Mana Zilnica

Mana Zilnica

11 Septembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și preotul Ezra s-a ridicat și le-a zis: „Ați lucrat cu necredincioșie și ați luat soții străine, ca să măriți vina lui Israel. Și acum faceți o mărturisire Domnului Dumnezeului părinților voștri și faceți plăcerea Lui și despărțiți-vă de popoarele țării și de soțiile străine”. Și toată adunarea a răspuns și a zis cu glas tare: „Cum ai zis, așa trebuie să facem”.
Ezra 10.10-12

După captivitatea babiloniană – Căsătorii interzise

Cei care erau cercetați cu privire la faptul că se căsătoriseră cu femei străine l-au îndemnat pe Ezra să acționeze. Acesta, după ce a plâns și a postit, a cerut ca poporul să se adune la Ierusalim. Poporul s-a adunat și stătea tremurând din pricina unei ploi torențiale. Ezra i-a îndemnat pe toți să-și mărturisească păcatul înaintea Domnului și să se despartă de femeile străine. Ei au fost de acord să facă așa, însă au cerut ca acest lucru să se facă în rânduială, căci erau mulți care se făcuseră vinovați de acest păcat.

După aproape trei luni, această lucrare s-a încheiat. Preoții care fuseseră vinovați au adus un berbec ca jertfă pentru vină. Cei aflați într-o poziție de responsabilitate spirituală astăzi sunt și ei răspunzători într-un fel special de a duce o viață exemplară de sfințenie. Însă oameni din orice categorie se făcuseră vinovați de astfel de asocieri păcătoase. Numele lor au fost lăsate scrise pentru noi în Cuvântul lui Dumnezeu. Unii dintre ei aveau copii rezultați din astfel de căsătorii. Ce despărțiri triste!

Dumnezeu urăște divorțul, după cum citim în Maleahi 2.16. Divorțul fusese permis în lege din pricina împietririi inimii israeliților, însă ceea ce a înjugat Dumnezeu omul nu trebuia să despartă (Matei 19.3-9). Creștinii nu trebuie să se căsătorească cu necredincioși, iar unde există deja un jug nepotrivit, credincioșii nu trebuie să-și părăsească partenerii necredincioși, dacă aceștia doresc să trăiască în continuare cu ei.

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu fiți ca un cal sau ca un catâr fără pricepere, pe care-i strunești cu un frâu și o zăbală cu care-i legi, ca să nu se apropie de tine.
Psalmul 32.9

Avertizare

De mai mult de o sută de ani, muntele vulcanic Saint Helens din SUA se înălța maiestuos la peste 2.500 de metri. La poalele lui, viața decurgea normal. Vilele splendide din mijlocul imenselor proprietăți rivalizau în lux și confort. În martie 1980, vulcanul adormit manifestă o activitate alarmantă. Câteva mici explozii creară o mulțime de cratere. Sosiți în mare grabă la fața locului, specialiștii găsiră semnele unei puternice erupții de lavă, preludiu al unei foarte importante explozii. A fost dat semnalul de evacuare a populației pe o distanță de 30 de kilometri. Dar proprietarul unui hotel de pe malul lacului refuză să plece, ignorând iminentul pericol. La 18 mai, o puternică explozie dislocă o culme a muntelui, provocând o gigantică avalanșă de stânci, gheață și apă, care devastă panta cu o viteză de 250 km/oră. Lacul a fost traversat de la un capăt la altul, iar din splendidul hotel nu s-a mai găsit nimic.

Amintirea acestei întâmplări ne face să ne gândim cât de împotrivitoare este inima omenească la multele avertizări care se fac mereu. Adesea, oamenii se comportă ca un cal sau ca un catâr. Este o realitate tristă.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CERUL (3)

„El … a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei” (Eclesiastul 3:11)

     De ce mor de foame mii de copii în fiecare zi, în timp ce în fiecare seară cele mai bogate națiuni ale lumii aruncă la gunoi mâncarea care ar fi suficientă pentru a-i hrăni pe acești copii? În cei 3.500 de ani de civilizație, numai 268 s-au scurs fără să izbucnească vreun război undeva pe glob. Cu toate acestea, în aceeași perioadă s-au semnat 8.000 de tratate de pace. De ce este atât de mică distanța dintre datele calendaristice de pe o piatră funerară? Ceva ne spune că nu e bine, nu e corect, nu e drept. Aici nu suntem acasă. Cine a pus aceste gânduri în mintea noastră? Biblia spune: „El … a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei.” În calitate de copil răscumpărat al lui Dumnezeu, viața ta de pe pământ e numai începutul. E prima literă din prima propoziție, din primul capitol, din marea povestire, pe care o scrie Dumnezeu. Noi suntem ca porumbeii călători: Avem un detector înnăscut al căminului nostru. Suntem legați de cer și tânjim să ajungem acolo. Asta nu înseamnă că te concentrezi atât de tare asupra cerului încât nu mai ești de nici un folos aici pe pământ. Dacă vrei să auzi „bine, rob bun și credincios” (Matei 25:21) trebuie să fii un  slujitor bun și credincios al lui Dumnezeu, în fiecare zi, aici pe pământ. Dar mandatul tău este acesta: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu” (Matei 6:33). În planul Său, totul se reduce la Împărat și Împărăția Sa. El a scris versetul: „ca să-l aducă la îndeplinire la plinirea vremurilor, spre a-Şi uni iarăşi într-unul în Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri, şi cele de pe pământ” (Efeseni 1:10). Biblia se încheie cu aceste cuvinte: „Da, Eu vin curând.” Amin! Vino, Doamne Isuse!” (Apocalipsa 22:20). Cum poți ajunge în cer? Punându-ți încrederea în Domnul Isus Hristos.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Fapte 9:23-43

Odată convertit, Saul şi începe să predice Numele pe careL combătuse atât de mult până atunci (v. 20). Cu toate acestea, îi vor fi necesari încă mulţi ani de pregătire în vederea lucrării care va fi a lui, potrivit versetului 15. Tineri credincioşi, nu aşteptaţi să aveţi multe cunoştinţe, pentru a le vorbi altora despre Domnul Isus! În acelaşi timp însă, nu vă gândiţi că este de ajuns doar să fiţi mântuiţi, pentru a putea întreprinde imediat o lucrare, nu contează care! Pavel a avut nevoie de un timp de retragere în Arabia (Galateni 1.17), apoi de o nouă perioadă de anonimat la Tars (Fapte 9.30; 11.25), înainte de a fi chemat să ducă evanghelia la naţiuni împreună cu Barnaba. Abia după paisprezece ani de la convertirea lui, ceilalţi apostoli îi dau „mâna dreaptă a comuniunii“ (Galateni 2.9) pentru lucrarea printre naţiuni.

Patru frumoase trăsături îşi pun amprenta peste adunări în acest timp de început: pacea, zidirea, o teamă sfântă, precum şi creşterea făcută prin acţiunea divinului Mângâietor (v. 31). Duhul Sfânt este întotdeauna cu noi pentru a ne face să purtăm şi noi marca acestor caractere.

Capitolul se încheie cu vindecarea lui Enea şi cu învierea Dorcăi: două minuni, făcute prin Petru, care sunt mijlocul de a aduce suflete la Domnul şi de ai face pe ucenici să se bucure de mângâierea Duhului Sfânt.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: