Mana Zilnica

Mana Zilnica

14 iul. 2025

14 Iulie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Puterea Sa divină ne-a dat toate cele privitoare la viață și evlavie, prin cunoștința Celui care ne-a chemat prin glorie și virtute, prin care ne-a dat promisiunile cele mai mari și prețioase, ca prin acestea să vă faceți părtași naturii divine, după ce ați scăpat de stricăciunea care este în lume prin poftă.

2 Petru 1.3,4

Prin glorie și prin virtute, Dumnezeu ne-a dat „promisiunile cele mai mari și prețioase“, promisiuni care nu sunt legate de moștenirea și de binecuvântările iudaice, care sunt pământești. Promisiunile iudaice – oricât de valoroase ar fi ele – nu sunt nici cele mai mari, nici cele nespus de prețioase, în timp ce promisiunile de aici sunt legate de lucrurile cerești și divine. Într-adevăr, prin însușirea acestor promisiuni ne facem „părtași naturii divine“. Iată-ne deci neavând gloria decât ca obiect al speranței, dar având o natură divină, care poate să ia în stăpânire aceste lucruri și să se bucure de ele în mod anticipat. Așadar, avem gloria înaintea noastră, iar în inimile noastre avem puterea de a ajunge la ea. Dar, pentru a ajunge cu siguranță la ea, mai este necesar un lucru: „După ce ați scăpat de stricăciunea care este în lume prin poftă“.

Pofta este ceea ce caracterizează în mod specific lumea, ca și „trufia vieții“. Pofta se adresează simțurilor și vederii, de aceea Ioan o numește „pofta cărnii și pofta ochilor“ (1 Ioan 2.16). De îndată ce și-a găsit loc în inimă și a pus stăpânire pe ea, pofta aduce cu sine stricăciunea; duhul lumii pune stăpânire pe om, care devine astfel un biet rob al patimilor sale; aceste două valori de excelență – gloria și virtutea – își pierd întreaga lor putere, iar sărmanul suflet captiv cade din nou sub jugul stăpânitorului acestei lumi. Aici, pe pământ, în loc de virtute, el are parte de întinarea lumii, iar sus, în loc de speranța gloriei, el nu vede decât un cer gol, un cer fără Hristos, fiind un om total incapabil de a atinge lucrurile cerești.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iar când ei vă aduc înaintea sinagogilor și a stăpânirilor și a autorităților, nu vă îngrijorați cum sau ce veți răspunde sau ce veți spune; pentru că Duhul Sfânt vă va învăța chiar în acel ceas ce trebuie să spuneți.

Luca 11.11,12

Arestat pentru credință

Un creștin din China a fost arestat pentru credința sa și a fost reținut mult timp într-o închisoare înainte de a fi audiat în instanță. „Mai crezi în creștinism?“, l-a întrebat judecătorul pe un ton ironic. — „Nu în creștinism cred eu“, a răspuns bărbatul. — „Nu? Atunci în ce crezi?“ — „Cred în Isus Hristos! Într-o Persoană, nu într-o religie“, a răspuns credinciosul. — „Nu te mai lega de orice cuvințel“, a replicat judecătorul. — „Nu m-ați înțeles“, a răspuns creștinul. „Puteți să închideți bisericile, să-i închideți sau să-i ucideți pe creștini, să interziceți serviciile religioase și chiar să distrugeți Bibliile, dar nu vă puteți atinge de Isus Hristos. El este viu pentru totdeauna: El trăiește în inima mea. Nu-L puteți îndepărta de acolo. Iar dacă mă veți ucide, voi fi cu El pentru eternitate.“

Nu era o chichiță, ci o distincție fină, dar importantă!

O religie este un sistem de ritualuri și de convingeri, influențat de mediul social și cultural; de asemenea marcat de greșelile și de slăbiciunile oamenilor.

Credința biblică, pe de altă parte, este o relație reală și personală cu Dumnezeul cel viu și cu Fiul Său Isus Hristos. Ea constă în cunoașterea lui Hristos, încrederea în El și trăirea pentru El.

Citirea Bibliei: Daniel 8.15-27 · Fapte 2.37-47

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 6:1-17

„Locul în care stăm … este prea strâmt“, îi spun lui Elisei fiii pro­fe­ţilor. Este ceea ce auzim uneori cu privire la creştinism. În ochii lumii, cu siguranţă, viaţa credin­ciosului pare prea strâmtă: se privează de atâtea lucruri! Dacă ajungem să judecăm în felul acesta, este pentru că privim prea jos. În realitate, „cerul”, în toată vastitatea lui, se întinde în faţa noastră.

Micul incident care urmează este mişcător în simplitatea lui. Elisei este deopotrivă preocupat să redea o unealtă celui care o foloseşte şi un copil mamei sale, înviindu-l. La fel Îl vedem pe Dom­nul gloriei spălând picioarele ucenicilor Săi sau pregă­tindu-le o masă (Ioan 13.5; 21.13). Nimic nu este prea mic pentru Domnul Isus. N-am experimentat oare deja fiecare dintre noi lucrul acesta?

Apoi începe războiul dintre Israel şi sirieni. Dar în apropiere există o a treia armată, de care numai profetul are cunoştinţă. Aceştia sunt răz­boinicii cereşti: îngeri pe care Dumnezeu i-a aşe­zat ca un zid de foc împrejurul slujitorului Său (vezi Psalmul 34.7 şi Judecători 5.20). Pentru a-i vedea, sunt necesari ochii credinţei. Ca şi în cazul lui Elisei aici, Isus în Ghetsimani a îndreptat gândurile ucenicului Său Petru spre cele douăsprezece le­gi­uni de în­geri pe care Tatăl Său I le-ar fi pus la dispoziţie, dacă ar fi vrut să le ceară (Matei 26.53).

CE SPUNE BIBLIA DESPRE DĂRNICIE (2)

„Pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu.” (2 Corinteni 9:7)

Iată cum sună integral acest verset scris de apostolul Pavel: „Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu.” Dărnicia pe care Dumnezeu o răsplătește este dărnicia deliberată, făcută cu o atitudine de bucurie.

Iată trei premize prin care poți ajunge să faci asta:

1) Pune-i pe ceilalți mai presus de tine. Fiecare dintre lucrurile acestei lumi are caracter temporar, inclusiv faima și averea; oamenii sunt cei care contează! Slujba ta, pasiunile și alte interese vor muri odată cu tine. Oamenii îți supraviețuiesc! Adevărata măsură a succesului nu constă în numărul de persoane care te ajută, ci în numărul de persoane pe care le ajuți tu! (vezi Galateni 5:13)

2) Nu lăsa ca lucrurile să pună stăpânire pe tine. Nimeni nu ar trebui să devină vreodată robul propriilor bunuri. Nimeni nu ar trebui să muncească doar pentru simplul fapt de a obține mai mult și de dragul de a avea mai multe. Dacă vrei să fii în controlul inimii tale, nu lăsa lucrurile să preia controlul asupra ta! Întrebarea este: „Tu ești stăpânul bunurilor tale sau bunurile tale sunt stăpânul tău?” Cei ce dăruiesc folosesc ceea ce dețin ca pe o resursă pentru a face din această lume un loc mai bun de trăit. Și fac acest lucru indiferent cât de mult sau de puțin au… De ce? Deoarece ei își strâng comori în cer! (vezi Matei 6:21)

3) Definește succesul în termenii semănatului, nu ai culesului. Robert Louis Stevenson, romancier scoțian din secolul al XIX-lea a spus: „Eu apreciez succesul unei zile în funcție de semințele pe care le semăn, nu de recolta pe care o culeg!” Pasajul din 2 Corinteni 9:6-10 ar trebui să fie exemplul și stimulentul de generozitate pentru fiecare dintre noi.

Dacă îți trăiești viața cu intenția de a îmbogăți viața altora, viața ta va fi plină, nu goală!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , | Lasă un comentariu
13 iul. 2025

13 Iulie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Totuși Domnului I-a plăcut să-L zdrobească; L-a supus suferinței. Dar, după ce Își va aduce sufletul Său o jertfă pentru vină, El va vedea o sămânță, Își va lungi zilele și plăcerea Domnului va prospera în mâna Lui.

Isaia 53.10

Faptul că Domnul a trebuit să-L zdrobească pe Fiul Său este un lucru cu totul solemn și mișcător. Jertfa lui Hristos a fost de o mireasmă plăcută lui Dumnezeu, însă aici se spune că scopul lui Dumnezeu, sau buna plăcere a voii Sale, a fost să-L zdrobească și să-L supună suferinței. Cuvântul „suferință“ înseamnă aici „boală“, iar el descrie agonia profundă pe care Mesia a îndurat-o pe cruce. Sufletul însuși al lui Hristos a fost adus ca jertfă pentru vină.

Duhul Sfânt, prin intermediul lui Isaia, ne îndreaptă apoi atenția asupra învierii lui Mesia – măreț adevăr! El a fost înviat dintre cei morți „potrivit Scripturilor“ (1 Corinteni 15.4), iar Isaia 53.10 este una dintre aceste Scripturi. El va vedea „o sămânță“, adică pe cei pentru care lucrarea Sa a fost împlinită. În dimineața învierii, El Și-a strâns laolaltă oile împrăștiate pentru care murise. I-a vizitat pe cei ai Săi, și la fel pe toți cei care au crezut în El de atunci încoace. Lucrarea Lui n-a rămas fără răsplată și fără rod.

Mesia „Își va lungi zilele“. Nu ni se spune aici până când, însă noi știm că El trăiește pururea, ca Om înviat și ca Preot al nostru (Evrei 7.24,25). Plăcerea (sau scopul) lui Dumnezeu va prospera în mâna Lui. „Tatăl Îl iubește pe Fiul și a dat toate lucrurile în mâna Lui“ (Ioan 3.35; 13.3). Cât de încurajator este să știm că toate lucrurile din cer și de pe pământ sunt în mâinile Celui înviat!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Este Împăratul lui Israel: să coboare acum de pe cruce și vom crede în El!

Matei 27.42

„Este Împăratul lui Israel“

Nemulțumirea conducătorilor evrei a mers și mai departe. Acum ei spuneau că „este Împăratul lui Israel“. Aceasta fusese acuzația lor înaintea guvernatorului Pilat, pe care au folosit-o ca să împiedice eliberarea lui Isus. Acuzația scrisă deasupra crucii Lui a fost: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor“ (Matei 17.11,37). Pretindeau că, dacă Domnul Isus ar fi coborât de pe cruce, ei ar fi crezut în El. De fapt doreau să vadă alt miracol. Credința lor avea nevoie de dovezi palpabile, ceea ce contrasta cu descrierea biblică potrivit căreia: „Credința este … o convingere despre lucrurile nevăzute“ (Evrei 11.1). Adevărata credință, fundamentată pe Cuvântul lui Dumnezeu, recunoaște că Dumnezeu S-a revelat în Isus Hristos și că învierea Lui demonstrează că El este Fiul lui Dumnezeu. În ceea ce privește lucrurile care nu se văd, cel care are credință se încrede în Dumnezeu și în promisiunile Sale.

Obiecțiile ridicate cu privire la Persoana lui Hristos sunt similare și în zilele noastre. Oamenii sunt pregătiți să creadă în Dumnezeu doar dacă dorințele lor sunt îndeplinite, dacă au succes și dacă experimentează miracole. Credința însă trebuie să fie prezentă înainte ca dovezile a ceea ce trebuie crezut sau sperat să fie în fața ochilor noștri. Conducătorii poporului evreu avuseseră suficiente dovezi că Isus Hristos era Fiul lui Dumnezeu, și nu „un păcătos“, așa cum murmurau ei.

Bucuria și puterea vieții eterne, care vin odată cu credința în lucrarea Sa de răscumpărare, sunt incontestabile.

Citirea Bibliei: Daniel 8.1-14 · Fapte 2.25-36

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 5:15-27

Primul lucru pe care îl face Naaman după vin­decare este să meargă să-i mulţumească celui care a contribuit la aceasta − fapt ce ne aminteşte de acel unul dintre cei zece leproşi curăţiţi de Domnul, care, „văzând că a fost vindecat, s-a întors (înapoi), glorificându-L pe Dumnezeu cu glas tare“ (Luca 17.15). Şi era tot un străin.

Naaman trebuie apoi să înveţe că mântuirea este absolut gratuită. Atât de mulţi oameni nu ajung niciodată să accepte acest fapt care este cu atât mai clar cu cât ei îi văd pe unii membri ai cle­rului trăgând profit personal din religie: cel nu­mit „câştig josnic“ (1 Timotei 3.8; Tit 1.7;  1 Pe­tru 5.2). Ghehazi ne face să ne gândim la aceasta. Purtarea lui, dictată de dragostea de bani, a prejudiciat înţelegerea lui Naaman cu privire la gra­tuita­tea darului lui Dumnezeu. Inima omu­lui lui Dumnezeu, preocupată de acest „nou con­vertit“, a urmă­rit în între­gime scena. Fapta ne­cin­stită este adusă la lumină şi laco­mul îşi pri­meşte pedeapsa (comp. cu Fapte 5.1-11). „Este timp de luat argint, … haine?“ întrea­bă Elisei, a cărui întreagă avere era mantaua sa de profet. În­trebare serioasă pentru fiecare dintre noi! Ca ucenici ai unui În­vă­ţător care a fost „Cel sărac“, veghind la întoarcerea Sa, nu este timpul să ne îmbogăţim şi să căutăm sa­tisfacţii aici jos! (vezi şi Iacov 5.3 şi Hagai 1.4).

CE SPUNE BIBLIA DESPRE DĂRNICIE (1)

„Daţi, şi vi se va da…” (Luca 6:38)

Dacă vrei să devii o persoană darnică, gândește-te la tine ca la un râu și nu ca la un rezervor. Rezervoarele primesc apă în mod continuu, dar numai pentru a se umple. În schimb, râul curge – orice apă pe care o primește, o dăruiește.

Să reținem ce a spus Domnul Isus despre dărnicie: „Daţi, şi vi se va da; ba încă vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.” (Luca 6:38).

Atunci când îți oferi timpul, experiența și resursele fără să aștepți nimic în schimb, pui în practică ceea ce a predicat Isus. Și iată un adevăr interesant: atunci când te concentrezi mai mult pe dorințele și nevoile celorlalți, vei vedea că mai multe din propriile tale dorințe și nevoi sunt satisfăcute!

În schimb, atunci când alegi doar să acumulezi în loc să și dăruiești, devii centrul stingher al propriului tău univers singuratic! Și devii mai puțin mulțumit, nu mai mult! Ca urmare, respingi atât oamenii, cât și potențiala binecuvântare a lui Dumnezeu. Amintirea bunătății lui Dumnezeu față de tine trebuie să te conducă întotdeauna la recunoștință! (vezi Psalmul 103:1-5) Iar recunoștința duce la dărnicie.

Oamenii nerecunoscători nu sunt darnici; ei se gândesc doar la ei înșiși, și rareori la alții… Viața lor se învârte doar în jurul propriilor interese. Ei caută persoane care să-i ajute, să le dea și să le împlinească așteptările. Și ori de câte ori ceilalți nu reușesc să îndeplinească aceste așteptări, se întreabă de ce. Egoismul lor îi împiedică să semene, iar lipsa lor de mulțumire îi face să se întrebe de ce nu culeg.

În ce fel îți poți arăta recunoștința? Luând o parte din binecuvântările pe care Dumnezeu le-a revărsat în viața ta și turnându-le în viața altora. Cu alte cuvinte, fii darnic!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
12 iul. 2025

12 Iulie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar înțelepciunea de sus este întâi curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune, nepărtinitoare și neprefăcută.

Iacov 3.17

Noul Testament pe scurt (20) – Iacov

Iacov nu se adresează Adunării, ci „celor douăsprezece seminții care sunt în împrăștiere“. Prin urmare, tema epistolei lui este creștinismul timpuriu privit prin prisma credincioșilor iudei. La vremea scrierii ei nu avusese încă loc separarea de sinagogile iudaice (capitolul 2.2), separare asupra căreia a insistat mai târziu Epistola către Evrei.

Din acest motiv, Epistola lui Iacov a fost numită leagănul creștinismului. Ea tratează chestiuni elementare. Totuși să nu credem că, dacă am avansat în adevăr, ea nu ne-ar mai fi necesară. Dacă nu învățăm principiile elementare așa cum trebuie, nu vom putea învăța corect nici adevărurile avansate. De asemenea, este important ca aceste adevăruri de bază să fie reluate încontinuu, pentru a beneficia de o aplicație consecventă a creștinismului în viața noastră practică. Un elev din clasele mari învață lucruri complicate, însă el poate ușor uita ceea ce a învățat odinioară în clasele mici. Aceste adevăruri elementare nu sunt învățate însă doar cu înțelepciunea naturală, ci au nevoie de o înțelepciune de sus. Cel credincios știe bine că doar comuniunea reală și continuă cu Domnul poate menține vii aceste adevăruri în inima sa.

Această epistolă insistă asupra credinței arătate prin intermediul faptelor. Faptele nu îndreptățesc pe nimeni înaintea lui Dumnezeu, însă îndreptățesc înaintea oamenilor. Nu este altceva decât ipocrizie să spui că ai credință și să n-o arăți în purtare. Această epistolă este deci foarte necesară pentru ca cel credincios să se verifice înaintea lui Dumnezeu cu privire la responsabilitatea sa în umblare.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și ucenicii au fost numiți creștini pentru întâia dată în Antiohia.

Fapte 11.26

Creștin

Denumirea de „creștin“ apare doar de trei ori în Noul Testament.

    În Antiohia, un oraș din Siria de astăzi. Credința creștină se răspândise în afara granițelor Israelului, iar cei dintre națiuni Îl acceptau pe Hristos, ca aici, în Antiohia. Faptul că erau adepți ai lui Isus Hristos era recunoscut de cei din jurul lor; de aceea au fost numiți creștini.

    În fața regelui Agripa. Irod Agripa al II-lea domnea peste nordul și nord-estul Israelului. Înainte de convertirea sa, Pavel îi persecutase pe creștini. Acum el însuși se afla înaintea regelui, ca întemnițat al lui Hristos, mărturisindu-și convertirea. Agripa a spus: „Mă vei convinge în puțin timp să devin creștin“ (Fapte 26.28).

    Câțiva ani mai târziu, credincioșii erau persecutați și uciși de împăratul roman Nero. Apostolul Petru le-a scris: „Dacă cineva suferă pentru că este creștin, să nu se rușineze, ci să-L glorifice pe Dumnezeu în Numele acesta“ (1 Petru 4.16).

În niciuna dintre cele trei situații, creștinii nu și-au dat singuri acest nume. Alții au constatat că Îl urmau pe Isus Hristos și astfel i-au numit creștini. În zilele noastre, mulți oameni pretind că sunt creștini. Cu toate acestea, doar puțini dintre ei Îl urmează cu adevărat. Tu L-ai acceptat pe Isus Hristos ca Domn și Mântuitor? Atunci tu porți pe drept frumosul nume de creștin!

Citirea Bibliei: Daniel 7.15-28 · Fapte 2.14-24

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 5:1-14

Iată-l pe Naaman, căpetenia oştirii împăratu­lui Siriei, un erou acoperit de glorie şi de dis­tinc­ţii. Şi totuşi există ceva care face din acest măreţ personaj cel mai de plâns din­tre oameni: fru­moa­sa-i uniformă acoperă un trup ros de lepră. În a­celaşi fel, boala păcatului a corupt orice fiinţă ome­nească, inclusiv pe cei mai distinşi oameni.

În casa lui Naaman locuieşte însă un tânăr mesa­ger al veştii bune. O fetiţă luată cap­tivă îşi depune simpla măr­tu­rie despre puterea omului lui Dumnezeu. Nimeni nu este vreodată prea tânăr ca să fie un martor al Domnului Isus.

