Mana Zilnica

DOMNUL ESTE APROAPE

Și David și-a făcut case în cetatea lui David și a pregătit un loc pentru chivotul lui Dumnezeu și a întins un cort pentru el. Și David a zis: „Nimeni să nu poarte chivotul lui Dumnezeu, decât leviții, pentru că pe ei i-a ales Domnul să poarte chivotul lui Dumnezeu și să-I slujească pentru totdeauna”. Și David a adunat tot Israelul la Ierusalim, ca să suie chivotul Domnului la locul său, pe care i-l pregătise.

1 Cronici 15.1-3

Leviții (18) – Aducerea chivotului la Ierusalim

Cu câteva luni mai înainte, David pregătise un car nou și încercase să aducă astfel chivotul la Ierusalim. Această încercare s-a dovedit însă dezastruoasă, atunci când boii s-au poticnit, iar Uza, unul dintre cei care-i conducea, a întins mâna să sprijine chivotul. Acest gest a stârnit mânia Domnului, care l-a lovit pe Uza, iar acesta a murit pe loc. La început, David s-a mâniat, după care s-a înspăimântat, zicând: „Cum voi aduce chivotul lui Dumnezeu la mine?”.

David învățase astfel o lecție dureroasă, pe care și noi trebuie să o învățăm, dacă dorim ca Dumnezeu să aprobe slujirea noastră. Pentru a fi plăcută înaintea lui Dumnezeu, slujirea trebuie făcută potrivit cu îndrumările Sale, nu cu ideile noastre, oricât de bune ar fi ele.

Acum el declară public lecția pe care a învățat-o. Nu numai că exprimă acest lucru în cuvânt, ci și acțiunile sale o demonstrează, fiindcă de acum avea să facă totul potrivit cu rânduiala divină. Preoții și leviții s-au sfințit și au purtat chivotul pe umerii lor, cu ajutorul drugilor, așa cum poruncise Moise, potrivit cuvântului Domnului. Cântăreții și muzicienii pricepuți, cu harfe, instrumente cu coarde și trompete, au luat parte cu mare bucurie la această ceremonie. Au fost rânduiți ușieri și păzitori pentru chivot. David, bătrânii lui Israel și căpeteniile peste o mie au luat și ei parte la festivitate. Când Dumnezeu i-a ajutat pe leviți să ridice chivotul, au fost oferite jertfe. Tot Israelul a luat parte cu bucurie și tuturor li s-a împărțit hrană. De asemenea, un psalm a fost scris și cântat cu această ocazie.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.

Ioan 3.16

Inima omului este făcută pentru Dumnezeu

În acest verset se cuprinde toată vestea bună a mântuirii, toată evanghelia. Dumnezeu nu dorește ca cineva să meargă în pierzare. Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci ca el să se pocăiască și să trăiască. De aceea El poruncește, în toate timpurile, oamenilor de pretutindeni, să se pocăiască și să primească mântuirea în Hristos. „Căci Dumnezeu n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.”

Care este poziția noastră față de oferta harului divin? O primim? Sau preferăm să o ignorăm? Dacă o respingem, pierdem pentru veșnicie mântuirea sufletului nostru.

Nu putem să slujim în același timp și lui Dumnezeu și lumii. Să ne hotărâm pentru Dumnezeu care ne iubește și dorește să ne salveze! El a demonstrat dragostea Sa trimițându-L pe singurul Său Fiu pe pământ, nu ca să ne judece, ci ca să ne facă pe veci fericiți. Avem dreptul să fim fericiți. Evlaviosul Augustin a spus odată: „Inima omului este făcută pentru Dumnezeu și nu se odihnește până nu se odihnește în Dumnezeu”.

Poate căutați în acest timp liniște și pace și alergați după plăcerile temporare ale păcatului. Mergând din plăcere în plăcere, setea adâncă a sufletului nu este liniștită, pentru că beți din izvoare otrăvite sau din fântâni ale deșertăciunii. Nici izvoarele curate ale înțelepciunii omenești, ale științei sau ale cunoașterii nu pot stinge setea. De ce? Pentru că sufletele voastre tânjesc după Dumnezeu.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 28.15-25 · Coloseni 1.12-23

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CASA VISURILOR TALE (2) – Fundația S.E.E.R. România

„…m-am uitat, şi iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni…” (Apocalipsa 7:9)

Când vrei să te muți în „casa visurilor” tale, o altă întrebare importantă e: Ce fel de oameni locuiesc în zonă?

Apostolul Ioan scrie despre cetățenii cerului în Apocalipsa 7:9-10. „După aceea m-am uitat, şi iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini; şi strigau cu glas tare, şi ziceau: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!”

Max Lucado povestește într-una dintre cărțile sale despre prietena sa Joy, care era învățătoare de Școală duminicală și avea în grupa ei o fetiță de nouă ani, foarte timidă, pe care o chema Barbara… care era o fetiță fără privilegii, dintr-o zonă săracă a orașului. Lucado scrie: „Barbara avea o viață de familie foarte dificilă și asta o făcea să fie o fetiță fricoasă și nesigură. În săptămânile când prietena mea a fost învățătoare la grupa ei, Barbara nu a scos vreun cuvânt. Niciodată. Când ceilalți copii vorbeau, ea stătea pe scaun. Când ceilalți cântau, ea tăcea. Când ceilalți râdeau, ea stătea liniștită. Era mereu prezentă. Asculta întotdeauna. Dar tăcea întotdeauna! Până în ziua în care Joy le-a prezentat o lecție despre cer. Joy le-a vorbit despre faptul că Îl vom vedea pe Dumnezeu. Le-a spus copiilor despre ochi fără lacrimi și despre viață fără moarte. Barbara era fascinată. Nu o slăbea pe Joy din ochi. Asculta însetată. Apoi a ridicat mâna: „Doamnă?” Joy a rămas înmărmurită. Până atunci Barbara pusese nicio întrebare. „Da, Barbara.” Și fetița aceea de nouă ani a întrebat: „Este cerul și pentru fetițe ca mine?” Răspunsul este: DA! Cerul a fost creat și pentru Barbara – dar și pentru tine!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 58:1-14

Această parte importantă a cărţii, care se deschide odată cu acest capitol, începe prezentându-ne poporul postind şi întristându-şi sufletul.

Pentru că Domnul îl are în vedere tocmai pe „omul cu duhul zdrobit şi smerit„ (57.15 şi 66.2), ne putem întreba ce găseşte El de criticat. Versetele 3 şi 7 ne învaţă că Dumnezeu nu Se mulţumeşte numai cu simple forme religioase exterioare, nici cu declaraţii evlavioase. Prin gura unui alt profet, El ne pune tuturor o întrebare directă: „Cu adevărat, aţi postit pentru Mine, chiar pentru Mine?„ (Zaharia 7.5).

În spatele unei frumoase evlavii de faţadă, câte lucruri nu-şi pot găsi locul: împlinirea poftelor noastre, chiar şi în ziua sfântă a Domnului, duritate şi egoism, contestări şi certuri (v. 3,4), judecăţi şi critici (v. 9: „arătarea cu degetul„), chiar şi flecării (v. 13: „cuvinte deşarte”).

Adevăratele exigenţe sau cerinţe ale lui Dumnezeu sunt, de fapt: să o rupem cu obiceiurile păcatului, cu aceste lanţuri care ne ţin sub puterea vrăjmaşului (v. 6; Daniel 4.27); Proverbe 18.13 ne aminteşte de milă, care este promisă aceluia care-şi mărturiseşte fărădelegile şi se lasă de ele; suntem, de asemenea, învăţaţi să punem în practică dragostea în toate ocaziile care ni se ivesc (v. 7,10). Ce frumoase promisiuni sunt legate de această nouă umblare!

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnul deci, după ce le-a vorbit, a fost înălțat la cer și S-a așezat la dreapta lui Dumnezeu. Și ei, plecând, au predicat pretutindeni, Domnul lucrând cu ei și întărind cuvântul prin semnele care-l urmau.

Marcu 16.19,20

Hristos, la dreapta lui Dumnezeu (4)

Evanghelia după Marcu Îl prezintă pe Domnul Isus ca Slujitorul perfect. Această Evanghelie pune accentul pe lucrarea Domnului în Israel, lucrare pentru gloria Tatălui Său și pentru binecuvântarea poporului. Cât de minunat este să-L vedem pe Cel care odinioară a creat întregul univers, cum umbla pe pământ făcând binele și eliberând făpturile Sale de suferințele pe care păcatul le-a adus în această lume! După cum El Însuși a spus, El n-a venit pentru a I se sluji, ci ca El să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți (Marcu 10.45). Viața Sa de pe pământ, măreață și prețioasă cum a fost ea – și cât de puțin înțelegem ce a însemnat această viață pentru Tatăl! – nu a fost de ajuns pentru a ne mântui, ci a fost nevoie ca răscumpărarea să fie plătită, lucru care nu putea avea loc decât prin moartea Lui.

Privind lucrurile dintr-un alt punct de vedere, cât de solemn este faptul că, după trei ani și jumătate în care a făcut numai bine celor din poporul Său pământesc, răspunsul lor a fost: „Răstignește-L” (Marcu 15.13,14)! El a fost, așa cum Isaia profețise, „disprețuit și părăsit de oameni” (Isaia 53.3).

Versetul de astăzi ne spune însă că, deși pământul L-a lepădat pe Slujitorul lui Iahve, Dumnezeu L-a primit în cer. Omul L-a alungat, însă Dumnezeu L-a înălțat și I-a dat locul la dreapta Sa. Dar remarcați următorul verset, care este nespus de prețios! El a lucrat pe pământ, iar acum, în cer, încă lucrează, împreună cu ai Săi și prin cei ai Săi. Să fim deci plini de curaj! Oricare ar fi lucrarea pe care Domnul ne-a încredințat-o, fie să dăruim un pahar cu apă, fi să predicăm mulțimilor, să știm că nu suntem singuri în slujirea noastră – Domnul lucrează împreună cu noi!

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ucenicii au fost numiți creștini, pentru prima oară, în Antiohia.

Fapte 11.26

Ce îl caracterizează pe un creștin?

Un creștin este un ucenic al Domnului Isus, o persoană care Îl urmează pe Hristos și care reflectă trăsăturile de caracter ale lui Hristos.

Un creștin este o persoană care a ajuns la o cotitură a vieții: odinioară a dus o viață fără Dumnezeu și condusă după propria voință; acum Îl cunoaște pe Isus ca Mântuitor și Domn și ascultă cu drag de glasul Său și Îl urmează (Efeseni 2.1-13; Ioan 10.27).

Un creștin are iertarea păcatelor (Efeseni 1.7) și, prin credința în lucrarea de ispășire a lui Isus Hristos, este îndreptățit de Dumnezeu și are pace cu Dumnezeu (Romani 3.24-26; 5.1).

Un creștin știe că este născut din nou și astfel a trecut de la moarte la viață; el are viață veșnică (Ioan 3.3,16; 5.24).

Un creștin privește cu încredere spre gloria veșnică a lui Dumnezeu, având promisiunea că pentru el nu mai este „nicio condamnare” (Romani 5.2; 8.1).

Un creștin este un copil și un moștenitor al lui Dumnezeu și va avea parte de bogăția lui Hristos din cer (Romani 8.15-17).

Un creștin a primit Duhul Sfânt ca mărturie, ca pecete și ca arvună a mântuirii sale veșnice (2 Corinteni 1.22).

Un creștin își deschide inima pentru Cuvântul lui Dumnezeu și se lasă lucrat de el.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 27.1-12 · Filipeni 4.15-23

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CASA VISURILOR TALE (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Ştim… că… avem o clădire în cer…” (2 Corinteni 5:1)

Puține lucruri în viață se compară cu entuziasmul pe care îl simți atunci când te muți în „casa visurilor” tale! Dar dacă ești un copil răscumpărat al lui Dumnezeu, iată ce urmează: indiferent cât de frumoasă este casa visurilor tale de pe pământ, ea este o nimica toată în comparație cu cea pe care o vei avea în veșnicie! De aceea Domnul Isus a zis: „În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.” (Ioan 14:2).

Când vine vorba despre casa în care vrem să locuim, apar anumite întrebări.

Iar prima dintre ele este: cât costă? Răspuns: Mai mult decât ne-am putea permite vreodată! Pentru a te răscumpăra și a te duce în cer, Dumnezeu „a dat pe singurul Său Fiu…” (Ioan 3:16). Nimeni din cer nu va spune vreodată: „Uite ce am realizat eu împreună cu Domnul Isus.” Asta l-ar face co-răscumpărător cu Hristos. Ar fi o insultă la adresa crucii. Te-ai face vinovat de o așa mândrie, încât ar fi imposibil să poți locui acolo! Horatius Bonar (socotit între altele „prințul compozitorilor de imnuri creștine” din Scoția sec. al. 19-lea) scria la un moment dat: „Peste viața ce n-am trăit-o eu, peste moartea ce nu e a mea, viața, dar și moartea altuia, o pun ca garanție pentru veșnicia mea.” Biblia vorbește despre „truda” și „munca” pentru Dumnezeu… însă nu le amesteca! Nu putem lucra pentru a fi mântuiți; lucrăm pentru că suntem mântuiți. Noi nu lucrăm pentru răscumpărarea noastră; noi lucrăm pentru răsplata noastră. Dumnezeu ne va arăta „în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus” (Efeseni 2:7).

Așadar, vrei să ai o casă în cer? Este posibil – doar să te încrezi în Cel care o pregătește!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 56:1-57:2; 57:15-21

Aceste două capitole relatează un moment trist din istoria viitoare a lui Israel. Mulţimea poporului, amăgită de santinelele oarbe (v. 10…), îl va urma pe Antihrist (împăratul din cap. 57.9). În tot acest timp, Dumnezeu îi va urmări cu privirea şi îi va încuraja prin promisiunile Sale pe credincioşii care respectă sabatele Sale. Templul este în prezent distrus, după ce a fost profanat, dar îşi va recăpăta numele şi rostul de „casă de rugăciune”, spre bucuria rămăşiţei; mai mult, el va fi deschis pentru toate popoarele (56.7). Cât despre cei credincioşi, noi avem oricând acces la Dumnezeu pentru rugăciune şi laudă. Să ne folosim de acest privilegiu!

Versetele 1 şi 2 din cap. 57 ne dezvăluie adevărata semnificaţie a morţii celui drept şi a „oamenilor evlavioşi (sau: miloşi)”. Dumnezeu îi pune în felul acesta la adăpost de pedepsele pe care le pregăteşte pentru ceilalţi oameni (1 Împăraţi 14.12,13).

„Eu creez rodul buzelor”, declară Domnul (57.19), iar Evrei 13.15 ne lămureşte că este vorba despre „jertfa de laudă”. Acestea sunt adresate lui Dumnezeu, dar în acelaşi timp El le produce în inimile alor Săi, prin Duhul Său.

Versetul 20 schiţează un tablou al agitaţiei nebune (nesănătoase) a celor răi, cu consecinţele ei. Iuda îl completează, comparându-i pe aceştia cu nişte „valuri înfuriate ale mării, spumegându-şi ruşinile lor„ (Iuda 13).

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Levi I-a făcut un ospăț mare în casa lui; și era mulțime mare de vameși și de alții care stăteau cu ei la masă. Și cărturarii lor și fariseii murmurau către ucenicii Săi, spunând: „De ce mâncați și beți cu vameșii și păcătoșii?”. Și Isus, răspunzând, le-a zis: „Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei care sunt bolnavi. N-am venit să chem la pocăință pe cei drepți, ci pe păcătoși”.

Luca 5.29-31

Levi, cunoscut și ca Matei, fusese chemat de Isus în timp ce ședea în locul unde se colectau taxele. El a lăsat toate, s-a ridicat și L-a urmat pe Domnul. Fiind un om bogat, el a putut să invite un mare număr de vameși, precum și alți oameni, și a dat un ospăț pentru Isus. Matei dorea ca cei pe care îi invitase să audă Cuvântul lui Dumnezeu de pe buzele Celui care îi atrăsese inima la Sine. Fiind un colector de taxe care lucra pentru administrația romană, Matei nu era bine privit de către ceilalți iudei. Fariseii îi considerau pe vameși ca având un caracter rău și îi asociau cu cei pe care îi numeau „păcătoși”.

Nemulțumiți că Isus mânca împreună cu astfel de oameni, fariseii s-au adresat ucenicilor Lui, iar Domnul a răspuns în locul lor. El a spus că cei bolnavi au nevoie de doctor, nu cei sănătoși, și că venise să-i cheme nu pe cei drepți, ci pe cei păcătoși la pocăință. Fariseii însă erau incapabili să vadă propria lor stare de păcat, de egoism și de mândrie, și considerau că nu aveau nevoie de pocăință.

Există și astăzi oameni care ignoră propria stare de păcat și care îi acuză pe alții. Pocăința este imperativă pentru a fi eliberați de robia păcatului și pentru a veni la Mântuitorul. El nu dorește „ca vreunii să piară, ci ca toți să vină la pocăință” (2 Petru 3.9).

L. M. Grant

Trăind în lume-aceasta jos,

Prea multe sunt fără folos.

Căci goană după vânt e tot

Când Domnul vieții n-are loc.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ucenicii au fost numiți creștini, pentru prima oară, în Antiohia.

Fapte 11.26

Ce îl caracterizează pe un creștin?

Un creștin este un ucenic al Domnului Isus, o persoană care Îl urmează pe Hristos și care reflectă trăsăturile de caracter ale lui Hristos.

Un creștin este o persoană care a ajuns la o cotitură a vieții: odinioară a dus o viață fără Dumnezeu și condusă după propria voință; acum Îl cunoaște pe Isus ca Mântuitor și Domn și ascultă cu drag de glasul Său și Îl urmează (Efeseni 2.1-13; Ioan 10.27).

Un creștin are iertarea păcatelor (Efeseni 1.7) și, prin credința în lucrarea de ispășire a lui Isus Hristos, este îndreptățit de Dumnezeu și are pace cu Dumnezeu (Romani 3.24-26; 5.1).

Un creștin știe că este născut din nou și astfel a trecut de la moarte la viață; el are viață veșnică (Ioan 3.3,16; 5.24).

Un creștin privește cu încredere spre gloria veșnică a lui Dumnezeu, având promisiunea că pentru el nu mai este „nicio condamnare” (Romani 5.2; 8.1).

Un creștin este un copil și un moștenitor al lui Dumnezeu și va avea parte de bogăția lui Hristos din cer (Romani 8.15-17).

Un creștin a primit Duhul Sfânt ca mărturie, ca pecete și ca arvună a mântuirii sale veșnice (2 Corinteni 1.22).

Un creștin își deschide inima pentru Cuvântul lui Dumnezeu și se lasă lucrat de el.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 27.1-12 · Filipeni 4.15-23

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ FII UN BUN NEGOCIATOR (2) – Fundația S.E.E.R. România

„De la Tine vine bogăţia şi slava…” (1 Cronici 29:12)

Pentru a fi un bun negociator, tu trebuie să faci următoarele trei lucruri:

1) Vorbește cu Dumnezeu înainte de a vorbi cu oamenii. Implică-L în toate deciziile tale. Biblia spune: „de la Tine vine bogăţia şi slava, Tu stăpâneşti peste tot, în mâna Ta este tăria şi puterea, şi mâna Ta poate să mărească şi să întărească toate lucrurile.”
„Dar dacă a dat Dumnezeu cuiva avere şi bogăţii, şi i-a îngăduit să mănânce din ele, să-şi ia partea lui din ele, şi să se bucure în mijlocul muncii lui, acesta este un dar de la Dumnezeu.” (Eclesiastul 5:19). Dacă Dumnezeu a plătit prețul mântuirii noastre la cruce, nu crezi că El este calificat ca să te ajute să negociezi cu bine și în afacerea ta?

2) Gândește pe termen lung. Când cineva simte că „s-a fript” în negocierea cu tine, poate că ai încheiat o tranzacție, dar ai pierdut un client! Miliardarul Sam Walton a spus că foarte rar a investit într-o companie pentru ceea ce urma să devină peste optsprezece luni. În schimb, el a investit în companii care aveau să aibă succes și peste zece ani. Poate că azi ești de neînlocuit… dar nu vei fi mereu așa! Și dacă îți presezi șeful să-ți acorde o mărire salarială amenințând că-ți dai demisia, câștigul tău pe termen scurt ar putea duce la o pierdere pe termen lung.

3) Nu lua decizii sub presiune! Fugi de vânzătorii care insistă: „E ultima zi de reducere!” Generic vorbind, când te întorci după o lună, reducerea este încă valabilă! În multe situații, ei au nevoie să le fii cumpărător, mai mult decât ai tu nevoie de produsul lor! Opinia lor merită să fie auzită și respectată. Însă asigură-te că vine la momentul potrivit, în atmosfera potrivită și cu atitudinea potrivită. Ține seama de asta, și vei fi un bun negociator!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 55:1-13

Din lucrarea crucii se revarsă, precum din stânca lovită în pustiu (48.21), un râu de viaţă şi de binecuvântare. Ce izvor inepuizabil, oferit oricărui însetat! Aici găsim chemarea profetului, dar în evanghelia după Ioan o avem chiar pe cea a Domnului Isus, care Se exprimă în acelaşi fel: „Dacă
însetează cineva, să vină la Mine şi să bea” (Ioan 7.37); şi tot aici întâlnim şi pe acest „oricine„ al harului (în Ioan 3.15,16; 11.26; 12.46).

Două trăsături caracterizează marea mântuire a lui Dumnezeu: în primul rând este „fără plată”. Oamenii se căznesc mult şi cheltuiesc averi pentru „ceea ce nu satură” (v. 2), în timp ce bunul cel mai de preţ pe care îl putem avea se obţine „fără bani şi fără plată” (v. 1). Dumnezeu a plătit totul pentru aceasta (comp. cu 52.3).

În al doilea rând, mântuirea trebuie apucată acum: „Căutaţi pe Domnul cât timp se poate găsi” (v. 6). Dumnezeu este aproape, El iartă din plin, dar grăbiţi-vă! Vine clipa când nu va mai putea fi găsit (Ioan 7.34; 8.21).

Să privim din nou în acest frumos capitol la ceea ce ni se spune despre gândurile iubirii şi despre căile nepătrunse ale lui Dumnezeu (v. 8,9; vezi şi Romani 11.3336). Cât despre Cuvântul Său, v. 11 promite: Nu se va întoarce la Mine fără rod. A avut Cuvântul acest efect în inima voastră?

DOMNUL ESTE APROAPE

Harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire tuturor oamenilor, s-a arătat, învățându-ne ca, după ce am tăgăduit neevlavia și poftele lumești, să trăim cu cumpătare și cu dreptate și cu evlavie în veacul prezent.

Tit 2.11,12

Mersul nostru va avea un caracter spiritual cu atât mai profund, cu cât vom înțelege mai mult ceea ce a făcut harul pentru noi și la ce ne-a chemat.

Harul care ne-a adus mântuirea lucrează încă. Nu motive omenești sunt cele care lucrează să producă viața morală a creștinului, tot așa cum nu o putere omenească este cea care a îndeplinit mântuirea. Harul lui Dumnezeu este cel care ne învață, tot așa cum el este și cel care ne mântuiește.

Cineva ar putea spune că scoaterea de sub lege ar conduce la ușurătate. Iată răspunsul meu: dacă viața lui Hristos este în noi, ne-ar putea ea conduce la ușurătate? Este adevărat că firea păcătoasă va abuza de orice lucru. Dar puterea de viață a harului, realitatea vieții în Hristos, aceasta nu poate fi înțeleasă de cei care spun că, dacă nu suntem ținuți sub lege, vom păcătui.

Dacă aș spune că un lucru sau altul nu este în rânduială în mine și că n-aș putea în felul acesta să privesc la Dumnezeu și astfel aș începe să mă îndoiesc de poziția în care El m-a așezat, atunci ar însemna că mă întorc iarăși la lege, că judec cu inima mea netrebnică ce este Dumnezeu. Să fim deci indiferenți față de păcat? Nicidecum, ci să avem o judecată hotărâtă și constantă asupra firii păcătoase, știind că ea nu poate să placă lui Dumnezeu. Mulți dintre noi trebuie să învețe acest lucru din experiențe nefericite, căzând în repetate rânduri. Este totuși mai bine să înveți printr-o rază de lumină ieșită din Cuvântul lui Dumnezeu, să crezi ce spune el, anume că de la început până la sfârșit toate roadele sunt ale pomului celui vechi, care nu va aduce decât roade sălbatice.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Domnul mi S-a arătat de departe: Te-am iubit cu o iubire veșnică; de aceea te-am atras cu bunătatea Mea!

Ieremia 31.3

Atrasă de bunătatea Domnului

O creștină povestește:

„La opt ani mă împrietenisem cu o colegă din clasă, a cărei familie credea în Isus Hristos. La mine acasă nu se vorbea nimic despre Dumnezeu, cu toate că eu aveam de mult timp întrebări despre Dumnezeu. Mai târziu, prietena mea m-a invitat la o întrunire de tineri credincioși și acolo am auzit că Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ pentru a salva oameni; că Isus a purtat la cruce vina și pedeapsa păcătoșilor pierduți; că Domnul a înviat și că trăiește în veac; de asemenea, că, dacă voi crede în Isus Hristos și în lucrarea Sa de ispășire, voi deveni un copil al lui Dumnezeu.

Ce schimbare! Când am venit acasă, am îngenuncheat și L-am rugat pe Isus să vină în viața mea. Am început să citesc Biblia. Dar s-au ivit imediat și greutățile: până atunci, părinții mei erau plini de dragoste față de mine, dar acum mi-au interzis să mă mai întâlnesc cu acei credincioși și să citesc Biblia. Într-o seară mă rugam Tatălui meu ceresc: «Dă-mi, Te rog, ceea ce dorești să-mi oferi»! Și deodată am fost întărită în inima mea. De atunci, Dumnezeu a fost Adăpostul și Mângâietorul meu atât în vremuri bune, cât și în vremuri grele. Mai târziu, părinții mei m-au pus să mă decid: ori pentru ei, ori, dacă Îl urmez pe Dumnezeul meu, să părăsesc casa. Am ales a doua variantă, cu toate că nu a fost ușor pentru mine.

De atunci au trecut mulți ani. Astăzi, soțul meu și cu mine Îi mulțumim Domnului că ne întărește zilnic și că ne binecuvântează trăind în bucuria prezenței Lui.”

Citirea Bibliei: 1 Samuel 26.13-25 · Filipeni 4.8-14

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ FII UN BUN NEGOCIATOR (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.” (Eclesiastul 3:1)

Pentru a fi un bun negociator, trebuie să pricepi și să înțelegi bine ce se petrece în ambele tabere. Oamenii cumpără rareori un produs din motivul pentru care tu dorești să-l vinzi. Dacă prioritatea și interesul tău sunt focalizate pe profit, și nu pe nevoia oamenilor, vei eșua. Așadar, iată câteva lucruri la care e bine să te gândești, când vrei să negociezi cu cineva:

1) Atitudinea corectă. Nimănui nu-i place să fie înjosit, umilit, constrâns sau presat.

2) Posibilitățile clienților. Există o diferență ca de la cer la pământ între negocierea cu cineva care are mulți bani, încât își poate permite indiferent care este costul, și negocierea cu cineva care face sacrificii ca să cumpere, pentru că are într-adevăr nevoie de acel produs. Dacă dorești să ai un client pe termen lung și nu o vânzare pe termen scurt, practică Regula de aur: „Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel…” (Matei 7:12).

3) Momentul potrivit. Înțeleptul Solomon ne spune astfel: „căutarea îşi are vremea ei, şi pierderea îşi are vremea ei…” (Eclesiastul 3:6). Fie că ceri o mărire de salariu, fie că încerci să vinzi un produs unui client, momentul ales este extrem de important. Când dai peste cineva căruia îi este foame, care se simte singur, mânios, obosit, stresat sau se află într-o criză – n-ai nicio șansă de reușită!… pe când dacă aștepți momentul potrivit, ai de câștigat.

Chiar îi pasă lui Dumnezeu de astfel de lucruri? Da! „Cântarul şi cumpăna dreaptă vin de la Domnul; toate greutăţile de cântărit sunt lucrarea Lui.” (Proverbele 16:11). Ca urmaș al lui Hristos, trebuie să-ți dorești ca ambele părți să plece câștigate de la negociere, sau măcar cu sentimentul că au fost tratate corect!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 54:1-17

Odată încheiată lucrarea din cap. 53, credincioşii sunt invitaţi să se bucure şi să cânte. Versetul 10 din cap. 53 anunţa: „După ce Îşi va aduce sufletul Său o jertfă pentru vină, va vedea o sămânţă„, iar Domnul Isus va confirma: „Dacă grăuntele de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur; dar, dacă moare, aduce mult rod” (Ioan 12.24). Capitolul 54 ne lasă să-l întrezărim în acest seceriş bogat pe Israelul pământesc; Noul Testament însă îi asociază acestui seceriş pe copiii familiei cereşti: „Ierusalimul de sus” (vezi Galateni 4.26,27).

Pentru a-şi întâmpina fiii şi fiicele, Ierusalimul mult timp o cetate văduvă
şi sterilă este invitat să se lărgească
şi să se întindă (v. 2,3). Datorită lucrării de pe cruce, Dumnezeu poate manifesta compasiune pentru ei şi poate să-i strângă. Mânia Lui a ţinut o clipă, dar bunătatea Lui va fi eternă (v. 7,8; Psalmul 30.5).

„Toţi fiii tăi vor fi ucenicii Domnului”, promite v. 13, citat în Ioan 6.54. Lucrarea Domnului pentru noi cuprinde alte două părţi importante: a purtat nelegiuirile noastre şi a învăţat pe mulţi în dreptate (53.11 şi notă). Să nu uităm această a doua parte: dacă I-am adus Lui povara păcatelor noastre, să ne lăsăm de acum şi învăţaţi de El. În felul acesta vom putea aduce roadele dreptăţii, spre gloria Lui (2 Corinteni 9.10).

DOMNUL ESTE APROAPE

Fiul meu, nu disprețui disciplinarea Domnului, nici nu te descuraja când ești mustrat de El; pentru că Domnul îl disciplinează pe acela pe care-l iubește și biciuiește pe orice fiu pe care-l primește.

Evrei 12.5,6

Sunt trei feluri în care putem trata disciplinarea divină: o putem disprețui, ca fiind ceva obișnuit, ceva care se poate întâmpla oricui, și nu vedem mâna lui Dumnezeu în ea; putem să ne descurajăm sub apăsarea ei, considerând-o prea grea pentru a fi îndurată, și nevăzând inima Tatălui în ea și nerecunoscând scopul lui Dumnezeu în ea, anume de a ne face părtași sfințeniei Sale; sau ne putem lăsa exersați de ea. Această atitudine din urmă este singura prin care putem beneficia în final de rodul plin de pace al dreptății.

Nu trebuie să disprețuim vreun lucru în care putem vedea mâna lui Dumnezeu. Nu trebuie, de asemenea, să ne descurajăm în vreo încercare în care putem distinge inima plină de dragoste a Tatălui, care nu va îngădui să suferim sau să fim încercați peste puterile noastre – ci, împreună cu încercarea, va pregăti și ieșirea din ea, ca să o putem răbda – și care ne arată scopul Său de har în spatele oricărei disciplinări, asigurându-ne că fiecare lovitură a nuielei Sale este o dovadă a dragostei Lui.

Mai mult, există trei atitudini distincte de inimă cu privire la disciplinarea divină, anume: supunerea, acceptarea și bucuria. Când voința este zdrobită, există supunere. Când înțelegerea este luminată cu privire la scopul disciplinării, urmează acceptarea ei în liniște. Apoi, când inimile sunt bucuroase, putem secera bogăția rodului dătător de pace al dreptății, spre lauda Celui care, în dragostea Sa infinită, Se îngrijește de noi cu o așa atenție, de parcă am fi singura persoană care ar exista pe pământ.

Cât de minunate sunt dragostea și purtarea Lui de grijă! Și cât ajutor primim în încercările și în exercițiile noastre de inimă atunci când ne gândim la iubirea Domnului pentru noi!

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

În strâmtorarea mea am chemat pe Domnul și am strigat către Dumnezeul meu. Din templul Lui, El mi-a auzit glasul și strigătul meu a ajuns înaintea Lui, până la urechile Lui. El Și-a întins mâna din înălțime, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari.

Psalmul 18.7,16

Avionul – răspuns la rugăciunile sătenilor

Un pilot misionar ne relatează următoarea întâmplare:

„Săptămâna trecută am avut parte de un eveniment care m-a mișcat profund. În timpul unui exercițiu de zbor m-am decis să fac un ocol spre nord, către o pistă izolată, pentru a exersa cu un tânăr pilot câteva aterizări. Când am ajuns acolo, veneau în fugă spre echipajul nostru mai mulți oameni. Eram curios să aflu ce doresc. Un tânăr din sat, în timp ce lucra într-un ogor de orez, se tăiase la un picior și sângera de o zi și jumătate și nu reușiseră încă să-i oprească hemoragia.

Am urcat repede rănitul în avion, pentru a-l transporta la spitalul misionar. Zborul a durat 25 de minute. Pe uscat sau pe apă, acea călătorie ar fi durat patru zile, iar pacientul nu ar fi supraviețuit. În mai puțin de o oră, tânărul se afla în sala de operație, unde i s-a putut coase artera și trata rana.

Ceea ce a fost mișcător în legătură cu acest zbor a fost faptul că oamenii din acel sat creștin se rugaseră pentru o minune. Ca să cheme pe cineva în ajutor deplasându-se pe jos, ar fi durat prea mult. Dar, după ce s-au rugat Domnului, a apărut deodată pe cer avionul, fără vreun motiv cunoscut, în afară de faptul că acesta era răspunsul la rugăciunile lor.”

Poate și noi ne aflăm într-o situație dificilă, din care nu vedem nicio cale de ieșire. În versetul de astăzi avem o încurajare: „Strigătul meu a ajuns … până la urechile Lui”. Să ne rugăm cu stăruință. Domnul vede și aude tot ce se întâmplă cu noi. Și va răspunde la timpul Său și cum va găsi El cu cale!

Citirea Bibliei: 1 Samuel 26.1-12 · Filipeni 4.1-7

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

OPREȘTE-TE! – Fundația S.E.E.R. România

„Isus S-a oprit…” (Luca 18:40)

În programul tău zilnic, există oare loc pentru întreruperi, pentru opriri? Autorul Jon Walker scrie: „Domnul Isus s-a oprit atunci când oamenii aveau nevoie de ajutor. El a considerat întreruperile ca fiind ocazii în care să arate dragostea lui Dumnezeu. Vai de cei care sunt atât de ocupați să salveze lumea, dar ignoră semnalele celor aflați în nevoie! Asemenea bunului samaritean, și noi trebuie să fim gata să ne oprim ca să ajutăm pe cineva care suferă.” „Cine… vede pe fratele său în nevoie, şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu?” (1 Ioan 3:17). Când Domnul Isus și-a manifestat grija și iubirea, oamenii au recunoscut că „Dumnezeu a cercetat pe poporul Său” (Luca 7:16).

Chuck Swindoll scria: „Cel care a spus: „Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu…” (Psalmul 46:10) este cu siguranță mâhnit când vede acțiunile și eforturile noastre frenetice, obsesive și pline de zbucium. În locul unui duh liniștit și ascultător, noi Îi oferim un fel de „mașină de spălat” lăuntrică – în care se învârt laolaltă anxietatea, epuizarea, resentimentul și nervozitatea. Dar să știi că poți schimba lucrurile!

Iată cum: în primul rând, trebuie să recunoști că ai o problemă. Recunoaște că ești prea ocupat și că trebuie să faci ceva – ACUM. Eu am făcut asta recent în familia mea, și împreună, înlăcrimați, am rezolvat câteva probleme spinoase cu care ne confruntam.

În al doilea rând, începând de astăzi, refuză orice activitate care nu este absolut necesară. Îți sună nemilos? La fel este și timpul tău, și sănătatea ta! Renunță la ideea că tu ești cel mai important. Se va găsi o altă persoană care să conducă ședința, sau se vor deștepta și vor adopta un plan mai bun!

În al treilea rând, trebuie să mergi până la capăt. E ușor să începi cu entuziasm, dar să te descurajezi rapid. Apostolul Pavel le-a spus galatenilor: „Voi alergaţi bine: cine v-a tăiat calea ca să n-ascultaţi de adevăr? Înduplecarea aceasta nu vine de la Cel ce v-a chemat.” (Galateni 5:7-8).

Iar în al patrulea rând, împărtășește-ți experiența! Odată ce începi să culegi roadele re-ordonării priorităților, spune-le și altora (care sunt dependenți de activități) cum pot să-și schimbe programul. Le-ar plăcea și lor să se oprească – dar trebuie să știe cum.” Încheiem citatul din Chuck Swindoll, și întâlnirea de azi – cu îndemnul: oprește-te!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 53:1-12

Acesta este pasajul „de neînţeles” pe care-l citea, în carul său, famenul împărătesei Candace a etiopienilor, însă Filip, „începând de la Scriptura aceasta, i-a vestit Evanghelia lui Isus„ (Fapte 8.27…). Şi pentru noi, tot aici se află începutul tuturor cunoştinţelor: în Isus Mântuitorul. Noi apucasem fiecare pe drumul neascultării lui (v. 6), dar Mielul lui Dumnezeu, pentru a ne mântui, a urmat calea ascultării depline şi a supunerii totale. Pe această cale, El a fost dispreţuit, părăsit, asuprit, chinuit şi, în final, şters de pe pământ, de către oameni (v. 3,7,8). În acelaşi timp însă a fost rănit, zdrobit, bătut şi supus suferinţelor, de către Dumnezeu Însuşi (v. 4,5,10). Cine va putea pătrunde vreodată infinitul acestei expresii: „Domnului I-a plăcut să-L zdrobească„? (v. 10). Neputinţele şi durerile noastre (v. 4 notă), fărădelegile şi nelegiuirile noastre (v. 5), păcatul nostru sub toate formele sale „de la cele mai subtile până la cele mai evidente” împreună cu toate consecinţele lor îngrozitoare: ce povară inexprimabilă a fost cea cu care Sa încărcat acest „Om al durerii”…!

Aceasta a fost munca sufletului Tău, scump Mântuitor! Dar dincolo de moartea la care Tu Te-ai dat de bunăvoie, Tu guşti de acum, din rodul suferinţelor Tale, bucuria de negrăit a iubirii împlinite, pentru totdeauna (Evrei 12.2).

DOMNUL ESTE APROAPE

Sau disprețuiești tu bogățiile bunătății Lui, și ale îngăduinței și ale îndelungii răbdări, necunoscând că bunătatea lui Dumnezeu te conduce la pocăință?

Romani 2.4

Potrivit naturii lor, toți oamenii sunt la fel, toți stau înaintea lui Dumnezeu ca păcătoși vinovați, necurați, și tuturor li se poruncește să se pocăiască. Cu siguranță că măsura luminii și a cunoașterii diferă, iar Dumnezeu, în dreptatea Sa, ține cont și de aceasta, dar toți trebuie să fie descoperiți cândva înaintea Lui pentru a primi răsplata pentru faptele lor.

Astăzi însă este încă har și bunătatea lui Dumnezeu lucrează pentru a-i conduce pe oameni la pocăință. Dar ce este pocăința? Pocăința nu constă, așa cum cred cei mai mulți, doar în judecarea manifestărilor firii păcătoase, deși bineînțeles că include și acest aspect, ci constă mai degrabă într-o schimbare totală a minții, în judecata necruțătoare a eului celui vechi, conform cu ceea ce poate fi cunoscut prin lumina lui Dumnezeu. Pocăința este în acest sens o lucrare progresivă, o lucrare a Duhului lui Dumnezeu în lăuntrul omului, prin care omul trezit din somnul în care era cufundat de păcat este condus treptat către a-și testa și a-și judeca toate căile, tot mai serios și mai radical, în prezența sfântă a lui Dumnezeu. Adevărata pocăință aduce sufletul în acord cu Dumnezeu. Credința sinceră, mântuitoare, este de neimaginat fără pocăință. Doar pe calea pocăinței și a credinței este „înnoit duhul minții” și doar astfel poate crește „omul cel nou care este creat după Dumnezeu în dreptate și în sfințenia adevărului” (Efeseni 4.23,24).

După bogăția bunătății Lui și a îngăduinței și a lungii Lui răbdări, Dumnezeu lucrează astăzi pentru a-i conduce pe oameni la pocăință. De aceea, vai de acela care disprețuiește această bunătate a lui Dumnezeu sau de acela care, abuzând de această bunătate – oamenii vorbesc cu atâta plăcere despre „bunul Dumnezeu” – încearcă să uite de judecata inevitabilă! Dar, vai, câte milioane de oameni nu acționează astfel! Prin faptul că nu vor să audă nimic de această judecată, ei ratează ziua harului și neglijează mântuirea atât de mare care le este oferită. Mai mult, „după împietrirea ta și după inima ta nepocăită, îți aduni mânie, în zi de mânie și de descoperire a dreptei judecăți a lui Dumnezeu”. Dacă cineva care încălca legea lui Moise era omorât fără milă pe baza mărturiei a doi sau trei martori, „de cât mai rea pedeapsă va fi socotit vrednic” cel care Îl respinge pe Fiul lui Dumnezeu și nesocotește harul (Evrei 10.28,29)!

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu practic binele pe care îl vreau, ci răul pe care nu îl vreau, iată ce fac.

Romani 7.19

Lupta contra bacteriilor!

Tot mai puține antibiotice își fac efectul, iar bacteriile devin tot mai periculoase. Cassandra Quave studiază de ani de zile în Atlanta, America, substanțe active din plante. Ea însăși este afectată de bacteria stafilococul auriu, din cauza căreia și-a pierdut un picior încă din copilărie. Astfel, ea a devenit o „detectivă de plante”, strângând în laboratorul ei peste 20.000 de plante din toată lumea. Nu se știe dacă ea și alți cercetători vor avea succes, deoarece agenții patogeni devin tot mai rezistenți și formează noi fronturi „într-o luptă pe care omenirea se pare că o pierde încetul cu încetul”.

Nu ar fi însă prima luptă pe care omenirea o pierde, pentru că ea caută remedii în zadar. A pierdut nu numai lupta contra bolilor, ci și contra cauzei tuturor relelor din această lume, păcatul. Din timpuri străvechi, păcatul a creat fronturi noi și, orice ar întreprinde omul împotriva păcatului, el a contaminat totul și oamenii au murit din cauza lui. Păcatul este răspunzător de toate problemele din lume și lupta contra lui pare să fie fără speranță.

Dar, din fericire, există un remediu împotriva acestui rău. Dumnezeu a pregătit acest „remediu” prin Fiul Său, care a venit în lumea noastră. Prin jertfa Sa pe cruce, Isus Hristos a îndepărtat toată stricăciunea păcatului. Prin Duhul Său, El dă astăzi celui care crede putere să biruie păcatul și apoi să facă binele în această lume. Prin credință, creștinii au câștigat deja viața veșnică. Ce ferice de acela care, în ciuda păcatului care locuiește în fiecare, are o natură nouă, care îl îndeamnă să facă binele!

Citirea Bibliei: 1 Samuel 25.32-44 · Filipeni 3.17-21

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ROAGĂ-TE DUPĂ VOIA LUI DUMNEZEU! – Fundația S.E.E.R. România

„Nu căpătaţi, pentru că cereţi rău…” (Iacov 4:3)

Când te rogi pentru mântuirea cuiva drag, nu trebuie niciodată să te întrebi dacă este voia lui Dumnezeu. Voia Sa este foarte clar prezentată în acest verset: „Dumnezeu… voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului…” (1 Timotei 2:3-4). Cu toate acestea, când vorbim despre rugăciunea pentru lucruri care nu sunt promise în mod clar în Sfânta Scriptură, trebuie să adăugăm: „dacă este voia Ta!” De ce? Pentru că Biblia spune: „cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre.” Uneori ne este greu să acceptăm acest adevăr, deoarece suntem convinși că cererile noastre sunt justificate. Însă dacă inima noastră nu este curată înaintea lui Dumnezeu și dacă dorințele noastre nu sunt după voia Sa, motivele pentru care cerem pot fi întinate de interesul propriu.

Apostolul Ioan spune: „Îndrăzneala pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.” (1 Ioan 5:14-15). Când ne rugăm pentru ceva de care nu suntem siguri că este după voia lui Dumnezeu, trebuie să adăugăm: „dacă este voia Ta, Doamne!” Când spunem: „Doamne, doresc lucrul acesta – dacă este după voia Ta, dacă se potrivește cu planul Tău, dacă este cel mai bun lucru pe care L-ai pregătit pentru mine și dacă este potrivit calendarului Tău!” – nu înseamnă că suntem slabi în credință, ci înseamnă că ne rugăm după voia Lui. Apostolul Pavel admite: „Acum, cunosc în parte…” (1 Corinteni 13:12). Noi vedem doar o imagine parțială, și doar Dumnezeu are cunoașterea completă a întregii situații, de la început și până la sfârșit. Așadar, roagă-te cu credință și încrede-te în Dumnezeu pentru rezultatele potrivite!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 52:1-15

Până la v. 6 al acestui capitol îi vom găsi pe cei răscumpăraţi, însă începând cu v. 7 ne este prezentat Însuşi Răscumpărătorul. Prima misiune a Duhului Sfânt pe pământ este aceea de a îndrepta privirile celor credincioşi asupra lui Hristos şi a suferinţelor Sale. Toate îndemnurile de a asculta, de a se trezi şi de a se separa au ca scop prezentarea unei Persoane: Hristos, Mesia al lui Israel. El este deopotrivă şi Mesagerul care „aduce veşti bune”, vestind pacea, evanghelia şi mântuirea (v. 7), şi Robul care lucrează cu înţelepciune (v. 13 notă): iată, în rezumat, înaintea noastră, atât cuvintele Sale, cât şi lucrările Sale.

În adevăr, avem de ce să fim încurcaţi şi copleşiţi de uimire când medităm la umilinţa Fiului lui Dumnezeu (v. 14 completat de 53.3). „Faţa Sa desfigurată” mărturiseşte împotriva lumii păcătoase cât de mult L-a costat pe Omul perfect să treacă prin ea. Pe drept Dumnezeu L-a înălţat acum, L-a ridicat şi L-a aşezat foarte sus, în aşteptarea momentului când El va apărea în glorie. Când Îl vor vedea, „împăraţii îşi vor închide gura”; dar cei răscumpăraţi nu vor tăcea niciodată: asemenea străjerilor din v. 8, după oboseala veghei îndelungate, după aşteptarea interminabilă evocată de Psalmul 130.6, ei îşi vor înălţa glasul într-o cântare de biruinţă, pentru că Îl vor vedea faţă către faţă.

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Samuel creștea și Domnul era cu el și n-a lăsat să cadă la pământ niciunul din cuvintele Sale. Și tot Israelul, de la Dan până la Beer-Șeba, a cunoscut că Samuel era întărit profet al Domnului. Și Domnul S-a arătat din nou în Șilo, pentru că Domnul Se descoperea lui Samuel, în Șilo, prin cuvântul Domnului.

1 Samuel 3.19-21

Leviții (17) – Un profet al Domnului

Potrivit cu genealogia din 1 Cronici 6, Samuel era un levit din familia chehatiților. Domnul îi vorbise pe când era doar un băiețel, iar Samuel îi comunicase cu credincioșie lui Eli mesajul divin, fără să-i ascundă nimic din ceea ce Domnul spusese. Domnul putea folosi un astfel de om și l-a folosit cu adevărat pentru încurajarea poporului Său, care se afla sub jugul filistenilor.

Domnul l-a ales pe Samuel să fie profet, un om căruia îi putea vorbi și prin care putea vorbi poporului Său. În 1 Samuel 7.3 îl vedem pe Samuel chemând pe cei din popor să se întoarcă la Domnul din toată inima lor. El a judecat poporul (versetul 6), s-a rugat pentru ei, a strigat la Domnul pentru ei, iar Domnul i-a răspuns (versetele 5 și 9). A luat o piatră, i-a pus numele Eben-Ezer și a spus: „Până aici Domnul ne-a ajutat” (versetul 12). Sub conducerea sa, Israel a recuperat cetățile și teritoriile pe care i le luaseră filistenii (versetul 14).

De-a lungul timpului, Dumnezeu l-a folosit pe Samuel pentru a-i unge pe primii doi împărați ai lui Israel: pe Saul, alesul poporului, și pe David, omul după inima lui Dumnezeu. Samuel a adus în mod repetat jertfe Domnului, iar după ce Israel și-a ales împăratul dorit, le-a spus: „Cât despre mine, departe de mine să păcătuiesc împotriva Domnului, încetând să mă rog pentru voi! Și vă voi învăța calea cea bună și dreaptă; numai temeți-vă de Domnul și slujiți-I în adevăr, cu toată inima voastră” (1 Samuel 12.23,24). Profetul Samuel este cunoscut pentru răspunsurile primite la rugăciunile sale (Psalmul 99.6).

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și când [Moise] a împlinit patruzeci de ani, i-a venit în inimă dorința să-i cerceteze pe frații săi, pe fiii lui Israel.

Fapte 7.23

Trei etape în viața lui Moise (3×40)

Moise a trăit 120 de ani. Viața lui poate fi împărțită în trei perioade de câte 40 de ani fiecare.

La vârsta de 40 de ani avea în urmă o formare deosebită la curtea lui faraon. Ștefan ne spune că la acel moment Moise era „puternic în cuvinte și în fapte” (Fapte 7.22). El știa să vorbească bine și se găsea la apogeul realizărilor sale. Pe atunci, Moise se gândea că el ar fi cel mai potrivit bărbat pentru a elibera poporul Israel subjugat în Egipt. Pe scurt: Eu sunt cineva!

Dar Dumnezeu nu l-a folosit așa pe Moise. Pentru că lovise un egiptean, el a fost nevoit să fugă în pustie, unde timp de patru decenii a păstorit oi. Când a avut 80 de ani, Domnul i S-a arătat și i-a dat misiunea să-i scoată pe israeliți din Egipt (Exod 3.10). Moise însă a adus multe obiecții. Se gândea în sinea lui că nu el ar fi cel mai potrivit pentru această misiune. Pe scurt: Eu nu sunt nimic!

Totuși, Moise trebuia să fie eliberatorul și conducătorul lui Israel. Călătoria din Egipt până la granița țării Canaan a durat, din cauza necredinței israeliților, 40 de ani. În tot acest timp – 120 de ani – Moise L-a cunoscut pe Domnul cum nu-L mai cunoscuse niciodată până atunci, și anume ca Cel care Se îngrijește de poporul Său în pustie și care îl ocrotește și nu renunță niciodată la el, în ciuda murmurelor lor continue. Pe scurt: Dumnezeu este totul!

Numele lui Moise este consemnat printre eroii credinței din Evrei 11. Să privim cu atenție la felul lor de viețuire și să luăm învățăminte!

Citirea Bibliei: 1 Samuel 25.18-31 · Filipeni 3.8-16

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IUBEȘTE-I AȘA CUM SUNT! – Fundația S.E.E.R. România

„Dragostea nu va pieri niciodată….” (1 Corinteni 13:8)

Versurile unui șlagăr foarte popular spun: „Te iubesc pentru o sută de mii de motive, dar cel mai mult te iubesc pentru că ești tu!” Cântecul acesta conține un mare adevăr, mai ales când vorbim despre copii. Psihologul creștin Dr. James Dobson scria: „Când se întrevede nașterea unui prim copil, părinții se roagă ca acesta să fie normal – adică să fie obișnuit. Dar după momentul nașterii, „obișnuit” nu mai este suficient de bun pentru ei. Copilul lor trebuie să exceleze. Trebuie să aibă succes. Trebuie să fie primul copil dintre cei de vârsta lui care va merge în picioare, care vorbește sau care merge pe bicicletă. Trebuie să aibă note maxime și să-și uimească profesorii cu istețimea și înțelepciunea sa. Trebuie să fie cel mai bun jucător din echipa școlii, să fie șef de clasă și mai târziu președintele elevilor. Sora lui trebuie să fie majoretă, solistă sau cea mai sclipitoare fată din școală. În anii de formare, unii părinți le transmit copiilor același mesaj zi de zi: „Contăm pe tine și sperăm să realizezi ceva fantastic. Nu ne dezamăgi!”

Din nefericire, copiii excepționali tocmai asta sunt: niște excepții! Rareori se întâmplă ca un copil de cinci ani să memoreze Biblia, să joace șah legat la ochi sau să compună simfonii. Marea majoritate a copiilor noștri nu sunt străluciți. Sunt pur și simplu copii obișnuiți, cu o nevoie nemăsurată de a fi iubiți și acceptați așa cum sunt. Majoritatea părinților au copii mediocri. Când te aștepți la mai mult, creezi cadrul propice pentru mari dezamăgiri ca părinte, și-n plus: pui o presiune nerealistă pe generația tânără.” Dați-mi voie să vă reamintesc versurile cântecului: „Cel mai mult te iubesc pentru că ești tu.” Dacă pui la inimă acest mesaj, într-o zi, copiii tăi se vor trezi și te vor numi „fericit/ă” (vezi Proverbele 31:28). Așadar, iubește-i așa cum sunt!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 51:12-23

„Eu, Eu sunt Cel care vă mângâi„ (v. 12). Câţi credincioşi nu au experimentat în încercările lor că nu există mângâieri autentice în afara celor de la Dumnezeu… Cu adevărat, El este „Dumnezeul oricărei mângâieri” (2 Corinteni 1.3). Uneori, manifestarea noastră este însă ca cea a psalmistului, care declara: „sufletul meu refuza să fie mângâiat„ (Psalmul 77.2). Cu excepţia unei firave rămăşiţe care umbla după dreptate, chemările emoţionante adresate de Domnul poporului Său au rămas fără ecou: „Nu era nimeni care să răspundă” (50.2; 66.4).

Acum se face auzit un strigăt repetat şi puternic: „Trezeşte-te, trezeşte-te, ridică-te, … îmbracă-te cu … hainele cele frumoase” (v. 17 şi 52.1). Este smulgerea Ierusalimului din somn, pentru că Mesia urmează să Se arate. Capitolul 53 ne va arăta ce fel de primire I-a fost rezervată la cea dintâi venire a Sa: respins (pe pământ), Hristos a fost înălţat (lit. „primit sus„ Fapte 1.2) în glorie. Astăzi suntem în ajunul întoarcerii Lui. Domnul Isus ne aminteşte de promisiunea Sa: „Iată, Eu vin curând”, şi ni Se prezintă El Însuşi: „Eu sunt … Luceafărul strălucitor de dimineaţă” (Apocalipsa 22.12,16,17,20). Trezită şi plină de speranţă, Mireasa strigă: „Vino!„ Să facem şi noi din inimile noastre un ecou care răspunde: „Amin! Vino, Doamne Isuse!„

DOMNUL ESTE APROAPE

Noe a zidit un altar Domnului și a luat din orice animal curat și din orice pasăre curată și a adus arderi de tot pe altar. Și Domnul a mirosit o mireasmă plăcută.

Geneza 8.20,21

În Levitic 1 ni se spune că puteau fi aduse animale, din cireadă ori din turmă, sau păsări, toate fiind imagini ale Domnului Isus. Fiecare categorie de viețuitoare avea calitățile ei. O pasăre, de exemplu, simboliza ceea ce este ceresc, iar un miel vorbea despre smerenie și blândețe. Toate aceste calități ale diverselor animale erau remarcabile și prețioase în ochii lui Dumnezeu, în mod special atunci când Domnul Isus Își făcea lucrarea pe pământ și pe cruce. Noe a adus jertfă din toate animalele curate. Acest lucru ne vorbește despre faptul că jertfirea Domnului Isus a avut toate calitățile minunate cerute de Dumnezeu.

Vedem deci, încă de la început, că Persoana jertfită pe altar este atât de minunată pentru Dumnezeu, încât El poate revărsa tot harul, toată dragostea și binecuvântarea care Îi umplu inima. În Geneza 8.20 citim: „Și Noe a zidit un altar Domnului și a luat din orice animal curat și din orice pasăre curată și a adus arderi de tot pe altar”. Totul aici vorbește despre Domnul Isus, despre plăcerea pe care Dumnezeu Și-a găsit-o în jertfa Lui. Aceste jertfe au fost aduse de Noe pe pământul cel nou. Și care a fost rezultatul? „Și Domnul a mirosit o mireasmă plăcută și Domnul a zis în inima Sa: «Nu voi mai blestema din nou pământul din cauza omului, pentru că gândul inimii omului este rău din tinerețea lui».” Ce cuvinte minunate! Cu două capitole mai înainte L-am auzit pe Dumnezeu spunând aproape aceleași cuvinte despre starea omului, înainte de a veni judecata care l-a nimicit pe om de pe pământ. Aici, Dumnezeu spune că nu va mai face acest lucru din nou. De ce? Datorită arderii-de-tot minunate a cărei mireasmă plăcută, a păcii, se suise până la El! Pe această bază, Dumnezeu putea să arate har, putea să manifeste răbdare față de păcătoși și putea chiar să le ierte păcatele. Acesta este un alt principiu, important pentru înțelegerea jertfelor. Dumnezeu a mirosit mireasma plăcută și S-a odihnit în ea. El a spus: „Nu voi mai lovi din nou tot ce este viu, cum am făcut. De acum înainte, în toate zilele pământului, semănatul și seceratul, și frigul și căldura, și vara și iarna, și ziua și noaptea nu vor înceta”.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus le-a zis: Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția cerurilor este a celor ca ei.

Matei 19.14

Un mic sicriu albastru cu stele

Pe fețele noastre curgeau lacrimi în timp ce purtam prin cimitir sicriul mic, albastru, ornamentat cu steluțe. Ajunși la mormânt, am privit la groapa adâncă în care urma să fie coborât bebelușul nostru născut prematur. Ne-am unit glasul într-o cântare, dar plânsul ne-a înecat vocile. La urmă am spus la revedere copilului nostru. Pentru piatra funerară de mormânt am ales versetul de astăzi. El trebuia să ne aducă mereu aminte că Isus iubește copiii. Inimile noastre au fost îndurerate, iar săptămânile care au urmat nu au fost ușoare.

Au trecut anii de la acea zi plină de lacrimi, 14 iunie 2007. Astăzi, copilul nostru ar fi avut paisprezece ani. Oare cum ar fi arătat? Când ne gândim la acestea, ochii noștri se umplu mereu cu lacrimi. Ce bine este însă că avem siguranța că îl vom revedea pe fiul nostru în cer! Această siguranță se bazează pe versetul citat sus. Ne bucurăm că atunci îl vom putea vedea.

La mormânt nu se sfârșește totul – moartea este doar o trecere. Toți aceia care și-au pus încrederea în Isus Hristos în timpul vieții au această asigurare chiar și cu privire la copiii lor care au murit „prea devreme„. Această asigurare ne este dată de Isus Hristos care are toată puterea să împlinească tot ce a promis – „Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi” (Ioan 11.25)! El îi primește în Împărăția Sa și pe copii și pe vârstnici. Însă adulții sunt responsabili pentru refuzul mântuirii. Și ce tragic este când, ocazie după ocazie, ei lasă toate șansele să li se scurgă, ajungând să fie purtați prin cimitir într-un sicriu – fără asigurare, fără să fie mântuiți!

Citirea Bibliei: 1 Samuel 25.1-17 · Filipeni 3.1-7

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DEZVOLTĂ-ȚI ATITUDINEA DE MULȚUMIRE! – Fundația S.E.E.R. România

„Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos  Isus, cu privire la voi.” (1 Tesaloniceni 5:18)

Dumnezeu este clar, ca lumina zilei, în această privință: toți suntem chemați să fim mulțumitori. Cine, care, câți?! Toți oamenii! Când? În toate împrejurările! De ce? Pentru că este voia lui Dumnezeu pentru noi! Poți avea oricâte neclarități cu privire la voia lui Dumnezeu, în alte domenii, dar partea aceasta este cum nu se poate mai explicită. Nu este o sugestie, ci o poruncă. Și pentru că în Scriptură există mai multe porunci referitoare la mulțumire decât la orice altceva, în mod evident Dumnezeu Se bucură să primească mulțumiri.

Psalmistul a spus: „Voi lăuda Numele lui Dumnezeu prin cântări, şi prin laude Îl voi preamări. Lucrul acesta este plăcut Domnului…” (Psalmul 69:30-31). De ce trebuie Dumnezeu să ne amintească ca să aducem mulțumiri? Din același motiv pentru care tu îi amintești mereu copilului tău că e frumos să mulțumească: e o dovadă de politețe și până nu devine un obicei, uităm! Împăratul David, un om după inima lui Dumnezeu, și-a îndemnat propriul suflet, adesea foarte uituc, să aducă mulțumiri: „Binecuvântează, suflete, pe Domnul, şi nu uita niciuna din binefacerile Lui!” (Psalmul 103:2).

Când ești nemulțumit, oprește-te și citește lista de „binefaceri” a lui David din Scriptură – îți va înflăcăra atitudinea de mulțumire. Chiar și când circumstanțele nu sunt prea bune, Dumnezeu le poate transforma spre folosul tău. El merită mulțumirea noastră, pentru toate lucrurile. Chiar și când se afla în burta unei balene, Iona a recunoscut că trebuie să Îi mulțumească lui Dumnezeu. El spune: „din mijlocul locuinţei morţilor am strigat… Îţi voi aduce jertfe cu un strigăt de mulţumire…” (Iona 2:2 și 9). Așa că, fă-ți obiceiul de a „mulţumi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile…” (Efeseni 5:20). Cu alte cuvinte, dezvoltă-ți o atitudine de mulțumire!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 51:1-11

În cap. 46.12, Domnul Se adresase celor care erau „departe de dreptate„; acum harul Său le vorbeşte celor care „urmăresc dreptatea„ (v. 1) şi care o cunosc (v. 7). Într-o lume nedreaptă, aceştia sunt expuşi suferinţei din cauza dreptăţii şi de aceea au nevoie să fie încurajaţi: „Nu vă temeţi de dispreţul oamenilor şi nu vă înfricoşaţi de batjocurile lor„ (v. 7). Hristos, cel dintâi care a îndurat ruşine şi insulte din partea omului (50.6), ne-a lăsat prin aceasta un model, ca să călcăm pe urmele Lui (1 Petru 2.20-24; 3.14).

Cu ochii îndreptaţi spre Domnul Isus (vezi Psalmul 40.8), Dumnezeu poate vorbi aici despre un popor în inima căruia sălăşluieşte legea Lui. Ne poate desemna El astăzi şi pe noi în acelaşi fel? Locuieşte Cuvântul lui Hristos din belşug în noi? (Coloseni 3.16; Ioan 15.7).

Rugăciunea din v. 9 invocă braţul puternic al Domnului (53.1). Cel care odinioară doborâse la pământ puterea Egiptului şi uscase „apele adâncului celui mare„ (v. 10) îl va smulge încă o dată pe Israel din captivitatea sa. Ca şi la malul Mării Roşii, Duhul va pune atunci cântări de triumf în gura celor „răscumpăraţi”, iar capul li-l va încununa cu „o bucurie eternă„ (v. 11; comp. cu 35.10).

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnul a zis Domnului meu: „Șezi la dreapta Mea, până îi voi pune pe vrăjmașii Tăi ca așternut al picioarelor Tale”.

Psalmul 110.1

Hristos, la dreapta lui Dumnezeu (3)

Vom privi la două locuri din Noul Testament în care este citat acest verset din psalm, pentru a fi ajutați să-i înțelegem mai bine semnificația. Mai întâi, Domnul Isus Însuși a folosit acest verset, pentru a le arăta fariseilor cine era cu adevărat Mesia (Matei 22.41-46). Ei știau că Mesia era fiul lui David, însă nu I-au putut răspunde la întrebarea de ce David Îl numește Domn. A răspunde corect la această întrebare însemna recunoașterea faptului că Hristos era nu doar Om, ci și Dumnezeu. Cât de măreț este El – Dumnezeu și Om într-o singură Persoană binecuvântată!

O a doua citare a acestui verset o găsim în Fapte 2.34,35, în predica lui Petru din ziua Cincizecimii. Petru îl pune pe David în contrast cu Domnul Isus. David murise și fusese îngropat, iar mormântul său era încă acolo, însă Hristos înviase dintre cei morți. David nu se înălțase la cer, dar Hristos Se înălțase la cer și, la invitația lui Dumnezeu, Se așezase la dreapta Lui, în locul de putere supremă. Când ne gândim la cât de mult a suferit pentru noi, recunoaștem cu bucurie vrednicia Lui de a ocupa un asemenea loc.

Să remarcăm că El șade acolo până când vrăjmașii Săi vor fi făcuți așternut al picioarelor Sale. El așteaptă acum, până când această perioadă prezentă de har se va încheia – este timpul răbdării Lui (2 Tesaloniceni 3.5). Nu este încă ziua domniei Lui publice. Și noi avem nevoie de răbdare, mai ales când privim la starea existentă în lume și, mai ales, la starea creștinătății. Așteptăm împreună cu El și Îl așteptăm pe El. Iar El va veni și nu va zăbovi (Evrei 10.37). Mai întâi, El va veni să-Și ia Adunarea (1 Tesaloniceni 4.16-18), apoi va veni să domnească (Apocalipsa 19.11).

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Unul dintre ostași I-a străpuns coasta cu o suliță și îndată a ieșit din ea sânge și apă.

Ioan 19.34

Sânge și apă

Când soldatul a străpuns coasta Domnului Isus, s-a arătat încă o dată dușmănia de nestăvilit a omului față de Domnul Isus. El, care le-a făcut oamenilor numai bine, timp de trei ani și jumătate, a fost prins de ei și răstignit: „Atunci oamenii aceia s-au apropiat, au pus mâinile pe Isus și L-au prins” (Matei 26.50) și „L-au dus să-L răstignească” (Matei 27.31). Acum însă vedem că și după ce Domnul a murit, omul a îndrăznit să ridice mâna împotriva Lui și L-a străpuns cu o suliță.

Dar răspunsul lui Dumnezeu la această faptă rea a omului este har. Din coasta Mântuitorului mort au curs sânge și apă. Acestea vorbesc despre efectele mărețe ale lucrării Sale de la cruce:

Sângele care a curs din coasta Mântuitorului mărturisește că s-a făcut ispășire și că Dumnezeu a fost onorat pe deplin prin lucrarea Fiului Său. Lumea murdărită de păcat Îl necinstește pe Dumnezeu, de aceea El a cerut ispășire. Prin moartea Domnului Isus, Dumnezeu a fost proslăvit pentru totdeauna.

Apa care a curs din Domnul Isus confirmă faptul că omul care crede are viață veșnică pe baza morții Sale. Oamenii născuți în păcat sunt morți, din punct de vedere spiritual, pentru Dumnezeu. Ca să ajungă într-o relație fericită cu El, ei trebuie să se nască din nou. La întoarcerea lor la Dumnezeu, El lucrează în inimile lor nașterea din nou prin Duhul și prin Cuvântul Său.

Ce frumos că celor credincioși li se adeverește prin sânge și prin apă că sunt iertați și spălați, făcuți vrednici pentru cer!

Citirea Bibliei: 1 Samuel 24.1-23 · Filipeni 2.19-30

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII MULȚUMIT DE CHEMAREA TA! (2) – Fundația S.E.E.R. România

„.Ne silim să-I fim plăcuţi…” (2 Corinteni 5:9)

Apostolul Pavel le-a scris corintenilor: „De aceea ne şi silim să-I fim plăcuţi… Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut când trăia în trup.” (2 Corinteni 5:9-10).

Dacă scopul tău principal în viață este să fii pe placul oamenilor, vei fi dezamăgit. În momentul în care te hotărăști să n-o mai faci, sunt șanse să fii criticat și chiar părăsit. În plus, ei nu vor fi cu tine, atunci când vei sta înaintea scaunului de judecată al lui Hristos ca să fii evaluat și răsplătit! Concluzie: Tu nu ești chemat să fii pe placul oamenilor, ci pe placul lui Dumnezeu! Așadar, odată ce descoperi darul pe care ți l-a dat Dumnezeu, întreabă: „Doamne, la cine mă trimiți?”

Biblia spune că: „Noaptea, Domnul i-a zis lui Pavel într-o vedenie: „Nu te teme; ci vorbeşte şi nu tăcea, căci Eu sunt cu tine; şi nimeni nu va pune mâna pe tine, ca să-ţi facă rău: vorbeşte, fiindcă am mult norod în această cetate.” Aici a rămas un an şi şase luni, şi învăţa printre corinteni Cuvântul lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 18:9-11). La cine te-a trimis Dumnezeu pe tine? La fel cum o plantă se dezvoltă numai într-un anumit tip de sol, tu vei avea succes numai în locul în care te-a trimis Dumnezeu!

Apostolul Petru a fost trimis să predice poporului evreu, iar apostolul Pavel la neamuri. Pavel scrie: „Dumnezeu… a găsit cu cale să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între Neamuri…” (Galateni 1:15-16). Tu trebuie să-i iubești pe oameni și să asculți de persoanele potrivite, dar când vine vorba de chemarea ta – tu trebuie să fii călăuzit de Dumnezeu!

Așadar, du-te acolo unde te trimite El, și fii convins că El îți va purta de grijă!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 50:1-11

În zadar a răsunat chemarea Domnului; în zadar s-a repetat fără-ncetare: „Ascultaţi-Mă!„ (44.1; 46.3,12; 48.1,12; 49.1). Fie că a fost vocea lui Ioan Botezătorul (40.3), fie a lui Mesia Însuşi, … „nu a fost nimeni care să răspundă” (v. 2). Cât de mult L-a îndurerat pe Domnul Isus această indiferenţă, care-i caracterizează deopotrivă şi pe oamenii din zilele noastre! A venit la noi cu o limbă iscusită (v. 4: instruită, capabilă să spună un cuvânt la timpul potrivit), limba dragostei (Ioan 7.46). Nimeni însă nu a dorit s-o înţeleagă, nici s-o asculte: „n-ai auzit … şi de demult nu ţi s-a deschis urechea” (48.8). Cu toate acestea, ce exemplu minunat au putut vedea oamenii la El! Fiecare dimineaţă Îl găsea pe acest OM ascultător plecându-Şi urechea la cuvintele Tatălui Său, atent la exprimarea voii Sale pentru ziua respectivă. Iar dacă El simţea această nevoie, cu cât mai mult ar trebui să o simţim noi…!

Indiferenţa faţă de Isus s-a transformat apoi în ură. Versetul 6 ne aminteşte despre insultele pe care a trebuit să le sufere, iar v. 5 şi 7 ne arată că, deşi cunoştea tot ce Îl aştepta, n-a dat înapoi, ci Şi-a „făcut faţa ca o cremene„ (v. 5,7; Luca 9.51). Cât despre noi, să ascultăm cu atenţie chemarea din v. 10! Ca unii care suntem copii ai luminii, să nu ne lăsăm orbiţi de scânteirile trecătoare cu care lumea încearcă să se lumineze (v. 11).

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Elifaz din Teman și Bildad din Șuah și Țofar din Naama s-au dus și au făcut cum le spusese Domnul; și Domnul a primit pe Iov.

Iov 42.9

Valoarea rugăciunii pentru viețile noastre este imposibil de estimat – este inestimabilă. Remarcați cum Dumnezeu insistă aici asupra rugăciunii de mijlocire! El le spune prietenilor lui Iov că nu puteau fi primiți și iertați fără ca Iov să se roage pentru ei. Era necesar nu doar ca ei să aducă jertfe, ci și ca Iov să mijlocească pentru ei. Ce lecție instructivă cu privire la rugăciune avem aici! Semnificația rugăciunii este puternic accentuată în acest pasaj; și vedem că ea este atât de importantă, încât Dumnezeu spune că, dacă Iov nu se ruga, El avea să-i trateze pe cei trei prieteni potrivit cu nebunia lor (Iov 42.8). Cât de împovărate sunt viețile noastre, ale prietenilor și rudelor noastre, din simplul motiv că noi credem că rugăciunea nu este atât de importantă și nu ne obosim să ne rugăm unii pentru alții! După ce Iov s-a rugat pentru prietenii săi, ei au fost iertați și primiți de Dumnezeu.

Ce lucru minunat să-l vedem pe Iov rugându-se pentru prietenii săi fără niciun resentiment și fără a încerca să se răzbune în vreun fel, ci purtându-i înaintea lui Dumnezeu și mijlocind pentru ei! Nu cred că există vreun lucru mai contrar duhului creștin decât o inimă neiertătoare, plină de resentimente. Cât de frumos este deci răspunsul lui Iov, iar Dumnezeu îi onorează rugăciunea și îi iartă pe acești oameni!

Nu trebuie să așteptăm ca cei care ne-au greșit să vină și să-și ceară iertare. Putem aduce toată situația înaintea tronului de har și ne putem ruga pentru ei. Trebuie să mijlocim înaintea Domnului pentru ei, să lăsăm toată povara înaintea Lui și să găsim astfel ușurare, har pentru a ierta, îndurare și pace.

B. Prigge

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cei care-L iubesc să fie ca soarele, când se arată în puterea lui.

Judecători 5.31

Răsăritul de soare

Era dimineața devreme și afară era încă întuneric. Dar începea să se lumineze, la început foarte puțin, aproape neobservat, iar apoi tot mai mult, până când deodată s-au ivit și primele raze de soare. Prima dată se vedea doar o margine, dar curând a apărut soarele în toată splendoarea lui. Apoi s-a făcut și cald – la amiază, când intensitatea devenise maximă.

Tot așa este în viața unui om care Îl iubește pe Dumnezeu. În versetul nostru nu scrie: „Cei care Îi slujesc lui Dumnezeu”, ci: „Cei care-L iubesc pe Dumnezeu”. A fost cândva și în viața voastră întuneric? Ați trăit în păcat, fără să vă pese de Dumnezeu și de voia Lui și fără să aveți siguranță cu privire la soarta veșnică? Sau poate chiar acum sunteți în felul acesta?

O astfel de stare este deosebit de periculoasă. La mine, în orice caz, s-a schimbat. Dumnezeu a început să lucreze. La început n-am înțeles mult, dar a pătruns treptat lumina în viața mea. Dumnezeu a folosit oameni care m-au îndrumat spre El. El folosește și această foaie de calendar pentru a vă vorbi.

Se părea că, pentru mine, soarele încă nu răsărise. Dar am descoperit ulterior că în mine nu era nimic curat – privindu-mă în lumina pătrunzătoare a lui Dumnezeu. În același timp am înțeles că Dumnezeu vrea să mă scoată din această mizerie și că are o soluție pentru starea mea. Când I-am recunoscut vina mea, soarele a răsărit pentru mine și primele raze au devenit vizibile. Și până astăzi este tot mai frumos, mai cald, mai clar.

Desigur, și în viața mea apar nori sau furtuni, dar harul lui Dumnezeu rămâne.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 23.14-28 · Filipeni 2.12-18

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII MULȚUMIT DE CHEMAREA TA! (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn.” (1 Corinteni 12:5)

Una dintre cele mai mari greșeli pe care le poți face în slujirea lui Dumnezeu este să te compari cu altcineva. De fapt, se spune că dacă două persoane sunt identice, una dintre ele devine inutilă! Apostolul Pavel scrie: „Sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn.” E adevărat că, fără ajutor din partea altora, nu vei deveni niciodată ceea ce poți fi, dar Dumnezeu dorește să fii îndrumat, nu clonat. El ne-a chemat pe fiecare dintre noi să ne punem darurile „în negoț”, pe parcursul vieții. De exemplu, apostolul Ioan a scos în evidență dragostea, Solomon a scos în evidență înțelepciunea… iar marele accent pus de apostolul Pavel a fost pe har, în comparație cu Legea. Nevoia este cea care determină evidențierea darului. Dacă Dumnezeu te cheamă să fii păstor sau prezbiter al unei biserici, este ca și cum ai fi un „medic generalist.” Dacă te cheamă să fii evanghelist sau învățător, El te cheamă să fii un specialist în ceea ce faci.

De ce? Deoarece „unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaşi Duh; altuia credinţa, prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaşi Duh; altuia, puterea să facă minuni; altuia, proorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor. Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte.” (1 Corinteni 12:8-11). Nu toată lumea va înțelege sau va aprecia natura chemării, sau calitatea lucrării tale. Iar acest lucru este în regulă – nu participi la un concurs de popularitate! Tu ești chemat să fii un slujitor, nu o celebritate. Dar condiția majoră a lucrării este (cum scria Pavel în 1 Corinteni 4:2) ca „fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui.”  Amin!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 49:14-26

La prima venire a Domnului, Israel nu a fost adunat (v. 5), dar ceasul acestei strângeri va suna în curând şi atunci nu numai Iuda şi Beniamin, ci şi celelalte zece seminţii, astăzi împrăştiate, îşi vor lua calea întoarcerii. Ele se vor îndrepta spre acelaşi loc, venind din toate zările, chiar şi din îndepărtata Chină. Dumnezeu a ştiut să păstreze în chip miraculos, timp de peste douăzeci de secole, unitatea lor rasială. Ce viziune glorioasă ne oferă Ierusalimul strângându-şi, în sfârşit, copiii sub aripile sale, aşa cum a dorit atât de mult Domnul Isus să o facă în vremea când Se afla aici, jos, şi ei n-au vrut (Luca 13.34)! Fiii şi fiicele lui Iacov, despărţiţi atâta timp, se vor recunoaşte şi bucura împreună, ca la o reuniune de familie de mari proporţii: aceasta va fi împlinirea profetică a Psalmului 133.

De la această scenă pământească, gândurile ne poartă spre măreaţa întâlnire cerească. Dintre toţi răscumpăraţii Domnului, pe care Hristos i-a primit de la Tatăl, nu va lipsi niciunul. Fiecare oaie este de acum la adăpost în mâna Lui şi are numele înscris pe palmele acestor mâini care au fost străpunse (v. 16; Ioan 10.28; 17.12). Captivii omului „tare„ au fost eliberaţi pentru totdeauna prin victoria de la cruce (v. 25; Luca 11.21,22).