Mana Zilnica

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu vă lipsește niciun dar al harului, așteptând descoperirea Domnului nostru Isus Hristos.

1 Corinteni 1.7

Darurile de har și venirea lui Hristos (1)

Aceasta este o declarație extraordinară cu privire la darurile generoase ale lui Dumnezeu pentru cei ai Săi: „Nu vă lipsește niciun dar”. Exista vreun dar pe care ei să nu-l fi avut? Prin harul lui Dumnezeu, prin puterea Duhului Sfânt care împarte fiecăruia așa cum El vrea (1 Corinteni 12.11) și potrivit cu măsura credinței pe care Dumnezeu a împărțit-o fiecăruia (Romani 12.3), corintenii nu duceau lipsă de niciun dar. Acesta era rezultatul fericit al evangheliei lui Hristos, care fusese proclamată în mijlocul lor, iar ei fuseseră în orice privință „îmbogățiți în El” (1 Corinteni 1.5). Vedem aici gândul lui Dumnezeu și lucrarea Duhului Sfânt în a da daruri fiecărui credincios, pentru zidirea Trupului lui Hristos.

Este apoi adăugat: „așteptând descoperirea Domnului nostru Isus Hristos”. Faptul că aceste două lucruri sunt puse împreună ne arată că, în această perioadă, așteptăm descoperirea Domnului nostru Isus Hristos, timp în care tuturor mădularelor Trupului Său le sunt date daruri de har prin Duhul Sfânt. Darurile sunt date în mod specific pentru această perioadă de așteptare și, în timp ce așteptăm venirea lui Hristos, aceste daruri trebuie folosite pentru scopul în care ne-au fost date: pentru zidirea Trupului.

Doar o viață cu adevărat sfințită pentru Hristos va produce efectul deplin al acestor daruri în fiecare mădular al Trupului Său (2 Timotei 2.20,21). De ce există atât de multă slăbiciune? De ce, mai cu seamă în adunările mici, avem impresia că sunt atât de multe nevoi și că sunt atât de multe lucruri care lipsesc? Poate dintr-o lipsă de devotament față de Domnul Isus? Starea căldicică are întotdeauna ca rezultat nefolosirea și nedezvoltarea darurilor. Chiar dacă o adunare este formată doar din câțiva frați și surori, dacă inimile lor sunt pline de dragoste pentru Hristos și dacă sunt sfințiți și folositori Stăpânului lor (2 Timotei 2.21), vor fi produse rezultate frumoase pentru zidirea Trupului lui Hristos.

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ei rătăceau prin pustie, umblau pe căi neumblate și nu găseau nicio cetate unde să poată locui. Sufereau de foame și de sete; sufletul lor se simțea sfârșit în ei.

Psalmul 107.4,5

Biblia mi-a schimbat viața (1)

Denis povestește:

„Când eram de 16 ani, viața îmi părea lipsită de sens. Eram atât de deprimat, încât nu mai doream să trăiesc. Din cercul de prieteni mă retrăsesem cu mulți ani înainte și păstrasem doar câteva contacte, strict necesare. Oarecum «funcționam»! Cărțile îmi ofereau posibilitatea să mă retrag și nu dădeam nimic de bănuit nimănui în legătură cu starea mea. Astfel, citeam aproape tot ce prindeam în mână: volume de aventură și polițiste, romane de dragoste, cărți horror – de toate.

Aveam de ani de zile și o Biblie, pe care nu mai știam de unde o primisem. Ea stătea încă necitită pe raftul de cărți. Dar într-o zi n-am mai avut cărți de citit, în afară de această Biblie, așa că m-am apucat de ea.

Am început cu Matei 1, cu acele liste genealogice care mi s-au părut puțin seci. Câteva nume le cunoșteam de la orele de religie din școală: Moise, David, Avraam. Totuși, am citit mai departe, întreg Noul Testament, apoi Psalmii și Proverbele.

Citind Noul Testament, am simțit că întreaga carte îmi vorbește. De aceea nu m-am oprit doar asupra unor versete anume. Astfel, am citit Biblia încă o dată.”

Citirea Bibliei: 2 Samuel 15.13-29 · 2 Tesaloniceni 2.1-12

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII CURAJOS! (1) – Fundația S.E.E.R. România

„…trântiți jos, dar nu omorâţi.” (2 Corinteni 4:9)

Oamenii puternici sunt asemenea copacilor care se pleacă sub bătaia vântului… Ei dobândesc tărie prin adversități, pentru că știu și au grijă să facă următoarele cinci lucruri:

1) Să-și păstreze relațiile. Înțeleptul Solomon a spus: „Mai bine doi decât unul… Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul…” (Eclesiastul 4:9-10). După ce fiul ei a fost ucis, o mamă a format un grup din persoane îndoliate, pentru a-i uni și a-i mângâia. „Ne-am salvat unii pe alții”, a spus ea.

2) Să-și monitorizeze propria vorbire. Ai grijă cum gestionezi situația în care te găsești. Și când te surprinzi că vorbești negativist, reformulează lucrurile în lumina Scripturii. Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Cuvântul este… în gura ta… Şi cuvântul acesta este cuvântul credinţei…” (vezi Romani 10:8) și „Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii…” (Proverbele 18:21). În loc să te bălăcești în teamă și mânie, și să te văicărești, mai bine concentrează-te pe ceea ce poți controla: cuvintele pe care le rostești!

3) Să evoce momentele plăcute ale vieții. Solomon a zis: „O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele.” (Proverbele 17:22). Când Donna Goldman a fost diagnosticată cu scleroză multiplă, ea a continuat să predea. „Îi las pe copii să se joace cu bastoanele mele… câtă vreme nu le folosesc pe post de arme!” a glumit ea. Și pe plăcuța cu numărul de înmatriculare a mașinii sale, scrie așa: „Ridică-te!”

4) Să răsplătească. Dumnezeu „ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!” (2 Corinteni 1:4). Renee Weinhouse, care a supraviețuit unui limfom în stadiul IV (cancer limfatic), și care conduce un grup de sprijin, spunea: „Nimic nu mă face mai fericită decât să redau speranță unui pacient!”

5) Să aibă grijă de ei înșiși. Dieta sănătoasă și mișcarea regulată ajută la repararea acelor zone ale creierului susceptibile de stres. Când soțul Deborei Robinson a dezvoltat boala Alzheimer, ea a înțeles următorul lucru: „Dacă aveam să fiu bună de dragul lui, trebuia să fiu bună și de dragul meu!” Așadar, ai grijă de tine!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Matei 8:1-17

Serviciul dragostei şi cel al dreptăţii Domnului sunt cele care iau acum locul învăţăturilor Sale. Pentru început, suntem martorii a trei vindecări. Leprosul din v. 12 cunoştea puterea lui Isus, dar se îndoia de dragostea Lui: „Dacă vrei, poţi„. Isus voia şi l-a vindecat (Osea 11.3 sf.).

Centurionul din Capernaum s-a apropiat condus nu numai de sentimentul autorităţii atotputerniciei Domnului, ci şi de cel al propriei nevrednicii: „numai rosteşte un cuvânt…” Această credinţă nemaiîntâlnită L-a mirat şi L-a bucurat pe Domnul Isus. El a dat-o drept exemplu celor care-L urmau, dar ea ne umileşte totodată şi pe noi.

Este nevoie ca Învăţătorul să lucreze deopotrivă şi în familiile alor Săi: El o vindecă pe soacra ucenicului Petru.

Isus nu S-a ocupat de bolnavi în felul medicilor care consultă, care pun un diagnostic, prescriu un tratament, îşi încasează onorariul şi pleacă. El nu S-a mulţumit numai să vindece, ci „suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui„ (Isaia 53.4), mergând până la sursa lor, care este păcatul. El le-a simţit toate poverile, toate amărăciunile (Ioan 11.35). O asemenea compasiune este mult mai de preţ decât eliberarea propriu-zisă şi aceasta este ceea ce experimentează mulţi credincioşi prin bolile lor.

DOMNUL ESTE APROAPE

Cine este cel care condamnă? Hristos este Cel care a murit și, mai mult, a și fost înviat, Cel care și este la dreapta lui Dumnezeu, Cel care și mijlocește pentru noi.

Romani 8.34

Hristos, la dreapta lui Dumnezeu (7)

Romani 8 este un capitol minunat. Așa cum s-a spus deseori, începe cu „nicio condamnare” și se încheie cu nicio despărțire de dragostea lui Dumnezeu. În ultima parte a capitolului găsim expresia „pentru noi” repetată de trei ori.

În primul rând, ni se spune că Dumnezeu este „pentru noi” (versetul 31). Iar dacă El este pentru noi, cine și ce poate fi împotriva noastră?

În al doilea rând, citim că El L-a dat pe Fiul Său „pentru noi” (versetul 32). În capitolul 4.25 vedem că El a fost dat pentru nelegiuirile noastre. Aici se spune că a fost dat pentru noi. Iar dacă El L-a dat pe Fiul Său, cum nu ne va da, împreună cu El, toate?

În al treilea rând, citim că Hristos, aflat la dreapta lui Dumnezeu, mijlocește „pentru noi” (versetul 34). Într-o notă triumfală, după ce planul lui Dumnezeu pentru cei ai Săi a fost prezentat în versetele 28-30, sunt puse câteva întrebări. Cine poate aduce vreo acuzație împotriva aleșilor lui Dumnezeu, sau cine îi va condamna? Răspunsul implicit este că nimeni, fiindcă Hristos, care a purtat păcatele noastre, care a suferit pedeapsa în locul nostru, nu numai că a fost înviat dintre cei morți, ci este așezat în locul suprem al autorității, la dreapta lui Dumnezeu. Aflat într-un astfel de loc, El nu-i uită pe ai Săi. Scopul lui Dumnezeu se va împlini cu siguranță. Toți cei ai Săi vor fi glorificați și vor purta chipul preaiubitului Său Fiu (versetele 29 și 30). Pe cale există însă pericole, cunoscute și necunoscute, unele dintre ele fiind enumerate la sfârșitul capitolului. Care este resursa noastră? Hristos, aflat la dreapta lui Dumnezeu, mijlocește „pentru noi”! Ce capitol minunat! Scopul lui Dumnezeu este pentru noi; Duhul care locuiește în noi mijlocește pentru noi; Hristos Însuși, aflat la dreapta lui Dumnezeu, mijlocește tot pentru noi. Ce siguranță de neclintit! Să prindem curaj! Dumnezeu este pentru noi!

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu. Eu Te-am preamărit pe pământ, am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac. Și acum, Tată, preamărește-Mă la Tine Însuți cu slava pe care o aveam cu Tine înainte de a fi lumea.

Ioan 17.3-5

Gânduri cu privire la Ioan 17

Tatăl urma să fie proslăvit și prin viața veșnică pe care Fiul o va dărui acelora care cred în El.

Ce este viața veșnică? Este natura divină pe care cei care cred o primesc prin nașterea din nou și care le dă posibilitatea să-L cunoască pe Dumnezeu Tatăl și pe Fiul Său Isus Hristos și să se bucure de părtășia cu ei.

Credincioșii Vechiului Testament nu cunoșteau viața veșnică, pentru că atunci ea încă nu era descoperită. Noi o avem în Fiul; El Însuși este viața noastră. Ce binecuvântare cerească!

Mulți și-au făcut diverse păreri despre Dumnezeu și au ajuns la concluzii greșite, pentru că au pornit greșit: de la natura păcătoasă a omului. De când a venit Hristos, nimeni nu mai trebuie să-și facă o idee greșită despre Dumnezeu. „Omul din cer” L-a proslăvit în mod desăvârșit pe Tatăl și a împlinit la cruce lucrarea de ispășire.

Pe această temelie L-a rugat Domnul Isus pe Tatăl să-L preamărească. Niciun om nu ar fi putut să exprime o asemenea cerere, ci numai El. Pentru noi ar fi o aroganță să tânjim să fim glorificați de Tatăl. Aceasta putea să o ceară numai unicul Fiu, care Se află în sânul Tatălui. El urma să Se întoarcă în cer ca Om și să rămână acolo tot ca Om. El este acum acolo proslăvit cu gloria Sa veșnică.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 13.1-39 · 1 Tesaloniceni 5.12-28

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU DOREȘTE SĂ REUȘEȘTI (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine, şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău.” (3 Ioan 2)

Domnul Isus a lansat și următorul avertisment: „ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul?” (Marcu 8:36). Iar cu altă ocazie, le-a spus și pilda cu omul bogat care a murit și a ajuns în iad, în timp ce săracul care trăia din mila bogatului a ajuns în rai. Concluzie: nimic nu este mai important decât mântuirea! Însă Dumnezeu are un plan pentru viața ta, iar El dorește să reușești în viață.

Apostolul Ioan scria: „doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine, şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău.” Să remarcăm expresia „toate lucrurile” – asta include sănătatea, starea ta mentală și emoțională, familia și relațiile, cariera și banii. „Toate lucrurile” înseamnă chiar așa: toate lucrurile! Nu există niciun domeniu din viața ta de care Dumnezeu să nu fie interesat, sau în care să nu se implice atunci când Îl cauți, când asculți de El, și când Îl slăvești. Încă din Vechiul Testament, El ne-a spus: „Să păziţi dar, cuvintele legământului acestuia, şi să le împliniţi, ca să izbutiţi în tot ce veţi face.” (Deuteronomul 29:9). Iar în Noul Testament, Domnul Isus a spus: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:33).

Te-ai implicat trup și suflet în succesul copiilor tăi? Când ei izbutesc în viață, nu sărbătorești oare și tu împreună cu ei? Ei bine, în calitate de copil răscumpărat al lui Dumnezeu, Tatăl tău ceresc a investit în succesul tău, și Se bucură să îl sărbătorească împreună cu tine. Așa că, și azi: roagă-te și încrede-te în Dumnezeu pentru a reuși în toate demersurile tale!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Matei 6:19-34

Ochiul simplu este acela care nu se îndreaptă decât spre un singur obiect. Pentru credincios, acest obiect este „comoara„ lui: Domnul Hristos. Noi Îl contemplăm „cu faţa descoperită”
în Cuvânt şi această viziune ne luminează tot lăuntrul nostru (citiţi 2 Corinteni 3.18 şi 4.6-7). Inima noastră nu poate fi în acelaşi timp şi în cer şi pe pământ. A îndrăgi o comoară cerească şi, în acelaşi timp, a aduna bunuri pentru pământ sunt, prin urmare, două ocupaţii absolut incompatibile. Tot astfel, este imposibil să slujim mai mult decât unui singur stăpân (v. 24); dacă vom încerca, vom constata că poruncile primite sunt adesea contradictorii.

Renunţând însă la Mamona (la „bogăţii” vezi Luca 16.13), nu cumva ne expunem privaţiunilor, riscând să fim lipsiţi de ceea ce ne este necesar în clipa de faţă? Domnul ne avertizează cu privire la această scuză rea. „De aceea, vă spun: Nu vă îngrijoraţi…” (v. 25). Să deschidem ochii, după cum ne invită Domnul Isus, şi să observăm în creaţie mărturiile nenumărate cu privire la grija plină de afecţiune şi de bunătate a Tatălui ceresc îndreptată spre cele mărunte: flori, păsări… (comp. cu Psalmul 147.9).

Nu, Dumnezeu nu va rămâne niciodată dator faţă de cei care vor pune interesele Sale pe primul plan în viaţa lor, faţă de cei care-L vor alege pe El (Luca 10.42). Dar trebuie să începem cu aceasta.

DOMNUL ESTE APROAPE

Avraam s-a apropiat și a zis: „Vei nimici Tu și pe cel drept cu cel rău?”. … Și Domnul i-a zis: „Dacă voi găsi în Sodoma cincizeci de oameni drepți în cetate, atunci voi cruța tot locul pentru aceștia”.

Geneza 18.23,26

Acest pasaj uimitor descrie conversația lui Avraam cu Dumnezeu, când el mijlocea pentru cetatea Sodomei. Oamenii din Sodoma meritau cu siguranță judecata Lui, din cauza mândriei, lăcomiei și a depravării lor. Avraam însă știa că nepotul său Lot, un om drept, locuia acolo. Cu îndrăzneală și umilință, el a pledat înaintea lui Dumnezeu pentru ca El să cruțe cetatea, datorită celor drepți. Pledoaria lui a continuat până când Dumnezeu a fost de acord să nu distrugă Sodoma, dacă se aflau în ea zece oameni drepți.

În realitate, câți oameni drepți se aflau acolo? Nu zece, ci unul singur! Nici măcar familia lui Lot n-a arătat respect față de atenționările lui Dumnezeu, nici față de căile Lui. Dumnezeu a trebuit să șteargă cetatea de pe fața pământului, fiindcă nici măcar rugăciunea îndrăzneață a lui Avraam nu putuse anticipa o stare atât de detestabilă a ei.

Să privim însă cum strălucește îndurarea lui Dumnezeu, chiar și atunci când El exercită judecata! Îngerii au venit la Lot pentru a-l atenționa cu privire la nimicirea care avea să vină, oferindu-i timp să-și salveze familia. Pe când el încă ezita, ei l-au apucat de mână, pe el, pe soția și pe fiicele sale, „Domnul fiind îndurător față de el”, și i-au scos afară din cetate (Geneza 19.16). Când Lot a cerut să se refugieze într-o cetate mică din vecinătate, unul dintre îngeri i-a îngăduit și a adăugat: „Grăbește-te, scapă acolo, pentru că nu pot face nimic până nu vei ajunge acolo” (Geneza 19.22).

Avraam îndrăznise să mijlocească pentru Sodoma doar în termeni generali. Deși Dumnezeu nu găsise zece oameni drepți în acea cetate nelegiuită, îndurarea Sa a depășit cu mult cererea lui Avraam. Sodoma avea să fie nimicită, însă Dumnezeu n-avea să-l uite pe Lot. Judecătorul întregului pământ avea cu siguranță să judece drept. Dacă El a judecat Sodoma și, în același timp, l-a salvat pe Lot, înseamnă că „Domnul știe să-i salveze din încercare pe cei evlavioși” (2 Petru 2.6-9).

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dobândește înțelepciune, dobândește pricepere; nu uita cuvintele gurii mele și nu te abate de la ele.

Proverbe 4.5

Vorbe înțelepte

• Sfaturile sunt ca ciupercile: cresc peste tot, dar cele rele îți pot fi fatale.

• Dacă nu ar exista boli, nu am ști ce înseamnă sănătatea.

• Să nu te oprești niciodată din a-ți pune întrebări, curiozitatea stă la baza experienței.

• Este mai bine să poți explica cu puține cuvinte mult, decât cu multe cuvinte puțin.

• Fericirea din viața ta depinde de calitatea gândurilor tale.

• Dacă vrei să fii dezamăgit, privește la oameni; dacă vrei să fii descurajat, privește la tine însuți; dacă vrei să fii încurajat, privește la Mântuitorul.

• Dacă nu poți spune ceva bun despre prietenii tăi, înseamnă că te-ai împrietenit cu cine nu trebuia.

• O prietenie, cu cât se consolidează mai încet, cu atât rămâne mai stabilă.

• Fiecare mormânt ne arată cât de scurtă și de efemeră este viața noastră.

• Doar cel ce crede în victorie poate învinge.

• Considerați întristările voastre ca umbrele binecuvântărilor ce urmează să vină.

• Cine vrea să meargă pe două căi deodată, nu va găsi nici una.

• Interesele comune duc la unitate.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 12.1-31 · 1 Tesaloniceni 5.1-11

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU DOREȘTE SĂ REUȘEȘTI (1) – Fundația S.E.E.R. România

„…toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:33)

Unii oameni cred că singurul scop al lui Dumnezeu este să le mântuiască sufletele, să-i ajute să fie cât se poate de morali și de maturi spiritual, și într-o zi să-i ia în cer ca să locuiască cu El! Într-un fel, așa este… Dar există și ceva neadevăr aici: acela că Dumnezeu nu este interesat de locul tău de muncă, de sănătatea ta, de relațiile tale, de finanțele tale sau de visele și de țelurile tale – pentru că acestea sunt lucruri carnale, lumești, trecătoare. Când gândim astfel, noi ignorăm toate promisiunile pe care le citim în Biblie… și de aceea, când ne rugăm, credem că singurul lucru pe care dorește Dumnezeu să-l facă este să ne ajute să devenim sfinți – deci tot mai duhovnicești.

Să ne uităm în Scriptură și să vedem ce spune Dumnezeu despre asta; dacă punem alături Iosua 1:8; Isaia 48:17 și 3 Ioan 2 rezultă următoarele: „Vei izbândi în toate lucrările tale… te învăț ce este de folos și te călăuzesc pe calea pe care trebuie să mergi… doresc ca toate lucrurile tale să-ți meargă bine și sănătatea ta să sporească tot așa cum sporește sufletul tău.”

Susținând că Dumnezeu nu ar fi implicat în succesul tău sau în siguranța ta financiară, tu contrazici Cuvântul Său. Dar în consecință te pui într-o postură delicată, pentru că te faci singura sursă a succesului tău, și Biblia numește acest lucru – mândrie! Domnul Isus ne-a dat următoarea învățătură: „Nu vă îngrijoraţi, deci, zicând: „Ce vom mânca?” Sau: „Ce vom bea?” Sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?” Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:31-33).

Așadar, trebuie să înțelegi că: Dumnezeu dorește să reușești în viață, cu motivații și pe căi corecte, și El e gata să te ajute să ai tot ce-ți trebuie pentru asta!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Matei 6:1-18

Milosteniile (v. 1-4), rugăciunile (v. 5-15) şi posturile (v. 16-18) sunt trei manifestări principale prin care oamenii cred că se achită de „îndatoririle lor religioase”. Când acestea sunt făcute într-un mod care atrage atenţia altora, aprecierea pe care o primesc ţine deja loc de răsplată (Ioan 5.44). Vai, cât de vicleană este inima omului şi cum se foloseşte ea şi de lucrurile cele mai bune pentru a se îngâmfa! Darurile cele mai generoase, când sunt făcute la vedere, pot fi însoţite de cel mai crunt egoism; pe chipul nostru afişăm mâhnirea (regretul, căinţa), … iar în adâncul inimii ascundem mulţumirea de sine.

Domnul ne învaţă cum să ne rugăm. Rugăciunea nu este nicidecum un act merituos, ci o umilă prezentare a nevoilor noastre înaintea Tatălui ceresc, în taina cămăruţei noastre. Nu devin oare prea adesea rugăciunile noastre fraze negândite şi repetări obositoare? (vezi Eclesiastul 5.2). Până şi această frumoasă rugăciune pe care Domnul le-a dat-o ca învăţătură ucenicilor Săi (v. 9-13), atât de bine adaptată necesităţilor momentului, a devenit pentru mulţi o repetiţie zadarnică. Copilul lui Dumnezeu are privilegii pe care israelitul nu le avea: poate să se apropie în orice vreme, prin Duhul, de tronul harului, în Numele Domnului Isus. Folosim noi din plin acest privilegiu?

DOMNUL ESTE APROAPE

Leviții au părăsit împrejurimile lor și stăpânirile lor și au venit în Iuda și la Ierusalim, pentru că Ieroboam și fiii săi îi îndepărtaseră din slujba preoției Domnului … Și, după ei, din toate semințiile lui Israel, aceia care își puneau inima să-L caute pe Domnul Dumnezeul lui Israel au venit la Ierusalim să jertfească Domnului Dumnezeului părinților lor. Și ei au întărit împărăția lui Iuda și au făcut tare pe Roboam, fiul lui Solomon, trei ani: pentru că trei ani au umblat în calea lui David și a lui Solomon.

2 Cronici 11.14,16,17

Leviții (20) – Părăsirea stăpânirilor lor

Cu sute de ani mai înainte, când Iosua împărțise țara Canaanului semințiilor lui Israel, leviții, incluzându-i și pe preoți, primiseră patruzeci și opt de cetăți, date din moștenirea celorlalte seminții. În stăpânirea lor intra și un teritoriu în jurul fiecărei cetăți, pentru vitele lor. Dumnezeu îi integrase astfel pe acești slujitori ai Săi în mijlocul întregii națiuni, împlinind profeția făcută de Iacov la sfârșitul vieții sale, anume că Levi avea să fie împărțit în Iacov și împrăștiat în Israel.

Ieroboam făcuse doi viței de aur și pusese bazele unei religii pervertite. Procedând astfel, el îi lepădase pe slujitorii lui Dumnezeu și își așezase preoți aleși de el, pentru a sluji idolilor pe care îi făcuse.

Leviții au părăsit acum cetățile și stăpânirile date de Domnul și au venit în Iuda și la Ierusalim. Ei au fost gata să renunțe la tot ceea ce Dumnezeu le dăduse, pentru a-I rămâne credincioși. El însemna pentru ei mai mult decât lucrurile pe care le primiseră din partea Sa. Această atitudine a fost un exemplu pentru toți aceia din restul poporului care își puseseră inimile să-L caute pe Domnul. Au venit și ei la Ierusalim, pentru a jertfi Domnului Dumnezeului părinților lor, întărind astfel împărăția lui Iuda.

Cum stau lucrurile cu noi? Oamenii au adăugat multe lucruri la ceea ce Biblia arată că Dumnezeu dorește pentru cei ai Săi. Suntem gata să sacrificăm din lucrurile pe care Dăruitorul ni le-a dat, pentru a-I rămâne credincioși? Sunt credincioșia și ascultarea mai importante decât lucrurile pe care El ni le-a dăruit?

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus … le-a zis: Eu sunt Lumina lumii. Cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.

Ioan 8.12

Ateul, în întuneric – orbul, în lumină

Un predicator a prezentat sub cerul liber vestea bună despre Isus Hristos.

La sfârșit, când acesta a terminat de vorbit, un bărbat s-a adresat mulțimii adunate: „Ați auzit ce a spus predicatorul. Dar eu nu cred niciun cuvânt spus de acesta. Eu cred numai ceea ce văd. Nu cred nici în iad, nici în judecată și nici în Dumnezeu. În toată viața mea nu am văzut așa ceva și deci nu cred în ele”.

Atunci un ascultător a luat cuvântul și a zis: „Mi s-a spus că nu departe de aici curge un pârâu. Dar nu este adevărat; acolo nu este nimic. Mi s-a spus, de asemenea, că aici cresc pomi, iar acolo, în spate, iarbă; dar nici acest lucru nu este adevărat. Mi s-a spus că aici ar fi mulți oameni; dar nici aceasta nu-i adevărat. Acum poate vă gândiți că mi-am pierdut mințile. Dar, în realitate, nu spun altceva decât ce a spus antevorbitorul meu. Eu m-am născut orb; niciodată n-am văzut cum arată un râu, un pom, iarba și nici oamenii. Așadar, dacă spun că toate acestea nu există pentru că nu le văd, dovedesc prin aceasta că sunt orb”.

Orbul i-a spus apoi ateului: „Cu cât vorbiți mai mult despre necredința dumneavoastră, cu atât mai mult vă arătați orbirea. Nu vedeți nimic divin, pentru că sunteți orb spiritual”.

Prin aceste puține cuvinte, orbul i-a pus pe gânduri pe ascultători, iar ateul a tăcut.

Domnul Isus Hristos spune: „Eu am venit în lumea aceasta … ca cei care nu văd să vadă” (Ioan 9.39). Numai Domnul Isus poate să facă pe cineva să vadă, pentru că El este adevărata Lumină.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 11.1-27 · 1 Tesaloniceni 4.13-18

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SCHIMBĂ-ȚI ATITUDINEA! – Fundația S.E.E.R. România

„…să vă înnoiți în duhul minţii voastre…” (Efeseni 4:23)

Putem învăța multe lucruri despre importanța unei atitudini bune, dacă ne uităm în istoria poporului Israel. Se estimează că aproximativ 1,5 milioane de israeliți au ieșit din Egipt. Dumnezeu i-a scăpat din robie și i-a condus în Țara Promisă. Călătoria ar fi trebuit să dureze cam unsprezece zile, dar de fapt a durat patruzeci de ani. De ce? Pentru că au ajuns să se plângă în mod constant cu privire la orice. S-au plâns de mâncarea pe care le-a dat-o Dumnezeu, din cer, în fiecare zi. Și de fiecare dată când se confruntau cu o situație dificilă, erau gata să renunțe și să se întoarcă înapoi în Egipt – înapoi în robie. Ceea ce este uluitor este faptul că din cei 1,5 milioane de oameni care au părăsit Egiptul, numai două persoane din grupul inițial au ajuns în Țara Pomisă.

Și astăzi există numeroși creștini care au scăpat din „Egipt” (adică, din vechea lor viață de robie a păcatului), credincioși care așteaptă mereu să ajungă în Țara Promisă… și cu toate acestea ajung să pribegească prin pustiu întreaga lor viață, confruntându-se cu aceleași vechi probleme și împotriviri. Nu cumva ești unul dintre ei? Ai impresia că te învârți în jurul aceluiași munte de prea multă vreme? (vezi Deuteronomul 2:3). Dacă este așa, iată care este urgența pentru tine: „să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare, şi să vă înnoiți în duhul minţii voastre, şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.” (Efeseni 4:22-24).

Cu alte cuvinte – schimbă-ți atitudinea!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Matei 5:31-48

Cel care vorbeşte aici „să nu uităm” este Mesia, Împăratul lui Israel. Învăţătura Lui a fost numită Carta sau Constituţia Împărăţiei, pentru că ea enunţă condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească supuşii. Câtă deosebire între aceasta şi constituţiile naţiunilor de pe pământ! În timp ce codurile de legi ale oamenilor au la bază apărarea drepturilor persoanei şi regula egoistă: „Fiecare pentru el!”, învăţătura Domnului Isus stabileşte nu numai principiile non-violenţei, ci pune bazele iubirii, ale smereniei şi ale renunţării, principii total străine de spiritul acestei lumi! Mulţi cred că asemenea principii nu pot fi aplicate pe pământul pe care trăim. Oare creştinii care le respectă ad-litteram vor fi ei victimele fără apărare ale abuzurilor de tot felul? Să fim siguri că Dumnezeu va şti să-i protejeze. În plus, un asemenea comportament va putea fi o mărturie puternică pentru cei care vor dori să-i facă rău credinciosului, reuşind chiar să-l motiveze să se întoarcă la Dumnezeu.

Versetele 38-48 ne umilesc şi totodată ne mustră. Cât de departe suntem noi de Cel despre care ne vorbesc 1 Petru 2.22,23; Iacov 5.6 şi atâtea alte pasaje…! Ceea ce-i conferea autoritate învăţăturii Domnului era tocmai faptul că El făcea ceea ce îi învăţa pe alţii (7.29).

DOMNUL ESTE APROAPE

El îi face pe cei smeriți să umble în dreptate și îi învață pe cei smeriți calea Sa.

Psalmul 25.9

Psalmistul și-a mărturisit păcatele, însă, înțelegând că Dumnezeu este bun și drept, are încrederea că El îl va învăța calea Sa chiar și pe cel păcătos (versetele 7 și 8). Cât de des ratăm călăuzirea și învățătura Domnului, din cauza trufiei și neghiobiei noastre! Recunoașterea păcatului însă, precum și experimentarea bunătății lui Dumnezeu, acestea conduc la un duh de smerenie, care dobândește călăuzirea Domnului, precum și lumina Lui cu privire la deosebirea dintre rău și bine.

Mai mult, fiecare pas pe care îl facem pe calea Domnului va fi marcat de îndurare și va fi potrivit cu adevărul. Aceasta este calea celor care ascultă de Cuvânt, care „păzesc legământul Său și mărturiile Sale” (versetul 10).

Înțelegând îndurarea și adevărul Domnului, sufletul se poate deschide în întregime pentru Dumnezeu. El nu caută scuze, nici nu-și minimalizează păcatele; din contră, el spune: „Îmi vei ierta nelegiuirea, pentru că este mare” (versetul 11). Carnea va căuta întotdeauna să scuze păcatul și să spună: «Îmi vei ierta nelegiuirea, pentru că este mică». Doar cunoașterea faptului că există har pentru iertarea tuturor păcatelor, oricât de mari, ne va face să recunoaștem mărimea păcatelor noastre.

Recunoașterea păcatului și experimentarea bunătății lui Dumnezeu conduc nu numai la smerenie, ci și la teama de Dumnezeu. Un om temător de Dumnezeu este unul care umblă conștient de faptul că se află în prezența lui Dumnezeu și care își recunoaște responsabilitatea înaintea Lui. Un astfel de om nu numai că va avea puterea morală de a discerne între bine și rău, dar va putea de asemenea să distingă calea pe care Dumnezeu a trasat-o pentru ai Săi, în mijlocul întunericului și confuziei prezente. Taina Domnului este cu cei care se tem de El (versetele 12-14). Acestora le dăruiește El cunoașterea gândului Său. Ei vor vedea clar că Dumnezeu a promis binecuvântarea pentru ai Săi, promisiune care va fi în mod sigur împlinită, oricât de grele ar fi zilele în care ei trăiesc și oricâtă confuzie și împotrivire ar fi în jurul lor.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cereți și vi se va da!
Și fiți recunoscători!

Luca 11.9; Coloseni 3.15

Cereri și mulțumiri

Ce privilegiu măreț avem că ne putem ruga Dumnezeului și Tatălui nostru! Pentru El nu este prea lungă „lista noastră de rugăciuni”. El aude toate cererile noastre, chiar dacă nu le împlinește pe toate, pentru că nu ar fi bine pentru noi. Dar chiar dacă Dumnezeu nu împlinește toate cererile noastre, și nici în felul cum ne-am dori noi, El vrea și poate să ne dea pacea Sa, care ne „va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus” (Filipeni 4.7). La timpul Său, Tatăl nostru, în înțelepciunea Sa, va asculta rugăciunile noastre și ne va da ceea ce avem nevoie.

Aducând în fiecare zi înaintea lui Dumnezeu aceste rugăciuni, care sunt o listă lungă, ne cuprinde deodată gândul că am putea să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru foarte multe lucruri: pentru sănătate, pentru locul de muncă, pentru locuință, pentru salariu, pentru soț (soție), mereu alături de noi, pentru copii, că sunt sănătoși și Îi aparțin Domnului, pentru prietenii noștri, care împărtășesc aceleași convingeri ca și noi, pentru lucrarea pe care ne-a încredințat-o Domnul… și această „listă de mulțumire” devine tot mai lungă, încât poate vom avea mai mult de mulțumit, decât de cerut.

Mai presus de toate, să-I mulțumim lui Dumnezeu că L-a dat pe Fiul Său pentru noi. Deoarece El a plătit un preț așa de mare pentru a ne face copiii Săi, El nu ne va părăsi. Promisiunea Lui este absolută și este valabilă pentru toți. Dumnezeu, care nu poate să mintă, ne spune: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi” (Evrei 13.5).

Citirea Bibliei: 2 Samuel 9.1-13 · 1 Tesaloniceni 4.1-8

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU TE BAZA PE SENTIMENTE! – Fundația S.E.E.R. România

„Inima este nespus de înşelătoare şi deznădăjduit de rea…” (Ieremia 17:9)

Toți cunoaștem destui oameni bine intenționați, dar care – atunci când îi rogi să facă ceva – nu ești sigur că vor duce lucrul la bun sfârșit. Sunt amabili, dar nu-s deloc vrednici de încredere. Și sentimentele tale sunt la fel; în cea mai mare parte a timpului nu te poți baza pe ele, pentru că nu se potrivesc cu ceea ce este mai bine pentru tine. Ele par mai interesate să-și urmeze propriul drum. De exemplu, sentimentele te pot face să fii entuziasmat în privința mersului la cumpărături, chiar dacă nu ai bani de cheltuit. Ele te ademenesc să mănânci deserturi consistente, deși tu încerci să eviți caloriile în plus. Ele te determină să stai treaz până noaptea târziu, muncind sau uitându-te la televizor, când știi că trebuie să te trezești devreme a doua zi.

Pe scurt, sentimentele sunt schimbătoare. Ele se schimbă ca vântul. Cu toate acestea, e uimitor câtă putere le acordăm asupra vieților noastre. În calitate de credincioși, noi avem ceva mai înțelept și mai de încredere decât sentimentele noastre, și anume: Cuvântul lui Dumnezeu. Când avem sentimente puternice în legătură cu ceva, nu este întotdeauna ușor să stabilim dacă suntem, sau nu, în acord cu Dumnezeu în această privință. Profetul Ieremia ne spune: „Inima este nespus de înşelătoare şi deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască? „Eu, Domnul, cercetez inima, şi încerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui.” (Ieremia 17:9-10). Și El o face prin Cuvântul Său, care este „mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.” (Evrei 4:12).

Așadar, dacă vrei cu adevărat să te ridici deasupra sentimentelor tale, vei lăsa Cuvântul lui Dumnezeu să fie factorul determinant în toate deciziile pe care le vei lua.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Matei 5:1-16

A-L urma pe Isus înseamnă, în primul rând, a-L asculta (Ioan 12.26), iar abia după aceasta, în noi se pot manifesta aceleaşi trăsături de caracter ca ale Lui. Aceste trăsături sunt tocmai cele pe care Domnul le explică acum ucenicilor Săi.

Ferice de cei care au o credinţă simplă (curată) şi care nu pun preţ pe propria lor înţelepciune; ferice de cei care sunt mâhniţi de răutatea lumii, fără să înceteze însă a arăta în acelaşi fel bunătatea şi mila; ferice de cei care suferă pentru Numele Domnului tot felul de nedreptăţi şi de persecuţii… Acesta nu este genul de fericire pe care şio doresc majoritatea oamenilor, departe de aşa ceva, însă pentru ca cei credincioşi să fie fericiţi este suficient ca ei să aibă aprobarea Domnului. Bucuriile împărăţiei lor le sunt rezervate.

În v. 13 şi 14 este prezentată poziţia lor actuală. Ţinându-se separat de rău, creştinul îndeplineşte pe pământ rolul sării, care împiedică stricăciunea. În acelaşi timp, el este şi lumina, având responsabilitatea de a face să strălucească trăsăturile morale ale lui Dumnezeu înaintea oamenilor şi, în primul rând, „pentru toţi cei care sunt în casă”, adică pentru familia lui. Obrocul, recipient folosit pentru a măsura, este un simbol al activităţii, iar patul (Luca 8.16), al leneviei, ambele extreme putând întuneca strălucirea pe care trebuie s-o aibă un copil al lui Dumnezeu.

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus a răspuns și i-a zis: „Oricine bea din apa aceasta va înseta din nou; dar cine va bea din apa pe care i-o voi da Eu nicidecum nu va înseta niciodată, ci apa pe care i-o voi da Eu va deveni în el izvor de apă, țâșnind spre viață eternă”. Femeia I-a zis: „Doamne, dă-mi această apă, ca să nu mai însetez și nici să nu mai vin aici să scot”.

Ioan 4.13-15

Aceste cuvinte ale Domnului sunt uimitoare și cu siguranță că nimeni nu mai vorbise vreodată în felul acesta. Sărmana femeie de la fântână, ea se gândea că Domnul îi vorbea despre apa naturală. Pentru ea devenise obositor să vină să scoată apă în fiecare zi și s-ar fi bucurat să primească o apă care ar fi scutit-o de această trudă.

Domnul însă vorbea despre o apă infinit mai minunată decât cea fizică. El îi spusese: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și Cine este Cel care-ți zice: «Dă-Mi să beau!», tu ai fi cerut de la El și ți-ar fi dat apă vie” (versetul 10). Apa este un simbol al Cuvântului lui Dumnezeu. Când Cuvântul pătrunde în suflet, prin puterea Duhului Sfânt, aduce cu el o înviorare minunată, care satisface și împrospătează sufletul. Când Domnul a terminat de vorbit femeii, inima ei a fost atât de atinsă, încât a mers la cei din cetate și le-a spus: „Veniți să vedeți un Om care mi-a spus toate câte am făcut: nu cumva Acesta este Hristosul?” (versetul 29).

Ea gustase din apa vieții, fiindcă nu numai că inima i-a fost umplută de bucurie, ci a recunoscut în Domnul Isus pe Mesia al lui Israel. Când bem din izvorul vieții, inimile ne sunt îndreptate în admirație către Fiul veșnic al lui Dumnezeu.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căutați pe Domnul cât timp se poate găsi … Omul … să se întoarcă la Domnul … care nu obosește iertând.

Isaia 55.6,7

Să ne întoarcem!

Ieri ați combătut adevărul că sunteți păcătos. Astăzi poate veți recunoaște că, deși ceva greșeli aveți, totuși om rău nu sunteți. Așa gândesc mai toți oamenii, dar Dumnezeu ne vede altfel. El ne cunoaște întreg filmul vieții și nu trece cu vederea niciun păcat, oricât de mic ar fi. Chiar și gândurile rele sunt numite de Dumnezeu păcat, iar păcatul ne desparte de Dumnezeu.

Dumnezeu este drept. Dar, pentru că ne iubește foarte mult, El ne-a pregătit o șansă. Prin Fiul Său Isus Hristos, Dumnezeu a creat o Cale unică, pe care putem să ne întoarcem la El. Dumnezeu dorește să aibă o relație vie cu noi. Numai aceasta va da vieții noastre sensul ei adevărat.

Acum două mii de ani, Dumnezeu a venit la noi pe pământ în Fiul Său Isus Hristos. El a devenit Om, dar fără păcat. Cu toate acestea, El a fost urât, disprețuit și, la sfârșit, condamnat la moartea pe cruce.

De fapt, această condamnare trebuia să fie a noastră. Dar, pentru că Isus Hristos ne iubește, El a purtat pedeapsa și Și-a dat viața pentru noi. Dumnezeu a recunoscut valoarea acestui Sacrificiu și de aceea L-a înviat pe Isus dintre cei morți. Mormântul Lui este gol. Domnul este viu! Dumnezeu vă așteaptă să veniți la El și să recunoașteți în fața Lui păcatele voastre, ca să vă facă liberi.

Deschideți-vă inima și primiți-L! Nu veți regreta niciodată! El vă oferă pace, siguranță, adevărata bucurie.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 8.1-18 · 1 Tesaloniceni 3.6-13

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCEARCĂ SĂ AI AȘTEPTĂRI REALISTE! – Fundația S.E.E.R. România

„Toţi greşim în multe feluri…” (Iacov 3:2)

Este lăudabil că te strădui să dai tot ce ai mai bun în ceea ce faci, dar totodată trebuie să ai și așteptări realiste. În viață nu e totul alb sau negru; există și multe nuanțe de gri. Nu poate fi totul perfect, tot timpul, și nu totul e îngrozitor tot timpul. Decizia de-a sări peste o ședință sau un eveniment social, din cauză că ai întârziat cinci minute sau pentru că ai un coș pe față, ori anularea unei excursii din cauza unui avion care întârzie, sau sentimentul că ești o persoană îngrozitoare, din cauza unei greșeli inocente, se etichetează adesea a fi comportament „polarizant.” Toate acestea duc la frustrare și negativism.

Pentru a-ți păstra bucuria în viață, trebuie să accepți că nu vei fi perfect tot timpul, la fel nici oamenii sau lucrurile din jurul tău. Când aștepți perfecțiunea de la viață, ai tendința să aștepți același lucru de la ceilalți. Și modul acesta de gândire nerealist, nu numai că merge mână în mână cu o mare dezamăgire când așteptările tale nu se împlinesc, dar pune și o presiune foarte mare pe oamenii pe care îi iubești… și în cele din urmă poate distruge relațiile. Tu trebuie să-i lași pe oameni în pace și să încetezi să mai pretinzi de la ei ceva, dacă nu au capacitatea să-ți ofere.

Apostolul Iacov a spus că toți greșim, cădem și îi jignim pe alții în multe feluri. Așadar, dacă toți facem greșeli – și chiar așa este – învață să accepți că asta face parte din experiența umană… și relaxează-te! Întrebare: crezi că ar trebui să fii mai îngăduitor cu „domeniile imperfecte” din propria ta viață și cu „domeniile imperfecte” ale altora? Și înainte de a da un răspuns, gândește-te la acest verset (1 Corinteni 13:4): „Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate…”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Matei 4:14-25

Citatul din Isaia 9.1,2 este preluat în capitolul nostru (la v. 16) cu o uşoară modificare: astfel, dacă în timpul profetului poporul încă „umbla în întuneric”, aici el „stă (în întuneric)„, avându-şi locuinţa departe de lumina lui Dumnezeu, fiind lipsit de orice curaj, fără nicio speranţă. Este exact momentul când Dumnezeu poate interveni. Cel care este Lumina poate să aducă eliberarea. El trece. La chemarea Lui, atraşi de dragostea Sa, câţiva ucenici se alipesc de El şi Îl urmează: doi de aici, doi de colo: Simon şi Andrei; Iacov şi Ioan. Pentru aceşti oameni sosise clipa decisivă, care le va schimba viaţa dintr-o dată şi pe care n-o vor uita niciodată (19.27). Da, ei îşi părăsesc îndată tatăl, corăbiile, mrejele, pentru că au găsit un Stăpân ca nimeni altul, şi promisiunea unei noi slujbe: vor deveni pescari de oameni. La timpul potrivit, Domnul îi va face pe aceştia evanghelişti şi apostoli.

Nu toţi creştinii sunt chemaţi să-şi lase îndeletnicirea cu care-şi câştigă pâinea sau să renunţe la bucuria legăturilor de familie, dar fiecare creştin a auzit într-o zi sau alta în inima lui glasul cunoscut care-i spunea: „Urmează-Mă” (8.22). Aţi răspuns voi acestei chemări?

Versetele 23 şi 24 rezumă într-un mod admirabil întreaga lucrare a dragostei Domnului Isus.

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, după el, a fost Șama, fiul lui Aghe, hararitul. Și filistenii se adunaseră în ceată și acolo era un ogor plin de linte. Și poporul fugise dinaintea filistenilor. Și el s-a așezat în mijlocul ogorului și l-a apărat și i-a bătut pe filisteni. Și Domnul a adus o mare salvare.

2 Samuel 23.11,12

Șama este unul dintre vitejii lui David, renumit pentru biruințele dobândite împotriva filistenilor. Lucrul remarcabil cu privire la el este că „s-a așezat [s-a plasat – a stat în picioare]”. Când tot poporul fugise dinaintea vrăjmașului, el a stat în picioare. Cineva ar putea spune că nu merita să-ți pui viața în pericol pentru un ogor cu linte. Șama însă a gândit altfel, fiindcă știa că toată țara fusese dată de Domnul lui Israel ca moștenire (Iosua 1.6). În acel ogor era hrană pentru poporul lui Dumnezeu. În afară de aceasta, filistenii gândiseră că merita să se lupte pentru dobândirea acelui ogor – și întotdeauna vrăjmașul dorește să cedăm chiar și cele mai neînsemnate lucruri, dacă ele sunt legate de mărturia pentru Hristos.

Ceea ce i-a întărit pe Șama și pe ceilalți viteji a fost convingerea lor că David era într-adevăr unsul Domnului și că Domnul îi dăduse împărăția. Stau lucrurile la fel cu noi? Poate că facem parte dintr-o adunare mică, unde este multă slăbiciune și unde apar nenumărate dificultăți. La fel ca în timpul lui Șama, poate că mulți au dat bir cu fugiții, dar este nevoie de un frate sau de o soră care să stea în picioare. Vrăjmașul, care este întotdeauna împotriva intereselor lui Dumnezeu în această lume, nu se va mulțumi până nu va șterge și ultima urmă de mărturie pentru El.

Pavel ne îndeamnă să stăm în picioare (Efeseni 6.13). Șama a făcut așa, însă Domnul a fost Cel care a dat biruința.

Domnul ne cere să stăm în picioare, să fim credincioși și să privim cum El ne dă biruința. Șama a considerat că merita să se lupte pentru un ogor cu linte, nu pentru că el era mai viteaz și mai luptător decât ceilalți, ci fiindcă prețuia ceea ce Dumnezeu Însuși prețuia.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.

Ioan 3.16

Prea tineri… prea ocupați… prea bătrâni… prea târziu…!

Dumnezeu ne-a întâmpinat în fiecare etapă a vieții noastre, dar acest lucru ne-a incomodat, astfel că de fiecare dată ne-am scuzat:

Acum suntem prea tineri… Și viața este o neobosită alergare după împlinire. Ne străduim cu toate mijloacele să prindem presupusa fericire. Filmul vieții se turnează, astfel că încercăm deznădăjduiți să ne găsim un rol în el. Din exterior se pare că avem totul sub control, dar în inimă totul se revoltă…

Apoi suntem prea ocupați… Și ne străduim să ne atingem țelurile. Uneori totul merge bine și putem ține pasul cu ceilalți, dar de cele mai multe ori suntem nemulțumiți. Caruselul vieții se învârte neobosit, fără să țină cont de ideile noastre. Dacă ne uităm cu atenție la viața noastră, ne întrebăm: Este aceasta totul? Parcă ceva lipsește…

Ulterior suntem prea bătrâni… Și ne-am trăit viața. Concluzia la care ajungem este că omul nu este mereu tânăr, așa cum ar dori el să se prezinte. Viața și-a lăsat amprenta și puterile slăbesc. Încă nu am găsit ceea ce ar putea face ca viața noastră să fie prețioasă; simțim că nu mai durează mult și că totul se va sfârși…

Odată va fi prea târziu… pentru a accepta oferta lui Dumnezeu! Astăzi, Dumnezeu Se adresează tuturor oamenilor! Cu toții avem nevoie de ceea ce vrea Dumnezeu să ne dea, pentru că toți suntem păcătoși! Poate veți întreba: „Eu? Păcătos?!”. — „Da, dumneavoastră!” Dumnezeu spune: „Toți au păcătuit și n-au ajuns la slava lui Dumnezeu” (Romani 3.23).

Citirea Bibliei: 2 Samuel 7.17-29 · 1 Tesaloniceni 3.1-5

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

GĂSEȘTE-ȚI LOCUL ÎN TRUPUL LUI HRISTOS (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El.” (1 Corinteni 12:18)

Ai experimentat vreodată sentimentul că ar trebui să-ți schimbi biserica pentru a găsi persoane care „seamănă mai mult cu tine?” O echipă de misionari a mers în Kenya și a fost condusă spre destinație, cu mașina, de către un grup din tribul Masai. Pe drum, turmele de antilope gnu și de zebre, care migrau laolaltă, le-au captat atenția. Escorta le-a explicat de ce acele turme mari, din specii atât de diferite, călătoreau împreună. El le-a spus că antilopele gnu au vederea slabă, dar au simțul olfactiv foarte dezvoltat, în timp ce zebrele au văzul foarte bun, dar stau rău la capitolul miros. Așadar, împreună sunt mai puțin vulnerabile în fața unui atac, deoarece tocmai diferențele dintre ele le compensează slăbiciunile.

Apostolul Pavel scrie: „Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul?” (1 Corinteni 12:17).

Versetul acesta ne amintește de zebrele și antilopele gnu, nu-i așa? Când ne înscriem într-un club, de obicei alegem să fim cu oameni care sunt mai mult sau mai puțin asemenea nouă. Dar membralitatea în „trupul lui Hristos” ne pune laolaltă cu oameni care sunt la fel de diferiți de noi, precum este mâna de picior. Și dacă aceste diferențe te pot face uneori s-o iei pe un drum greșit, aceste diferențe sunt concepute de Dumnezeu ca să beneficiezi de pe urma lor. Zebrele și antilopele nu trebuie să se împrietenească, dar supraviețuirea și izbânda lor depinde de faptul că trăiesc în bună înțelegere.

Creșterea ta spirituală nu depinde de faptul că ești de acord cu toată lumea, dar ea depinde de faptul că îi iubești suficient de mult ca să trăiești cu ei într-un mod agreabil și plăcut în fața lui Dumnezeu!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Matei 4:1-11

Îmbrăcat cu puterea Duhului Sfânt, Isus este gata să-Şi împlinească slujba; însă, ca orice slujitor al lui Dumnezeu, El trebuie mai întâi să fie pus la încercare. Astfel a avut El de-a face cu marele vrăjmaş. Pentru a-l abate pe un om al lui Dumnezeu de la calea ascultării, Satan utilizează două tactici principale: sau îi prezintă lucruri înspăimântătoare (pentru Hristos, aceasta va fi în special lupta din Ghetsimani), sau îi aşază lângă drum lucruri de dorit şi aceasta este ceea ce face diavolul aici.

Să remarcăm că, citând v. 11 şi 12 din Psalmul 91, Satan evită să adauge şi versetul următor, care face aluzie la propria sa zdrobire: „Vei păşi peste leu şi peste năpârcă, vei călca în picioare leul tânăr şi şarpele”. Năpârca este şarpele căruia Geneza 3.15 îi vestise că va avea capul zdrobit de Hristos, „sămânţa femeii”. În felul acesta, în Eden, fără a-i lipsi nimic, cel dintâi Adam a suferit o triplă
înfrângere: prin „pofta cărnii”, „pofta ochilor„
şi „trufia vieţii” (1 Ioan 2.16), în timp ce Omul desăvârşit a triumfat în pustiu asupra şarpelui celui vechi prin Cuvântul suveran al Dumnezeului Său (Psalmul 17.4). Iar „în ceea ce El Însuşi a suferit, fiind ispitit, poate (acum) să-i ajute pe cei ispitiţi” (Evrei 2.18).

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar el, fiind plin de Duh Sfânt, privind țintă spre cer, a văzut gloria lui Dumnezeu și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu; și a spus: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu”.

Fapte 7.55,56

Hristos, la dreapta lui Dumnezeu (6)

Vedem, la sfârșitul capitolului 6 din Fapte, că Ștefan a fost adus înaintea sinedriului. Conducătorii lui Israel doreau să-l judece, însă, în realitate, pozițiile s-au schimbat. Plin de Duh Sfânt, Ștefan, în capitolul 7, le demonstrează că ei întotdeauna se împotriviseră Duhului Sfânt, iar acum Îl lepădaseră pe Cel Drept, așa cum părinții lor îi lepădaseră pe Iosif și pe Moise.

Aceste cuvinte ale lui Ștefan au fost atât de puternice și de imposibil de tăgăduit, încât tot ceea ce mai-marii poporului au putut face, în furia lor, a fost să-l scoată afară și să-l omoare cu pietre.

S-a spus adesea că această reacție a lor a însemnat împlinirea parabolei pe care Domnul a rostit-o în Luca 19, unde El a spus că cetățenii acelui om de neam ales au trimis un mesaj după el, spunând: „Nu vrem ca acesta să împărățească peste noi” (versetul 14).

Calmul de care Ștefan dă dovadă în această împrejurare este remarcabil. Care a fost secretul lui? Ochii îi erau ațintiți asupra unei scene care nu făcea parte deloc din această lume. El și-a început discursul înaintea sinedriului vorbind despre Dumnezeul gloriei, iar acum Îl vede pe Isus stând în picioare la dreapta gloriei lui Dumnezeu.

De ce este Domnul aici prezentat ca stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu? Știm că El este așezat, în ce privește lucrarea de răscumpărare (Evrei 10.12). Acest lucru poate arăta faptul că El era gata să Se întoarcă pentru a-Și binecuvânta poporul pământesc, Israel, dacă ei L-ar fi primit ca pe Hristosul înălțat (Fapte 3.19-21). Sau, de asemenea, faptul că El era în picioare ar putea arăta că era gata să-L primească la Sine pe Ștefan, care în curând avea să fie martirizat. Ștefan, ca și Domnul său, a fost lepădat pe pământ, însă urma să fie primit în cer. Nu îngerii aveau să-l întâmpine, ci Domnul Însuși.

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

După ce Isus a spus aceste lucruri, Și-a ridicat ochii spre cer și S-a rugat: Tată, a sosit ceasul! Preamărește pe Fiul Tău, ca și Fiul Tău să Te preamărească pe Tine, după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viața veșnică tuturor acelora pe care I i-ai dat Tu.

Ioan 17.1,2

Gânduri cu privire la Ioan 17

Fiul lui Dumnezeu urma să plece din această lume la Tatăl. Pentru acest eveniment, El i-a pregătit cu multă dragoste și înțelepciune pe ucenicii Săi. În aceste versete însă nu mai auzim glasul Domnului vorbindu-le ucenicilor. Acum Fiul Îi vorbește Tatălui Său. Cuvintele Sale către Tatăl arată preocuparea inimii Lui pentru ucenicii Săi și pentru toți cei care vor crede în El.

Această rugăciune din Ioan 17 este unică. Este numită și „rugăciunea de Mare-Preot a Domnului Isus”. Ea nu conține niciun fel de aluzie la păcat sau la greșeli. Fiind „în această lume”, ucenicii erau în pericol, dar pericolul este așezat față-n față cu lucrurile veșnice și cerești: cu viața veșnică, cu Numele, cuvintele și dragostea Tatălui, cu bucuria lui Hristos, cu sfințenia, cu unitatea și gloria. Acestea reprezintă fericirea noastră!

Cu toate că moartea pentru ispășire era în fața Sa, Domnul Isus vedea deja aici totul ca fiind încheiat. El L-a rugat pe Tatăl să-L preamărească, să-L încununeze cu cinste și cu slavă. Dar, de fapt, în această preamărire a Sa, Fiul lui Dumnezeu urmărea un singur țel: să-L preamărească pe Tatăl din cer.

Ca Om, Fiul lui Dumnezeu a primit de la Tatăl putere universală. El a putut și să o primească și să o exercite, dar acest lucru nu ar fi fost posibil dacă nu ar fi fost în același timp Dumnezeu. „Puterea peste orice făptură” s-a arătat la învierile din morți pe care le-a făcut Domnul Isus. În viitor, ea se va arăta la judecarea oamenilor. Iar astăzi se arată în darul vieții veșnice. Toate acestea Îl preamăresc pe Tatăl.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 7.1-16 · 1 Tesaloniceni 2.13-20

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

GĂSEȘTE-ȚI LOCUL ÎN TRUPUL LUI HRISTOS (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Să nu fie nicio dezbinare în trup, ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele.” (1 Corinteni 12:25)

Când vorbim de găsirea unei biserici în care să-L întâlnești pe Hristos și să experimentezi nașterea din nou, opțiunile sunt nelimitate. Evanghelică, neo-protestantă, tradițională, contemporană, numește-o cum dorești – foarte probabil vei găsi ce-ți place! Însă locul tău ca individ în trupul lui Hristos e cu totul altceva; acesta nu este stabilit de către tine, ci de către Dumnezeu. Biblia ne spune: „Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup…” (1 Corinteni 12:13). Când Îl accepți pe Isus Hristos ca Mântuitor, devii parte a familiei Sale răscumpărate și tu experimentezi miracolul plasării în trupul lui Hristos. Nu este o alegere pe care tu o faci; e alegerea lui Dumnezeu – și ea îți determină identitatea spirituală. Apostolul Pavel spune: „Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh.” (vers. 13). Asta înseamnă că oricine, în orice loc s-ar afla pe pământul acesta și L-a primit pe Isus ca Mântuitor și Domn, este mai legat de tine decât este palma ta de încheietura mâinii tale. Și tu ai un rol de îndeplinit în relație cu fiecare dintre aceștia! Dumnezeu nu numai că te-a așezat în trupul Său, dar El ți-a și stabilit rolul unic atunci când „a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El.” (vers. 18). De asemenea, El ți-a dat anumite „daruri” și El se așteaptă să le folosești pentru împlinirea planului Său (vezi Romani 12:6-8). Când Îl rogi pe Dumnezeu să-ți arate care îți sunt darurile, El te va asculta. Și când o face, tu trebuie să profiți de fiecare ocazie pentru a le folosi – pentru slava Lui!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Matei 3:1-17

Ioan Botezătorul face slujba de a vesti apropiata venire a Împăratului asemeni unui ambasador care precedă o persoană importantă. Numai că Împăratul nu-Şi poate găsi loc în mijlocul unui popor indiferent cu privire la starea sa de păcat. Predicarea lui Ioan este, din acest motiv, o chemare la pocăinţă; cât despre fariseii şi saducheii care veneau să fie botezaţi după propria lor îndreptăţire, pe aceştia trebuia să-i anunţe judecata.

Se înţelege că Ioan a fost încurcat când Acela Căruia nu se considera vrednic să-I dezlege curelele încălţămintei vine, la rândul Său, să fie botezat de el. Versetul 15 ne ajută să auzim cel dintâi cuvânt rostit de Isus în această Evanghelie: „Lasă acum…„. Pentru că omul nu a ştiut să facă decât rău, se cuvine de acum să-L lăsăm pe Dumnezeu să lucreze prin Hristos şi să împlinească întreaga dreptate (vezi şi Romani 10.3). „Atunci L-a lăsat”, se spune despre Ioan, deşi el era cel care boteza. Avem şi noi întotdeauna interesul să-L lăsăm pe Domnul să lucreze?

Domnul Isus iese imediat din apă, pentru că nu are nimic de mărturisit, iar cerul se deschide pentru a da o dublă mărturie: Duhul Sfânt coboară asupra Lui asemeni unui untdelemn al ungerii care-l desemna odinioară pe împărat (comp. cu 1 Samuel 16.13) şi, în acelaşi timp, primeşte de la Tatăl Său un preţios cuvânt de iubire şi de aprobare.

DOMNUL ESTE APROAPE

Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după lucrările lui.

Romani 2.5,6

Severitatea judecății lui Dumnezeu va corespunde faptelor și măsurii responsabilității fiecărui om, fie el iudeu, păgân sau creștin cu numele. Ce gând înspăimântător pentru fiecare om care, deși cunoaște voia lui Dumnezeu, totuși urmează poftele firii sale sau gândurile inimii sale îndărătnice, necredincioase! Această judecată va fi exercitată în ziua când „Dumnezeu va judeca lucrurile ascunse ale oamenilor prin Isus Hristos” (versetul 16). Dumnezeu judecă și pedepsește încă de acum pe unii oameni, sau chiar popoare, în căile cârmuirii Sale, dar într-o zi El „va aduce orice faptă la judecată, împreună cu orice lucru ascuns, fie bun, fie rău” (Eclesiastul 12.14). Vine o zi când Domnul „va aduce la lumină cele ascunse ale întunericului și va arăta sfaturile inimilor” (1 Corinteni 4.5).

Despre această zi vorbește aici apostolul și, amintind despre judecata lui Dumnezeu care va veni peste oameni, el adaugă: „după evanghelia mea„. Pavel era purtătorul evangheliei lui Hristos – a Omului răstignit, înviat și glorificat la dreapta lui Dumnezeu, care a fost făcut dreptate, sfințire și răscumpărare pentru cei care cred (1 Corinteni 1.30). Și tocmai din pricina respingerii harului minunat, mântuitor, care a fost descoperit în Isus pentru a aduce tuturor, fără deosebire, mântuire și viață, se va revărsa mânia sfântă a lui Dumnezeu, care deja se descoperă din cer (versetul 18) peste toți cei care au păcătuit și au neglijat mântuirea mare care le-a fost oferită. Isus Însuși, Cel care astăzi cheamă ca Mântuitor pe cei păcătoși la pocăință, atunci va aduce la lumină toate căile și gândurile ascunse ale oamenilor, ca „Judecător al celor vii și al celor morți”, și fiecare va primi „cele [făcute] în trup, potrivit cu cele ce a făcut, fie bine, fie rău” (2 Corinteni 5.10). Toate acestea se vor întâmpla în acord cu evanghelia care i-a fost încredințată lui Pavel: „după evanghelia mea„! Ce răspuns nimicitor pentru toți cei visători și nebuni care, bazându-se pe faptul că Dumnezeu este dragoste, tăgăduiesc judecata veșnică și predică mântuirea finală a tuturor oamenilor!

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la timpul cuvenit, a murit pentru cei nelegiuiți. Dar Dumnezeu Își arată dragostea Sa față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.

Romani 5.6,8

Am căutat moartea, dar am găsit viața

„Când aveam doar doi ani, tatăl meu a murit, iar mama m-a părăsit. Astfel am fost dus la casa de copii, unde am fost crescut fără prea multă dragoste; reacționam întotdeauna cu amărăciune și cu dispreț.

Când am împlinit 18 ani, am părăsit casa de copii și am putut să-mi trăiesc viața după propriile mele idei, ceea ce însemna atunci pentru mine să-mi satisfac plăcerile până la refuz. Alcoolul și drogurile erau bolovanii ce mă trăgeau tot mai în adânc. Până la urmă am ajuns la închisoare, iar apoi pe stradă. Astfel s-au scurs 20 de ani plini de mizerie și de disperare…

Apoi cineva mi-a dăruit Noul Testament. Însă, deși citeam în el, nu ajungeam la liniște. În schimb, textele care îmi vorbeau despre dragostea lui Dumnezeu mi se întipăreau în memorie. Îl căutam pe acest Dumnezeu în biserici și prin pelerinaje, dar fără rezultat. Disperat, m-am îndreptat iarăși spre droguri și alcool. Nu mai vedeam altă cale de ieșire decât moartea, așa că am încercat să mă sinucid.

Dar a venit o zi în care s-a schimbat totul. Nu voi uita niciodată acea zi! Pe când cerșeam pe stradă, doi tineri au avut milă de mine. Ei mi-au spus despre Isus Mântuitorul și de asemenea că numai El m-ar putea ajuta să ies din starea în care mă aflam. Acesta a fost punctul de cotitură spre o viață nouă. Vedeam în fața ochilor tot trecutul meu. Dar am învățat, prin Cuvântul lui Dumnezeu, ce este iertarea și deplina dragoste a lui Isus Hristos. Din acea zi, știu că Dumnezeu mă iubește; și El nu a încetat să-mi dovedească aceasta.”

Citirea Bibliei: 2 Samuel 6.1-23 · 1 Tesaloniceni 2.1-12

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNDREPTAR PENTRU PĂRINȚI (3) – Fundația S.E.E.R. România

„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze…” (Proverbele 22:6)

Biblia ne transmite prin Solomon acest sfat: „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” Adevărul în această privință este acela că în timp ce anumite principii universale se aplică tuturor copiilor, nu există doi copii la fel, și e o greșeală să-i tratezi ca și cum ar fi.

De fapt, iată două dintre cele mai obișnuite erori pe care le poți face ca părinte.

Prima eroare este: 1) Să încerci să-ți modelezi copilul ca să devină ceea ce erai tu odinioară. Dacă tu ai fost un sportiv renumit în școală, nu înseamnă că și copiii tăi vor să-ți calce pe urme. Și dacă tu ai avut numai note de 10 la școală, nu înseamnă că și copiii tăi trebuie să fie la fel. Dar totodată tu nu trebuie să tolerezi, să încurajezi sau să răsplătești lenea. Trebuie doar să accepți că nu toți copiii au aceleași aptitudini atletice sau capacități intelectuale.

A doua eroare pe care o poți face ca părinte este: 2) Să încerci să-l obligi să fie ceea ce tu ți-ai dori să fie. Nu încerca să-ți retrăiești viața prin copii. Tu ai avut șansa ta și numai pentru că nu ai atins nivelul dorit în profesia pe care ți-ai ales-o, nu înseamnă că trebuie să-ți obligi fiul sau fiica să urmeze acea direcție.

Biblia spune: „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze (calea Domnului), şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” Învață-l și sfătuiește-l să-și aleagă profesia în concordanță cu înzestrarea sa individuală și nu în funcție de modul în care ai alege tu sau ți-ai dori ca el sau ea să aleagă.

Există trei caracteristici distinctive ale stimei de sine sănătoase pe care trebuie să te străduiești să o educi în copiii tăi:

1) Să știe cine sunt;

2) Să le placă cine sunt;

3) Să fie cine sunt.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Matei 2:7-23

După o lungă călătorie, prefigurată de Psalmul 72.10, magii au fost conduşi de steaua care s-a oprit deasupra Pruncului. Ce subiect de mare încântare pentru ei („s-au bucurat cu bucurie foarte mare„)! L-au întâlnit, I s-au închinat, I-au adus daruri şi „au plecat în ţara lor pe alt drum„ (v. 11). Nu este aceasta istoria tuturor celor care vin la Mântuitorul?

Planurile ucigaşe ale lui Irod au fost dejucate; la fel şi cele ale lui Satan, care căuta să-L elimine chiar de la venirea Sa pe lume pe Cel care va deveni Învingătorul său. Călătoria în Egipt, mijlocul poruncit de Dumnezeu pentru a-L sustrage pe Prunc de la acele planuri criminale, ilustrează şi harul Celui care a dorit să urmeze aceeaşi cale ca şi poporul Său odinioară.

Copilului divin I-au fost date deja două nume în capitolul precedent: Isus (Dumnezeu Mântuitorul – cap. 1.21), atât de scump inimii fiecărui credincios, şi Emanuel (Dumnezeu cu noi – cap. 1.23). Acum I se adaugă cel de „Nazarinean” (v. 23). Împreună, cele trei nume au o triplă semnificaţie: din punct de vedere moral, Isus a fost separat şi consacrat pentru Dumnezeu, în acord cu Numeri 6; de asemeni, El a „ieşit din tulpina lui Isai„ (tatăl lui David), ca o Odraslă, ca o Ramură purtând roade (Isaia 11.1); în al treilea rând, El va fi, timp de treizeci de ani, un cetăţean necunoscut (obscur) al dispreţuitului Nazaret (Ioan 1.47).

DOMNUL ESTE APROAPE

Când era în Ierusalim, la Paști, la sărbătoare, mulți au crezut în Numele Lui, privind semnele pe care le făcea El. Dar Isus Însuși nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoștea pe toți și pentru că nu avea nevoie să-I mărturisească cineva despre om, fiindcă El Însuși cunoștea ce era în om.

Ioan 2.23-25

Aceste versete demonstrează adevărul important că omul, deși poate ajunge, prin rațiunea sa naturală, la anumite concluzii corecte cu ajutorul dovezilor care îi sunt prezentate, totuși aceste concluzii îl lasă la distanță de Dumnezeu. Citim astfel că mulți oameni la Ierusalim „au crezut în Numele Lui, privind semnele pe care le făcea El”. La vederea acestor dovezi, mintea lor naturală i-a condus la concluzia că Hristos era tot ceea ce El spunea că este, însă lucrurile se încheiau aici. Ei nu simțeau că aveau nevoie de El, iar conștiința lor nu lucra, astfel încât să îi aducă la Hristos. Era doar o credință despre Hristos bazată pe vedere; nu exista acea credință în Hristos care să-i atragă la El.

Domnul nu Se încredea în astfel de oameni. Acest lucru manifestă iarăși gloria Sa. El era Acela care „îi cunoștea pe toți oamenii”, care „cunoștea ceea ce era în om” și care nu avea nevoie, precum alții, să primească mărturie despre om. El era Dumnezeul Atotcunoscător.

Ce ilustrație fidelă a omului și a lumii ne este prezentată în acest capitol – lucrurile naturale nu pot oferi fericire de lungă durată; coruperea lucrurilor lui Dumnezeu; lepădarea Aceluia care aduce harul lui Dumnezeu; mintea omului natural care, chiar atunci când funcționează corect, îl lasă pe om la distanță de Dumnezeu! Totuși, manifestarea stării omului face loc revelației gloriei lui Hristos; prin urmare, într-un mod foarte binecuvântat, capitolul ni-L prezintă pe Hristos ca fiind resursa pentru orice credincios. Dacă învățăm că toate lucrurile pământești eșuează, dacă suntem împovărați de simțământul răului care a pătruns în lucrurile lui Dumnezeu, dacă vedem că moartea planează asupra întregii stări și că mințile noastre naturale nu pot ajunge la Dumnezeu, în mijlocul întregului faliment și al ruinei omului Îl găsim pe Hristos, pe Cel care poate umple inima de bucurie, care poate judeca orice rău, care poate frânge puterea morții și care ne poate atrage la Sine Însuși.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

El face rana, și tot El o leagă; El rănește, și mâna Lui vindecă.

Iov 5.18

Accidentul fetiței

Împreună cu soția făceam o plimbare prin parcul mare al orașului și ne-am întâlnit cu un bărbat și o femeie. Am intrat în discuție cu ei, pentru a le spune despre Isus Hristos și despre fericirea veșnică pe care El vrea să ne-o ofere. Atunci femeia ne-a privit cu bucurie: „Și eu sunt creștină și cred în Domnul Isus. El este Mântuitorul meu”.

Apoi, ea ne-a istorisit cum s-a întors la Dumnezeu:

„Am venit la credință în urmă cu treizeci de ani. Mergeam cu fetița noastră de cinci ani pe o stradă. Soțul meu o ținea de mână. Deodată, micuța s-a smuls din mâna tatălui ei și a sărit pe șosea. A fost lovită de o mașină și a fost grav rănită. Eram disperați.

După ce accidentul a fost anunțat la poliție, șoferul nevinovat a privit foarte îngrijorat la fetița rănită. Apoi a început să se roage pentru micuță. Lacrimile îi curgeau pe obraz. El Îl implora continuu pe Dumnezeu prin cuvinte care mi-au atins inima. Acesta a fost prilejul întoarcerii mele la Dumnezeu. Acel bărbat era un om credincios. Dumnezeu a ascultat rugăciunea lui și fiica noastră s-a însănătoșit.

Soțul meu și fiica mea încă nu L-au primit pe Domnul Isus ca Salvator și Domn al lor. Dar eu mă rog ca și ei să-L primească pe Isus.”

Dumnezeu îngăduie uneori evenimente triste, tocmai pentru a-i conduce pe oameni la Sine. Cât de important este ca ei să ia seama la chemarea lui Dumnezeu – uneori făcută și prin astfel de evenimente – și să vină la Domnul Isus și să primească viața veșnică!

Citirea Bibliei: 2 Samuel 5.1-25 · 1 Tesaloniceni 1.6-10

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNDREPTAR PENTRU PĂRINȚI (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Pedepseşte-ţi fiul, şi el îţi va da odihnă, şi îţi va aduce desfătare sufletului.” (Proverbele 29:17)

Cu câțiva ani în urmă, sociologii și psihologii pediatri au făcut o descoperire interesantă. Experții contemporani fuseseră de părere că împrejmuirea cu garduri a terenurilor de joacă îi face pe copii să se simtă restricționați în timpul recreației. Și, pe baza acestei teorii, s-a luat hotărârea de a da la o parte gardurile pentru ca ei să nu se mai simtă îngrădiți. Spre mirarea experților, s-a produs exact efectul opus. Cercetătorii au descoperit că pruncii au devenit și mai inhibați în activitățile lor. Ei aveau tendința de a se înghesui spre mijlocul locului de joacă și au manifestat semne de nesiguranță. Iar când gardurile au fost puse la loc, copiii s-au jucat din nou cu mare entuziasm, simțindu-se liberi. Ce învățătură primim din acest studiu? Cu toții avem nevoie de granițe – uneori pentru a defini limitele de siguranță și de securitate.

În timp ce „experții” încearcă să-și impună teoria că granițele restricționează creativitatea, copiii de la locul de joacă ne-au demonstrat că avem nevoie de o înțelegere clară a ceea ce e sigur și acceptabil, pentru ca ingeniozitatea și inventivitatea să înflorească. Asta înseamnă că pruncii tăi vor înflori și tu vei funcționa mai bine ca părinte când regulile sunt comunicate clar și când consecințele faptului de-a nu le respecta sunt deplin înțelese.

Se povestește, în glumă, că un tată i-a dat cadou fiului său de optsprezece ani o mașină. Înainte de a-i da cheile, i-a spus: „Aceasta este o mașină magică, fiule.” „Chiar?” s-a mirat băiatul. „Da!” a răspuns tatăl. „La prima amendă pentru depășirea vitezei, această mașină va dispărea!” Așadar, dacă tu poți să-i cumperi o mașină fiului sau fiicei tale, trebuie neapărat să fie una „magică.”

Concluzie: Dumnezeu stabilește regulile pentru izbânda ta în viață și El îi răsplătește pe cei care le respectă. Sau după cum spune versetul (Iosua 1:8): „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale, şi atunci vei lucra cu înţelepciune.”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Matei 1:18-25; 2:1-6

Isus a vrut să vină în această lume în felul tuturor oamenilor, adică prin naştere. Iosif şi Maria, bucurându-se de o favoare excepţională, au fost cei aleşi pentru a primi şi a creşte Copilul divin. Gândurile lui Dumnezeu se împlinesc: în acord cu profeţiile, naşterea Moştenitorului la tronul lui David are loc în cetatea regală a Betleemului. Să remarcăm că în această evanghelie nu se vorbeşte nimic nici despre ieslea care I-a servit drept leagăn, nici despre ceva care să amintească de sărăcia Lui. Dimpotrivă, Dumnezeu a vegheat ca Fiul Lui să fie onorat de vizita nobiliară a magilor veniţi din Răsărit.

Cât despre oficialităţile iudaice, niciuna nu este calificată din punct de vedere moral să vină să se prostearnă înaintea lui Mesia al lui Israel: nu au dorit venirea Sa. De altminteri, ne aflăm într-una dintre cele mai întunecate perioade din istoria acestui popor, când, încălcându-se prevederile din Deuteronom 17.15, la Ierusalim împărăţea un edomit – crudul Irod.

Cu excepţia unui mic număr de suflete evlavioase, pe care ni le va aminti Luca, nimeni în Israel nuL aştepta pe Hristos. Şi astăzi, dintre toţi cei care pretind că sunt ai Lui, oare câţi aşteaptă într-adevăr întoarcerea Lui?