Mana Zilnica

Mana Zilnica

29 Septembrie 2017

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Dar centurionul, dorind să-l salveze pe Pavel, le-a împiedicat planul și a poruncit celor care pot înota să iasă la țărm, aruncându-se primii; și ceilalți, unii pe scânduri, alții pe lucruri din corabie; și așa a fost că toți au ajuns în siguranță la țărm.
Fapte 27.43,44

Ultimele capitole din Fapte ne oferă o descriere detaliată a călătoriei lui Pavel către Roma. Privind cu atenție la ea, vedem declinul mărturiei creștine, de la punctul ei strălucitor de început, la Cincizecime, când inimile erau deplin unite, la punctul ei de sfârșit, când corabia mărturiei este sfărâmată în bucăți. Pavel, în lanțuri, trebuia să se înfățișeze înaintea puterilor acestei lumi. El se distinge ca fiind vasul lui Dumnezeu, care dă mărturie despre adevărul, despre harul și despre puterea Celui care este înălțat mai presus de lume.

Pavel, prizonierul, preia comanda corabiei, având gândul divin cu privire la tot ceea ce se întâmpla. „Un înger al Dumnezeului al căruia sunt eu și căruia Îi slujesc a stat lângă mine în noaptea aceasta, spunând: «Nu te teme, Pavele!»”. Dumnezeu i-a dat asigurarea că toți cei din corabie aveau să fie scăpați, iar Pavel adaugă: „Am încredere în Dumnezeu că va fi așa cum mi s-a spus”.

Vedem astăzi că Adunarea, ca martor sau ca sfeșnic în această lume, se destramă și, în ciuda eforturilor depuse pentru a salva corabia, ea se rupe în bucăți. Tot ceea ce este încredințat omului sfârșește în faliment. Însă adevărata Corabie a siguranței, în care se află împlinite toate promisiunile lui Dumnezeu, rezistă și este mai solidă și mai perfectă ca niciodată. Nimeni din cei care și-au pus încrederea doar în Domnul Isus Hristos nu va fi dat de rușine.

Resursele care au susținut Biserica primară sunt valabile și pentru noi astăzi – Cuvântul Său, Duhul Său și prezența Sa. Cuvântul Său este revelația divină care ne călăuzește. Duhul Sfânt este puterea divină de care avem nevoie. Prezența Domnului nostru, care rămâne credincios promisiunilor Sale, va veni în întâmpinarea oricărei nevoi pe drumul nostru către cer.

J Redekop

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn … Căci erați ca niște oi rătăcite …
1 Petru 2.24-25

Păstorul cel tânăr

Am explicat acestui sărman tânăr, care era pe moarte, planul mântuirii, folosindu-mă de propria lui întâmplare, simplă și emoționantă. Am citit acele câteva versete din Luca 15 unde este descrisă așa de frumos dragostea păstorului pentru oaia pierdută, și el a înțeles imediat asemănarea și m-a urmărit cu interes în timp ce îi explicam semnificația deplină a pildei. Domnul, în mila Lui, i-a deschis nu numai mintea, ci și inima, pentru a primi cele spuse. Tânărul însuși era oaia pierdută.

Isus Hristos este Păstorul cel bun, care a fost trimis de Tatăl pentru a căuta pe el și pe alții care sunt pierduți ca și el. Întocmai cum sărmanul tânăr îndurase răceala zăpezii și viscolul pătrunzător, tot așa binecuvântatul nostru Mântuitor a suferit împotrivirile violente ale păcătoșilor față de Sine, disprețul amar și ocările grămădite asupra Lui, fără să-Și deschidă gura pentru a rosti un singur cuvânt de plângere și la urmă Și-a dat viața Lui scumpă, ca noi să fim răscumpărați din pierzare și să fim aduși în siguranță în casa veșnică. Mântuitorul nu-i va lăsa pe răscumpărații Săi să străbată singuri cărarea vieții plină de primejdii, ci îi va duce pe umerii Lui, la turma cerească. Sărmanul tânăr părea că soarbe toate aceste adevăruri. A primit totul, a înțeles totul. N-am văzut niciodată o dovadă mai clară a puterii Duhului Sfânt de a aplica Cuvântul lui Dumnezeu.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

 

VIRTUTEA SMERENIEI (1)

„Răsplata smereniei, a fricii de Domnul, este bogăţia, slava şi viaţa” (Proverbe 22:4)

     Când Benjamin Franklin avea douăzeci și doi de ani, locuia în Philadelphia după ce scăpase de o ucenicie opresivă. El încerca, cum se spune, „să se regăsească.” În sufletul său ardea o întrebare: „Care sunt cele mai importante priorități din viața mea?” Drept răspuns, el a dezvoltat doisprezece „virtuți” – valori care îi puteau guverna viața. Acestea erau cumpătarea, liniștea, ordinea, hotărârea, chibzuința, hărnicia, sinceritatea, dreptatea, moderația, curățenia, calmul și castitatea. Franklin și-a luat lista virtuților și a arătat-o unui prieten bătrân cerându-i părerea. Prietenul său le-a citit și a spus: „Benjamin, ai uitat-o pe cea mai importantă.” Surprins, Franklin l-a întrebat care este aceasta. Bătrânul i-a răspuns: „Smerenia.” Franklin a adăugat-o numaidecât la listă. El și-a organizat viața în cicluri repetate de treisprezece săptămâni, concentrându-se asupra uneia dintre acele virtuți în fiecare săptămână. La șaptezeci și opt de ani, el a început să cugete la viața sa și la calitățile în jurul cărora a zidit-o. Deși se simțea destul de bine pentru faptul că le atinsese pe aproape toate, iată ce a spus despre smerenie: „Nu mă pot lăuda cu prea mult succes în dobândirea acestei virtuți; dar am avut mult de-a face cu manifestarea ei.”

Biblia spune: „Răsplata smereniei, a fricii de Domnul, este bogăţia, slava şi viaţa.” Smerenia este o virtute interesantă; trebuie s-o arăți – dar să nu știi că o  ai! Jonathan Edwards a spus: „Nimic nu ține o persoană mai departe de diavol decât smerenia.” Dacă există ceva pe lumea aceasta pe care eul tău nu-l va căuta niciodată și pentru care nu se va zbate, aceasta este smerenia. Cu toate acestea, smerenia stă la baza succesului pe toate planurile.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

 

Fapte 19:1-22

Credincios promisiunii făcute (cap. 18:21), apostolul soseşte la Efes, capitala provinciei Asia. Va rămâne aici trei ani (cap. 20:31), succedându-l pe Apolo, în timp ce, la Corint, Apolo udă ceea ce apostolul sădise (cap. 18:27-28; 1 Corinteni 3:6). Nu vedem între aceşti slujitori ai lui Dumnezeu nici gelozie, nici vreun gând de revendicare a vreunui câmp special din lucrare.

Botezul lui Ioan, singurul cunoscut de aceşti efeseni, îi pregătea pe iudeii pocăiţi să primească un Mesia împărăţind pe pământ. Creştinul, dimpotrivă, are o poziţie cerească; el este pus, prin Duhul Sfânt, în relaţie cu un Hristos mort şi înviat adevăr subliniat într-un mod cu totul special de Epistola către Efeseni.

Cuvântul Domnului creştea şi se întărea (v. 20) nu numai prin minunile făcute de apostol, ci şi prin autoritatea Sa asupra inimilor. Cuvântul îi determina pe aceşti credincioşi să mărturisească ceea ce făcuseră şi să renunţe în mod public la practicile de vrăjitorie. Plini de dragostea dintâi (Apocalipsa 2:4), aceşti efeseni nu vor să aibă deloc comuniune cu lucrările neroditoare ale întunericului (Efeseni 5:11).

Dragi prieteni, îşi arată Cuvântul lui Dumnezeu puterea în lume prin roade vizibile şi în vieţile voastre?

 
 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: