Mana Zilnica

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Așa să vorbiți și așa să faceți, ca unii care vor fi judecați de o lege a libertății.
Iacov 2.12

Libertatea creștină

Adevărata libertate creștină nu este libertatea de a face ce vrem. Am văzut că libertatea creștină înseamnă a trăi pentru Hristos și pentru cei din jurul nostru. Ea este cu adevărat trăită și savurată atunci când suntem preocupați cu Hristos.

În versetul de astăzi, Iacov vorbește despre „legea libertății”. „Legea” aici are sensul de forță care controlează sau de principiu care acționează. Iacov vrea să spună că cel credincios nu este sub legea robiei, ci sub controlul puterii libertății. Legea lui Moise cerea israeliților să-și iubească aproapele, însă nu le oferea putere pentru a o face și îi condamna dacă nu o făceau. Sub har însă ni se dă puterea de a ne iubi aproapele. Expresia „așa să vorbiți și așa să faceți” are referire la cuvinte și la fapte, la vorbirea și la umblarea noastră, care trebuie să fie în acord. Când ele nu sunt în acord, încălcăm legea libertății și vom da socoteală de această încălcare la scaunul de judecată al lui Hristos (1 Corinteni 3.14,15; 2 Corinteni 5.9,10). În Romani 14.10-13, Pavel pune la un loc scaunul de judecată al lui Hristos și legea libertății, folosind acest lucru ca o motivație pentru a lăsa ca legea libertății să acționeze în viețile noastre.

Însă ce împiedică această libertate să se arate în viața noastră individuală și de adunare? Iacov asociază legea libertății cu Cuvântul lui Dumnezeu în capitolul 1.21-27. A fi un împlinitor al Cuvântului înseamnă să păstrezi Cuvântul în inima ta și să-l lași să te călăuzească în orice sferă a vieții. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie standardul nostru, iar el este un instrument eficace pentru a fi păziți de influența lumii din jurul nostru. A neglija Cuvântul lui Dumnezeu înseamnă să îngăduim lumii să dicteze felul în care să gândim și să ne purtăm. Însă când ne adâncim privirile în legea perfectă a libertății și continuăm în ea, nu ca ascultători uituci, ci ca împlinitori cu fapta, ne bucurăm de adevărata libertate.

T P Hadley

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm și să ne întoarcem la Domnul.
Plângerile lui Ieremia 3.40

Mântuirea unui hoț

Un tată și-a dus fiul la Londra, ca ucenic, la un giuvaergiu. Într-o zi, tatăl a primit o scrisoare, că tânărul l-a furat pe meșterul lui. Întristat, s-a grăbit să ajungă la Londra, unde a aflat că problema stătea într-adevăr așa. Tânărul a fost concediat. În timp ce tatăl și fiul pășeau pe străzile Londrei, cel din urmă s-a desprins deodată de lângă tatăl lui și n-a mai fost de găsit. Astfel, sărmanul om a trebuit să se întoarcă singur acasă, cu inima zdrobită. Au trecut ani; nu s-a mai auzit nimic despre fiul pierdut. Într-o duminică seara, părinții erau acasă și citeau Cuvântul lui Dumnezeu. Mai mult ca de obicei s-au simțit îndemnați să se roage pentru fiul lor decăzut.

În aceeași seară, la Londra, o bandă de hoți au trecut pe lângă sala de evanghelizare a predicatorului Spurgeon, cu intenția de a sparge dulapul cu bani din acea sală. Printre acești infractori se afla și fiul acelor părinți care se rugau. El a primit sarcina să intre în sală și să vadă cât era ora. Mesagerul lui Dumnezeu predica despre tâlharul de pe cruce. Arătând cu mâna exact în direcția acelui fiu, Spurgeon a zis: „Dacă în seara aceasta se găsește aici un hoț, Isus Hristos îl poate salva”. Cuvântul l-a lovit în inimă.

Din acel moment, totul s-a schimbat și fiul s-a întors acasă ca alt om spre bucuria tuturor.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

 

CRESTEREA PERSONALĂ (3)

„După cum fierul ascute fierul, tot aşa şi omul ațâță mânia altui om.” (Proverbe 27:17)

     Când nu mai crești, nu te mai bucuri de colegii și de asociații tăi. În majoritatea cazurilor acesta e un alt simptom al nevoii de creștere și are legătură directă cu lipsa ta de influență. Când nu ești o persoană cu inițiativă, toți te vor exclude. Lumea are nevoie de sfatul și de experiența ta privind o multitudine de chestiuni și probleme. Însă odată ce încetezi să crești, ei se vor întoarce spre altcineva. Creșterea personală te face să te concentrezi asupra oamenilor, iar ei se vor concentra asupra ta. Așadar, ce poți face tu pentru a rămâne mereu proaspăt? Începe să strângi.

Albinele își petrec toată viața zburând din floare în floare, ducând cu ele polenul de la o sursă la alta. Care este rezultatul? Creșterea! Întrucât albinele răspândesc fără încetare polenul prin grădină, încep să crească tot mai multe flori și avem parte de un mediu înconjurător și mai frumos.

În viață, polenizarea înseamnă identificarea informațiilor valoroase din surse multiple și răspândirea lor pe diferite căi către persoane diferite. Așa că, începe să cauți soluții pentru o creștere personală.

Pavel scrie: „să înflăcărezi darul lui Dumnezeu, care este în tine” (2 Timotei 1:6) – altfel vei deveni un adormit! Dedică timp zilnic creșterii tale personale! Descoperă domeniul în care te pricepi cel mai bine și abordează-l în mod regulat. Trezește-te devreme, folosește-ți pauza de masă, stinge televizorul seara.

Locul și timpul nu contează – lucrul important este perseverența.

Eugene S. Wilson a spus: „Numai cei curioși vor învăța și numai cei hotărâți vor învinge obstacolele din calea învățării. Coeficientul de iscodire m-a interesat întotdeauna mai mult decât coeficientul de inteligență!”

Deseori curiozitatea înnăscută îți va aduce mai multe beneficii decât inteligența. Ideea este că trebuie să te dedici creșterii personale pentru a reuși, atât în viața pământeană, cât și în cea duhovnicească.

                   

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

 

Ioan 19:31-42

Venind să le zdrobească picioarele crucificaţilor, ca să isprăvească cu ei, soldaţii constată că pentru Isus nu mai e nevoie; El este deja mort. În cel priveşte pe tâlharul pocăit, brutalitatea acestora face să se împlinească cuvântul Domnului: Astăzi vei fi cu mine în paradis (Luca 23:43). Unul dintre soldaţi însă nu se teme să profaneze printr-o lovitură de lance trupul Domnului (Zaharia 12:10). La această ultimă insultă răspunde un minunat semn al harului: Sângele ispăşirii şi apa de curăţire curg din coasta Sa străpunsă.

Apoi are loc înmormântarea minunatului nostru Mântuitor. Dumnezeu a pregătit doi ucenici pentru a da trupului Fiului Său onoarea vestită de Scripturi (Isaia 53:9). Iosif şi Nicodim nu avuseseră până atunci curaj să ia poziţie pentru El în mod deschis. În prezent însă, treziţi de grozăvia crimei neamului lor, înţeleg că, păstrând tăcerea, şi-ar fi arătat solidaritatea cu ei.

Dragi credincioşi, să nu uităm niciodată că lumea în care trăim L-a răstignit pe Mântuitorul nostru. Tăcerea noastră sau complacerea cu ucigaşii Săi sunt echivalente cu tăgăduirea Lui. Din contră, este momentul să ne facem cunoscuţi cu curaj ca fiind ucenicii Lui.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Mai-marii lor nu și-au pus umărul la lucrarea Domnului lor.
Neemia 3.5

Lucrarea lui Dumnezeu este făcută pe pământ, iar în cer sunt înregistrați toți cei care au luat parte la ea, felul în care ei au făcut această lucrare și motivația care a stat la baza lucrării lor. Acesta este un lucru deopotrivă solemn și încurajator. Dumnezeu privea la slujitorii Săi și vedea felul în care ei făceau lucrarea Sa; de asemenea, El ne-a lăsat scris tot ceea ce a văzut acolo. Tecoiții au reparat zidul, însă mai-marii lor nu și-au pus umărul la lucrarea Domnului lor. Cuvântul lui Dumnezeu înregistrează totul.

Șalum, fiul lui Haloheș, a fost un om de o altă factură. Entuziasmul său pentru lucrare le-a inspirat și pe fiicele lui, care l-au ajutat la reconstrucția zidului. Șalum nu era un om oarecare, ci ni se spune că era mai-mare peste jumătate din Ierusalim. Fiicele lui ar fi putut să spună că, de vreme ce tatăl lor era un om atât de important, rolul lor nu era de a face munca de jos. Ele însă au dorit să aibă o parte în lucrarea Domnului, iar demnitatea lor nu a avut nimic de suferit, căci ni se spune că Șalum a zidit, „el și fiicele lui” (versetul 12).

Astfel ei au sfârșit lucrarea, însă nu prin puterea lor, ci Dumnezeul cerului i-a făcut să prospere (Neemia 2.20). Încrederea lor era în El și El nu i-a dezamăgit. Nici pe noi nu ne va dezamăgi, atunci când ne preocupăm cu lucrarea Lui, constrânși fiind de dragostea lui Hristos. Să facem însă această lucrare cu o teamă sfântă, căci în cer este înregistrat tot ce facem, cum facem și de ce facem. „Lucrarea fiecăruia va fi arătată, pentru că ziua o va face cunoscut, pentru că se descoperă în foc; și focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia” (1 Corinteni 3.13).

J T Mawson

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dariu a găsit cu cale să pună … trei căpetenii, în numărul cărora era și Daniel … ca împăratul să nu sufere nicio pagubă.
Daniel 6.1-2

O mărturie bună

Dariu cuceritorul, regele mezilor și perșilor, după ce a luat în mână sceptrul împărăției nou instalate, în dorința de a-și organiza cât mai bine administrația regatului său, a luat anumite măsuri care, în final, aduc din nou în prim-plan persoana profetului Daniel, ajuns acum la o vârstă înaintată. Omenește vorbind, poate surprinde faptul realegerii lui Daniel într-o poziție atât de înaltă în administrația noului imperiu. Dar nu trebuie să uităm că deasupra tuturor era Dumnezeu, care mai avea de lucru cu robul Său, Daniel. Împăratul Dariu a smuls sceptrul regatului babilonian din mâna lui Belșațar, fiul lui Nebucadnețar, și astfel a întemeiat pe ruinele acelei împărății marele imperiu al Medo-Persiei. În dorința de a-și organiza cât se poate de bine treburile împărăției sale, a rânduit în fruntea tuturor dregătoriilor sale trei persoane, care să răspundă, ca împăratul să nu sufere nicio pagubă. Printre cele trei persoane se afla și Daniel, a cărui bună mărturie era cunoscută și recunoscută.

Dumnezeu este Izvorul înțelepciunii și al oricărui bine. Atunci când ne încredem în Dumnezeu și renunțăm la toate lucrurile pentru El, avem întotdeauna de câștigat. Astfel învățăm că Dumnezeu este Cel care poate să ne folosească spre binele semenilor ca mărturii ale îndurării Sale.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CRESTEREA PERSONALĂ (2)

„Un om înţelept este plin de putere…” (Proverbe 24:5)

     Un indiciu al nevoii tale de creștere personală este pierderea interesului pentru carieră. Mulți cred că asta vine din faptul că rămâi prea mult timp la același loc de muncă, sau că experimentezi criza vârstei de mijloc. E adevărat că majoritatea dintre noi ne pierdem interesul pentru serviciu, deoarece ne pierdem interesul față de creștere. Să ne gândim la cei ce experimentează nivelul cel mai înalt de intensitate și de creativitate. General vorbind, ei sunt pasionați de munca lor și nu sunt câtuși de puțin îngrijorați de detalii, ci doar de „imaginea de ansamblu”. În timp ce oamenii din jurul lor sunt prinși cu tot felul de treburi din rutina zilnică, oamenii orientați spre creștere sunt preocupați să deprindă tactici și încearcă să-și depășească limitele. Ei sunt persoane care cresc, care învață și care își lărgesc experiența – oameni care nu-și pierd niciodată interesul față de locul de muncă sau față de viață.

Să cultivi arahide sună foarte plictisitor, nu-i așa? Nu și pentru George Washington Carver! El le-a studiat, le-a cultivat, a descoperit sute de utilizări diferite și a devenit atât de celebru, încât a fost invitat la Washington D.C. pentru a explica secretul succesului său în fața Congresului. După cum poate vă mai amintiți dintr-o altă meditație, el a declarat atunci: „Dumnezeu a creat arahidele. Așa că eu L-am rugat să-mi spună ce pot face cu ele… și El mi-a arătat!” E atât de simplu!

Alocă la fel de mult timp ca să-ți lărgești cunoștințele cât aloci lucrurilor mai puțin importante, și vezi dacă nivelul de interes și de entuziasm nu se va îmbunătăți.

Propune-ți azi să devii ce prescrie Biblia (Proverbe 24:5): „Un om înţelept este plin de putere şi cel priceput îşi oţeleşte vlaga.”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Ioan 19:17-30

Acela care, cu doar câteva zile înainte, intrase în Ierusalim cu toată maiestatea unui împărat, iese acum purtânduŞi crucea. Acelaşi contrast apare şi din inscripţia pe care Pilat o aşază pe cruce: Împăratul iudeilor este Isus din Nazaret. Este răstignit între alţi doi, puşi după rang de răufăcători. Totuşi, această evanghelie nu ne spune nimic despre ocările suportate din partea oamenilor (Matei 27.39), nici de ceasurile când a fost părăsit. Totul aici este numai pace, dragoste şi ascultare de Dumnezeu. Versetul 25 menţionează prezenţa şi numele câtorva femei. Şi Isus o încredinţează pe mama Sa ucenicului care cunoştea cel mai bine afecţiunile Sale.

Remarcăm că, în cele mai mici detalii, totul trebuie să se desfăşoare conform Scripturii: împărţirea hainelor (v. 24), oţetul dat Mântuitorului (v. 28; vezi şi v. 36,37). Apoi El Însuşi împlineşte ultimul act al ascultării Sale de bunăvoie: Îşi dă duhul (cap. 10.18). Iar dacă cineva mai crede că trebuie să facă încă ceva pentru aşi asigura mântuirea, să asculte cele din urmă cuvinte ale Mântuitorului rostite în timp ce murea: S-a împlinit (greceşte: un singur cuvânt, Tetelestai, cel pe care unii îl înscriu în josul facturilor achitate).

Imensa noastră datorie faţă de Dumnezeu este achitată pentru totdeauna.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Surorile deci au trimis la El, spunând: „Doamne, iată, acela pe care-l iubești este bolnav”. Și Isus, când a auzit, a spus: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci pentru gloria lui Dumnezeu, ca să fie glorificat Fiul lui Dumnezeu prin ea”. Și Isus iubea pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr.
Ioan 11.3-5

Ce încredere în Domnul Isus au demonstrat Maria și Marta, atunci când I-au trimis vorbă că fratele lor Lazăr era bolnav! Au apelat la inima Lui plină de dragoste și au avut încredere deplină că El le putea ajuta. De multe ori în trecut văzuseră minunile Lui și faptul că El nu refuzase pe nimeni. Toți care veniseră la el fuseseră ajutați, de cele mai multe ori peste așteptările lor, așa cum citim în Marcu 7.37: „Erau uimiți peste măsură, spunând: «Toate le face bine; El îi face pe surzi să audă și pe muți să vorbească»”. Ar fi refuzat El să dea acum curs cererii lor?

Toți putem să ne identificăm cu Maria și cu Marta. Nu există familie unde boala și teama de moarte să nu-și fi făcut prezența. Există momente când ne simțim cu totul lipsiți de ajutor. Boli prelungite ale celor dragi ne lasă fără energie, răbdarea ne este încercată peste măsură și nimeni nu înțelege și nimănui nu-i pasă – sau cel puțin așa ni se pare.

Isus cunoștea durerea celor două surori. Știa de asemenea că acea boală era spre gloria lui Dumnezeu, iar acum aștepta momentul potrivit al Tatălui. Ce încredere și ce pace dobândim pe măsură ce contemplăm această scenă! Și noi ne putem încrede în Cel care face toate lucrurile bine. El ne atrage inimile la Sine, așa încât să simțim că ne iubește, la fel cum i-a iubit pe Lazăr, pe Maria și pe Marta.

J Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Vă voi învăța căile lui Dumnezeu, nu vă voi ascunde planurile Celui Atotputernic.
Iov 27.11

Cartea care te înțelege

Filozoful a mărturisit în continuare: „Acestui Dumnezeu m-am rugat în acea seară, iar Dumnezeul care mi-a răspuns a fost același Dumnezeu despre care tocmai citisem în Carte”. Să lăsăm ca mărturisirea acestui bărbat, care a fost un om al necredinței, dar care a venit la cunoașterea căilor lui Dumnezeu, să ne inspire și pe noi. În adevăr, Biblia este cartea care ne înțelege. Și ne înțelege, fiindcă Dumnezeu, care cunoaște frământările și întrebările omului, este Autorul acestei cărți.

Cu siguranță, cititorule, ai multe întrebări și lucruri necunoscute cu privire la viața prezentă și cu privire la viitorul tău. Dumnezeu vrea să-i întoarcă pe oameni de la rău și să le facă parte de fericirea Sa. Acesta este marele conținut al cărții care ne-a dăruit-o Dumnezeu. În bunătatea Sa, Dumnezeu Se interesează mult de noi și dorește să ne ajute. Acesta este motivul pentru care ne-a scris Cuvântul Său. Dumnezeu ne cunoaște așa de bine, încât trebuie să ne spună cât de adânc am căzut din punct de vedere moral. Toate eforturile de a ne îmbunătăți nu ne pot face niciodată potriviți prezenței lui Dumnezeu, pentru că El nu poate tolera răul. Există o singură șansă: să primim fără plată remediul oferit de El: credința în Fiul Său.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CRESTEREA PERSONALĂ (1)

„Înţelepciunea va veni în inima ta, şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău…” (Proverbe 2:10)

     Creșterea personală te înalță. Oprește-te și uită-te la cei din biserica ta, de la locul de muncă sau din cercul de prieteni. W. Edwards Deming, consultantul pe probleme de management a spus: „Învățarea nu este obligatorie… nici supraviețuirea.” În cultura corporatistă, cu cât este mai înaltă funcția cuiva, cu atât mai puțină „corvoadă” este implicată și cu atât mai multă „materie cenușie.”

Să ne imaginăm o sală de conferințe în timpul unei ședințe importante. De regulă, o armată de oameni stau în jurul mesei cu laptopuri, serviete și cutii cu dosare, în timp ce președintele intră în încăpere ținând în mâini foarte puține lucruri – deoarece el nu a fost angajat să opereze pe calculator, să respecte un orar sau să gestioneze dosare. El a fost angajat pentru faptul că este expert și ideile sale au putere.

Organizațiile vor ca aceia cu cele mai bune idei să ocupe funcții de conducere; în consecință, promovările sunt în general pentru persoanele motivate din interior – bărbați și femei care dovedesc inițiativă, potențial și creștere. Așa că, începe și tu să generezi idei noi – și vei vedea cât de rapid vei fi remarcat! În Babilon, Daniel a început ca rob, treapta cea mai de jos a scării ierarhice. Însă a fost curând promovat, ajungând chiar în cabinetul lui Nebucadnețar, deoarece regele căuta oameni cu următoarele calități: „fără vreun cusur trupesc, frumoşi la chip, înzestraţi cu înţelepciune în orice ramură a ştiinţei, cu minte ageră şi pricepere, în stare să slujească…” (Daniel 1:4).

Creșterea personală te înalță atât fizic, cât și spiritual. Așadar, dedică-te creșterii personale!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Ioan 19:1-16

În bătaie de joc, soldaţii Îl îmbracă pe Isus cu o haină de purpură şi Îi pun o coroană de spini. Şi, fiind astfel, Pilat acceptă săL prezinte mulţimii, spunând: Iată Omul!.

Răstigneşte! RăstigneşteL!, răspund conducătorii cu turbare. Şi invocă un nou motiv: a hulit; S-a făcut pe Sine Însuşi Fiu al lui Dumnezeu. Aceasta îl pune şi mai mult în încurcătură pe guvernator. Acesta dinaintea lui ar putea fi nu numai un împărat, ci chiar un Dumnezeu (v. 7,8). Pentru a se linişti, îşi invocă puterea; Isus însă îl readuce la adevărata sa poziţie. Acest magistrat păgân află, cu siguranţă pentru prima dată, prin ce autoritate este el învestit: nu a Cezarului, cum credea el, ci de sus (v. 11; Romani 13:1). Simţind că nu are nici-o putere asupra acestui Acuzat extraordinar şi că este total depăşit de cazul Său, vrea să-L elibereze. Iudeii însă nu-l ascultă cu privire la aceasta şi fac apel la un ultim argument: Dacă Îl eliberezi pe Acesta, nu eşti prieten cu Cezarul. În pofida avertismentului pe care-l primise (v. 11), nu lui Dumnezeu, ci oamenilor va încerca guvernatorul să le facă pe plac şi să le dea ascultare.

Din teamă, deopotrivă de revolta iudeilor şi de acuzaţia suveranului său, cu bună ştiinţă, Îl sacrifică pe Cel Nevinovat.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și a plecat cu el; și o mare mulțime Îl urma și-L îmbulzea. … O femeie, auzind despre Isus, venind prin mulțime pe dinapoi, I-a atins haina.
Marcu 5.24,27

Cineva ar fi crezut că Domnul era înconjurat de mulți credincioși. Chiar și astăzi, dacă privim la clădirile religioase pline cu mărturisitori ai lui Hristos, dacă auzim multele cântări și rugăciuni și dacă privim la numeroasele lucrări făcute în numele Lui, am putea crede că există o vastă mulțime de credincioși în Hristos. De fapt, oamenii așa gândesc, fiindcă ei se numesc pe ei înșiși creștini și numesc țările lor țări creștine. Înseamnă aceasta însă că toți sunt credincioși adevărați? Din nefericire, nu! Există astăzi, ca și odinioară, mulți care fac o mărturisire de credință, însă Domnul face diferența între cei care doar mărturisesc și cei care au și credință personală în El. Citim în Scriptură că El îi cunoaște pe cei care sunt ai Săi.

Cei din mulțime poate că erau sinceri, fiindcă văzuseră minunile Domnului și se bucuraseră de ceea ce El le oferise, însă nu aveau un simțământ al nevoii după Hristos; nu aveau credință personală în El. La fel și astăzi, oamenii pot fi sinceri atunci când adoptă religia creștină, însă această mărturisire exterioară nu-i mântuiește, nu le rezolvă problema păcatului, a morții și a judecății, nici nu-i eliberează de păcat, de corupția cărnii și a lumii.

Pentru o adevărată binecuvântare trebuie să existe credință personală în Domnul Isus. Nu trebuie să facem eforturi pentru a obține binecuvântarea, lucru care n-ar duce decât la mândrie, ci trebuie să acceptăm că nu suntem nimic și să-I dăm lui Hristos toată gloria. Puterea este în Hristos, nu în credința noastră, însă credința aduce binecuvântarea, fiindcă ne pune în legătură cu Cel căruia I se cuvine orice merit.

H Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere.
Luca 1.37

Cartea care te înțelege

Ajungând acasă, soția a povestit soțului ei despre Biblie, cerându-și scuze că îndrăznise să o aducă acasă în ciuda faptului că știa ce sentimente nutrea acesta față de credința creștină. Însă Cailliet a cerut să-i fie arătată numaidecât acea carte. A luat-o și s-a refugiat în biroul său, unde a început să citească.

Iată propria sa mărturisire cu privire la ceea ce s-a întâmplat în ziua aceea: „Am deschis-o și mi-am încercat șansele începând cu Fericirile! Citeam, citeam și iar citeam. După o vreme am început să citesc cu voce tare în timp ce o căldură de nedescris îmi cuprindea sufletul. Nu găseam cuvinte să-mi exprim uimirea și venerația. Apoi, dintr-o dată, mi-am dat seama: aceasta este cartea care mă înțelege! Avusesem nevoie de ea atât de mult și totuși, fără să știu ce fac, încercasem să scriu eu una, dar în zadar. Am continuat să citesc până noaptea târziu, mai ales din Evanghelii, și iată că, în timp ce le citeam, Cel despre care vorbesc ele, Cel care vorbise și lucrase în ele, devenea acum viu pentru mine. Împrejurările providențiale în care această Carte mă găsise, m-au determinat să-mi dau seama că acest lucru poate fi spus despre Biblie, pentru că paginile ei prind viață datorită prezenței lui Dumnezeu și datorită puterii cuvintelor Lui”.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SFÂNT, SFÂNT, SFÂNT!

„Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul oştirilor!” (Isaia 6:3)

     Prorocul Isaia nu putea să păstreze tăcerea asupra momentului când L-a văzut pe Dumnezeu! De aceea putem citi și noi (Isaia 6:1-9): „Am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul. Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele, şi cu două zburau. Strigau unul la altul şi ziceau: „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui”! Şi se zguduiau uşiorii uşii de glasul care răsuna, şi casa s-a umplut de fum. Atunci am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!” Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar. Mi-a atins gura cu el şi a zis: „Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!” Am auzit glasul Domnului, întrebând: „Pe cine să trimit, şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!” El a zis atunci: „Du-te şi spune poporului acestuia…” (v. 1-9)

Nu am ales acest fragment din Scriptură ca să te fac să te îndoiești de neprihănirea ta înaintea lui Dumnezeu, în calitate de copil al Său, ci am dorit să ne amintim împreună de sfințenia Dumnezeului nostru. Isaia a fost proorocul care călăuzea poporul, iar Dumnezeu a avut o misiune pentru el. Dar înainte să și-o asume, Isaia a trebuit să-și recunoască starea inimii și să-l lase pe Dumnezeu să-l schimbe.

Astăzi, și noi trebuie să facem la fel!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Ioan 18:28-40

ConducânduL pe Isus la guvernatorul roman, iudeii au grijă să nu fie întinaţi, deşi îşi încărcaseră conştiinţa cu cea mai înspăimântătoare crimă comisă vreodată.

Apostolul Pavel îi dă ca exemplu lui Timotei buna mărturisire a lui Isus Hristos înaintea lui Ponţiu Pilat (1 Timotei 6.13). Indiferent de cât Îl va costa, Domnul afirmă regalitatea Sa, precizând în totul că împărăţia Lui nu este din această lume. Versetul 36 ar trebui săi lumineze pe toţi aceia care se străduiesc astăzi să instaureze pe pământ Împărăţia lui Dumnezeu. Îmbunătăţirea treptată a lumii pentru a permite Domnului să vină să domnească peste ea nu este decât o himeră. Dacă El na produs această îmbunătăţire, nu înseamnă necredinţă să pretinzi că refaci aceeaşi experienţă pentru rezultate mai bune decât ale Lui?

Ce este adevărul?, întreabă Pilat. El însă nu aşteaptă răspuns. Se aseamănă cu atât de multe persoane pe care această chestiune nu le interesează pentru că se tem în adâncul inimii ca nu cumva să trebuiască săşi potrivească viaţa cu răspunsul pe care lar primi. Adevărul era în faţa lui Pilat în persoana lui Isus (cap. 14.6). Zadarnic încearcă el să scape de responsabilitate, propunând să graţieze de Paşti un întemniţat! Întrun singur glas, iudeii cer în locul Lui eliberarea tâlharului Baraba.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

De Domnul sunt întăriți pașii omului.
Psalmul 37.23

Se spune că nu putem să ne așteptăm să găsim un text în Scriptură pentru a ne călăuzi în fiecare dintre miile de detalii ale vieții de zi cu zi. Poate că nu, însă cu siguranță există principii importante în Biblie, care, dacă sunt aplicate cum trebuie, ne vor oferi călăuzire, chiar dacă nu vom găsi un anume text pentru fiecare situație. Nu numai atât, ci avem și deplina siguranță că Dumnezeul nostru poate și vrea să-i călăuzească pe copiii Săi în toate lucrurile. „De Domnul sunt întăriți pașii omului.” „El îi face pe cei smeriți să umble în dreptate și îi învață pe cei smeriți calea Sa” (Psalmul 25.9). „Eu te voi sfătui, având ochiul Meu asupra ta” (Psalmul 32.8). El ne poate face cunoscut gândul Său cu privire la orice lucru din viața noastră.

El poate, în felul Său desăvârșit, să ne ofere certitudinea gândului Său în orice situație; de fapt, fără această certitudine nu ar trebui să facem nici măcar un pas. Domnul nostru Isus îl poate face conștient pe slujitorul Său cu privire la unde trebuie să meargă și la ce trebuie să facă pentru El. N-ar trebui să facem nimic cu incertitudine. Dacă încă nu suntem siguri cu privire la o anumită acțiune, să stăm liniștiți și să așteptăm! Cineva i-a spus prietenului său: «N-am nicio idee încotro să o apuc». «Atunci n-o apuca în nicio direcție», a fost răspunsul înțelept al prietenului.

Aici intervine însă o chestiune morală foarte importantă, anume starea sufletului nostru. Să fim siguri că ea are foarte mult de-a face cu călăuzirea! După cum am văzut, „El îi face pe cei smeriți să umble în dreptate și îi învață pe cei smeriți calea Sa”. Să nu uităm niciodată acest lucru! Dacă suntem smeriți și nu ne încredem în noi înșine, dacă așteptăm toate de la Dumnezeu, cu o inimă sinceră, El cu siguranță ne va călăuzi. Însă niciodată nu vom primi călăuzire, dacă suntem deja hotărâți într-o direcție sau dacă voința noastră este la lucru.

C H Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Așa vorbește Domnul: „Înțeleptul să nu se laude cu înțelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui …”.
Ieremia 9.23

Cartea care te înțelege

Pregătindu-se pentru un curs pe care trebuia să-l țină, ori de câte ori dădea peste vreun paragraf dintr-o carte care părea să vorbească despre starea lui, îl copia imediat într-un caiet. Spera ca aceste citate, pe care le scria cu mare grijă, să-l scape de frică și să-i ofere, în cele din urmă, bucuria și fericirea de care avea atâta nevoie. A venit și ultima zi în care a făcut corecturile finale la cartea sa care „trebuia să-l înțeleagă”. S-a dus într-un loc liniștit, s-a așezat sub un copac și a deschis prețioasa sa lucrare. A început să citească, dar în loc de liniște sufletească și bucurie, a fost copleșit de deznădejde, pentru că toate acele pasaje nu făceau altceva decât să-i aducă aminte de motivul pentru care le-a adunat. A priceput foarte repede că întregul său demers era sortit eșecului, așa că, dezgustat, a închis cartea. Însă Dumnezeu veghea asupra acestui om așa cum o face cu toți oamenii. Lucrurile au luat o altă întorsătură în ziua aceea. Soția lui, fără să știe ceva despre această carte secretă, a ieșit în după-masa acelei zile să se plimbe prin sătucul în care locuiau și s-a oprit în fața unei capele creștine. A intrat și, văzând o Biblie, s-a hotărât să ceară una. Pastorul, un om în vârstă, i-a oferit una cu multă plăcere.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ACELASI LUCRU ÎTI SPUNE SI TIE

„A venit Isus, a stat în mijlocul lor, şi le-a zis: „Pace vouă!” (Ioan 20:19)

     Unul din primele lucruri pe care le-a făcut Domnul Isus după ce a înviat a fost să-Și caute ucenicii care-L abandonaseră jalnic. „În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica Iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!” Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat când au văzut pe Domnul. Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.” (Ioan 20:19-21)

Printre ei se afla Petru, care a umblat pe ape, care a participat la minunea înmulțirii pâinilor pentru cei cinci mii de oameni flămânzi, și care i-a văzut pe Moise și pe Ilie stând lângă Domnul Isus pe Muntele Schimbării la Față. Marele, îndrăznețul și curajosul Petru care spusese: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.” (Matei 26:35) Și „Toţi ucenicii au spus acelaşi lucru.”

Cu toate acestea, Scriptura spune: „Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.” (Marcu 14:50). Sfântul Ioan, Sfântul Andrei și Sfântul Iacov – cu toții zugrăviți pe vitraliile bisericilor din lumea întreagă – L-au lăsat singur pe Domnul Isus, când S-a aflat în cea mai mare încercare. Totuși, când a înviat din morți, El nu a adus vorba despre asta nici măcar o dată! În schimb, „le-a arătat mâinile…” (Ioan 20:20). De ce? Pentru a-i asigura că îi iubește în ciuda eșecurilor lor.

În loc să-i renege, El le-a zis: „Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.”

Astăzi, El îți spune același lucru și ție!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Ioan 18:12-27

Stând acolo
şi încălzinduse cu cei careL luaseră şiL legaseră pe Învăţătorul său, Petru practic deja Îl tăgăduise. Alegândune de bunăvoie tovărăşia celor din lumea care La răstignit pe Isus şi împărtăşind relaxările ei, ne expunem, întrun fel sau altul, la aL dezonora pe Domnul. Pentru că nu putem conta pe faptul că vom fi păziţi (ca răspuns la rugăciunea Lui din cap. 17:1517), dacă nu realizăm separarea de care ne vorbeşte El în aceleaşi versete! Prin infidelitatea lui, Petru scapă pe moment de ruşine şi de persecuţie ca şi cum ar fi fost mai mare decât Stăpânul său (cap. 15:20), care întâmpină fără rezerve ura şi dispreţul oamenilor. La interogatoriul ipocrit al marelui preot, Isus nu are nimic de răspuns. El Îşi dăduse mărturia în mod public. Judecătorilor Lui le revenea acum săL dovedească vinovat, dacă ar fi putut!

Această evanghelie subliniază mai mult decât celelalte trei demnitatea şi autoritatea Fiului lui Dumnezeu. În ciuda umilinţelor pe care trebuie să le cunoască şi a modului în care este tratat, El domină întrun mod absolut aceste scene, ca Cel care Sa dat pe Sine Însuşi lui Dumnezeu, ca arderedetot desăvârşită (Efeseni 5.2).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Doamne, pleacă de la mine, pentru că sunt un om păcătos!
Luca 5.8

Simon Petru – Consacrarea sa

Domnul Isus deja îi chemase pe ucenicii Săi să-și lase năvoadele și să-L urmeze (Marcu 1.16-19). Venise acum timpul ca ei să părăsească total meseria lor și să meargă după Hristos. Însă, înainte ca acest lucru să se poată întâmpla, trebuia făcută o lucrare mai adâncă de consacrare în inimile lor, în special în cea a lui Simon Petru, care era un fel de conducător al lor.

Domnul Isus folosise corabia lui Simon Petru pentru a vorbi mulțimilor, iar după aceea i-a spus să iasă în larg, pentru pescuire (versetul 4). Nedumerirea lui Petru este de înțeles, căci ei se trudiseră toată noaptea și nu prinseseră nimic. De ce s-ar fi așteptat să prindă ceva în căldura zilei, când peștii se retrăgeau la fundul apei? În plus, Simon și tovarășii săi erau obosiți și înfometați; voiau probabil să meargă acasă și să se odihnească. Totuși, Petru a făcut așa cum i-a cerut Domnul. Imediat, năvoadele lor s-au umplut și stăteau să se rupă.

Această pescuire a constituit o revelație pentru Simon Petru. El și-a dat seama că Hristos avea putere asupra creației. Probabil că i-au răsunat în minte cuvintele Psalmului 8: „Ai pus toate sub picioarele lui … peștii mării și tot ce străbate cărările mărilor”. Domnul Isus, care putea vedea adâncul mării, putea vedea și în adâncimile inimii lui Petru. Conștient că se afla în prezența unei Persoane divine, el și-a dat seama de nevrednicia sa, precum profetul Isaia, care a avut o experiență similară și care a strigat: „Sunt un om cu buze necurate” (Isaia 6.5). Sau precum Iov, care, având revelația puterii creatoare a lui Dumnezeu, n-a putut decât să mărturisească: „Iată, eu nu sunt nimic” (Iov 40.4). Toți aceștia au avut în comun faptul că au văzut gloria lui Hristos. La fel cum Isaia a fost gata după aceea să predice, iar Iov a fost gata să se roage pentru prietenii săi, la fel, Simon Petru era gata acum să-și părăsească năvoadele și să-L urmeze pe Domnul.

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Uitați-vă cu băgare de seamă la cele ce s-au petrecut până în ziua de azi …
Hagai 2.18

Cartea care te înțelege

Emile Cailliet a fost un filozof francez, care a emigrat în America și a devenit profesor la Princeton Theological Seminary din New Jersey. În tinerețe nu a demonstrat nici cel mai mic interes față de lucrurile spirituale. Dar în timpul Primului Război Mondial, înrolat fiind în armată, s-a pomenit meditând la lipsurile concepției lui despre lume și viață. Îi veneau în minte, asemenea unui torent de nestăvilit, aceleași întrebări pe care și le-a pus și Levin, eroul lui Tolstoi din Anna Karenina, când stătea lângă patul în care zăcea fratele lui muribund: Cum a apărut viața pe pământ? De unde am venit? Care este sensul tuturor lucrurilor, dacă o fi existând vreunul? Cailliet avea să scrie mai târziu: „Întocmai ca Levin, simțeam și eu, nu doar cu mintea, ci cu întreaga mea ființă, că soarta-mi era să pier ca un nenorocit atunci când îmi va sosi ceasul”. În timpul nopților lungi în care stătea de pază în tranșee, Cailliet a început să-și dorească ceea ce avea să numească mai târziu „o carte care să mă înțeleagă”. Avea o educație aleasă, citise multe cărți, dar nu cunoștea o astfel de carte. După ce a fost rănit și lăsat să meargă acasă, s-a reîntors la studiile sale, hotărât să scrie în secret această carte pe care intenționa s-o păstreze numai pentru el.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ORARUL SĂU

„Până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el, şi până când l-a încercat Cuvântul Domnului.” (Psalmul 105:19)

     Dumnezeu lucrează după propriul Său program. Când accepți asta, vei reuși să te bucuri acolo unde te găsești chiar acum, și să mergi acolo unde dorește El să fii. Poate că Dumnezeu nu va răspunde la toate întrebările tale, cel puțin nu așa cum ți-ar plăcea ție… Dar fii sigur că lucrează! Întrucât lucrarea pe care o face depășește priceperea ta, El nu te va deranja cu detalii pe care nu le poți gestiona. Gândește-te: dacă Dumnezeu ți-ar fi spus toate lucrurile prin care va trebui să treci pentru a ajunge acolo unde ești acum, le-ai fi putut face față? El știe cât durează și cât va fi de greu – de aceea tace.

Dacă ți-ar arăta toată viața ta dinainte, ai leșina. Câtă vreme a stat în închisoare, Iosif a descoperit că atunci când Dumnezeu îți dăruiește o viziune și când te dedici acesteia, nu există nicio clauză pe care s-o poți lăsa pe dinafară. Deci, nu mai face previziuni cu privire la viitor. Când trăiești în trecut, ajungi să te gândești „ce-ar fi fost dacă…” și când încerci să trăiești în viitor, ajungi să te întrebi „dar dacă…”

Cred că n-ai uitat vechea melodie creștină:

„Un timp de o zi, Isuse, atât este tot ce-mi doresc/

O, dă-mi Tu puteri ce-am de făcut să-nfăptuiesc/

Căci mâine nu știu, Isuse, dacă va mai fi înc-o zi/

Nu știu timpul când viața mea se va sfârși.”

Ce trebuie tu să faci? Să crezi că Dumnezeu va rezolva lucrurile pentru tine, în conformitate cu orarul Său.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Ioan 18:1-11

După gloria pe care Miai dato Tu (cap. 17.22) urmează paharul pe care Mi la dat Tatăl săl beau (v. 11). Întro dependenţă totală, Isus le primeşte şi pe una şi pe alta din mâna Tatălui. Potrivit cu caracterul acestei evanghelii însă, aici nu avem prezentată neliniştea luptei (Luca 22.44). În gândul Fiului ascultător, lucrarea este deja încheiată (cap. 17.4).

Josnicul Iuda ştie unde să conducă gloata înarmată care trebuie săL prindă pe Domnul. Pentru că este locul celor mai intime şi mai preţioase întâlniri, la care luase parte şi el!

Cel numit cu dispreţ Isus din Nazaret, nu era altcineva decât Fiul lui Dumnezeu. În deplină cunoştinţă de ce avea să I se întâmple, El iese înaintea acestei gloate ameninţătoare, dând o probă a puterii Sale suverane careI va permite să fie recunoscut după Scripturi (Psalmul 27.2): un singur cuvânt îi aruncă la pământ pe vrăjmaşii Săi. Dar care este gândul inimii Lui în aceste clipe atât de cumplite pentru El? Din nou şi întotdeauna ucenicii Lui dragi! Lăsaţii pe aceştia să se ducă (v. 8), le porunceşte El celor care veniseră săL prindă. Până în cea din urmă clipă, Păstorul cel bun va veghea asupra oilor Sale. Acum a sosit ceasul în care Îşi va da viaţa pentru ele (cap. 10.11).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Isus a venit și a stat în mijloc, și le-a spus: „Pace vouă!”. Și, spunând aceasta, le-a arătat mâinile și coasta Sa. Ucenicii deci s-au bucurat, văzându-L pe Domnul.
Ioan 20.19,20

Cum știm că păcatele noastre au fost purtate și că lucrarea lui Hristos a împlinit toate cerințele Dreptății infinite? Prin faptul că Cel care a murit pentru păcatele noastre a fost înviat dintre cei morți de către Dumnezeu. El a fost răstignit în slăbiciune, însă a fost înviat prin gloria Tatălui. Păcatele noastre stau în legătură cu crucea lui Hristos, iar îndreptățirea noastră stă în legătură cu învierea Lui (Romani 4.25). Dreptatea lui Dumnezeu cerea satisfacție pentru păcatele noastre, astfel că, luând asupra Lui păcatele noastre și ceea ce noi meritam, Domnul a strigat: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”. Însă, după ce Domnul a împlinit lucrarea, Dumnezeu L-a înviat dintre cei morți și L-a așezat pe tronul Său, în cer, iar acum Dumnezeu proclamă pacea prin Isus Hristos.

Expresiile „Pentru ce M-ai părăsit?”, „S-a sfârșit” și „Pace vouă” prezintă într-un fel minunat întreaga evanghelie. El a fost părăsit fiindcă a luat locul nostru; mânia a fost purtată, lucrarea a fost sfârșită, prin urmare, în virtutea acestei lucrări perfecte, El spune: „Pace vouă”. Da, Domnul nostru a înviat din mormânt și a vestit El Însuși pacea ucenicilor Săi întristați.

El a stat în mijlocul lor ca Biruitor și a proclamat rezultatul suferințelor Sale, rodul morții Sale: pacea. Valurile și talazurile au trecut peste El, sabia a căzut asupra Lui, iar după ce a fost înviat din mormânt, a vestit pacea în puterea învierii, o pace sigură și eternă. Iar după ce a proclamat această pace, El a arătat dovada divină a ei: mâinile și coasta Sa străpunse.

H F Witherby

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… Învățătorule, știm că ești un Învățător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.
Ioan 3.2

Viața Mântuitorului

Un comentator biblic a scris: „Prima remarcă pe care am făcut-o, citind Evangheliile, a fost: Iată, Unul care nu a făcut niciodată nimic pentru El Însuși! Ce minune de a găsi aici, pe pământ, un astfel de Om! Dumnezeu era singura Lui rațiune de a trăi”.

Ce a fost viața Mântuitorului? O viață de activitate neobosită, ca dragostea lui Dumnezeu să fie cunoscută în colțurile cele mai întunecoase ale societății, pretutindeni unde erau cele mai mari nevoi. Mântuitorul putea spune Tatălui: „Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac” (Ioan 17.4). În lucrările Sale, Domnul nu Se așeza la adăpost, ferindu-Se de problemele și greutățile celor pe care îi întâlnea, ci El căuta să arate tuturor dragostea lui Dumnezeu. Cu cât Domnul Se purta cu mai multă credincioșie, cu atât era mai disprețuit și batjocorit; cu cât era mai mare smerenia Sa, cu atât mai puțin era luat în seamă. Dar aceasta nu a schimbat cu nimic comportamentul Său, pentru că El a lucrat pentru gloria lui Dumnezeu și pentru binele oamenilor.

Să recunoaștem cu toții lucrările Domnului și abnegația Sa pentru salvarea din păcat și moarte a tuturor care își pun încrederea în El și în lucrarea Sa de pe cruce!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

NU-TI IROSI VIATA ÎN REGRETE!

„Bunătăţile Domnului… se înnoiesc în fiecare dimineaţă.” (Plângerile lui Ieremia 3:23-24)

     Trăiești cumva în prezent regretând timpul pierdut, oportunitățile ratate, păcatele comise și relațiile distruse? Regretul e o pierdere de vreme, dacă nu te învață să fii înțelept și dacă nu-ți alimentează hotărârea de a face mai bine „data viitoare”. Deși plângea, Ieremia nu poate să nu-L venereze pe Dumnezeu, și adaugă în finalul versetului 24: „Şi credincioşia Ta este atât de mare!”

Așadar, cum trebuie să abordezi regretele? Făcând trei lucruri:

1) Mărturisește-le. Oprește-te și gândește-te la faptele, gândurile, emoțiile care te-au împins să faci ceea ce ai făcut. Fă un inventar cinstit al greșelilor tale. Asumă-ți-le! Scuzele nu sunt o soluție. Când Adam a fost pus față în față cu păcatul, el s-a ascuns printre pomii din grădină. Când David a fost confruntat cu păcatul său, el a spus: „Sunt vinovat înaintea Domnului.” Urmează exemplul lui David!

2) Pocăiește-te. Biblia spune: „când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire” (2 Corinteni 7:10). Când ești prins în ghearele păcatului, rugăciunea care nu pornește din inimă, ci doar de pe buze, nu te va ajuta. Păcatul îl rănește pe Dumnezeu, te rănește pe tine și îi rănește pe alții. Ideea din spatele pocăinței este că te aduce în punctul în care urăști păcatul, și hotărăști să renunți la el și să-i întorci spatele.

3) Trăiește curat! Una din temele centrale ale Bibliei este „învierea”. Asta înseamnă că tu poți învia. Dumnezeu a spus în Cuvântul Său: „Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte, şi nu vă mai uitaţi la cele vechi! Iată, voi face ceva nou…” (Isaia 43:17-18). E o nouă zi, cu o nouă ocazie de a-ți reface viața și de a te schimba…

Așa că, trăiește-ți viața în curăție!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Ioan 17:14-26

Nu numai că cei credincioşi nu sunt luaţi din lume (v. 15), ci chiar sunt trimişi expres acolo de Domnul (v. 18), pentru a împlini lucrarea pe care lea încredinţato să o facă (comp. cu v. 4). Totuşi, ei nu sunt din lume, cum nici Isus nu era din ea. Poziţia lor este cea de străini chemaţi să slujească suveranului lor întro ţară vrăjmaşă. Acest capitol unic prin mesajul său ne arată că, departe de a fi uitaţi pe pământ, cei credincioşi sunt aduşi înaintea tronului harului de un mare preot însemnat (comp. cu Evrei 4.1416). Să ascultăm ce Îi cere Tatălui pentru ei:

Săi păzeşti de [cel] rău, ei fiind expuşi întro lume plină de rău (v. 15).

Sfinţeştei în adevărul Tău (v. 17): este partea celor care ascultă de Cuvânt.

Toţi să fie una (v. 21): este dorinţa inimii Lui şi cât de mult ne umileşte ea când ne gândim la diviziunile dintre creştini!

Să fie şi ei cu Mine unde sunt Eu (v. 24). Cei care nu sunt din lume nu vor rămâne în lume. Partea lor veşnică este cu Isus, pentru a vedea gloria Lui. Vreau, spune Domnul Isus, deoarece prezenţa alor Săi în cer împreună cu El, mărturie a plinătăţii rezultatelor lucrării Sale, face parte din gloria Sa şi din cea a Tatălui.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Ioan 17:1-13

După ce lea transmis ucenicilor dragi cele din urmă recomandări ale Sale şi cuvintele Lui de rămasbun, Isus Se întoarce înspre Tatăl Său. El, care na solicitat niciodată nimic pentru Sine Însuşi, cere acum gloria. Pentru că gloria lui Dumnezeu, a acestui Tată drept (v. 25), va fi onorată, glorificânduL pe Fiul ascultător!

Ca un mesager credincios, Isus dă socoteală de misiunea pe care a împlinito aici, pe pământ (v. 4). Una dintre direcţiile acestei lucrări a fost să le vorbească alor Săi despre Tatăl (v. 6 şi v. 26). Acum Îi vorbeşte Tatălui despre ai Săi, pentru ai încredinţa Lui, de vreme ce El îi va părăsi. Şi argumentele Sale sunt infinit de mişcătoare: Au păzit Cuvântul Tău (altfel spus: au arătat dragoste pentru Mine – cap. 14.9), au crezut că Tu Mai trimis, spune El, deşi ştim cât de firavă era credinţa sărmanilor ucenici (v. 68; comp. cu cap. 14.9).

De altfel, ei sunt ai Tăi (v. 9), continuă Domnul cum săi părăseşti?
Eu sunt glorificat în ei (v. 10), adaugă El, făcând apel la interesul Tatălui ca Fiul să fie glorificat.

De asemenea, subliniază situaţia dificilă a răscumpăraţilor Săi aflaţi întro lume atât de periculoasă şi de provocatoare pentru credinţă, lume pe care El o cunoaşte prea bine. În calitate de Mijlocitor desăvârşit, Isus pledează pentru cauza ucenicilor Săi şi astăzi pentru a noastră.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

El n-a zărit nelegiuire în Iacov și n-a văzut răutate în Israel.
Numeri 23.21

Israel se purtase cu atâta necredincioșie și neascultare în pustie, încât Moise a spus: „Ați fost răzvrătiți împotriva Domnului din ziua în care v-am cunoscut” (Deuteronom 9.24). Concluzia omului lui Dumnezeu cu privire la ei, după patruzeci de ani de experiență în pustie, a fost că erau un popor încăpățânat și răzvrătit; însă concluzia lui Dumnezeu cu privire la îndreptățirea lor a fost complet opusă concluziei lui Moise cu privire la starea lor morală.

Este foarte important să vedem clar distincția dintre aceste două lucruri: între judecata (concluzia) Duhului Sfânt în mine însumi cu privire la ceea ce sunt din punct de vedere practic, din cauza răului cărnii, și mărturia Duhului cu privire la judecata (concluzia) lui Dumnezeu, cu privire la ceea ce suntem în Hristos. Vedem adesea cum un suflet își formează prin Duhul Sfânt o judecată corectă cu privire la sine însuși, în timp ce uită că temeiul pe care stă înaintea lui Dumnezeu, temelia credinței, este ceea ce El a lucrat pentru noi prin Domnul Isus.

Duhul lui Dumnezeu judecă păcatul în mine în virtutea caracterului pe care păcatul îl are în lumina sfințeniei lui Dumnezeu; însă El mă face să cunosc faptul că nu sunt judecat pentru acest păcat, fiindcă Hristos a purtat judecata pentru mine. Nu este o chestiune de a examina binele și răul pe care îl găsim în noi înșine, ci o chestiune de valoare a lucrării lui Hristos. Fie suntem sub condamnarea lui Dumnezeu, fie suntem acceptați în Cel preaiubit. La sfârșitul unui parcurs marcat de faliment, după ce stricăciunea israeliților a fost pe deplin dovedită, Dumnezeu „n-a zărit nelegiuire în Iacov și n-a văzut răutate în Israel”. Când credinciosul confundă judecata Duhului în el însuși și cu privire la el însuși cu judecata lui Dumnezeu cu privire la lucrarea lui Hristos pentru el, nu poate exista pace adevărată.

J N Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Un nume bun este mai de dorit decât o bogăție mare, și a fi iubit prețuiește mai mult decât argintul și aurul.
Proverbe 22.1

Un nume bun

Fetița a mulțumit frumos omului bogat și s-a grăbit spre casă unde o aștepta mama ei. Când s-au așezat la masă, femeia a mulțumit lui Dumnezeu pentru pâinea zilnică, pe care o primeau prin mâna omului bogat. Dar când a rupt pâinea în două, galbenii au căzut pe masă.

— Vai, s-a speriat mama, ce să fie cu acești galbeni? Dacă banii au ajuns din greșeală în pâinea adusă de tine? Poate i-au căzut din buzunar brutarului în timp ce frământa aluatul. Ia banii și du-i imediat înapoi!

Fetița s-a întors la casa omului bogat și i-a dat acestuia toți banii, spunându-i cum mama ei i-a găsit în pâinea primită. Privind-o cu drag, omul i-a răspuns:

— Știu, fetița mea. Banii aceștia nu au ajuns întâmplător în pâinică. După ce ieri am văzut că ai avut răbdare și te-ai mulțumit doar cu o pâinică, am hotărât să te răsplătesc. Astăzi am văzut și cât ești de cinstită, fiindcă ai fi putut păstra toți banii, dar tu mi i-ai adus înapoi. Drept răsplată, în fiecare dimineață când vei veni să iei și tu o pâinică, vei primi și câte zece galbeni.

Ce bucuroasă a fost fetița! Nu știa cum să-i mulțumească binefăcătorului. Apoi mama a învățat-o să-și împartă banii care-i primea cu alți copii săraci. „Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui …”, spunea înțeleptul Solomon (Proverbe 19.22).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

O RUGĂCIUNE PENTRU INTEGRITATE

„Ferice de cei fără prihană în calea lor, care umblă întotdeauna după Legea Domnului!” (Psalm 119:1)

Dacă i-ai fi spus lui David că va veni ziua când va comite adulter cu Batșeba, soția lui Urie, și apoi va ordona uciderea acestuia pentru a-și acoperi păcatul, probabil c-ar fi spus: „Niciodată!” Și cu toate astea, exact așa s-a întâmplat.

Iertat, restabilit și privind în urmă, David a scris aceste cuvinte: „Ferice de cei fără prihană în calea lor, care umblă întotdeauna după Legea Domnului! Ferice de cei ce păzesc poruncile Lui, care-L caută din toată inima lor, care nu săvârşesc nicio nelegiuire şi umblă în căile Lui! Tu ai dat poruncile Tale ca să fie păzite cu sfinţenie. O, de ar ţinti căile mele la păzirea orânduirilor Tale! Atunci nu voi roşi de ruşine, la vederea tuturor poruncilor Tale! Te voi lăuda cu inimă neprihănită, când voi învăţa legile dreptăţii Tale. Vreau să păzesc orânduirile Tale: nu mă părăsi de tot! Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău. Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale. Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!

Binecuvântat să fii Tu, Doamne! Învaţă-mă orânduirile Tale! Cu buzele mele vestesc toate hotărârile gurii Tale. Când urmez învăţăturile Tale, mă bucur de parc-aş avea toate comorile. Mă gândesc adânc la poruncile Tale, şi cărările Tale le am sub ochi. Mă desfătez în orânduirile Tale, şi nu uit Cuvântul Tău. Fă bine robului Tău, ca să trăiesc şi să păzesc Cuvântul Tău! Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!” (Psalmul 119:1-18).

Dacă și tu ai fost iertat și restaurat de Domnul, rostește această rugăciune, zilnic.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Ioan 16:19-33

Ucenicii urmează să cunoască durerea despărţirii. Isus însă mai întâi îi mângâie, vorbindule de bucuria care îi aşteaptă atunci când Îl vor revedea după învierea Sa (cap. 20.20). Câte motive are cel credincios pentru a se bucura: speranţa întoarcerii Domnului (comp. cu v. 22); ascultarea de poruncile Lui (cap. 15.10,11 am experimentat noi bucuria care rezultă din aceasta?); dependenţa şi răspunsul la rugăciunile noastre (cap. 16.24); descoperirile Domnului din Cuvântul Său (cap. 17.13); comuniunea cu Tatăl şi cu Fiul (1 Ioan 1.3,4)! Acestea sunt surse inepuizabile ale unei bucurii depline.

De ce oare preferă Isus să nu le spună alor Săi că Se va ruga Tatălui pentru ei (v. 26), când aceasta va fi exact tema capitolului următor? Pentru că, departe de a revendica afecţiunea ucenicilor numai pentru El, măreţul Său gând este săi pună în relaţie directă cu Tatăl.

Domnul nu le promite alor Săi o viaţă fără încercări, nici pacea în jurul lor, ci înăuntrul lor. Prin urmare, El concluzionează: Îndrăzniţi. Lumea, duşmanul nostru comun, este puternică, dar Eu am biruito.

Şi, prin credinţa în victoria Lui, o vom învinge şi noi (1 Ioan 5.4)!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și am anunțat acolo la râul Ahava un post, ca să ne smerim înaintea Dumnezeului nostru, ca să cerem de la El cale dreaptă pentru noi, pentru copiii noștri și pentru tot avutul nostru. Pentru că mi-era rușine să cer de la împărat o ceată de ostași și de călăreți, ca să ne ajute pe drum împotriva vrăjmașului, fiindcă vorbisem împăratului, zicând: „Mâna Dumnezeului nostru este spre bine peste toți aceia care-L caută; dar puterea Lui și mânia Lui sunt împotriva tuturor celor care-L părăsesc”. Ezra 8.21,22

După captivitatea babiloniană – Călăuzire și protecție

Ezra nu a găsit niciun levit în grupul celor care plecaseră către Ierusalim. Din nefericire, oamenii chemați de Dumnezeu în lucrarea Lui sunt greu de găsit printre cei care caută să se strângă potrivit principiilor din Cuvântul lui Dumnezeu. Până la urmă, Ezra a găsit leviți, „slujitori pentru casa Dumnezeului nostru”, și netinimi, care tăiau lemne și scoteau apă. Este nevoie și astăzi de lucrători care să dorească să facă din inimă orice lucrare, oricât de smerită.

Înainte de călătorie, Ezra a vestit un post, în care cu toții să se smerească și să caute înaintea lui Dumnezeu calea dreaptă pentru ei, pentru copiii lor și pentru tot ce era al lor. Cu mult timp înainte, faraon încercase să facă un compromis cu Moise, căutând să-i împiedice pe israeliți să plece din Egipt. Le propusese să-și lase copiii și bunurile în țară. Nici Moise și nici Ezra nu au căzut în această capcană. Acum Dumnezeu nu-Și mai conducea poporul cu un stâlp de nor sau de foc. Astăzi nu mai există semnele și minunile pe care Dumnezeu le-a lucrat la începutul perioadei creștine.

Totuși, Dumnezeu răspunde rugăciunilor sincere și umile ale celor ai Săi. Poporul Său nu are nevoie să apeleze la autoritățile omenești pentru protecție. Lui Ezra îi era rușine să ceară împăratului o escortă militară. El dăduse mărturie despre grija lui Dumnezeu pentru cei ai Săi, iar Dumnezeu, în credincioșia Sa, i-a păzit pe cei care se încredeau în El. Întreaga mulțime, împreună cu copiii și cu bunurile lor, a ajuns în siguranță la destinație.

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Cine dă săracului nu duce lipsă …
Proverbe 28.27

Un nume bun

În timpul războiului, viața era tare grea. Mulți oameni sufereau de foame. Dar un om bogat s-a hotărât să-i ajute pe cei săraci și a trimis vestea în tot orașul că, începând din ziua următoare, el va oferi gratuit pâine oricărui copil. A doua zi, încă din zori, mulți copii se strânseră în fața casei în care locuia omul bogat. Când acesta apăru cu niște coșuri mari, pline cu pâine, copiii s-au repezit, căutând fiecare să apuce o pâine cât mai mare. Dar bogatul observă că undeva la margine aștepta cuminte o fetiță. După ce toți ceilalți copii și-au luat pâinea, s-a apropiat și fetița de primul coș, dar nu mai rămăsese nimic. A căutat în al doilea, dar și acel coș era gol. Spre bucuria ei, pe fundul celui de-al treilea coș a găsit o pâinică, pe care copiii nu o luaseră în seamă. Fetița a luat-o, a mulțumit frumos și a plecat acasă.

Toată ziua omul cel bogat s-a gândit la felul cum s-a comportat fetița aceea. Astfel a dat poruncă la bucătărie să fie coaptă o pâine mică, în care să fie puși zece galbeni. Apoi, în ziua următoare, dis-de-dimineață a pus pâinica împreună cu celelalte pâini și a ieșit cu toate coșurile afară unde copiii așteptau nerăbdători. Din nou copiii s-au repezit care mai de care să ia pâinea cea mai mare. La sfârșit, fetița despre care am vorbit, aștepta cuminte și s-a ales cu pâinea cea mai mică.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

ÎNCEPE CU CE AI

„Ce sunt acestea la atâția?” (Ioan 6:9)

Să observăm ce i-au spus ucenicii Domnului Isus, înainte ca El să hrănească cinci mii de oameni flămânzi: „Este aici un băieţel, care are cinci pâini de orz şi doi peşti; dar ce sunt acestea la atâția?”

Sfârșit? Nu! „Isus a luat pâinile, a mulţumit lui Dumnezeu, le-a împărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit celor ce şedeau jos; de asemenea, le-a dat şi din peşti cât au voit. După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: „Strângeţi fărâmiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic.” Le-au adunat deci, şi au umplut douăsprezece coşuri cu fărâmiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz, după ce mâncaseră toţi” (Ioan 6:11-13).

Dumnezeu îți dă întotdeauna un lucru de la care să începi. Dar trebuie să cauți acel ceva, să-l recunoști și să-l pui în mâinile Lui. Minunea înmulțirii s-a petrecut când un băiețel a luat ce a avut și a pus la dispoziția lui Isus.

Biblia spune: „cine dispreţuieşte ziua începuturilor slabe? …ochii Domnului… cutreieră tot pământul.” (Zaharia 4:10).

Nu-ți fie teamă când faci pași mărunți, asigură-te că sunt pași ai credinței și Dumnezeu va lucra prin tine.

Domnul Isus a spus: „voi zidi Biserica Mea” (Matei 16:18). Cum a zidit-o? Cu doisprezece oameni păcătoși ca noi! Când S-a turnat însă, pe Sine în ei, amestecul a fost atât de concentrat, încât atunci când doi dintre ei se întâlneau puteau răscoli orașe întregi (Faptele Apostolilor 17:6).

Tu spui: „Dar am atâtea slăbiciuni!” Cu toții venim la Domnul plini de defecte și cu nevoia de a fi reparați.

Vestea bună este că poți fi puternic în anumite domenii, și cu slăbiciuni în altele, și Dumnezeu să te folosească – atâta vreme cât ești dispus să începi cu ceea ce ai!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Ioan 16:1-18

Dacă nar fi fost Domnul Cel care să afirme aceasta, atunci near fi fost greu să considerăm plecarea Lui ca fiind de folos pentru ucenici. Tot astfel, sunt multe împrejurări pe care nu le înţelegem şi care, pe moment, ne întristează, deşi sunt spre folosul nostru (v. 6,7). Duhul Sfânt trimis din cer de Isus avea săi călăuzească pe credincioşi în tot adevărul (v. 13). Am remarcat că Domnul confirmă, în capitolele 14-16, care este inspiraţia tuturor părţilor Noului Testament: a Evangheliilor: Duhul Sfânt vă va aminti toate câte vam spus (cap. 14.26); a Faptelor Apostolilor: El va mărturisi despre Mine (cap. 15.26b,27); a Epistolelor: Acela vă va învăţa toate (cap. 14.26); de asemenea, a Apocalipsei: Duhul adevărului vă va face cunoscut cele viitoare (v. 13). Prezenţa Duhului Sfânt aici, pe pământ, are însă şi consecinţe grave, pentru lume, dovedindo vinovată de respingerea lui Hristos (v. 811).

Prin întrebările lor (v. 17,18), ucenicii arată cât sunt de incapabili în acest moment să poarte învăţăturile Stăpânului lor (v. 12). Astăzi, Duhul este Cel careL glorifică pe Isus în noi, anunţândune că este al Lui. În ce ne priveşte, săL glorificăm primind şi păzind această descoperire!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Domnul este Duhul, iar unde este Duhul Domnului, este libertate.
2 Corinteni 3.17

Libertatea creștină

Am văzut că adevărata libertate creștină ne face capabili să-I slujim Domnului nu de frică sau doar din datorie, ci din dragoste și recunoștință. Libertatea creștină ne face, de asemenea, să ne preocupăm cu alții, nu cu noi înșine.

În versetul de astăzi vedem unde se găsește această libertate, anume în contemplarea Persoanei lui Hristos. În contextul din 2 Corinteni 3, Pavel pune accentul pe faptul că Hristos este cheia pentru Vechiul Testament. Versetul citat ne încurajează să privim la Hristos, pentru a ne bucura de adevărata libertate creștină.

Romani 8.15 ne amintește că Duhul Sfânt ne introduce într-o viață de libertate – „Pentru că voi nu ați primit un duh de robie, din nou spre frică, ci ați primit un duh de înfiere, prin care strigăm: «Ava, Tată!»”. Lucrarea Duhului Sfânt în viața noastră este să ne îndrepte privirile către Persoana lui Hristos (Ioan 15.13-15). Pe măsură ce Îl contemplăm, suntem schimbați în același chip cu al Lui (2 Corinteni 3.18), pentru ca lumina Lui în noi să strălucească în mijlocul lumii pierdute în care trăim (2 Corinteni 4.1-7).

Pavel este un frumos exemplu cu privire la aceste lucruri, așa cum vedem în 2 Corinteni 4.8-11. El trăia în realitatea adevăratei libertăți creștine. Purta în trupul său omorârea Domnului Isus, pentru ca viața lui Isus să se arate în trupul său. Era întotdeauna gata ca vasul său de lut să fie zdrobit, pentru ca lumina cunoștinței gloriei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos să poată fi văzută. Aceasta este libertatea creștină!

T P Hadley

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

De aceea a trimis El acest cap de mână care a scris scrierea aceasta.
Daniel 5.24

Judecata asupra mândriei

Fiul împăratului Nebucadnețar, Belșațar, nu a învățat nimic din experiența tristă a tatălui său. Mai mult, a continuat pe aceeași cale a pierzării: mândria. El s-a înălțat împotriva Domnului cerurilor. Judecata asupra împăratului nu a întârziat. Dumnezeu a permis ca o mână să scrie judecata asupra împăratului:

„Numărat, numărat, cântărit și împărțit.” Chiar în noaptea aceea, împăratul haldeilor a fost omorât. Cu el s-a întâmplat ce a spus profetul: „Mândria omului va fi smerită, și trufia oamenilor va fi plecată” (Isaia 2.17).

Dumnezeu are îndelungă răbdare și ne dă ocazii să ne smerim prin diferite atenționări asemănătoare cu aceasta despre care am relatat. Însă când răbdarea lui Dumnezeu ajunge la margini, nu mai este nimic altceva decât judecata. Unii vor fi judecați chiar de pe pământ, iar alții la judecata finală. Un lucru este cert: nimeni nu va scăpa! Nu uita că Dumnezeu vede, înregistrează și răsplătește. El va aduce fiecare faptă la judecată și fiecare va fi răsplătit după binele sau răul care-l va fi făcut. Acum însă este un moment potrivit pentru fiecare cititor să se smerească înaintea lui Dumnezeu, să-și recunoască starea rea și prin credința în Mântuitorul să fie adus într-o altă sferă: aceea a smereniei în fața Domnului.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CÂND AI DE-A FACE CU OAMENI DIFICILI

„Sunt vase pentru o întrebuinţare de cinste, iar altele pentru o întrebuinţare de ocară.” (2 Timotei 2:20)

     Dumnezeu a folosit un corb, o pasăre considerată „necurată” în cultura iudaică, pentru a-l hrăni pe proorocul Ilie în timpul foametei. Neemia a reconstruit zidurile Ierusalimului cu fonduri oferite de un rege păgân. Ideea este următoarea: Nu-I pune hotare lui Dumnezeu! Uneori, persoanele pe care de obicei le evităm sunt exact cele pe care le folosește Dumnezeu pentru a ne oferi lucrurile de care avem nevoie, și prin faptul că le îndepărtăm, pierdem binecuvântarea pe care a pregătit-o pentru noi. Ai grijă: tendința ta de a fi „mofturos” te poate în cele din urmă răni! Adevărul este că nu poți evita contactul cu persoane dificile. Dumnezeu a stabilit așa.

De ce? Pentru că dorește să crești în mijlocul ostilității fără să devii și tu la fel. David și-a dezvoltat capacitatea de a lucra cu persoane care erau greu de suportat. Situația este la fel și pentru tine când lucrezi cu un șef rău! La început, David s-a bucurat de trecere înaintea regelui Saul, dar după ce l-a ucis pe Goliat, Saul a căutat să-i ia viața. Cu toate acestea, David nu și-a schimbat niciodată strategia.

A rămas în casa lui Saul, pentru că știa că destinul său este acolo. Datorită înțelepciunii de care a dat dovadă, a ajuns să fie stăpânul acelei case! Principiile lui Dumnezeu sunt eterne.

David nu s-a îngrădit pe sine însuși și nu L-a îngrădit nici pe Dumnezeu. El a înțeles că oamenii pot fi împărțiți în două categorii: „vase de cinste” și „vase de ocară”. Dumnezeu le folosește pe amândouă.

Faptul că nu s-a uitat la oameni și că nu a fost nici impresionat și nici descurajat de ei, i-a oferit lui David ocazia de a-i face pe alții liberi să fie folosiți de Dumnezeu. Așadar, învață să te înțelegi bine cu persoanele dificile; cea mai mare provocare a ta, azi, poate fi persoana dificilă cu care lucrezi… și care te poate binecuvânta mâine!