Naaman se pune la drum şi, după un ocol pe la palatul lui Ioram, primeşte mesajul lui Elisei. Şi astăzi încă, Dumnezeu are un mesaj pentru pă­că­toşi: Cuvântul Lui scris. Mulţi nu cred că Dum­ne­zeu Se adresează lor în felul acesta şi nu acceptă Biblia ca fiind Cuvântul lui Dumne­zeu. De asemenea, mulţi găsesc că mântuirea este prea simplă. Îndrumarea dată lui Naaman este ace­eaşi cu cea pe care Isus a dat-o omului născut orb: „Mergi şi spală-te“ (v. 10; Ioan 9.7). Dum­nezeu nu cere omului lucruri mari (v.13), ci numai atât: să se re­cunoască mur­dar, mort în greşelile lui (E­fe­seni 2.1, 5; Coloseni 2.13). Cât despre lucrurile mari, Dum­ne­zeu Însuşi le-a împlinit pentru sărmanii păcătoşi printre care ne număram şi noi.

LASĂ-L PE DUMNEZEU SĂ TE MÂNGÂIE!

„Binecuvântat să fie Dumnezeu… care ne mângâie în toate necazurile noastre…” (2 Corinteni 1:3-4)

Dumnezeu te poate face să te simți confortabil în cele mai neplăcute locuri! El te poate scoate din situații în care credeai că vei fi blocat pentru totdeauna. El îți poate da pace, chiar și în mijlocul traumei. Înainte ca viața ta să se termine, vei trăi, vei iubi și vei experimenta pierderi. Pierderea unor lucruri te va ajuta de fapt să apreciezi lucrurile pe care încă le ai! Gustul eșecului este cel care face succesul atât de dulce. Cum poți sărbători victoria, dacă nu ai cunoscut înfrângerea?

Vei trăi fiecare zi fără să știi ce-ți rezervă ziua de mâine, dar știind că Dumnezeu deține toate zilele de mâine! Ele nu sunt în mâinile șefului tău, ale brokerului tău, ale soțului tău, sau ale altcuiva… Nici în mâinile tale nu sunt, ca să le manipulezi și să le controlezi… Nu, toate zilele tale de mâine sunt în mâinile lui Dumnezeu!

Așa că, orice ai face, cunoaște-L, pentru că vei avea nevoie de El! Și El va fi acolo pentru tine. El va fi acolo când toți și toate vor dispărea… El va fi acolo cu tine chiar și în locurile întunecoase. Promisiunea Lui pentru tine este că, dacă „seara vine plânsul… dimineaţa (vine) veselia.” (Psalmul 30:5). Oricât de lungă ar fi noaptea, dimineața vine întotdeauna, și cu ea bucuria Sa. Gândește-te că, indiferent cât de întunecată a fost noaptea, ai trăit întotdeauna și ai văzut dimineața. Nu-i așa? Cumva, harul Său te-a protejat, ți-a purtat de grijă, ți-a oferit siguranță, te-a liniștit, te-a mângâiat și te-a făcut să treci peste… Vremurile și anotimpurile se schimbă, dar nu și Dumnezeu! El este întotdeauna „Dumnezeul oricărei mângâieri”, și El te veghează și vrea să te mângâie ta și astăzi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
11 iul. 2025

11 Iulie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu te uita la vin când este roșu, când sclipește în pahar și alunecă ușor […] vei fi asemenea celui culcat în inima mării și asemenea celui culcat pe vârful unui catarg: „M-au bătut, dar nu mă doare! m-au lovit, dar n-am știut! Când mă voi trezi? Îl voi căuta din nou!“.

Proverbe 23.31,34,35

Aici vedem o imagine a unuia care se trezește după o noapte de băutură. Deși se simte groaznic, el intenționează „să caute din nou“ vinul. Așa cum spune Evrei 11.25, plăcerea produsă de păcat este una de foarte scurtă durată; în plus, la fel ca femeia seducătoare din Proverbe 7, dependențele niciodată nu arată de la început prețul pe care îl avem de plătit mai târziu. „Ea i-a doborât pe mulți, rănindu-i, și toți cei uciși de ea au fost puternici“ (versetul 26). Cu adevărat, mulți dintre cei care au fost odată sănătoși din punct de vedere spiritual au fost biruiți de diverse dependențe.

Prin urmare, este bine să tratăm dependențele cu adevărul biblic, „înrobind orice gând ascultării de Hristos“ (2 Corinteni 10.5). Trebuie să spunem: «Da, acest păcat poate aduce o scurtă satisfacție, însă ea va fi urmată de rușine, de vinovăție și de pagubă spirituală». Trebuie să știm bine că, dacă ne vom atinge de cărbuni aprinși, ne vom arde (Proverbe 6.27,28); că semănatul în carne va produce întotdeauna o recoltă a stricăciunii (Galateni 6.8); și că, dacă vom semăna vânt, vom culege furtună (Osea 8.7).

Dumnezeu va pregăti „o scăpare“ pentru noi atunci când suntem ispitiți (1 Corinteni 10.13), însă acest lucru poate necesita schimbarea obiceiurilor noastre zilnice. Apostolul Pavel a vorbit despre ținerea în supunere a trupului (1 Corinteni 9.27). În cele mai multe cazuri, dependențele trebuie înlocuite cu preocupări sănătoase. Puterea voinței nu este suficientă, ci avem nevoie de Duhul lui Dumnezeu, de Cuvântul lui Dumnezeu și de activități sfinte care să umple inimile noastre.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă, fiind vrăjmași, am fost împăcați cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, cu atât mai mult, fiind împăcați, vom fi mântuiți prin viața Lui.

Romani 5.10

Predicatorul Peter Miller

În timpul Războiului de Independență american, în statul Pennsylvania locuia un predicator pe nume Peter Miller. Era apreciat de enoriașii săi, dar avea și un vecin care îl ura și îl insulta adesea. Într-o zi, acel vecin a fost arestat în orașul Philadelphia și condamnat la moarte pentru trădare. Când a fost anunțată sentința, Miller nu a ezitat să meargă în audiență la generalul Washington, cel care mai târziu avea să devină președintele Statelor Unite. Miller a pledat vehement pentru prizonierul condamnat, dar Washington a replicat: „Îmi pare rău, dar nu-l pot grația pe prietenul tău“. — „Prietenul meu?“, a exclamat Miller. „Omul acesta este cel mai mare dușman pe care îl am în lume!“ — „Cum?“, a întrebat Washington uimit, „ai venit cale de 60 de mile [96 km] pentru a salva viața unui dușman? Aceasta schimbă situația. Așadar, pentru intervenția ta, el va fi grațiat“.

Miller a primit documentul de anulare a sentinței și a pornit alte 15 mile [24 km] pentru a împiedica execuția care urma să aibă loc în acea după-amiază. A ajuns exact la timp. Condamnatul l-a recunoscut și a strigat cu amărăciune: „Hei, Miller, ai venit până aici ca să te răzbuni, să vezi cum sunt spânzurat?“.

Cât de uimit a fost atunci când Miller a prezentat documentul care i-a salvat viața! Dragostea lui Dumnezeu este și mai mare. El ne-a oferit nouă, dușmanilor Săi, har și viață, însă, pentru a face acest lucru, a trebuit să Îl dea la moarte pe propriul Său Fiu. Să respingi o astfel de ofertă ar fi cel mai ofensator și mai necugetat păcat.

Citirea Bibliei: Daniel 7.1-14 · Fapte 2.1-13

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 4:32-44

Întocmai cum vorbeşte Evrei 11, ca­pi­tolul credinţei: „femeile i-au primit pe morţii lor prin în­viere“ (Evrei 11.35), la fel a fost cu văduva din Sarepta, iar acum cu fericita sunamită. Dar ce contrast cu scena de la mor­mântul lui Lazăr, unde o simplă chemare a Stăpânului Vieţii este suficientă să rea­ducă la viaţă un om mort de patru zile! În cu­rând, toţi răscumpăraţii adormiţi vor auzi „strigătul de strângere laolalt㓠al Celui care a învins moartea şi vor fi înălţaţi cu putere (1 Tesaloni­ceni 4.16).

Incidentul cu colocinţii (curcubeţii) din oală ne arată cum omul, cu bune intenţii uneori, nu face decât să strice ceea ce Dumnezeu doreşte să-i ofere. Să veghem deci ca nimic să nu adăugăm la Cu­vânt, hrana sufletelor noastre (Gala­teni 1.7, 8). Ce multe sunt scrierile religioase în care se găseşte amestecată cu ade­vărul divin şi puţină otravă!

Omul din Baal-Şalişa, al cărui sac devine pentru Elisei mij­­locul de a hră­ni o sută de oameni, ne aminteşte încă o da­tă de scenele din evanghelii (Matei 14.15-21; 15.32-38). Dar şi acolo este vizibilă diferenţa din­tre profet şi Cel care face mulţimea să se aşeze pentru a-i hrăni cu miile în virtu­tea propriei Sale puteri (Psal­mul 132.15).

FII PREZENT! | Fundația S.E.E.R. România

„Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!” (Psalmul 118:24)

Un autor a scris: „Una dintre strategiile pe care le folosesc este să aloc suficient timp fiecărui lucru în parte, astfel încât să nu mă gândesc deloc la lucrul următor pe care trebuie să-l fac. Cred că cel mai bine este să aștept până când pot investi mai mult de câteva minute pentru a fi cu cineva, astfel încât persoana respectivă să nu fie frustrată că atenția mea este împărțită și că am programul încărcat!”

Dacă vei continua să-i privezi pe cei dragi de timpul cu ei, s-ar putea să vină o zi în care nu vor mai avea ei timp pentru tine!

Întreabă-te: „Această persoană contează pentru mine mai mult decât planul, proiectul, problema sau presiunea cu care mă confrunt?”

Învață să te bucuri de moment și să te concentrezi asupra persoanei cu care ești. Pune întrebări deschise care s-o încurajeze să răspundă nu doar cu „da” sau „nu”. Ascultă cu atenție și pune întrebări suplimentare. Acest lucru îi ajută pe oameni să simtă că te implici în viața lor și că-ți pasă de răspunsurile lor. Da, este posibil ca gândurile tale să zboare cine știe unde pentru câteva secunde, dar adu-le degrabă înapoi, în imediatul de față – și respinge alte preocupări. Vei putea reveni la ele mai târziu. Vei simți o mare plăcere făcând asta, după ce ajungi să te obișnuiești…

Un poet a scris: „Am vrut să trăiesc cu grijă, pe îndelete… ca să nu descopăr, când voi muri, că nu am trăit!”

Pentru a te asigura că acest lucru nu ți se va întâmpla, ascultă cuvintele înțeleptului Solomon: „faptul că un om mănâncă… şi duce un trai bun în mijlocul întregii lui munci este un dar de la Dumnezeu.” (Eclesiastul 3:13)

Așa că, dacă trebuie să te descurci cu mai puțin pentru a te bucura mai mult de oamenii pe care îi iubești, fă-o – nu vei regreta niciodată! Este stropul de înțelepciune pentru azi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
10 iul. 2025

10 Iulie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Dacă dorește cineva să facă voia Lui, va cunoaște despre învățătura aceasta, dacă este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine Însumi.

Ioan 7.17

Dacă am părtășie cu Domnul, voi constata de îndată dacă vocea care-mi vorbește este a Păstorului cel bun. „Oile Mele ascultă glasul Meu […] și ele Mă urmează“, spune Domnul în Ioan 10.27. Dacă n-am niciun sentiment pentru glasul Lui, aceasta este dovada că nu sunt destul de aproape de Domnul și că inima mea nu ascultă în mod necondiționat. Cu privire la desele plângeri, că este așa de greu să recunoști voia Domnului în anumite cazuri concrete, există un principiu important. Cei mai mulți credincioși, fie tineri, fie bătrâni, se plâng în această privință. În mod obișnuit, cauza constă în aceea că se dorește urmărirea propriului drum, ales după propria voință sau după propriile dorințe. La aceia care doresc să asculte cu adevărat de Domnul, pricina constă în faptul că ei sunt prea puțin obișnuiți să asculte de Domnul și, de aceea, în practică, recunosc prea puțin vocea Păstorului. Desigur, vorbesc acum numai despre cazurile în care, în viața practică a credinciosului, nu este prezentă nicio neascultare, vădită sau ascunsă, adică păcate descoperite. Dacă acesta este cazul (neascultare), Domnul nu dă niciun răspuns, ca să-l trezească din indolență sau ca să descopere ce este prezent în inima acelui credincios.

Cât de des vedem ceva de felul acesta în viața practică a celor credincioși! Ei se justifică: «Nu-mi dau seama de lucrul acesta», sau: «Aceasta poate să însemne totuși și altceva», sau: «Aceasta se potrivea pentru timpurile de atunci, însă nu se potrivește pentru timpul și împrejurările în care trăim noi». Ei se consideră liberi să trăiască după dorințele propriei firi. Însă în Levitic 5.17 citim: „Chiar dacă n-a știut, totuși este vinovat și își va purta nelegiuirea“. Dacă nu înțeleg vreuna dintre hotărârile Cuvântului lui Dumnezeu – sau nu vreau să înțeleg – prin aceasta nu sunt scuzat. Părtășia cu Tatăl este întreruptă și nu va fi refăcută înainte ca eu să aduc jertfa mea pentru vină și să-mi plătesc vina. Atât timp cât îmi port fărădelegea, Dumnezeu, în cârmuirea Sa, îmi va sta împotrivă.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ei mărturisesc că Îl cunosc pe Dumnezeu, dar prin fapte Îl tăgăduiesc.

Tit 1.16

Una mărturisesc, alta înfăptuiesc

Oricine spune „Îl cunosc pe Dumnezeu“ trebuie să fie conștient de responsabilitatea pe care o poartă rostind această afirmație este peste măsură de cuprinzătoare. Iată ce ar putea cuprinde ea: „Știu că El este Creatorul meu și că mi-a dat viața, iar posibilitățile pe care mi le oferă viața sunt nemăsurate. Știu că El poate să-mi ia viața și că într-o zi va face aceasta. Știu că El are dreptul să mă judece și să decidă soarta mea, pentru că este Dumnezeu. Tot ceea ce face El este drept și bun. În calitate de Dumnezeu și de Creator, El poate cere pe bună dreptate ca eu să îmi asum responsabilitatea pentru faptele mele. El este Cel care definește binele și răul și mi-a dat o conștiință, pentru a distinge aceste concepte. Criteriul neschimbător pentru ele este stabilit în Cuvântul Său, Biblia“.

Dar simpla afirmare a cunoașterii lui Dumnezeu nu este suficientă! Faptele noastre vor arăta dacă Îl cunoaștem sau nu. Dacă nu dorim să Îl negăm prin fapte, viața trebuie să fie în acord cu ceea ce ne spune Biblia. Ar fi cu totul greșit să-L dăm pe Dumnezeu la o parte din cauza fricii. El Se descoperă ca fiind plin de dragoste tuturor celor care doresc să-L cunoască. Cine Îl cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu știe că El nu poate trece cu vederea păcatul, nici nu îl poate tolera, dar de asemenea știe că Dumnezeu acționează în har față de toți cei care își recunosc vinovăția și Îi cer ajutorul. Dumnezeu oferă tuturor iertarea prin Isus. Oricine crede în El experimentează dragostea lui Dumnezeu, iertarea și călăuzirea Lui. De atunci încolo, faptele și viața lui Îl vor reflecta pe Mântuitorul.

Citirea Bibliei: Daniel 6.19-28 · Fapte 1.15-26

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 4:18-31

Domnul i-a dat un copil evlavioasei sunamite. Dar El doreşte să facă pentru ea şi mai mult decât atât: vrea ca ea să-I cunoască pu­terea de a învia morţii. Un nou copil sosit în fami­lie este o sursă de bucurie pentru părinţi şi, de asemenea, pentru fraţii şi surorile lui. Darceea ce va avea mai mare preţ în ochii lui Dumnezeu va fi naşterea din nou a acestui copil; cerul întreg se va bucu­ra. Nu este oare cea mai mare minune când un om trece de la moarte la viaţă? Aceasta se numeşte conver­tire. Isus o împli­neşte încă în familiile noastre în aceste zile. Am trecut noi printr-o astfel de experienţă?

Să-L privim pe Mântuitorul aflat în casa Martei, în Betania. Ajungând acolo, El era primit cu respect şi afecţiune, asemeni lui Elisei la sunamită. Dar a fost nece­sar ca această familie să-L cunoască sub un nume nou: „Învierea şi Viaţa“ (Ioan 11.25). Isus nu Se afla acolo în momentul când ei erau loviţi de doliu, iar întârzierea Sa putea fi luată drept indiferenţă. Dar a fost necesar să fie încercată credinţa lor, întocmai ca cea a sunamitei din textul nostru. „Este bine“, spune ea, în ciuda tuturor apa­renţelor. Cât despre noi, care ne plângem în faţa unor lucruri atât de mărunte, să nu uităm, în nici una din dificultăţile prin care trecem, de acest cuvânt de încredere deplină: „Este bine“!

GĂSEȘTE-ȚI O CĂLĂUZĂ SPIRITUALĂ (4)

„Domnul… mă povățuiește pe cărări drepte…” (Psalmul 23:3)

Domnul te „povățuiește pe cărări drepte”… și la fel trebuie să facă și călăuza spirituală! Sfătuitorii pe care îi alegi trebuie să fie disponibili pentru tine. Domnul Isus le-a spus celor pe care i-a îndrumat: „Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu ştie ce face stăpânul său, ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu.” (Ioan 15:15)

Tu trebuie să petreci timp cu mentorul tău, să-i pui întrebări și să înveți din întrebări și răspunsuri. Dr. John Maxwell scria: „Cel mai bun sfat pe care ți-l pot da în domeniul disponibilității este ca, atunci când cauți un mentor, să nu țintești prea sus de la început!

Dacă te gândești să intri în politică pentru prima dată, nu ai nevoie de sfatul președintelui Statelor Unite. Dacă ești un elev de liceu care se gândește să învețe să cânte la violoncel, nu ai nevoie să fii îndrumat de celebrul Yo-Yo Ma! Dacă ești la început de carieră, nu te aștepta să beneficiezi de prea multă îndrumare din partea directorului general al organizației tale! „Și de ce nu?!” ai putea întreba tu. În primul rând, dacă ești la început de drum, aproape toate întrebările tale pot primi răspuns de la cineva cu două sau trei niveluri în fața ta (nu cu zece!); răspunsurile acelei persoane vor fi actuale, deoarece s-a ocupat recent de problemele cu care te confrunți tu. Iar în al doilea rând, directorii executivi trebuie să-și petreacă timpul răspunzând la întrebările persoanelor de același nivel care sunt în procesul învățării.

Nu spun că nu ar trebui să fii instruit de cei din vârf, dar ar trebui să-ți petreci cea mai mare parte a timpului fiind îndrumat de oameni care sunt disponibili, dornici și potriviți pentru stadiul carierei tale.” Așadar, când îți cauți un model de urmat sau un mentor nu căuta printre „elite”, pentru că nu-l vei găsi acolo!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
09 iul. 2025

9 Iulie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Descoperirea lui Isus Hristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să le arate robilor Săi ce trebuie să aibă loc în curând; și a făcut-o cunoscut, trimițând-o prin îngerul Său robului Său Ioan.

Apocalipsa 1.1

Mulți privesc cartea Apocalipsa ca pe un mister, ca pe ceva complex și dificil de înțeles, însă cheia pentru înțelegerea ei se găsește în primul cuvânt din versetul citat mai sus: „Descoperirea“. Acest cuvânt apare de optsprezece ori în Noul Testament, iar de fiecare dată când este folosit cu privire la o persoană are semnificația de a face vizibil, de a revela.

Cartea Apocalipsa nu este în sine o carte profetică, deși conține profeții. Tema acestei cărți este aceea de a-L descoperi pe Domnul Isus. Știm că El a venit ca să-L descopere pe Tatăl (Matei 11.27) și ca să-L declare (Ioan 1.18). Acum însă, Tatăl dorește să-L reveleze pe Domnul Isus ca fiind Cel pe care dorește să-L înalțe, datorită a ceea ce El este și datorită a ceea ce El a împlinit. Această carte este despre El.

Sunt multe lucruri pe care le putem învăța din cartea Apocalipsa. În capitolele 1–3 găsim atenționările adresate Adunării și nevoia de sfințire. Citim de asemenea despre puterea care se găsește în Hristos, care îl poate face pe cel credincios să-l biruie pe Satan. În capitolele 4 și 5 citim despre închinarea adusă în jurul tronului. Această carte uimitoare descoperă sfârșitul istoriei omenești și arată cum vor avea loc lucrurile. Ea revelează de asemenea venirea glorioasă a Domnului Isus pentru a domni peste pământ, ca Împărat al împăraților și Domn al domnilor. Ea ne reamintește că cei care nu-L au pe Hristos trebuie să dea socoteală înaintea Lui la tronul de judecată mare și alb. Tot ea ne arată și cum va fi starea eternă. Însă peste tot în cuprinsul ei vedem măreția și gloria Domnului Isus Hristos.

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Urechile tale vor auzi un cuvânt în urma ta, zicând: „Aceasta este calea, umblați pe ea“.

Isaia 30.21

Ghidul birmanez

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, un avion american a fost doborât deasupra Birmaniei (actualul Myanmar). Pilotul nu a fost ucis, ci a reușit să se elibereze din avion. El s-a trezit însă complet pierdut în junglă. În cele din urmă s-a întâlnit cu un localnic care vorbea ceva engleză și care era dispus să îl conducă în siguranță. Problema era cum să iasă din pădurea densă, în care nu era nici urmă de potecă. Birmanezul și-a luat maceta și a început să-și facă drum, tăind cu ea în stânga și-n dreapta. Pilotul l-a urmat printr-un labirint de tufișuri și de copaci necunoscuți. Ici și colo zărea șerpi și alte animale sălbatice. Îngrozit, l-a întrebat pe ghidul său birmanez: „Unde este drumul pe aici? Ești sigur că-l cunoști?“. Omul din junglă i-a răspuns: „Drumul sunt eu. Stai în spatele meu aproape și vom scăpa de aici“. Și așa s-a întâmplat.

Singură în dificultățile vieții, expusă la pericole fără număr și încâlcită în păcat – aceasta este situația omenirii fără Dumnezeu. La fel ca acel pilot, omul este pierdut și fără speranță. Cine îi poate arăta calea care duce la Dumnezeu? Isus a spus: „Eu sunt Calea și Adevărul și Viața“. Oricine se încredințează Lui va fi condus de către Isus spre Tatăl.

Tu ești Calea! – numai mergând către Tine fugim departe de moarte și de păcat! Cel ce vrea să-L caute pe Tatăl trebuie să-L caute, Doamne, prin Tine! Tu ești Calea și Adevărul și Viața: dă-ne să cunoaștem calea, să păstrăm Adevărul și să aflăm Viața care se revarsă în bucurii eterne!

Citirea Bibliei: Daniel 6.1-18 · Fapte 1.10-14

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 4:1-17

Capitolul nostru ni-l arată pe Elisei, simbol al Domnu­lui Isus, ca sursă de binecuvântare pentru două familii. Cea dintâi este săracă: O văduvă cu doi copii se află la mila unui creditor fără milă. Dar credinţa ei îi spune cui să se adreseze (Psalmul 68.5) şi primeşte acel ule­i preţios şi abundent atât timp cât există vase goale de umplut.

Vânduţi prin păcatele noastre lui Satan, înspăimân­tătorul creditor, acesta are aşadar drepturi câştigate asupra noastră (Isaia 50.1). Există totuşi o cale: să ne întoarcem spre Domnul; şi vom primi puterea divină, după măsura credinţei noas­tre (vasele goale), nu nu­mai pentru salvarea ace­lora pe care-i iubim, ci şi pentru viaţa de toate zilele (v. 7).

A doua familie este cu totul diferită. Aceştia sunt oa­menii bogaţi: cu toate acestea, omul lui Dumnezeu este primit aici cu simplitate. El se simte ca acasă, iar gazdele lui sunt de asemenea fericite să-l aibă în mij­locul lor. Ce bun exemplu pentru noi!

Oare Domnul Isus Se simte cu adevărat în lar­gul Lui în casa noastră şi, de asemeni, în inima noastră? Putem noi să-I arătăm Lui totul, să-I spunem Lui totul, să-I încre­dinţăm dorinţele noastre tainice? Pentru a le lua la cunoştinţă, nu are nevoie de un intermediar, precum foloseşte aici profetul (pe Ghehazi). Şi le va împlini, dacă aceste dorinţe cores­pund gândurilor Lui (Psalmul 37.4).

GĂSEȘTE-ȚI O CĂLĂUZĂ SPIRITUALĂ (3)

„Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos.” (1 Corinteni 11:1)

Călăuza ta spirituală nu trebuie să dea dovadă de excelență profesională și să posede abilități ieșite din comun, ci trebuie să fie o persoană care prezintă trăsături de caracter demne de urmat. Bernie Madoff a fost unul dintre cei mai admirați și căutați brokeri de pe Wall Street. Asta până când a ajuns în închisoare pentru că a pus la cale o schemă Ponzi de miliarde de dolari, o fraudă financiară care a devastat viețile multor persoane, companii și chiar guverne.

În prezent, numeroși actori, sportivi, lideri politici și directori de companii încearcă să-și nege postura, de modele demne de urmat, atunci când oamenii îi urmează deja și le imită comportamentul. Ei ar dori ca oamenii să facă distincția între comportamentul lor personal și viața lor profesională – doar că o astfel de separare nu poate fi făcută cu adevărat. Pe măsură ce cauți modele și mentori, examinează-le viața personală la fel de minuțios ca performanțele lor publice.

Valorile tale vor fi modelate de ale lor, așa că nu fi nepăsător sau neglijent cu privire la persoanele pe care decizi să le urmezi! Apostolul Pavel scria: „Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos.” Tu trebuie să fii sigur că persoana pe urmele căreia mergi calcă pe urmele lui Hristos. De ce este atât de important acest lucru? Pentru că va exista un bilanț! Orice lucru pe care l-ai făcut în viață va fi evaluat la scaunul de judecată al lui Hristos, iar răsplata va fi în consecință.

Apostolul Pavel ne avertizează în acest sens: „Lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscută, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea rămâne în picioare, el va primi o răsplată. Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata.” (1 Corinteni 3:13-15).

Așadar, calcă pe urmele lui Hristos și a călăuzelor spirituale care dovedesc caracter hristic!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu
08 iul. 2025

8 Iulie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Să vă puneți deci aceste cuvinte ale Mele în inimă și în suflet și să le legați ca semn pe mâna voastră și să vă fie ca fruntare între ochii voștri. Și să învățați în ele pe fiii voștri, vorbind despre ele când ești în casă și când mergi pe drum și când te culci și când te scoli. Și să le scrii pe ușorii casei tale și pe porțile tale: ca să se înmulțească zilele voastre și zilele fiilor voștri pe pământul pe care a jurat Domnul părinților voștri că li-l va da, cât zilele cerurilor deasupra pământului.

Deuteronom 11.18,19,21

Inima, sufletul și puterea (duhul, sufletul și trupul) israelitului sunt toate implicate în predarea ștafetei adevărului către copiii săi, viața lui personală și de familie fiind o oglindire a ceea ce spune Cuvântul, așa cum vedem în capitolul 6 din Deuteronom. Rezultatul acestei ascultări este o viață lungă pentru el și pentru copiii săi. Această viață are o calitate în plus – ea este „cât zilele cerurilor deasupra pământului“. Să remarcăm că lucrurile care caracterizează pământul nu caracterizează cerul. Pentru cel credincios, această promisiune vorbește despre o prosperitate spirituală la superlativ.

Îi mulțumim lui Dumnezeu că Scriptura descrie această prosperitate. Pe măsură ce noi, care suntem binecuvântați cu orice binecuvântare cerească în locurile cerești în Hristos, trăim în mod practic în aceste binecuvântări și le transmitem mai departe copiilor noștri – copiilor biologici și celor în credință – savurăm tot mai mult partea noastră cerească. Inimile și sufletele noastre sunt aduse astfel într-o sferă de lucruri de un caracter în întregime diferit. Este un lucru vital ca acțiunile noastre să fie aduse în acord cu lucrurile din această sferă.

Rezultatul va fi savurarea lucrurilor cerești, iar zilele noastre vor fi trăite în atmosfera cerului, în mijlocul împrejurărilor de pe acest pământ. Trăim astfel vieți cerești, în timp ce suntem înconjurați de atitudini și de purtări carnale, și reproducem pe pământ viața lui Hristos, prin puterea Duhului. Cuvântul lui Dumnezeu, promisiunile Lui și binecuvântările Lui trebuie să ne umple în așa măsură inima și sufletul, încât acțiunile noastre să reflecte o supunere totală față de Dumnezeu și față de lucrurile Lui. Doar atunci vom putea trăi zile ca „zilele cerurilor deasupra pământului“.

H. Hall

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și ei au venit la Isus și l-au văzut pe cel care fusese demonizat … îmbrăcat și întreg la minte; și s-au temut … Și au început să-L roage să plece din ținuturile lor.

Marcu 5.15,17

Demonizatul (2)

Starea îngrozitoare a omului posedat de demon îi ținuse până atunci pe toți la distanță. Acum, puterea și mila Fiului lui Dumnezeu îi țin pe toți în alertă. Era clar că ei se temeau și de diavol și de puterea satanică, dar și de Isus și de bunăvoința Sa. Oamenii au venit să vadă ce se întâmplase și au fost brusc confruntați cu puterea și cu harul Domnului Isus. Acela de care toți se temeau, și pe care nimeni nu putea să-l stăpânească, stătea acolo îmbrăcat și întreg la minte. El îl ilustrează pe omul eliberat de sub puterea lui Satan, care și-a găsit pacea în Isus; pe omul declarat drept și împăcat cu Dumnezeu, pentru că vina i-a fost iertată; pe omul fără vrăjmășie față de Isus.

Oamenii care veniseră aici L-au văzut pe Isus și dovada puterii Sale divine „și s-au temut“. Cei vinovați trebuie să se teamă de Dumnezeu! Când Adam, primul om, a păcătuit, el s-a temut de Dumnezeu. Indiferent cum s-au întâlnit oamenii cu Dumnezeu, fie pentru a fi acuzați, ca în cazul lui Adam, fie pentru a fi ajutați într-o situație disperată, ca aici, prezența Lui este insuportabilă pentru cei vinovați. Așa că L-au implorat pe Isus, care acționase cu bunăvoință, vindecându-l pe acel biet nenorocit, să părăsească ținuturile lor. El le-a respectat dorința și a plecat. Prin contrast, cel care fusese vindecat a vrut să-L urmeze pe Mântuitorul său. Dar Domnul i-a dat o altă misiune de îndeplinit, iar el a ascultat: să vestească în tot ținutul acela ce făcuse Isus pentru el (Marcu 5.18-20).

Citirea Bibliei: Daniel 5.13-31 · Fapte 1.1-9

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 3:15b-27

Din partea Domnului, Elisei face cunoscut mijlocul de scăpare şi, ca întotdeauna, acest mijloc este credinţa. Înainte să primească ceva, ei trebuie să înceapă prin a săpa gropi. Cu cât vor săpa mai mult, cu atât va fi mai multă apă. Însă această apă, să remarcăm, a venit „dimi­neaţa, pe când se aducea darul de mâncare“ (v. 20). Oare nu la Ieru­salim, departe de acest ţinut, era locul unde se oferea jertfa? Cu toate acestea, datorită acestei jertfe, apa începe să curgă. Înţelegem ce sem­nifică aceasta: Toate binecuvântările noastre decurg din lucrarea Domnului la cruce.

Dar apele, care ar putea ilustra salvarea pen­tru armatele lui Israel, aduc în urma lor distruge­rea moa­biţilor. Ca o paralelă, moartea lui Isus, care înseamnă mântuire pentru cei care cred, reprezin­tă, în acelaşi timp, con­damnarea lumii (Ioan 16.8).

Înşelaţi de aparenţe, moabiţii sunt învinşi, iar ţara le este devastată. Iar ceea ce face împăratul lor – oribilul sacri­ficiu al fiului său întâi-născut – produce consternare în tabăra învingătorilor. În final, cele trei armate se despart, fără ca participanţii la această expediţie neplă­cută să fi reali­zat vreun beneficiu real. Să fim siguri că rezulta­tul a ceea ce nu întreprindem cu Dumnezeu va fi întot­dea­unaacelaşi.

GĂSEȘTE-ȚI O CĂLĂUZĂ SPIRITUALĂ (2)

„Învăţaţi de la Mine… și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.” (Matei 11:29)

Domnul Isus a afirmat: „Eu voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.” (Matei 16:18) Când a rostit aceste cuvinte, liderii religioși din vremea Sa complotau să-L omoare, societatea în care trăia era controlată de puterea Romei, iar urmașii Săi erau dintre cei mai banali și comuni…

Din punct de vedere uman, ceea ce Domnul a promis a fost un lucru îndrăzneț, dar probabilitatea ca el să se întâmple era zero! Cu toate acestea, așa s-a întâmplat! Două mii de ani mai târziu, Domnul Isus este cel mai citat autor din lume, iar valorile noastre se bazează pe principiile pe care El le-a propovăduit. Cum a reușit să facă acest lucru? Prin faptul că i-a îndrumat pe alții.

Așadar, atunci când cauți un sfătuitor bun, încearcă să găsești pe cineva care exemplifică calitățile și caracterul pe care le-a arătat Hristos. Cum era Hristos? „Blând și smerit” – El a spus: „Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.” (Matei 11:29-30)

Când a vorbit despre purtarea poverilor, Domnul Isus a folosit o ilustrație din domeniul agriculturii pe care ascultătorii săi s-o poată înțelege. Pentru a obține cea mai mare productivitate de la un bou, jugul din jurul gâtului său trebuia să fie confortabil. Iar un sfătuitor bun este acea persoană care te înțelege și care știe ce este potrivit pentru temperamentul și darurile tale.

Călăuza spirituală este o pereche suplimentară de ochi și de urechi, și ea caută întotdeauna binele tău – imediat, dar în primul rând veșnic! Așadar, a avea un sfetnic duhovnicesc este una dintre cele mai bune investiții pe care le poți face în viitorul tău! Gândește-te la asta, azi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
07 iul. 2025

7 Iulie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Iar noi toți, privind ca într-o oglindă, cu fața descoperită, gloria Domnului, suntem transformați în același chip, din glorie spre glorie, întocmai ca de la Duhul Domnului.

2 Corinteni 3.18

Nu poate exista o sfințire reală și corectă până când cel credincios nu este pe deplin clarificat cu privire la rezolvarea problemei păcatelor lui. Până nu îmi cunosc acceptarea perfectă în Hristos, până nu sunt complet sigur de mântuirea mea, prin faptul că păcatele mele au fost în întregime înlăturate, voi continua să amestec starea mea cu poziția mea. Natura sfântă se află acolo, însă nu poate exista o sfințire adevărată până nu văd că Hristos a purtat toate păcatele mele și până nu înțeleg că sunt perfect acceptat în El.

Există trei lucruri: pacea cu privire la păcate; harul prezent; și gloria viitoare (Romani 5.1,2). Nu numai că nu mai este nicio condamnare pentru cel ce este în Hristos Isus – tot păcatul fiind înlăturat – ci avem o poziție nouă, un loc nou în Hristos Însuși. Tot ce-l privește pe primul Adam a fost rezolvat la cruce, iar eu am un loc nou în Hristos. Sunt chemat să umblu așa cum Hristos a umblat, însă urmează să fiu asemenea Fiului lui Dumnezeu în glorie. Trebuie să umblu așa cum a umblat Hristos, nu să fiu așa cum a fost Hristos. El nu a avut păcat în El Însuși, dar noi avem; totuși, nu trebuie să îngăduim niciodată ca păcatul să se manifeste în umblarea noastră.

Nu numai că păcatele mele au fost înlăturate, dar văd un Om în glorie; iar acum nu numai că nu vreau să păcătuiesc, ci vreau să fiu ca Hristos în glorie – alerg către țintă (2 Corinteni 3.18). Acum Îl văd prin credință pe Hristos în glorie; știu că voi fi ca El și doresc să fiu de pe acum cât mai mult asemănător cu El. Este ca atunci când văd o lumină la capătul unui tunel – cu cât mă apropii, cu atât ea strălucește mai tare. Văd că firea mea păcătoasă nu se va schimba niciodată, ci se va dovedi încontinuu tot mai rea; însă, dacă ochii mei sunt fixați asupra lui Hristos și dacă mintea mea este preocupată doar cu El, voi deveni la fel ca El pas cu pas, fiind schimbat „în același chip, din glorie în glorie“.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Îndată … L-a întâmpinat, din morminte, un om cu duh necurat, care își avea locuința în morminte; și nimeni nu putea să-l lege, nici chiar cu lanțuri.

Marcu 5.2,3

Demonizatul (1)

Domnul Isus traversa Lacul Ghenezaret (numit și Lacul Tiberiada, Marea Tiberiadei sau Marea Galileii) într-o corabie. Când a debarcat pe țărm, un om cu aspect sumbru, posedat de demoni, s-a apropiat de El. Acesta trăia printre morminte și umbla gol. Toată lumea se temea de el. De multe ori fusese legat cu lanțuri, dar întotdeauna reușise să se elibereze. Nimeni nu-l putea îmblânzi; de aceea toată lumea îl evita. Firea sa neliniștită îl împingea mereu în munți și în morminte. Obișnuia să țipe și să se mutileze cu pietre ascuțite. Era o priveliște de nedescris! Când acest om L-a văzut pe Isus, a alergat la El și s-a închinat în fața Lui, strigând: „Ce am eu de-a face cu Tine, Isuse, Fiu al Dumnezeului Celui Preaînalt?“. Demonul care vorbea prin acest om știa că Isus este Fiul lui Dumnezeu, dar numai această cunoaștere era insuficientă pentru a-l schimba și salva pe bietul nenorocit.

Isus a poruncit demonului să iasă din om. Înainte de a face acest lucru, duhul necurat L-a rugat să îl lase să intre în turma de porci din apropiere, iar Domnul i-a permis. Demonul a ieșit din om și a intrat în animalele care, din cauza șocului, s-au repezit pe malul abrupt al lacului și s-au înecat. Toată nenorocirea s-a desfășurat sub ochii păstorilor care, nemaiputând face nimic pentru a o împiedica, s-au grăbit în cetate pentru a vesti cele întâmplate. Acel om nefericit a fost eliberat de sub puterea lui Satan. Însă, deși acest lucru ar fi trebuit să fie un prilej de bucurie, efectul s-a dovedit a fi contrariul.

Citirea Bibliei: Daniel 5.1-12 · Psalmul 41.9-13

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 3:1-15a

Ioram, fratele lui Ahazia, devine împărat peste Israel. Cu toate că şi el face ce este rău îna­intea Domnului, se remarcă o ameliorare faţă de purtarea tatălui şi a mamei sale. El renunţă ofi­cial la închinarea faţă de Baal.

Primul verset din această carte menţionase deja răzvră­tirea Moabului. Ea îi oferă lui Ioram ocazia să organizeze o ofensivă împotriva acestui popor, spriji­nindu-se pe aliaţii cei mai apropiaţi: pe împăratul lui Iuda şi pe cel al Edomului. Din nefericire, Iosafat nu a învăţat din lecţia serioasă avută cu Ramotul Galaadului. El dă sugestiei lui Ioram acelaşi răs­puns pe care-l dăduse mai înainte lui Ahab (v. 7; 1 Împăraţi 22.4).

Expediţia se află pe punctul de a sfârşi rău. Io­ram Îl acuză pe Domnul, cu toate că el însuşi este răspunzător de întreaga acţiune. Multe persoane sunt la fel. Îl acuză pe Dumnezeu de neno­rociri­le lor, în loc să se pocăiască. Proverbe 19.3 confirmă c㠄nebunia omului îi suceşte calea şi inima lui se întărâtă împotriva Domnului“. Cât despre Iosafat, în sfârşit se interesează de Cuvântul Domnului! În faţa celor trei împăraţi, atât de trist şi de nepotrivit asociaţi, Elisei stă stingherit. Nu ne aminteşte aceasta de jugul nepotrivit cu cei necredincioşi, faţă de care creştinii sunt atât de serios avertizaţi? (2 Co­r. 6.14).

GĂSEȘTE-ȚI O CĂLĂUZĂ SPIRITUALĂ (1)

„El le-a zis: „Veniţi după Mine…” (Matei 4:19)

Majoritatea persoanelor care doresc să crească și să se maturizeze spiritual își găsesc modelele de urmat (sau sfetnicii) pe paginile Scripturii. Să recunoaștem, este un loc minunat (cel mai bun!) pentru a începe. Și este de asemenea mijlocul ideal pentru a continua. Iar înțelepciunea care se găsește în Sfânta Scriptură face din Biblie cel mai bun manual de mentorare scris vreodată! Dacă nu o citești zilnic, te privezi de cea mai mare sursă de inspirație și iluminare. Dar la un moment dat, dacă ești înțelept, vei căuta și un model din zilele noastre care să te îndrume. Indiferent cât de talentat și de experimentat ești, ajutat de un mentor potrivit vei ajunge mai departe decât o poți face de unul singur.

Domnul Isus, cel mai mare mentor, a avut ca ucenici un grup de bărbați care au schimbat lumea pentru totdeauna! Biblia spune: „Pe când trecea pe lângă Marea Galileii, Isus a văzut doi fraţi: pe Simon, zis Petru, şi pe fratele său Andrei, care aruncau o mreajă în mare; căci erau pescari. El le-a zis: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni.” Îndată, ei au lăsat mrejele şi au mers după El. De acolo a mers mai departe şi a văzut pe alţi doi fraţi: pe Iacov, fiul lui Zebedei, şi pe Ioan, fratele lui, care erau într-o corabie cu tatăl lor, Zebedei, şi îşi cârpeau mrejele. El i-a chemat. Şi îndată, ei au lăsat corabia şi pe tatăl lor şi au mers după El.” (Matei 4:18-22) Să reținem cuvintele „Veniți după Mine și vă voi face…”

Așa după cum mentorul potrivit te poate ajuta să progresezi, tot la fel mentorul nepotrivit îți poate dăuna! Așa că trebuie să te rogi în acest sens… și dacă este cazul, chiar să-ți găsești o (altă) călăuză spirituală… Oricum, îți trebuie una – pentru că, dacă te urmezi doar pe tine, s-ar putea să te învârți în cerc, și să nu ajungi prea departe!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
06 iul. 2025

6 Iulie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Ce va rămâne din carnea jertfei să se ardă cu foc a treia zi. Și dacă va mânca cineva din carnea jertfei sale de pace a treia zi, nu va fi primită, nu se va socoti celui care a adus-o: va fi o urâciune; și sufletul care va mânca din ea își va purta nelegiuirea.

Levitic 7.17,18

Nimic, în afară de ceea ce este în legătură cu Hristos, nu are valoare înaintea lui Dumnezeu. Poate să existe o lucrare dezinvoltă, care pare a fi închinare, dar care este, totuși, doar manifestarea sentimentelor naturale. Împotriva tuturor acestor lucruri sunt chemați să vegheze aceia care doresc să-și amintească faptul că „Dumnezeu este Duh, iar cei care I se închină trebuie să I se închine în duh și în adevăr“ (Ioan 4.24).

Scump cititor, ia aminte la aceste lucruri! Ai grijă ca închinarea ta să fie legată inseparabil de lucrarea de la cruce! Veghează ca Hristos să fie temelia și subiectul închinării tale, iar Duhul Sfânt să-i fie puterea! Fii cu luare-aminte ca închinarea exterioară să nu treacă dincolo de puterea lăuntrică! Este necesară multă veghere pentru a ne feri de acest rău. Putem începe o cântare într-un spirit de închinare adevărat și, din cauza lipsei de putere spirituală, putem, înainte de a o încheia, să cădem în răul care corespunde actului ceremonial de „a mânca din carnea jertfei de pace, a treia zi“. Singurul mijloc de apărare împotriva acestui rău este să rămânem aproape de Domnul Isus. Dacă ne înălțăm inimile în mulțumire, pentru anumite îndurări speciale pe care le-am primit, să facem acest lucru în puterea Numelui și jertfei Domnului Isus. În acest fel, închinarea noastră va fi caracterizată de acea prospețime, de acea mireasmă, de acel ton profund și de acea înălțime morală, care sunt rezultatul faptului că Îl avem pe Tatăl ca destinatar, pe Fiul ca temelie, iar pe Duhul Sfânt ca putere a închinării noastre.

Doamne, fă ca acest lucru să fie adevărat pentru tot poporul Tău de închinători, până la momentul în care vom ajunge cu toții, trup, suflet și duh, în siguranța eternă a prezenței Tale, în afara sferei în care putem fi atinși de orice influență a închinării false și a religiei corupte și, de asemenea, în afara oricărei atingeri a diferitelor piedici care se ridică din aceste trupuri de păcat și de moarte pe care încă le purtăm!

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Adevărat, adevărat vă spun: dacă grăuntele de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur; dar, dacă moare, aduce mult rod.

Ioan 12.24

Bobul de grâu

În Evanghelia după Ioan, întâlnim douăzeci și cinci de locuri în care Domnul Își începe comunicarea spunând: „Adevărat, adevărat“, fapt care atrage atenția că are o mare semnificație. În textul de astăzi, El vorbește despre grăuntele de grâu căzut în pământ; am spune că este un proces normal, care se întâmplă de mult timp, în fiecare an. Aici, aspectul neobișnuit este că El Însuși este Grăuntele de Grâu. Omul Isus Hristos a suferit moartea, deși El este singura persoană care nu avea nevoie să moară. Când oamenii mor, nu acela este sfârșitul lor: ei toți vor fi înviați într-o zi. Dar care dintre ei ar putea aduce vreodată „mult rod“ prin moartea sa?

Ce valoare de necuprins se află în moartea și în învierea lui Isus! Dacă El nu ar fi murit, cerul ar fi rămas gol. Dar El a murit, astfel încât oamenii să poată avea parte de chiar viața Lui. Ideea centrală aici este aceasta: rod de același fel. Profetul a prezis cu secole înainte: „Dar, după ce Își va aduce sufletul Său o jertfă pentru vină, El va vedea o sămânță“ (Isaia 53.10). Oricine crede că Isus a murit în locul său are aceeași viață eternă ca a Salvatorului său. Chiar și trupul credinciosului va fi transformat, pentru a se asemăna cu trupul gloriei Sale (Filipeni 3.21). Astfel va fi împlinit versetul: „Asemenea Celui ceresc [Hristos], așa sunt și cei cerești [credincioșii]“ (1 Corinteni 15.48). „Cel care merge plângând, purtând sămânța de semănat, se va întoarce cu cântec de bucurie, purtându-și snopii“ (Psalmul 126.6).

Citirea Bibliei: Daniel 4.25-37 · Psalmul 41.1-8

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 2:15-25

„Fiii“ profeţilor erau în realitate ucenicii lor, trăind împreună, învăţaţi de Cuvânt şi folosiţi de Domnul în serviciul Său. Cei din Ierihon, aseme­nea lui Toma mai târziu, nu pot să creadă miste­riosul eveniment care tocmai avusese loc.

Elisei, la Ierihon, Îl reprezintă pe Hristos venit prin har în această lume, o lume purtând sigiliul morţii şi al sterilităţii. Viaţa îi poate fi adusă nu­mai prin puterea purificatoare a harului (sarea), conţinută şi manifestată în omul cel nou (vasul nou). Fiecare credincios este de asemenea chemat să fie în aceeaşi lume „un vas spre onoare, sfinţit, fo­lo­sitor Stăpânului, pregătit pentru orice lucrare bun㓠(2 Timotei 2.21).

Înfricoşătoarea scenă care urmează ne aminteşte de ju­de­căţile pregătite pentru batjocoritori (Prov. 19.29). Băie­ţaşii din Betel L-au insultat pe Dom­­­nul Însuşi. „Suie-te, chelule“ era o sfi­dare la adresa lui Elisei, pentru a fi răpit la cer ca Ilie. Apostolul Petru ne spune că în zilele din ur­mă vor veni batjocoritori umblând după poftele lor şi zi­când: „Unde este promisiunea venirii Lui?“ (2 Pe­t.3.3, 4).

Apoi vin ursoaicele. Ursul este asociat în Biblie cu leul: Satan. Cât de solemn este acest lucru! Dacă copiii dis­preţuiesc Cuvântul, Dumnezeu va putea permite ca ei să ajungă pra­da lumii şi a prinţului ei, de altfel, o soartă mai rea decât moar­tea, pen­tru că în joc se află mântuirea sufletu­lui lor.

CÂND SLUJEȘTI, TE POȚI SIMȚI SINGUR | Fundația S.E.E.R. România

„Nimeni n-a fost cu mine… însă Domnul a stat lângă mine…” (2 Timotei 4:16-17)

Ceea ce lucrătorii spirituali experimentează adesea este că mulți dintre cei care nu se califică, conform Bibliei, să slujească în biserică sunt totuși gata să critice la orice pas orice slujire, și să spună tuturor că ei știu mai bine ce e greșit și cum se face!

Deși putem realiza întotdeauna mai multe lucrând cu alții, nu te poți baza întotdeauna pe susținerea sau aprecierea/aprobarea tuturor! Indiferent de ce și cum faci, mereu se vor găsi unii negativiști. Așadar, trebuie să rămâi concentrat pe obiectivele pe care ți le-a dat Dumnezeu, să fii persoana pe care te-a creat Dumnezeu să fii, și să te încrezi în Dumnezeu pentru a face ceea ce tu singur nu poți face.

Adevărații slujitori iau decizii dificile, chiar și atunci când asta înseamnă să fie mai puțin populari! Drumul către o slujire după voia lui Dumnezeu poate însemna și să fii singur… Dar odată ce-ți atingi obiectivele pe care ți le-a trasat Dumnezeu, recompensele sunt enorme! Apostolul Pavel scria: „Nimeni n-a fost cu mine… toţi m-au părăsit. Să nu li se ţină în socoteală lucrul acesta! Însă Domnul a stat lângă mine şi m-a întărit, pentru ca propovăduirea să fie vestită pe deplin prin mine şi s-o audă toate neamurile… Domnul mă va izbăvi de orice lucru rău şi mă va mântui, ca să intru în Împărăţia Lui cerească!” (2 Timotei 4:16-18).

Chiar dacă toți din comunitatea ta te vor părăsi, dacă inima și viața ta sunt curate, Domnul va sta alături de tine – Domnul te va întări, Domnul te va elibera, Domnul te va răsplăti! Tu ești chemat să-i iubești pe ceilalți și să lucrezi cu ei. Și dacă descoperi că, fără să-ți dai seama, faci lucruri care-i îndepărtează, îi descurajează sau duc la conflict, cere-I lui Dumnezeu înțelepciune și discernământ pentru a îndrepta situația.

Dar să știi un lucru: atunci când nu vei mai avea pe nimeni lângă tine, în afară de Dumnezeu – vei descoperi că Dumnezeu îți este îndeajuns!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
05 iul. 2025

5 Iulie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Cum să fac eu răutatea aceasta mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?

Geneza 39.9

Este de așteptat ca diavolul să nu lase netulburată o viață care este plăcută înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor. Devotamentul față de Domnul l-a expus pe Iosif urii diavolului. După ce a eșuat complet în a-l birui pe Iosif prin prigoana din partea lumii și prin încercările grele de care acesta a avut parte, diavolul își schimbă metodele și încearcă să-l biruiască prin plăcerea păcatului. El are în persoana soției lui Potifar un instrument pregătit prin care să-l ispitească pe Iosif, împreună cu împrejurările care favorizează planurile ei rele. Însă rezultatul ispitirii nu a făcut altceva decât să scoată la iveală gloria morală a lui Iosif. El scapă de această cursă prin menținerea credincioșiei față de stăpânul său și prin temerea de Dumnezeu. „Iată“, spune Iosif, „stăpânul meu […] tot ce are a dat în mâna mea […] cum să fac eu răutatea aceasta mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?“.

În aceasta consta secretul vieții consecvente a lui Iosif față de stăpânul său. El slujea cu credincioșie înaintea oamenilor, fiindcă umbla continuu în prezența lui Dumnezeu; și, umblând în prezența lui Dumnezeu, el a fost susținut în ceasul ispitirii. Ce bine ar fi pentru fiecare dintre noi dacă momentul ispitirii ne-ar găsi umblând atât de aproape de Dumnezeu, încât să putem întreba deodată: „Cum să fac eu răutatea aceasta mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?“. A pune această întrebare este echivalent cu a scăpa de cursa celui rău. Singurul lucru de care trebuie să ne fie frică în mod real este acesta, să nu cumva să ne temem de ceva sau de cineva mai mult decât de Dumnezeu.

Nu este ceva nou ca cei mai buni dintre oameni să fie acuzați în mod fals de cele mai grave crime de către cei care sunt ei înșiși cei mai răi dintre criminali. Drept rezultat, Iosif scapă de femeia rea și își păstrează o conștiință bună. Însă a păstra o conștiință bună poate costa mult. Iosif trebuie să schimbe confortul casei lui Potifar cu asprimea temniței lui Faraon.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Domnul este încet la mânie și bogat în îndurare, iartă nelegiuirea și răzvrătirea și nu-l socotește nevinovat pe cel vinovat.

Numeri 14.18

Atenționări repetate

De mai multe ori se aflase la un pas de moarte. Odată, în timpul unei excursii montane în Alpi, un strat subțire de gheață a cedat și aproape să-și sfârșească viața înecat într-un lac glaciar. Altădată, iahtul său s-a răsturnat în timpul unei furtuni, însă a fost găsit la timp de bărcile de salvare. În jurul vârstei de 45 de ani a fost diagnosticat cu leucemie, însă, datorită îngrijirii medicale exemplare, boala a stagnat. Dumnezeu i-a mai acordat încă cincisprezece ani de viață, până în ziua când, în timpul unui uragan, un copac s-a prăbușit asupra mașinii pe care o conducea și el a murit.

Dar de ce am spus toate acestea? Pentru că acel om, deși era amabil și prietenos cu toată lumea, deși avea vecini creștini, dintre care unul îi vorbea cu regularitate despre credința în Isus Hristos și deși cunoștea bine Biblia, el nu vedea de ce ar avea nevoie de un Mântuitor. Dumnezeu a vrut să îl salveze pe acel om. L-a avertizat cu insistență, de nenumărate ori. Dar acea zi furtunoasă a pus capăt vieții lui pe pământ. Într-o clipă a fost chemat în eternitate, pentru a răspunde în fața lui Dumnezeu.

„Iată, toate acestea le lucrează de două, de trei ori cu omul, ca să-i întoarcă sufletul de la groapă, ca să fie luminat cu lumina celor vii“ (Iov 33.29,30).

„Sau disprețuiești tu bogățiile bunătății, ale îngăduinței și ale îndelungii Lui răbdări și nu înțelegi că bunătatea lui Dumnezeu te conduce la pocăință?“ (Romani 2.4).

Citirea Bibliei: Daniel 4.16-24 · Psalmul 40.10-17

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 2:1-14

În timp ce înălţarea la cer a lui Enoh este rezumată în Scriptură în numai două versete (Geneza 5.24; Evrei 11.5), Dumnezeu ne permite (atât nouă, cât şi lui Eli­sei) să o urmărim în detaliu pe cea a lui Ilie. Acest eveniment glorios ne reaminteşte de altele două: unul trecut, celălalt încă viitor. Scena tre­cută este ridicarea Domnului la cer. Asemenea lui Ilie, Isus a parcurs drumul poporului Său Israel, ale cărui etape le avem înfăţişate aici: Ghil­gal, Betel, Ie­ri­hon şi, în final, Iordanul. După cum Elisei a refuzat să se despartă de Ilie, tot aşa ucenicii au fost ataşaţi de Domnul Isus. „La cine să ne ducem?“, I-a spus Petru (Ioan 6.68; de citit şi Ioan 11.16). De asemenea, ei vor fi şi mar­torii ridicării Sale la cer (Fapte 1.9). Apoi, conform pro­mi­siunii pe care le-o făcuse, Duhul Sfânt coboară peste ei cu putere, fap­t ce ne vorbeşte de duhul lui Ilie venind să se odih­nească peste Elisei după înălţarea stăpânului său la cer.

Acest capitol ne poartă gândul şi spre o scenă viitoare: Răpirea tuturor celor răscumpăraţi „în nori, … pentru a-L întâmpina pe Domnul în văzduh“ (1 Tesa­loniceni 4.17). Asemenea lui Ilie, suntem în călătorie, fiindu-ne cunoscut ce se va întâmpla cu noi. Este aceasta o speranţă care ne bucură inima?

NU FI INVIDIOS! | Fundația S.E.E.R. România

„Să nu pofteşti… vreun… lucru care este al aproapelui tău.” (Exodul 20:17)

Invidia, în esență, Îl acuză pe Dumnezeu că este nedrept, părtinitor, și că nu știe ce este mai bine pentru viețile noastre – pentru că invidiosul își dorește să fie mai presus de oricine și de orice! Rădăcina invidiei ne duce cu gândul la Lucifer, și ea ne roade sănătatea și viața spirituală. Prin urmare, ar trebui să ne angajăm într-o campanie totală împotriva invidiei, atunci când aceasta apare în viața noastră.

Iată câteva moduri de a face acest lucru:

1) Mărturisește și pocăiește-te de intențiile tale necurate și de faptul de a dori altceva decât slava lui Dumnezeu! Apostolul Iacov scria: „Dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului.” (Iacov 3:14)

2) Numără-ți binecuvântările! Invidia este înrădăcinată în nemulțumire. În mod frecvent suntem atât de supărați pe norocul altora, încât nu mai vedem/apreciem propriile binecuvântări și avantaje. Cineva a spus: „Invidia este obiceiul de a număra binecuvântările altcuiva în locul propriilor tale binecuvântări!”

3) Ia aminte la ce-ți spune invidia despre ce ar trebui schimbat pentru a-ți împlini destinul! Apoi roagă-te: „Doamne, dă-mi înțelepciunea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul de a schimba lucrurile pe care le pot schimba și priceperea de a ști care este diferența dintre ele!”

4) Dacă este posibil, petrece timp cu persoana pe care o invidiezi și află mai multe despre secretele succesului ei. Este posibil să ajungi să-ți dai seama că are o mulțime de probleme, sau cât a costat-o succesul – și asta îți va diminua sau elimina invidia!

5) Atunci când cineva este menționat prin cuvinte de apreciere și admirație, în loc să faci un comentariu negativ despre acea persoană, încearcă să spui cuvinte de laudă.

6) Refuză să vezi succesul altei persoane ca fiind eșecul tău. În loc să crezi că binecuvântările ei au venit pe seama ta, începe să crezi că Dumnezeul care a binecuvântat-o vrea să te binecuvânteze și pe tine! Așadar, străduiește-te să nu fi invidios – pentru că invidia îți îmbolnăvește trupul, și-ți poate ucide sufletul!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →