Mana Zilnica

Mana Zilnica

28 Septembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și totuși, în lucrul acesta, n-ați crezut pe Domnul Dumnezeul vostru.
Deuteronom 1.32

Când a venit timpul ca israeliții să ia în stăpânire țara, Moise a trebuit să le spună: „Nu vă înspăimântați, nici nu vă temeți de ei! Domnul Dumnezeul vostru, care merge înaintea voastră, Se va lupta El Însuși pentru voi, după toate câte a făcut pentru voi, înaintea ochilor voștri, în Egipt” (versetele 29 și 30). Însă dificultățile care le stăteau înainte au scos la iveală necredința lor în promisiunile lui Dumnezeu. Ajunși sub disciplina lui Dumnezeu, au rătăcit patruzeci de ani în pustie, fiindcă Dumnezeu spusese: „Niciunul dintre oamenii aceștia, din această generație rea, nu va vedea țara cea bună” (versetul 35).

Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos „ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în locurile cerești, în Hristos” (Efeseni 1.3). Pentru noi, creștinii, locurile cerești sunt ceea ce era Canaanul pentru israeliți: țara în care trebuiau să intre și să o ia în stăpânire. Nu există niciun copil al lui Dumnezeu care să nu vrea să se bucure de locurile cerești, chiar dacă știe foarte puțin despre ele. Totuși, mulți dintre ei simt că sunt complet incapabili de a intra în țară și de a o lua în stăpânire. Ei i-au văzut pe vrăjmași, au încercat să lupte, au biruit în unele lupte și au fost biruiți în altele și, în cele din urmă, necredința și-a făcut loc în inimile lor și s-au întrebat: Oare vrea Dumnezeu cu adevărat ca noi să ne bucurăm de aceste binecuvântări spirituale?

Dumnezeu însă ne-a dat aceste binecuvântări și ne-a poruncit să intrăm în ele și să le luăm în stăpânire. Deci ce trebuie să facem pentru a ne bucura de ele și pentru a nu rătăci toată viața într-un loc pustiu? Sunt multe metode la care apelăm, mai puțin la una: „Tot ce veți cere rugându-vă, credeți că ați primit, și veți avea” (Marcu 11.24). Vechea generație necredincioasă trebuie să moară (Deuteronom 2.16). Doar o generație nouă, credincioasă, poate intra și lua în stăpânire. Să cerem să ne bucurăm în mod practic de binecuvântările spirituale pe care le avem în Hristos, apoi să credem, bazându-ne pe Domnul, și le vom avea!

A Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri.
Luca 15.5

Păstorul cel tânăr

— Și cum ai adus-o acasă? Mă gândesc că nici aceasta nu a fost ușor. A venit să te urmeze pe drum înapoi?

— Ei, n-am vrut să mă încred în ea și pe lângă aceasta era sleită și obosită. Așa că am pus-o pe umeri și astfel am adus-o acasă.

— Și s-au bucurat toți cei din casă când te-ai întors cu oaia?

— Sigur că s-au bucurat, a răspuns el. Tata și mama și vecinii care au auzit de pierderea noastră au venit toți în dimineața următoare să întrebe de oaie, căci în astfel de situații vecinii sunt cât se poate de binevoitori unii față de alții. S-au întristat când au auzit că am umblat pe afară toată noaptea întunecată. S-a făcut dimineața până am ajuns acasă și sfârșitul a fost că m-am ales cu răceala aceasta. Mama spune că nu mă voi mai face bine niciodată; Dumnezeu știe. Oricum, eu am făcut tot ce am putut, ca să salvez oaia.

Minunat! m-am gândit. Iată întreaga istorisire a Evangheliei. Oaia s-a pierdut, tatăl își trimite fiul să o caute și să o aducă înapoi. Fiul se duce de bunăvoie, suferă tot fără să se plângă și la sfârșit își jertfește viața, ca să găsească oaia, iar când o găsește, o duce pe umerii lui acasă, la turmă, și se bucură împreună cu prietenii și vecinii că oaia ce a fost pierdută este acum găsită.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

STANDARDUL DUBLU

„Calea celor răi este ca întunericul gros: ei nu văd de ce se vor poticni.” (Proverbe 4:19)

     Biblia spune: „Cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei. Calea celor răi este ca întunericul gros: ei nu văd de ce se vor poticni.” (v. 18-19). În 1966, Dr. Joseph Fletcher a publicat o carte care a devenit best seller. Cartea se numește „Etica situației.” În ea autorul spune că dragostea este singurul standard pentru deosebirea binelui de rău. Consecința a fost haosul etic. De ce? Pentru că ne permite să ne stabilim propriile standarde, care s-au schimbat de la o situație la alta. Și pentru a înrăutăți și mai mult lucrurile, face parte din firea noastră să fim indulgenți cu noi înșine, să ne judecăm potrivit intențiilor noastre în timp ce pentru ceilalți aplicăm standarde mai înalte și îi judecăm pe baza faptelor lor. De exemplu, cineva care înșeală statul în privința taxelor sau fură provizii de la locul de muncă, se așteaptă la onestitate din partea companiei la care cumpără acțiuni și de la clienții de afaceri cu care lucrează. Asta se numește standard dublu.

E ușor să fim dezgustați de persoane care nu trec testul de etică – mai ales când ne-au greșit. Dar e mult mai greu să luăm decizii etice în propriile noastre vieți. Să înțelegem un lucru: Când comportamentul tău este la marginea eticii, invariabil vei cădea dincolo de acea margine! Se poate să-i păcălești pe oameni o vreme, dar faptele tale te prind totdeauna în laț. La fel cum cineva pare să profite temporar de necinste, a fi cinstit pare uneori o propunere necâștigătoare. Dar atât plăcerea ta cât și beneficiul tău vor fi pe termen scurt pentru că în ultimă instanță vom sta cu toții la judecată înaintea lui Dumnezeu – și cum vei arăta atunci? Așa că, „dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Fapte 18:12-28

Uneltirile iudeilor şi acuzaţiile lor înaintea lui Gallio nu-l împiedică pe Pavel săşi continue lucrarea la Corint. Domnul îl protejează, potrivit promisiunii Sale (v. 10).

Apoi el se pune la drum, trece prin Efes, unde îi lasă pe Acuila şi pe Priscila, coboară la Ierusalim prin Cezareea, încheinduşi, în sfârşit, la Antiohia, cea dea doua călătorie misionară (vezi harta de la sfârşitul Bibliei). Iar de la versetul 23 începe cea de-a treia călătorie a neobositului apostol. El trece din nou prin Frigia şi prin Galatia (vezi cap. 16:6), unde se formaseră adunări care-i vor hrăni multe temeri (Galateni 1:2; 4:11).

Chiar în acest timp soseşte la Efes un alt slujitor deal lui Dumnezeu. Este Apolo, lucrător remarcat prin darul vorbirii şi prin puterea sa de a prezenta Cuvântul, consecinţe ale înflăcărării lui (v. 25) pentru că nu poţi vorbi bine decât despre lucrurile careţi umplu inima (Matei 12:34-35). În plus, el îi învaţă cu râvnă şi cu îndrăzneală
cele despre Isus. Darurile personale nu-l împiedică însă pe Apolo să primească cu smerenie de la Acuila şi de la Priscila adevărurile pe care încă nu le cunoştea. El este prompt să asculte, de aceea lucrarea lui în Ahaia, unde se va duce după aceasta, nu va avea decât de câştigat.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: