat afară. „Luaţi-i, deci, talantul… pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l în întunericul de afară” (Matei 25:28-30).

Ar putea exista un imbold mai puternic, pentru a-ți asuma riscuri ale credinței bazate pe ceea ce ți-a promis Dumnezeu?!

Tu spui: „Dar dacă voi da greș?” Eșecul te pregătește pentru succes! El îți poate arăta lucrurile pe care trebuie să le schimbi pentru a merge mai departe. Gândește-te în felul următor: În calitate de copil răscumpărat al lui Dumnezeu, ai parte de o plasă de siguranță care te ajută, când cazi, să nu te lovești. Dar dacă reputația ta și stima ta de sine au rămas blocate într-un demers eșuat, nu vei mai fi motivat să încerci din nou.

Sunt specifice firii pământești dorințe precum: a te simți bine, a avea succes, a câștiga un premiu, a avansa…

Însă așa cum un atlet la olimpiadă se dă înapoi pentru a-și lua avânt, ca să fie mai rapid, uneori câțiva pași în spate acum îți vor alimenta progresul de mai târziu. Și mai e ceva la care să te gândești: Dumnezeu ne evaluează realizările altfel decât o fac oamenii. Un eșec în ochii oamenilor este deseori un succes în ochii lui Dumnezeu. Îți aduci aminte de Noe? Înainte de potop părea un om obișnuit; după aceea, el a fost cel mai realizat om de pe pământ.

Răsplata care te poate împlini cel mai mult nu este cea omenească, ci sunt cuvintele spuse de Dumnezeu: „Bine, rob bun şi credincios” (Matei 25:21).

Așadar, asumă-ți riscul!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

 

Ioan 20:1-18

Cea dintâi persoană care se grăbeşte spre mormânt în această glorioasă dimineaţă a Învierii este Maria din Magdala, femeia din care Domnul scosese şapte demoni (Marcu 16:9). Dar cineva i-o luase înainte, pentru că piatra este deja rostogolită. Ea le dă de ştire lui Petru şi lui Ioan, iar aceştia, la rândul lor, aleargă la mormânt, găsesc acolo dovezile strălucite ale învierii şi apoi se întorc la ei [acasă]. Cât despre Maria, ea nu poate pleca. Absorbită cu totul de gândul de a-L regăsi pe Mântuitorul ei preaiubit (v. 13), nici chiar prezenţa îngerilor nu pare a o surprinde.

Isus nu poate să lase o asemenea afecţiune fără răspuns. Şi cât de mult sunt depăşite aşteptările Mariei! Un Mântuitor viu vine la ea, o cheamă pe nume şi îi încredinţează un mesaj de cea mai înaltă valoare. Pentru că „ataşamentul personal faţă de Hristos este mijlocul de a avea o înţelegere reală” (J.N.D.)!

Isus îi dă Mariei misiunea de a le transmite fraţilor Săi că, departe de a fi un mijloc care să despartă, crucea Lui stă la baza unor legături cu totul noi. Fapt inestimabil, Tatăl Său a devenit Tatăl nostru şi Dumnezeul Său, Dumnezeul nostru. Isus ne-a introdus pentru totdeauna în aceste relaţii fericite, spre bucuria inimii Lui, a Tatălui şi a noastră (Psalmul 22:22; Evrei 2:11,12).