Mana Zilnica

Categorie: Samanta Buna

  • 3 Octombrie 2017

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Deci, după ce au mâncat, Isus i-a spus lui Simon Petru: „Simone, al lui Iona, Mă iubești tu mai mult decât aceștia?”. El I-a spus: „Da, Doamne, Tu știi că Te iubesc”. El i-a spus: „Paște mielușeii Mei”.
    Ioan 21.15

    Simon Petru – Misiunea sa

    Domnul Isus pregătise micul dejun pentru ucenici și i-a invitat să mănânce, împărțind fiecăruia dintre ei (versetele 12 și 13). Ce scenă mișcătoare și cât de potrivită cu harul Său, prin care S-a făcut Slujitor al celor pe care îi iubește! Acum scena este pregătită pentru un dialog între Domnul și Petru, dialog care conduce la restabilirea lui Petru în lucrarea sa.

    Am văzut deja că Petru știa acum că fusese iertat. Era însă necesară o lucrare mai adâncă de restabilire. Prima sa întâlnire cu Domnul fusese personală, însă aceasta urma să se desfășoare în prezența celorlalți ucenici. Păcatul lui Petru fusese public, iar restabilirea sa ca apostol trebuia să fie de asemenea publică. Una este să fii iertat și alta este să fii restabilit într-o poziție de slujire. Domnul nostru Isus este plin de har și de înțelepciune!

    Simon Petru se lepădase de Domnul Isus de trei ori, iar Domnul îi pune tot de trei ori întrebarea: „Mă iubești?” (versetele 15-17). Acest lucru trebuie să fi atins puternic conștiința lui Petru. Domnul îl întreabă: „Mă iubești tu mai mult decât aceștia?”. Aceasta era o referire la ceilalți ucenici, fiindcă Petru se lăudase că, și dacă toți ceilalți aveau să se lepede de Hristos, el nu avea să o facă. Carnea nu are nicio putere, de aceea el ar fi trebuit să vegheze și să se roage, nu să se laude. Întrebările Domnului l-au făcut să exclame: „Doamne, Tu toate le știi; Tu știi că Te iubesc”. Acum Petru nu se mai laudă, ci se bazează în totul pe Domnul și pe cunoașterea Lui divină. El primește o nouă misiune, nu doar cea de „pescar de oameni”, ci Domnul îi dă în grijă turma Lui. Petru, zdrobit și cu o cunoaștere adâncă a harului, va ști cum să călăuzească și să hrănească oile și mielușeii lui Hristos.

    B Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Când a aflat Daniel că s-a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre Ierusalim …
    Daniel 6.10

    Dependența lui Daniel

    Ca și în cazul altor mari eroi ai credinței, viața lui Daniel a excelat în profundă consacrare, în acel simțământ al dependenței sale totale față de Dumnezeu și într-un spirit neobosit de încredere și recunoștință față de felul minunat în care Dumnezeu i-a purtat de grijă.

    Daniel a intrat în odaia sa de rugăciune. Iată un fapt remarcabil la acest bărbat al credinței! Trei sunt ocaziile de rugăciune pe care le găsim consemnate în cartea scrisă de Daniel, fiecare din ele apărând ca niște ferestre deschise spre viața sa lăuntrică cu Dumnezeu. Prima ocazie este consemnată în capitolul 2. A doua ocazie, când putem privi din nou înăuntrul vieții spirituale a acestui bărbat al credinței, este aceea relatată în capitolul 6. Apoi în capitolul 9 îl putem privi din nou pe Daniel îngenuncheat în rugăciune. Capitolul 6, deși nu ne oferă prea multe detalii despre rugăciune, ne descoperă totuși un fapt foarte important privind programul spiritual al acestui mare slujitor al lui Dumnezeu. Acest fapt se află cuprins în versetul 10. Dacă ne luăm timp să citim cu atenție întâmplarea dramatică descrisă în acest capitol, cât și deznodământul ei minunat, vrând-nevrând gândul nostru se va întoarce la acest verset ca fiind singura explicație a izbăvirii atât de minunate a profetului din groapa cu lei unde fusese aruncat.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    REGULA DE AUR (1)

    „Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel” (Matei 7:12)

         Încearcă să te identifici cu una din următoarele afirmații:

    (a) Sunt întotdeauna o persoană etică.

    (b) În cele mai multe situații sunt o persoană etică.

    (c) Sunt o persoană etică într-o oarecare măsură.

    (d)  Sunt rareori o persoană etică.

    (e) Nu sunt niciodată o persoană etică. În care categorie te încadrezi? Dacă suntem sinceri, cei mai mulți dintre noi ne-am plasa cel mai probabil în categoria (b). De ce? Datorită convenienței personale. Gândește-te puțin. Nu-ți convine să plătești prețul succesului. Nu-ți convine să practici disciplina personală. Nu-ți convine să-i pui pe ceilalți pe primul plan. Nu-ți convine să riști să fii confruntat. Majoritatea dintre noi credem că e bine să fii o persoană etică – dacă nu cumva suntem implicați în greșeala etică a cuiva.

    Dacă însă ești serios în stabilirea unui standard etic după care să trăiești, nu trebuie să cauți mai departe de Regula de aur: „Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel”. Și atunci:

    1) Vei avea parte de pace și stimă de sine. Când totul a fost spus și făcut, trebuie să poți trăi cu tine însuți deoarece „oriunde te-ai duce, te iei pe tine însuți cu tine.” Dacă singura cale prin care poți câștiga este înșelătoria, îți pierzi respectul de sine, îți este teamă să nu fii demascat și îți pierzi încrederea în apropierea de Dumnezeu chiar dacă te simți gol.

    2) Va exista un avantaj reciproc. Ești genul de persoană care crede că pentru a câștiga, altcineva trebuie să piardă? Această filozofie nu funcționează. Dacă îi tratezi pe ceilalți oameni așa cum vrei să fii tu tratat, ei vor câștiga dar și tu. Nu există învinși.

    3) E ușor de înțeles. Pur și simplu te pui în papucii altcuiva.

    Atât! Nu există reguli complicate și devieri de la regulă. Așa că, trăiește după Regula de aur.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    Fapte 21:1-14

    Dragostea frăţească se manifestă pe tot parcursul acestei călătorii (v. 1,6,12). La Tir, ca şi la Milet, Pavel se desparte de fraţii săi după ce sau rugat împreună în genunchi pe mal (v. 5; cap. 20:36,37). Duhul subliniază aici prezenţa copiilor, atât de dorită în adunări!

    La Cezareea, Pavel este găzduit la Filip, care se stabilise acolo după ce predicase în toate cetăţile începând cu Azot (între care, fără îndoială, Lida şi Iope: cap. 8:40; 9:32,36). Fiicele lui făceau o lucrare bună pentru Domnul, pe care totodată nu o exercitau în adunare (1 Corinteni 14:3,34).

    Ceea ce-l conduce pe apostol în această călătorie sunt afecţiunile lui, întotdeauna la fel de înflăcărate pentru cei din poporul său. El era purtătorul darurilor de la adunările din Macedonia şi Ahaia şi se bucura să le ducă el personal la Ierusalim (Romani 15:25). Dar el nu ţine cont nici de avertismentele Duhului (v. 4), nici de cele ale profetului Agab (v. 11; vezi cap. 11:28), nici de rugăminţile fraţilor (v. 12). Nu ne putem permite să-l judecăm. Această istorisire însă ne este lăsată ca să ne înveţe că, neascultând decât de sentimentele sale, chiar dacă acestea sunt bune, până şi un apostol poate să se abată de la calea dependenţei. Este o lecţie serioasă pentru fiecare dintre noi.

  • 2 Octombrie 2017

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Și am ieșit noaptea … și am văzut zidurile Ierusalimului care erau dărâmate și porțile lui arse de foc … Și le-am zis: „Vedeți starea cea rea în care ne aflăm, cum Ierusalimul este pustiit și porțile lui sunt arse de foc; veniți și să reconstruim zidul Ierusalimului, ca să nu mai fim de batjocură”. Și le-am spus despre mâna Dumnezeului meu, care fusese bună peste mine și, de asemenea, de cuvintele împăratului pe care le spusese către mine. Și ei au zis: „Să ne ridicăm și să reconstruim!”. Și și-au întărit mâinile pentru bine.
    Neemia 2.13,17,18

    După captivitatea babiloniană – Pregătiri pentru lucrare

    Neemia n-a pierdut timpul deloc. La trei zile după ce ajunsese în Ierusalim, el și câțiva dintre oamenii săi au ieșit din cetate și au cercetat zidurile Ierusalimului și porțile lui. Fără să spună cuiva despre ceea ce făceau, au înconjurat cetatea și și-au format o părere despre starea de lucruri.

    După ce a strâns poporul și pe conducători, le-a prezentat situația și i-a îndemnat: „Veniți și să reconstruim”. Apoi le-a istorisit despre cum mâna cea bună a lui Dumnezeu fusese peste el și despre cuvintele împăratului. Concluzia a fost: „Să ne ridicăm și să reconstruim!”. Mâinile lor au fost astfel imediat întărite pentru a începe lucrarea.

    Vedem aici manifestat darul de cârmuire sau de conducere. Neemia a acționat repede după ce a ajuns în Ierusalim. A acționat fără să-și trâmbițeze intențiile; a cercetat situația, fără să se încreadă doar în capacitatea lui de a judeca situația, ci luând cu sine și pe alții. Apoi a adunat poporul, le-a vorbit despre starea deplorabilă a zidurilor și a porților Ierusalimului, însă nu a dat vina pe nimeni, ci a propus o soluție pozitivă: „Veniți și să reconstruim”. N-a propus ca doar ei să reconstruiască, ci s-a inclus și pe el însuși în această lucrare. Apoi a încurajat poporul, mărturisind despre mâna bună a lui Dumnezeu și despre cuvintele favorabile rostite de împărat către el.

    Rezultatul a fost din două părți. Poporul a răspuns: „Să ne ridicăm și să reconstruim!”, iar vrăjmașii și-au arătat împotrivirea, disprețuindu-i și acuzându-i.

    E P Vedder, Jr

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    … nădejdea aceasta nu înșală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt …
    Romani 5.5

    „Vaporul speranțelor”

    Din cauza numărului mare de imigranți, Titanicul a fost numit „vaporul speranțelor”. Mulți oameni au sperat că în America vor începe o viață nouă. Echipat cu cea mai modernă tehnică a anului 1912, Titanicul a fost considerat un vapor foarte sigur. Călătoria a început cu bucuria și optimismul de a călători cu cea mai mare și mai luxoasă navă a timpului, dar s-a încheiat cu un dezastru. Viața fiecărui om se aseamănă cu acel „vapor al speranțelor”.

    Speranțe înșelătoare îi fură omului timpul de a gândi la salvarea sufletului său. Mulți oameni își trăiesc viața fără Dumnezeu. Și totul se va încheia cu un dezastru. Însă adevărata viață nu este aici, ci dincolo de orizontul lumii, în prezența lui Dumnezeu. Problema mântuirii veșnice este de o importanță atât de fundamentală, încât merită să ne interesăm de ea până nu este prea târziu. Istoricul Nicolae Iorga spunea: „Viața nu înseamnă a trăi, ci a ști pentru ce trăiești”. Să fim mulțumitori lui Dumnezeu că ne-a dat posibilitatea să călătorim pe un „vapor” sigur în această viață. Adevăratul „vapor al speranțelor” pentru toți oamenii este credința în Hristos.

    Numai Mântuitorul ne poate duce în siguranță prin valurile acestei lumi.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU FI FĂTARNIC!

    „Lăsaţi-vă de minciună” (Efeseni 4:25)

         Nu defectele te fac fățarnic; ci faptul că le ascunzi și pretinzi că nu le ai! Să remarcăm două lucruri despre fățărnicie:

    1) E la fel de firească precum respirația. Ea face apel la eul tău. Suntem prinși în plasă pentru că pare atât de impresionantă și ne face să obținem multe beneficii. Cui nu-i place asta?

    2) E greu să-i ții piept. E mai ușor să înveți un nou convertit decât să-l corectezi pe unul vechi, închistat în religie.

    Pentru a câștiga lupta cu fățărnicia, trebuie mai întâi să recunoști că ai o problemă cu ea. Numai atunci Duhul Sfânt poate începe în tine lucrarea de mântuire și te poate pune pe calea spre libertate. Dar ai grijă, e o luptă îndelungată și grea. Dorința noastră de a arăta bine în fața celorlalți moare încet – dacă nu cumva deloc.

    Pavel scrie: „Iată, deci, ce vă spun şi mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiţi cum trăiesc păgânii, în deşertăciunea gândurilor lor, având mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor. Ei şi-au pierdut orice pic de simţire, s-au dedat la desfrânare, şi săvârşesc cu lăcomie orice fel de necurăţie. Dar voi n-aţi învăţat aşa pe Hristos; dacă, cel puţin, L-aţi ascultat, şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, aţi fost învăţaţi, cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcați de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare; şi să vă înnoiți în duhul minţii voastre, şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul. De aceea, lăsaţi-vă de minciună” (v. 17-25).


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    Fapte 20:17-38

    La Milet, Pavel îi cheamă pe bătrânii adunării din Efes pentru a le da recomandările sale şi pentru aşi lua rămas bun. Le aminteşte ce a fost lucrarea lui printre ei şi exemplul pe care şi l-a fixat ca să li-l dea. Îi avertizează cu privire la pericolele dinăuntru (v. 29) şi de afară (v. 30) care ameninţă adunarea. Cum să le facă faţă? Îi îndeamnă la veghere (v. 31), dar mai presus de toate îi încredinţează harului lui Dumnezeu (v. 32). În cel priveşte, apostolul nu are decât un singur gând: să termine în credincioşie alergarea lui (este a lui personală; comp. cu 2 Timotei 4:7), precum şi lucrarea (aceasta este a Domnului). Viaţa lui nu mai are alt sens şi el este gata să o sacrifice pentru această Adunare pentru care vărsase deja multe lacrimi (v. 19:31; Coloseni 1:24). Dar ce erau acestea faţă de valoarea infinită pe care ea o are înaintea lui Dumnezeu? Pe El La costat nu mai puţin decât sângele Propriului Său Fiu (v. 28; 1 Petru 1:19). Apostolul găseşte în acest preţ incomensurabil motivul devotamentului său şi îl reaminteşte administratorilor de la Efes, pentru a sublinia responsabilitatea lor.

    În încheiere, Pavel aminteşte unul dintre cuvintele Domnului Isus: Este mai ferice să
    dai, decât să primeşti (v. 35).

    Săl putem pune şi noi în practică, imitându-L pe Acela care ne-a dat totul!

  • 1 Octombrie 2017

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Nicidecum nu te voi lăsa și cu nici un chip nu te voi părăsi.
    Evrei 13.5

    Cu siguranță că aceste cuvinte i-au mișcat pe destinatarii Epistolei către Evrei. Ei erau familiarizați cu ele din Scripturile Vechiului Testament (Deuteronom 31.6,8; Iosua 1.5; 1 Cronici 28.20). Această promisiune a fost dovedită a fi adevărată de nenumărate ori. Să luăm cazul lui Iosif, de exemplu. El „a fost despărțit de frații săi” în Egipt (Deuteronom 33.16), însă Dumnezeu a fost cu el acolo (Geneza 39.2,3,21,23). Ce mângâiere și ce resursă a fost aceasta pentru Iosif, în acei ani atât de dificili, departe de familia sa! Cuvintele sale către paharnicul lui faraon arată ceva din adâncimea simțămintelor sale: „Adu-ți aminte de mine când îți va fi bine” (Geneza 40.14). Din nefericire, paharnicul a uitat de el.

    Iosif nu făcuse nimic pentru care să fie aruncat în închisoare. În aceasta, el este o mică imagine a Domnului Isus, care „n-a făcut nimic rău” (Luca 23.41) și care „a fost luat prin asuprire de la judecată” (Isaia 53.8). Ce durere a fost pentru El să sufere toate acestea din partea poporului Său pământesc! Apoi toți ucenicii Săi „L-au părăsit și au fugit” (Matei 26.56). Cu puțin timp înainte le spusese: „Să nu vi se tulbure inima” (Ioan 14.1); acum căuta mângâietori și nu găsea niciunul (Psalmul 69.20). El a fost părăsit de oameni, însă urma ceva infinit mai dureros: să poarte păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, să fie făcut păcat pentru noi și să strige: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Matei 27.46).

    Domnul Isus a fost complet singur pe cruce, în timpul celor trei ore de întuneric, însă acum El făgăduiește tuturor celor care cred în El: „Nicidecum nu te voi lăsa și cu niciun chip nu te voi părăsi”. Avem toate motivele să fim plini de curaj, știind că beneficiem de un astfel de ajutor, și trebuie să ne amintim de El, potrivit cu cererea Lui plină de dragoste: „Să faceți lucrul acesta în amintirea Mea” (1 Corinteni 11.23-26).

    S Attwood

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Nimeni n-aprinde o lumină, ca s-o pună într-un loc ascuns sau sub baniță; ci o pune într-un sfeșnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina.
    Luca 11.33

    Lumina lumii

    Domnul Isus Hristos venit în această lume era Lumina. El era „Lumina lumii” (Ioan 8.12). Dumnezeu Îl trimisese în această lume, astfel încât toți puteau să-L vadă strălucind. Prorocii Îl vestiseră; tot ce spuseseră ei despre Domnul se împlinise. Ioan Botezătorul venise înaintea Lui, după Scripturi, pentru a pregăti inimile, ca toți să-L primească. Toate gândurile Domnului Isus Hristos, lucrările și cuvintele Sale dădeau mărturie despre ceea ce era El.

    Dumnezeu nu neglijase nimic, pentru ca Fiul să fie cunoscut. Lumina strălucea în toată splendoarea ei. Dar un lucru era necesar, pentru ca ea să producă efectele sale în aceia care o vedeau: credința, care privește la Mântuitorul în toată simplitatea, îndepărtând orice altă considerație, orice alt raționament. Necredința vine întotdeauna cu tot felul de întrebări. Credința însă Îl vede pe Isus Hristos ca Lumină a vieții sale.

    Să privim la Lumina lumii și să lăsăm să ne lumineze viața! Astfel, mulți vor vedea în gândirea, vorbirea și faptele noastre că Isus Hristos este Lumina pe cărarea vieții noastre!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU UITA SĂ-I MULTUMESTI LUI DUMNEZEU

    „Când vei mânca şi te vei sătura, să binecuvântezi pe Domnul” (Deuteronom 8:10)

         Noi am hotărât să retipărim această povestire, întrucât mesajul ei este veșnic. Doi copii în haine zdrențuite și prea mari pentru ei au apărut la ușă. „Aveți ziare vechi, doamnă?” Eu eram ocupată. Voiam să spun nu pana când le-am văzut picioarele. Încălțați cu sandale mici îmbibate de lapoviță.

    „Intrați să vă fac o ciocolată caldă.” Conversația a lipsit. Sandalele lor ude au lăsat urme pe gresie. Le-am oferit cacao cu pâine prăjită și gem pentru a-i întrema înainte de-ai trimite în frigul de afară. Apoi m-am dus la bucătărie pentru a lucra la bugetul pentru cheltuielile casnice. Tăcerea din încăperea din față a ajuns până la mine. M-am uitat înăuntru. Fetița își ținea ceașca goală în mâini și se uita la ea.

    Băiatul a întrebat: „Doamnă, sunteți bogată?” M-am uitat la papucii mei jerpeliți. „Bogată? Nici gând!”

    Fetița a așezat ceașca înapoi pe farfurie cu mare grijă. „Ceștile dumneavoastră se potrivesc cu farfuriile.” Vocea ei părea a unui om bătrân.

    Apoi au plecat, ținând legătura de ziare în bătaia vântului. Nu au spus mulțumesc. Nici nu era nevoie – au făcut mai mult de atât. Mult mai mult. Cești și farfurii de ceramică albastră, dar care se potriveau. O ciorbă de cartofi; un acoperiș deasupra capului; soțul meu cu un loc de muncă sigur – și lucrurile astea se potriveau. Am mutat scaunele de lângă foc și am făcut curat în sufragerie. Urmele de noroi lăsate de acele sandale mici erau încă ude pe gresia mea. Le-am lăsat așa. Vreau să rămână acolo în caz ca uit cât sunt de bogată!”

    Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Nu uita să-i mulțumești lui Dumnezeu!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    Fapte 20:1-16

    Manifestarea ostilă de la Efes îl conduce pe Pavel la a părăsi această cetate (comp. cu Matei 10:23). După ce sa dus în Grecia, trecând prin Macedonia, se întoarce pe acelaşi drum şi ajunge la Troa. Istorisirea care urmează (v. 7-12) confirmă că cina se celebra, ca şi astăzi, în ziua întâi a săptămânii. Suntem şocaţi de somnul lui Eutih din timpul predicării apostolului. Dar oare nu ne vorbeşte Pavel şi nouă atunci când citim epistolele lui? Câtă atenţie acordăm noi acestora? Accidentul grav care se produce ne arată, din punct de vedere moral, unde poate conduce indiferenţa faţă de Cuvânt: la cădere şi la o stare de moarte. Harul lui Dumnezeu însă face aici o minune care oferă mângâiere.

    Privind această scenă, ne putem gândi prin analogie la istoria Bisericii responsabile. Somnul ei, căderea ei şi moartea ei aparentă sunt rezultatul neglijării învăţăturii apostolilor. Totuşi, Domnul a îngăduit o trezire, urmată de hrănire şi de mângâierea alor Săi, în aşteptarea zorilor marii plecări (v. 11).

    Pavel părăseşte Troa, mergând pe jos. Se alătură prietenilor săi la Asos, de unde reia calea mării spre Ierusalim.

  • 30 Septembrie 2017

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Să lase să crească în voie pletele părului capului său … nazireul să-și radă capul consacrării lui la intrarea cortului întâlnirii … după aceea nazireul va putea să bea vin.
    Numeri 6.5,18,20

    Părul lung al nazireului nu este dificil de interpretat; 1 Corinteni 11.1-15 ne oferă răspunsul – „Nu vă învață chiar firea că este o dezonoare pentru bărbat dacă are părul lung? Dar dacă o femeie are părul lung, este glorie pentru ea”. Părul lung al femeii mărturisește despre autoritatea sub care ea este așezată. Părul lung al nazireului arată deci că el lua o poziție umilă și de dependență. El renunța la drepturile sale și devenea nesemnificativ. Nazireul creștin, în separarea lui practică pentru Domnul, iubește locul de umilință și își găsește plăcerea să calce pe urmele Celui care S-a golit pe Sine Însuși. Dumnezeu să ne dea tuturor o dorință tot mai aprinsă de a trăi ca nazirei adevărați, separați pentru Domnul!

    Vedem că perioada nazireatului se sfârșea. Separarea noastră durează doar atâta vreme cât ne aflăm în pustie. Venea timpul când nazireul, după ce își împlinise jurământul, putea să bea vin. Va veni un timp de bucurie pentru sfinții lui Dumnezeu, când cuvintele Domnului se vor împlini: „Nu voi bea din acest rod al viței, până în ziua aceea când îl voi bea cu voi nou, în Împărăția Tatălui Meu” (Matei 26.29). Atunci, aflați în prezența Sa și complet liberi de păcat și de lumea cea rea, vom avea o bucurie veșnică, iar poziția umilă va fi schimbată cu una glorioasă, alături de El, pe tronul Lui.

    Binecuvântarea cu care se încheie acest capitol ne oferă o revelație prețioasă a Trinității (versetele 24-26). De trei ori era invocat numele lui Iahve asupra copiilor lui Israel – Tatăl, care păzește; Fiul, care este plin de har; Duhul Sfânt, care dă pacea. Cât de mare va fi binecuvântarea atunci când El va veni a doua oară, pentru a-Și binecuvânta poporul și toată creația!

    A C Gaebelein

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. Da, fericirea și îndurarea mă vor însoți în toate zilele vieții mele, și voi locui în Casa Domnului …
    Psalmul 23.1, 6

    Păstorul cel tânăr

    Tânărul a mai trăit doar câteva zile de la prima noastră întâlnire. Nu am mai avut timp să-i citesc sau să-i explic alte pasaje din Scriptură. Din când în când se auzea tusea lui sufocantă. Alteori dormea adânc; dar de câte ori putea să cugete sau să asculte, aceste versete din Luca 15 îl încurajau. L-a primit pe Hristos ca Mântuitor al lui și s-a rugat sincer să fie dus acasă pe umerii Păstorului ceresc, precum a fost dusă oaia pierdută. A murit umil, în pace, aproape triumfător, ultimul cuvânt pe buzele lui fiind Numele lui Isus, Mântuitorul și Păstorul lui. Păstorul cel tânăr a plecat în patria veșnică unde a întâlnit pe Păstorul cel Bun, care a venit în lumea noastră și la crucea de pe Golgota Și-a dat viața pentru toți cei care Îl primesc în viețile lor.

    Cititorilor, vă rog cugetați la această întâmplare și gândiți-vă că într-o zi trebuie să părăsiți acest pământ al nedreptății, al lacrimilor, al durerii. Unde veți merge? Și astăzi Păstorul cel Bun cheamă prin cuvântul Evangheliei pe fiecare în parte spunând: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă”.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    VIRTUTEA SMERENIEI (2)

    „Cine este smerit cu duhul capătă cinste” (Proverbe 29:23)

         Se spune că un pastor tânăr era foarte cunoscut pentru darul predicării. Însă când adunarea sa a crescut numeric – i-a crescut și eul! Într-o duminică, după ce a rostit cea mai bună predică a sa, un membru al bisericii i-a strâns mâna și i-a spus: „Sunteți unul dintre cei mai mari predicatori din generația noastră.” Tânărul predicator a zâmbit și a intrat în mașină. În timp ce el și soția sa mergeau cu mașina spre casă, el i-a spus soției ce i-a zis enoriașul. Soția nu a răspuns, așa că, după ce i-a smuls o replică afirmativă, el a întrebat-o: „Oare câți mari predicatori există în această generație?” Ea a răspuns: „Cu unul mai puțin decât crezi tu, dragă!”

    Încearcă să ți-L imaginezi pe Domnul Isus luând un prosop și un lighean pentru a spăla noroiul de pe picioarele tale. În zilele acelea în care străzile erau nepavate, acest obicei era o politețe obișnuită. Când mergeai în vizită la cineva acasă, gazda îți spăla picioarele, fiind un mijloc de a-ți spune: „Îți urez bun venit și te onorez.” Când ucenicii Domnului Isus au protestat, El le-a spus: „Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu …  Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi, dacă le faceţi.” (Ioan 13:15-17).

    Cineva l-a întrebat odată pe Leonard Bernstein, strălucitul dirijor al Filarmonicii din New York, care este cea mai dificilă poziție din orchestră. El a răspuns: „Vioara a doua.” Oricine dorește să stea pe scaunul din față. Însă în Împărăția lui Dumnezeu suntem chemați să-i punem pe ceilalți pe primul loc și pe noi pe locul al doilea. Când facem asta, Dumnezeu ne promite că ne va onora.

    Tg-M” frameborder=”0″ allowfullscreen></iframe>

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    Fapte 19:23-41

    Se afla la Efes un templu încărcat de splendoare, închinat zeiţei Diana, socotit printre faimoasele şapte minuni ale lumii antice. Vizitarea acestui templu, precum şi miniaturile de argint vândute acolo ca amintiri aduceau mari venituri artizanilor cetăţii. Şi, cum predicarea evangheliei nu putea să ducă decât la declinul comerţului lor, îi vedem pe aceşti meşteri cum se asociază pentru a-şi susţine interesele, dând, cu ipocrizie, un pretext religios acţiunilor lor (comp. cu Apocalipsa 18:11). Este atât de trist să vedem că încă şi astăzi multe persoane, în loc să caute cu stăruinţă adevărul, sunt preocupate de prosperitatea lor materială (v. 25) sau de părerile altora!

    Zgomote imense se înalţă în favoarea zeiţei acestea doar pentru a demonstra că era incapabilă să arate că este mare şi deci că nu se putea apăra singură (comp. cu 1 Împăraţi 18:26-29).

    Deşi se crede mai evoluată şi mai luminată ca altădată, lumea n-a făcut altceva decât să-şi schimbe zeii, în timp ce inimile nu s-au schimbat. Mulţimile astăzi se închină idolilor stadioanelor, ai spectacolelor şi ai muzicii şi îi urmează, pentru că pe aceştia îi găsesc oferiţi de stăpânitorul acestei lumi, maestru în arta de a îndepărta sufletele oamenilor.

  • 29 Septembrie 2017

     

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

     

    Dar centurionul, dorind să-l salveze pe Pavel, le-a împiedicat planul și a poruncit celor care pot înota să iasă la țărm, aruncându-se primii; și ceilalți, unii pe scânduri, alții pe lucruri din corabie; și așa a fost că toți au ajuns în siguranță la țărm.
    Fapte 27.43,44

    Ultimele capitole din Fapte ne oferă o descriere detaliată a călătoriei lui Pavel către Roma. Privind cu atenție la ea, vedem declinul mărturiei creștine, de la punctul ei strălucitor de început, la Cincizecime, când inimile erau deplin unite, la punctul ei de sfârșit, când corabia mărturiei este sfărâmată în bucăți. Pavel, în lanțuri, trebuia să se înfățișeze înaintea puterilor acestei lumi. El se distinge ca fiind vasul lui Dumnezeu, care dă mărturie despre adevărul, despre harul și despre puterea Celui care este înălțat mai presus de lume.

    Pavel, prizonierul, preia comanda corabiei, având gândul divin cu privire la tot ceea ce se întâmpla. „Un înger al Dumnezeului al căruia sunt eu și căruia Îi slujesc a stat lângă mine în noaptea aceasta, spunând: «Nu te teme, Pavele!»”. Dumnezeu i-a dat asigurarea că toți cei din corabie aveau să fie scăpați, iar Pavel adaugă: „Am încredere în Dumnezeu că va fi așa cum mi s-a spus”.

    Vedem astăzi că Adunarea, ca martor sau ca sfeșnic în această lume, se destramă și, în ciuda eforturilor depuse pentru a salva corabia, ea se rupe în bucăți. Tot ceea ce este încredințat omului sfârșește în faliment. Însă adevărata Corabie a siguranței, în care se află împlinite toate promisiunile lui Dumnezeu, rezistă și este mai solidă și mai perfectă ca niciodată. Nimeni din cei care și-au pus încrederea doar în Domnul Isus Hristos nu va fi dat de rușine.

    Resursele care au susținut Biserica primară sunt valabile și pentru noi astăzi – Cuvântul Său, Duhul Său și prezența Sa. Cuvântul Său este revelația divină care ne călăuzește. Duhul Sfânt este puterea divină de care avem nevoie. Prezența Domnului nostru, care rămâne credincios promisiunilor Sale, va veni în întâmpinarea oricărei nevoi pe drumul nostru către cer.

    J Redekop

     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn … Căci erați ca niște oi rătăcite …
    1 Petru 2.24-25

    Păstorul cel tânăr

    Am explicat acestui sărman tânăr, care era pe moarte, planul mântuirii, folosindu-mă de propria lui întâmplare, simplă și emoționantă. Am citit acele câteva versete din Luca 15 unde este descrisă așa de frumos dragostea păstorului pentru oaia pierdută, și el a înțeles imediat asemănarea și m-a urmărit cu interes în timp ce îi explicam semnificația deplină a pildei. Domnul, în mila Lui, i-a deschis nu numai mintea, ci și inima, pentru a primi cele spuse. Tânărul însuși era oaia pierdută.

    Isus Hristos este Păstorul cel bun, care a fost trimis de Tatăl pentru a căuta pe el și pe alții care sunt pierduți ca și el. Întocmai cum sărmanul tânăr îndurase răceala zăpezii și viscolul pătrunzător, tot așa binecuvântatul nostru Mântuitor a suferit împotrivirile violente ale păcătoșilor față de Sine, disprețul amar și ocările grămădite asupra Lui, fără să-Și deschidă gura pentru a rosti un singur cuvânt de plângere și la urmă Și-a dat viața Lui scumpă, ca noi să fim răscumpărați din pierzare și să fim aduși în siguranță în casa veșnică. Mântuitorul nu-i va lăsa pe răscumpărații Săi să străbată singuri cărarea vieții plină de primejdii, ci îi va duce pe umerii Lui, la turma cerească. Sărmanul tânăr părea că soarbe toate aceste adevăruri. A primit totul, a înțeles totul. N-am văzut niciodată o dovadă mai clară a puterii Duhului Sfânt de a aplica Cuvântul lui Dumnezeu.

     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

     

    VIRTUTEA SMERENIEI (1)

    „Răsplata smereniei, a fricii de Domnul, este bogăţia, slava şi viaţa” (Proverbe 22:4)

         Când Benjamin Franklin avea douăzeci și doi de ani, locuia în Philadelphia după ce scăpase de o ucenicie opresivă. El încerca, cum se spune, „să se regăsească.” În sufletul său ardea o întrebare: „Care sunt cele mai importante priorități din viața mea?” Drept răspuns, el a dezvoltat doisprezece „virtuți” – valori care îi puteau guverna viața. Acestea erau cumpătarea, liniștea, ordinea, hotărârea, chibzuința, hărnicia, sinceritatea, dreptatea, moderația, curățenia, calmul și castitatea. Franklin și-a luat lista virtuților și a arătat-o unui prieten bătrân cerându-i părerea. Prietenul său le-a citit și a spus: „Benjamin, ai uitat-o pe cea mai importantă.” Surprins, Franklin l-a întrebat care este aceasta. Bătrânul i-a răspuns: „Smerenia.” Franklin a adăugat-o numaidecât la listă. El și-a organizat viața în cicluri repetate de treisprezece săptămâni, concentrându-se asupra uneia dintre acele virtuți în fiecare săptămână. La șaptezeci și opt de ani, el a început să cugete la viața sa și la calitățile în jurul cărora a zidit-o. Deși se simțea destul de bine pentru faptul că le atinsese pe aproape toate, iată ce a spus despre smerenie: „Nu mă pot lăuda cu prea mult succes în dobândirea acestei virtuți; dar am avut mult de-a face cu manifestarea ei.”

    Biblia spune: „Răsplata smereniei, a fricii de Domnul, este bogăţia, slava şi viaţa.” Smerenia este o virtute interesantă; trebuie s-o arăți – dar să nu știi că o  ai! Jonathan Edwards a spus: „Nimic nu ține o persoană mai departe de diavol decât smerenia.” Dacă există ceva pe lumea aceasta pe care eul tău nu-l va căuta niciodată și pentru care nu se va zbate, aceasta este smerenia. Cu toate acestea, smerenia stă la baza succesului pe toate planurile.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

     

    Fapte 19:1-22

    Credincios promisiunii făcute (cap. 18:21), apostolul soseşte la Efes, capitala provinciei Asia. Va rămâne aici trei ani (cap. 20:31), succedându-l pe Apolo, în timp ce, la Corint, Apolo udă ceea ce apostolul sădise (cap. 18:27-28; 1 Corinteni 3:6). Nu vedem între aceşti slujitori ai lui Dumnezeu nici gelozie, nici vreun gând de revendicare a vreunui câmp special din lucrare.

    Botezul lui Ioan, singurul cunoscut de aceşti efeseni, îi pregătea pe iudeii pocăiţi să primească un Mesia împărăţind pe pământ. Creştinul, dimpotrivă, are o poziţie cerească; el este pus, prin Duhul Sfânt, în relaţie cu un Hristos mort şi înviat adevăr subliniat într-un mod cu totul special de Epistola către Efeseni.

    Cuvântul Domnului creştea şi se întărea (v. 20) nu numai prin minunile făcute de apostol, ci şi prin autoritatea Sa asupra inimilor. Cuvântul îi determina pe aceşti credincioşi să mărturisească ceea ce făcuseră şi să renunţe în mod public la practicile de vrăjitorie. Plini de dragostea dintâi (Apocalipsa 2:4), aceşti efeseni nu vor să aibă deloc comuniune cu lucrările neroditoare ale întunericului (Efeseni 5:11).

    Dragi prieteni, îşi arată Cuvântul lui Dumnezeu puterea în lume prin roade vizibile şi în vieţile voastre?

     
     

  • 28 Septembrie 2017

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Și totuși, în lucrul acesta, n-ați crezut pe Domnul Dumnezeul vostru.
    Deuteronom 1.32

    Când a venit timpul ca israeliții să ia în stăpânire țara, Moise a trebuit să le spună: „Nu vă înspăimântați, nici nu vă temeți de ei! Domnul Dumnezeul vostru, care merge înaintea voastră, Se va lupta El Însuși pentru voi, după toate câte a făcut pentru voi, înaintea ochilor voștri, în Egipt” (versetele 29 și 30). Însă dificultățile care le stăteau înainte au scos la iveală necredința lor în promisiunile lui Dumnezeu. Ajunși sub disciplina lui Dumnezeu, au rătăcit patruzeci de ani în pustie, fiindcă Dumnezeu spusese: „Niciunul dintre oamenii aceștia, din această generație rea, nu va vedea țara cea bună” (versetul 35).

    Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos „ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în locurile cerești, în Hristos” (Efeseni 1.3). Pentru noi, creștinii, locurile cerești sunt ceea ce era Canaanul pentru israeliți: țara în care trebuiau să intre și să o ia în stăpânire. Nu există niciun copil al lui Dumnezeu care să nu vrea să se bucure de locurile cerești, chiar dacă știe foarte puțin despre ele. Totuși, mulți dintre ei simt că sunt complet incapabili de a intra în țară și de a o lua în stăpânire. Ei i-au văzut pe vrăjmași, au încercat să lupte, au biruit în unele lupte și au fost biruiți în altele și, în cele din urmă, necredința și-a făcut loc în inimile lor și s-au întrebat: Oare vrea Dumnezeu cu adevărat ca noi să ne bucurăm de aceste binecuvântări spirituale?

    Dumnezeu însă ne-a dat aceste binecuvântări și ne-a poruncit să intrăm în ele și să le luăm în stăpânire. Deci ce trebuie să facem pentru a ne bucura de ele și pentru a nu rătăci toată viața într-un loc pustiu? Sunt multe metode la care apelăm, mai puțin la una: „Tot ce veți cere rugându-vă, credeți că ați primit, și veți avea” (Marcu 11.24). Vechea generație necredincioasă trebuie să moară (Deuteronom 2.16). Doar o generație nouă, credincioasă, poate intra și lua în stăpânire. Să cerem să ne bucurăm în mod practic de binecuvântările spirituale pe care le avem în Hristos, apoi să credem, bazându-ne pe Domnul, și le vom avea!

    A Leclerc

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri.
    Luca 15.5

    Păstorul cel tânăr

    — Și cum ai adus-o acasă? Mă gândesc că nici aceasta nu a fost ușor. A venit să te urmeze pe drum înapoi?

    — Ei, n-am vrut să mă încred în ea și pe lângă aceasta era sleită și obosită. Așa că am pus-o pe umeri și astfel am adus-o acasă.

    — Și s-au bucurat toți cei din casă când te-ai întors cu oaia?

    — Sigur că s-au bucurat, a răspuns el. Tata și mama și vecinii care au auzit de pierderea noastră au venit toți în dimineața următoare să întrebe de oaie, căci în astfel de situații vecinii sunt cât se poate de binevoitori unii față de alții. S-au întristat când au auzit că am umblat pe afară toată noaptea întunecată. S-a făcut dimineața până am ajuns acasă și sfârșitul a fost că m-am ales cu răceala aceasta. Mama spune că nu mă voi mai face bine niciodată; Dumnezeu știe. Oricum, eu am făcut tot ce am putut, ca să salvez oaia.

    Minunat! m-am gândit. Iată întreaga istorisire a Evangheliei. Oaia s-a pierdut, tatăl își trimite fiul să o caute și să o aducă înapoi. Fiul se duce de bunăvoie, suferă tot fără să se plângă și la sfârșit își jertfește viața, ca să găsească oaia, iar când o găsește, o duce pe umerii lui acasă, la turmă, și se bucură împreună cu prietenii și vecinii că oaia ce a fost pierdută este acum găsită.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    STANDARDUL DUBLU

    „Calea celor răi este ca întunericul gros: ei nu văd de ce se vor poticni.” (Proverbe 4:19)

         Biblia spune: „Cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei. Calea celor răi este ca întunericul gros: ei nu văd de ce se vor poticni.” (v. 18-19). În 1966, Dr. Joseph Fletcher a publicat o carte care a devenit best seller. Cartea se numește „Etica situației.” În ea autorul spune că dragostea este singurul standard pentru deosebirea binelui de rău. Consecința a fost haosul etic. De ce? Pentru că ne permite să ne stabilim propriile standarde, care s-au schimbat de la o situație la alta. Și pentru a înrăutăți și mai mult lucrurile, face parte din firea noastră să fim indulgenți cu noi înșine, să ne judecăm potrivit intențiilor noastre în timp ce pentru ceilalți aplicăm standarde mai înalte și îi judecăm pe baza faptelor lor. De exemplu, cineva care înșeală statul în privința taxelor sau fură provizii de la locul de muncă, se așteaptă la onestitate din partea companiei la care cumpără acțiuni și de la clienții de afaceri cu care lucrează. Asta se numește standard dublu.

    E ușor să fim dezgustați de persoane care nu trec testul de etică – mai ales când ne-au greșit. Dar e mult mai greu să luăm decizii etice în propriile noastre vieți. Să înțelegem un lucru: Când comportamentul tău este la marginea eticii, invariabil vei cădea dincolo de acea margine! Se poate să-i păcălești pe oameni o vreme, dar faptele tale te prind totdeauna în laț. La fel cum cineva pare să profite temporar de necinste, a fi cinstit pare uneori o propunere necâștigătoare. Dar atât plăcerea ta cât și beneficiul tău vor fi pe termen scurt pentru că în ultimă instanță vom sta cu toții la judecată înaintea lui Dumnezeu – și cum vei arăta atunci? Așa că, „dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    Fapte 18:12-28

    Uneltirile iudeilor şi acuzaţiile lor înaintea lui Gallio nu-l împiedică pe Pavel săşi continue lucrarea la Corint. Domnul îl protejează, potrivit promisiunii Sale (v. 10).

    Apoi el se pune la drum, trece prin Efes, unde îi lasă pe Acuila şi pe Priscila, coboară la Ierusalim prin Cezareea, încheinduşi, în sfârşit, la Antiohia, cea dea doua călătorie misionară (vezi harta de la sfârşitul Bibliei). Iar de la versetul 23 începe cea de-a treia călătorie a neobositului apostol. El trece din nou prin Frigia şi prin Galatia (vezi cap. 16:6), unde se formaseră adunări care-i vor hrăni multe temeri (Galateni 1:2; 4:11).

    Chiar în acest timp soseşte la Efes un alt slujitor deal lui Dumnezeu. Este Apolo, lucrător remarcat prin darul vorbirii şi prin puterea sa de a prezenta Cuvântul, consecinţe ale înflăcărării lui (v. 25) pentru că nu poţi vorbi bine decât despre lucrurile careţi umplu inima (Matei 12:34-35). În plus, el îi învaţă cu râvnă şi cu îndrăzneală
    cele despre Isus. Darurile personale nu-l împiedică însă pe Apolo să primească cu smerenie de la Acuila şi de la Priscila adevărurile pe care încă nu le cunoştea. El este prompt să asculte, de aceea lucrarea lui în Ahaia, unde se va duce după aceasta, nu va avea decât de câştigat.

  • 27 Septembrie 2017

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Nu vă amăgiți: „Dumnezeu nu Se lasă batjocorit”; pentru că ce seamănă omul, aceea va și secera.
    Galateni 6.7

    Este la fel de adevărat astăzi, așa cum a fost întotdeauna, că ce seamănă omul, aceea va și secera. Prin urmare, ar fi o greșeală gravă ca cineva să accentueze libertatea dată de harul divin în pofida regulilor guvernării divine. Aceste două lucruri sunt perfect distincte și nu trebuie niciodată confundate. Harul poate ierta – în mod gratuit, pe deplin și veșnic – însă roțile carului guvernării Domnului continuă să se învârtă, cu o putere și cu o solemnitate zdrobitoare. Harul a iertat păcatul lui David, însă sabia guvernării a fost îndreptată asupra casei lui până la sfârșit. Bat-Șeba a fost mama lui Solomon, însă Absalom s-a răzvrătit.

    Este bine să medităm adânc, în prezența lui Dumnezeu, la acest adevăr de o mare importanță practică! Cu siguranță, cu cât vom dobândi o cunoaștere mai cuprinzătoare a harului, cu atât vom simți mai adânc solemnitatea guvernării și vom da dreptate acțiunilor ei. Există însă un pericol serios, acela de a lua cu ușurătate doctrinele harului, în timp ce inima și viața nu sunt aduse sub acțiunea sfințitoare a acestor doctrine. Trebuie să avem mare grijă să evităm o astfel de atitudine. Nu există nimic în lume mai îngrozitor, decât o familiarizare carnală cu teoria mântuirii prin har. Așa ceva va deschide ușa oricărei forme de libertinaj.

    Prin urmare, simțim cu putere nevoia de a aduce înaintea conștiinței cititorilor acest adevăr practic al guvernării lui Dumnezeu. El a fost de mare folos în orice timp, însă este așa mai ales în zilele noastre, în care există o tot mai mare tendință de a schimba harul lui Dumnezeu în desfrânare. Vom descoperi întotdeauna că cei care se bucură cel mai mult de binecuvântarea de a se afla sub domnia harului sunt cei care vor da pe deplin dreptate acțiunilor guvernării divine.

    C H Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    … Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, și pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte … și se duce după cea pierdută …?
    Luca 15.4

    Păstorul cel tânăr

    Am continuat dialogul cu acel păstor tânăr și l-am întrebat:

    — De mult ai tusea aceasta?

    — O, de mult timp; de aproape un an.

    — Și cum ai răcit? Eu mi-am închipuit că un tânăr ca tine este călit și obișnuit cu aerul acesta tare!

    — Da, a răspuns tânărul, așa a fost până în acea noapte îngrozitoare. Era cam pe vremea aceasta anul trecut, când una din oi s-a rătăcit. Tatăl meu ține câteva oi sus pe munți și din aceasta trăim noi. Când le-a numărat în seara aceea, lipsea una și m-a trimis pe mine să o caut.

    — Fără îndoială, i-am răspuns eu, că ai simțit trecerea de la căldura focului de cărbuni din această colibă mică, închisă la aerul rece de munte.

    — O, și încă cum; pe jos era zăpadă și vântul răzbătea până la piele. Dar nu mi-a păsat prea mult, căci eram foarte nerăbdător să găsesc oaia tatălui meu.

    — Și ai găsit-o? l-am întrebat eu cu un interes crescând.

    — O, da, am străbătut un drum lung și obositor, dar nu m-am oprit deloc până nu am găsit-o.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FII PREGĂTIT!

    „Îşi pregătesc hrana vara” (Proverbe 30:25)

         Furnicile sunt mici, dar deștepte; ele „îşi pregătesc hrana vara” (v.25). Mai ții minte povestea cu greierele și furnica? Vara, furnica este foarte ocupată cu pusul pe iarnă, în timp ce greierele cântă la vioară. Apoi, când vine iarna, furnica se retrage în mușuroi și se bucură de viață și hrană. Ea a plătit prețul, iar acum se poate bucura de răsplată. Dar greierele cântător va suporta consecințele. Prin urmare, el moare de foame și frig deoarece nu a înțeles că numai pregătirea corespunzătoare pentru ziua de mâine reprezintă o utilizare înțeleaptă a zilei de astăzi.

    Gândește-te puțin: Când erai la școală, te-ai pregătit vreodată pentru un test atât de bine încât să intri în clasă cu încredere deplină, știind că vei lua zece? Ei bine, poți aduce aceeași încredere și în viața de zi cu zi. Din nefericire, mulți dintre noi nu ne conducem viețile, ci le acceptăm! Viața însă nu este o repetiție. Nu ai parte de o a doua șansă.

    Benjamin Disraeli a spus: „Secretul succesului în viață este să fii pregătit când sosește clipa.”

    Întrebare: Dacă Dumnezeu ți-ar da toate lucrurile pentru care te rogi acum, ai fi în stare să le faci față?

    Nimic măreț nu este creat dintr-odată; succesul nu apare peste noapte. Și nici eșecul. Fiecare este un proces. De fapt, fiecare zi din viața ta este o pregătire pentru următoarea. Așadar, întrebarea este: Pentru ce te pregătești  și cum te pregătești? Te pregătești pentru succes sau pentru eșec?

    Numai dacă ești dispus să-ți dai toate silințele de la început vei fi în stare să culegi răsplata de la sfârșit.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    Fapte 18:1-11

    La Corint, Pavel are parte de bucuria de a-i întâlni pe soţii iudei, Acuila şi Priscila. Aduşi la Hristos, ei devin deosebiţi de dragi apostolului, ei fiind gata săşi primejduiască până şi viaţa pentru el, într-o împrejurare care nu ne este relatată (Romani 16:4). Corintul era renumit pentru corupţia moravurilor şi pentru luxul său. Apostolul şi prietenii săi, nevrând să depindă de aceste bogăţii, dau un exemplu în aceasta, lucrând cu mâinile lor (1 Corinteni 9:15-18; 2 Corinteni 11:8-9).

    În faţa împotrivirii iudeilor, Pavel se dezleagă de responsabilitatea sa vizavi de ei şi le afirmă că se întoarce spre naţiuni (v. 6). Romani 9:2-5 ne ajută să înţelegem însă cât suferă pentru că trebuie să le vorbească astfel. Dar Domnul Îşi încurajează slujitorul, descoperindu-i că, dacă poporul Său pământesc nu răspunde potrivit aşteptărilor Sale, El are în această cetate mult popor
    pentru cer (v. 10). Într-adevăr, din această cetate depravată, El Se va bucura să strângă un mare număr de credincioşi, după cum confirmă cele două epistole care le vor fi adresate. Încă o dovadă că nici bogăţiile, nici plăcerile din această cetate în care nu lipsea nimic nu pot satisface adevăratele nevoi ale inimii omului!

  • 26 Septembrie 2017

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Și cuvântul Domnului a fost către mine, zicând: „Fiu al omului, ce are lemnul de viță mai mult decât alt lemn, mlădița de viță care este printre copacii pădurii? Se va lua din el lemn ca să se facă vreun lucru? Vor lua ei din el un cârlig, ca să atârne în el vreo unealtă? Iată, se dă pentru foc: focul îi mistuie amândouă capetele, și mijlocul este ars. Este el bun pentru vreo lucrare?”.
    Ezechiel 15.1-4

    Dumnezeu este Dumnezeul adevărului. El dorește realitate în cei ai Săi și detestă pretențiile lipsite de conținut. Domnul Isus, pe când Se afla pe pământ, ca Dumnezeu manifestat în trup, a avut aceeași atitudine. Fiind plin de dragoste pentru păcătoșii pierduți și plin de compasiune pentru toți cei care doreau să cunoască adevărul, El a denunțat ipocrizia și îndreptățirea de sine, pronunțând judecăți severe asupra celor care doreau astfel să-și ascundă starea reală de suflet. Unde există viață divină, va fi roadă pentru El și în exterior. Nicio măsură de mărturisire exterioară nu poate suplini lipsa dovezilor de pocăință și de credință adevărată.

    Caracterul produs de lucrarea Duhului Sfânt în omul dinăuntru va avea ca rezultat o purtare conformă cu voia lui Dumnezeu. Domnul este glorificat atunci când cei care mărturisesc că aparțin casei credinței aduc roade prețioase, care dovedesc realitatea mărturisirii lor. Un creștin care nu aduce rod este ca o viță care nu produce struguri. Ea este practic inutilă. Credincioșii trebuie să fie lumini într-o lume întunecată, lumini care să-i atragă și pe alții la Hristos.

    Pentru a te achita de această responsabilitate trebuie să fii născut din nou, fiindcă omul natural nu poate trăi la un nivel spiritual. El nu pricepe deloc lucrurile lui Dumnezeu (1 Corinteni 2.14). Prin urmare, slujitorii lui Dumnezeu se cunosc după roadele lor. Slujirea și roadele își au izvorul în viața divină implantată prin nașterea din nou.

    H A Ironside

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    … Doamne, numai Tu poți veni în ajutorul celui slab ca și celui tare: vino în ajutorul nostru, Doamne …
    2 Cronici 14.11

    Păstorul cel tânăr

    La insistențele mele, vorbindu-i blând și cu dragoste, el și-a ridicat privirea în sus și din cele câteva vorbe rostite am aflat că auzise ceva despre Dumnezeu și judecata viitoare, dar niciodată nu a învățat să citească. Pentru el, Sfânta Scriptură era o carte sigilată, și era, așadar, total neștiutor în ceea ce privește calea mântuirii așa cum ne este descoperită ea în Evanghelie. Mintea lui în această privință era un gol complet.

    Am tăcut câteva clipe, în timp ce mă rugam în lăuntrul meu și priveam cu adâncă neliniște făptura nenorocită din fața mea. Mi-a trecut prin minte că trebuie să încerc să descopăr cât de departe merge puterea lui de înțelegere în alte privințe și dacă ar fi vreo nădejde, ca el să înțeleagă mesajul Evangheliei referitor la mântuire, când îi va fi spus. M-am uitat la el cu ochii plini de mila pe care o simțeam cu adevărat și m-am gândit că a observat privirea plină de compasiune, căci inima lui s-a înmuiat față de mine când i-am spus:

    — Sărmanul meu băiat, ești foarte bolnav. Mă tem că suferi mult de tot!

    — Da, am răcit rău. Tusea îmi ia răsuflarea și îmi provoacă dureri mari.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DUMNEZEU ÎTI CUNOASTE DESTINUL

    „De aceea Domnul mi-a răsplătit nevinovăţia mea, după curăţia mea înaintea Lui”  (2 Samuel 22:25)

         Poți fi un om de succes și cu toate acestea să te simți gol pe dinăuntru. Viața lui Solomon dovedește lucrul acesta. El a fost cel mai bogat om din lume, dar și cel mai faimos. Cu toate acestea, el își începe cartea Eclesiastul cu următoarele cuvinte: „Totul este deşertăciune” (Ecleziastul 1:2). Solomon a descoperit că o viață împlinită se poate zidi numai pe două lucruri: relații și scop. Și prima și cea mai importantă relație pe care trebuie s-o ai este cu Dumnezeu. Când ai această relație, descoperi scopul vieții tale. Iar când începi să trăiești conform acestui scop, bucuria și împlinirea ta nu vor cunoaște limite. Persoanele care se consideră niște guru atotsuficienți ne spun: „Privește în lăuntrul tău și vei găsi cheia!” Însă cum poți să dezvălui scopul vieții tale prin simplul fapt că îți analizezi viața? Vei avea mai mult noroc dacă o vei lua pe „drumul din cărămidă galbenă!” (aluzie la drumul de cărămidă galbenă din Vrăjitorul din Oz – n.tr.). Nu, „În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia, care face toate după sfatul voiei Sale, ca să slujim de laudă slavei Sale, noi, care mai dinainte am nădăjduit în Hristos” (Efeseni 1:11-12). Scopul vieții tale a fost deja stabilit de cea mai înțeleaptă minte și de cea mai iubitoare inimă din univers: mintea și inima lui Dumnezeu. Tu spui: „Dar în prezent nu-mi merge prea bine.” Cu toții trecem prin asta. Dar iată o promisiune pe care te poți baza: „În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia, care face toate după sfatul voiei Sale” (v. 11). Dumnezeu cunoaște destinul vieții tale și El dorește binele tău veșnic.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    Fapte 17:16-34

    Rămas singur la Atena, Pavel nu este absorbit de monumentele şi de sculpturile sale. Are inima strânsă şi indignată, descoperind că această cetate, renumită pentru cultura sa, este plină de o idolatrie atât de cumplită. În piaţa publică, Pavel întâlneşte filosofi din diferite şcoli, vestiţi în toată lumea pentru înţelepciunea lor. Inteligenţa ia fost dată omului pentru a putea discerne puterea veşnică şi divinitatea Creatorului său (Romani 1.20); însă ignoranţa acestor minţi luminate confirmă că lumea prin înţelepciune nu La cunoscut pe Dumnezeu (1 Corinteni 1.21). El este în mijlocul lor un Dumnezeu necunoscut (v. 23). Începând cu Ťînceputulť, Pavel le vorbeşte despre Domnul cerului şi al pământului (v. 24), care Sa descoperit de atunci nu numai prin creaţie, ci şi prin răscumpărare. Acest Dumnezeu suveran porunceşte acum oamenilor ca toţi, de pretutindeni, să se pocăiască (v. 30). În felul acesta, nimeni (cu atât mai mult tu!) nu poate pretinde că această poruncă divină nu este pentru el.

    Curiozitatea intelectuală nu are nimic comun cu adevărata nevoie a sufletului. Unii dintre ascultători îşi bat joc de Pavel în mod deschis; alţii amână pe mai târziu examinarea acelor chestiuni. Totuşi, câţiva cred. Acestea sunt cele trei efecte ale evangheliei atunci când ea este predicată şi astăzi încă o dată.

  • 25 Septembrie 2017

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Pentru că ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi și Eu de ceasul încercării, care va veni peste tot pământul locuit, ca să-i încerce pe cei care locuiesc pe pământ. Eu vin curând: ține cu tărie ceea ce ai, ca nimeni să nu-ți ia cununa.
    Apocalipsa 3.10,11

    Această promisiune unică și prețioasă făcută adunării din Filadelfia are aplicație la toți cei care sunt mântuiți prin harul pur al lui Dumnezeu. Ei au păzit cuvântul răbdării lui Hristos, așteptându-L cu încredere ca Cel care a fost lepădat de oameni să-Și ocupe locul de glorie și de putere. Între timp, ei îndură suferințele din timpul prezent. Totuși, ei nu vor trebui să îndure suferințele din necazul cel mare, care au să vină în curând peste această lume nelegiuită, pentru a-i încerca pe cei care sunt doar locuitori ai pământului.

    Cuvintele Domnului Isus sunt foarte clare: „Te voi păzi și Eu de ceasul încercării, care va veni peste tot pământul locuit, ca să-i încerce pe cei care locuiesc pe pământ”. Nu că ei vor fi păziți în ceasul încercării, ci de ceasul încercării. Acest lucru este posibil doar prin luarea lor de aici, de pe pământ, înainte de acel ceas. Acesta este adevărul minunat cu privire la Adunarea lui Dumnezeu, care este compusă din cei care cred cu adevărat în Domnul Isus Hristos.

    1 Tesaloniceni 4 ne arată modul în care se va împlini acest lucru. Lumea nu va înțelege ce se petrece; Domnul Însuși Se va coborî din cer, iar mai întâi vor învia cei morți în Hristos, după care vor fi schimbați cei vii și, împreună, vor fi răpiți pentru a fi duși în casa Tatălui, pentru a fi totdeauna cu Domnul (versetele 14-18).

    L M Grant

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Omul … are viața scurtă, dar plină de necazuri. Se naște și e tăiat ca o floare; fuge și piere ca o umbră.
    Iov 14.1-2

    Păstorul cel tânăr

    Cu ani de zile în urmă am fost rugat să vizitez un tânăr ce era pe moarte, într-o regiune singuratică din Irlanda. După ce am mers pe jos cam o oră, am intrat în mica odaie și am privit în jur. La prima vedere n-am găsit nici urmă de vreun locuitor, cu excepția unei femei în vârstă care ședea ghemuită deasupra cenușii fierbinți a unui foc de cărbuni. Ea s-a ridicat și, cu politețea naturală a săracilor irlandezi, mi-a oferit scaunul ei, un scăunel mai degrabă, pe care șezuse ea mai înainte. I-am mulțumit și trecând la scopul vizitei mele, am descoperit în colțul colibei o grămadă de paie pe care zăcea tânărul suferind. Era un tânăr cam de șaptesprezece ani, într-o stare evidentă de suferință și de epuizare și părea a fi în ultima fază a tuberculozei. Avea ochii închiși, dar la apropierea mea i-a deschis și i-a ațintit asupra mea cu un fel de uimire sălbatică, asemenea unui animal speriat.

    I-am spus cât se poate de liniștit, cine sunt eu și cu ce scop am venit și i-am pus câteva întrebări foarte simple referitoare la nădejdea lui în privința mântuirii. Nu mi-a răspuns nimic; părea a fi complet inconștient de ceea ce l-am întrebat. Atunci am cugetat la cuvintele versetului de astăzi: omul are viața scurtă și plină de necazuri.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CÂND DUMNEZEU ÎȚI TRIMITE PE CINEVA ÎN AJUTOR

    „Lovească-mă cel neprihănit” (Psalmul 141:5)

         Cea mai mare acuzație împotriva faptului de a nu ști este faptul de a nu învăța. Dacă privești din perspectiva corectă, fiecare experiență nouă din viață este o școală, la fel cum fiecare cunoștință nouă este un învățător. Așadar, profită de fiecare oportunitate de a învăța. Numai asigură-te că îți alegi bine învățătorii: cei care și-au câștigat dreptul de a-ți sta alături și la momentul potrivit de a-ți adresa întrebările grele, de a-ți aduce o perspectivă nouă și de a te ține pe cale. Solomon a spus: „Un cuvânt spus la vremea potrivită, este ca nişte mere din aur într-un coşuleţ din argint. Ca o verigă din aur şi o podoabă din aur curat, aşa este înţeleptul care mustră, pentru o ureche ascultătoare” (Proverbe 25:11-12).

    Când Dumnezeu îți trimite pe cineva în ajutor:

    1) Arată-i aprecierea ta. Recunoaște-i meritele și nu uita niciodată să spui mulțumesc. Atitudinea de felul „nu aștept apreciere așa că nu îți dau” îți va dăuna și va închide ușile viitorului tău.

    2) Dă-ți toate silințele. Nu sluji propria ta persoană și nu fi oportunist. Caută căi prin care tovărășia ta să fie valoroasă pentru ceilalți. Viața nu-ți datorează nimic altceva decât oportunitatea de a crește.

    3) Înțelege limitele. S-ar putea ca alții să cunoască o persoană suficient de bine pentru a i se adresa pe nume, dar asta nu înseamnă că și tu trebuie să faci la fel – mai ales în fața unui mentor. Dă dovadă de respect și nu încerca să schimbi protocolul pentru a se potrivi mediului cu care ești obișnuit. Respectă limitele, respectă-i pe ceilalți, ascultă și întotdeauna vor exista persoane dispuse să te ajute să crești în învățătură și să te maturizezi.



    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    Fapte 17:1-15

    De la Filipi, Pavel şi însoţitorii săi merg la Tesalonic, o altă cetate a Macedoniei. Câţiva iudei şi mulţi greci, printre care femei de seamă, primesc Cuvântul care le este vestit (1 Tesaloniceni 1.5). Cea mai mare parte dintre iudei însă, ei înşişi stârniţi de Satan, agită poporul împotriva evangheliştilor. Nu ezită să recurgă la ajutorul unor oameni fără căpătâi, pe care de altfel îi dispreţuiau (v. 5), nici să aducă înaintea magistraţilor argumentul folosit cândva în faţa lui Pilat: Nu avem împărat decât pe Cezarul! (v. 7; Ioan 19:15).

    Timpul petrecut de Pavel la Tesalonic a fost deci scurt: aproximativ trei săptămâni. Dumnezeu însă la permis aşa în folosul nostru. Pentru că, prin aceasta, apostolul sa văzut obligat săşi completeze învăţătura prin două epistole, atât de bogate în învăţăminte pentru noi toţi!

    La Bereea, iudeii dau dovadă de mai multă nobleţe şi corectitudine. În loc să se lase orbiţi de invidie (comp. cu v. 5), ei caută săşi întărească credinţa, cercetând zilnic Cuvântul, căruia îi recunosc autoritatea supremă (v. 11; comp. cu Ioan 5.39). Nu ştim cum săi îndemnăm îndeajuns, pe fiecare dintre tinerii noştri cititori, să urmeze acest exemplu (prezentat în special în pasajele pe care le cităm). Acesta este scopul ca şi titlul acestor scurte meditaţii zilnice.

  • 24 Septembrie 2017

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Și fiii lui Israel au așezat tabăra în Ghilgal și au sărbătorit Paștele în ziua a paisprezecea a lunii, seara, în câmpiile Ierihonului. Și a doua zi după Paști, în aceeași zi, au mâncat din grâul țării azime și boabe prăjite.
    Iosua 5.10,11

    Acest Paște din Canaan este aceeași sărbătoare pe care poporul o ținuse în Egipt, însă cât de diferite sunt aceste două împrejurări! În Egipt, israeliții erau conștienți de vina lor, gata să plece, puși la adăpost de judecată, prin sângele mielului. În Canaan, israeliții erau în siguranță în țara promisă, eliberați de ocara Egiptului, trecuți prin moarte și înviați și care, acum, cu o pace perfectă, priveau înapoi la aducerea-aminte de un Hristos care fusese dat morții pentru ei. Paștele din Canaan corespunde Cinei Domnului, pentru creștin. Este o hrană permanentă, care nu va înceta în glorie, doar că acolo nu va mai fi o aducere-aminte de moartea Domnului, fiindcă ochii noștri Îl vor vedea, în mijlocul scaunului de domnie, pe Mielul Însuși.

    Mai avem însă un lucru aici. Dumnezeu le-a dat o hrană necunoscută în Egipt, grâul vechi al țării Canaanului, care simbolizează un Hristos ceresc, glorificat, însă care, ca Om, a fost în această lume plină de păcat, având o umanitate complet sfântă, simbolizată de azime, și care a trecut prin focul judecății, lucru simbolizat de boabele de grâu prăjite.

    Mai mult, El Se află acolo nu doar ca Avocat al nostru la Tatăl, ci și ca Cel în care ne aflăm, fiind acceptați în El. Privesc la acest Om glorificat și spun: «Acolo este locul meu; eu sunt în El. Pentru mine ai venit aici, în lume; pentru mine ai murit pe cruce; ai fost înălțat în glorie și m-ai adus și pe mine deja acolo, în Persoana Ta, mai înainte să fiu cu Tine și ca Tine acolo, pentru totdeauna». Ce bucurie minunată și ce putere oferă preocuparea cu un astfel de Hristos!

    H Rossier

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    … Și viața pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine.
    Galateni 2.20

    Dragostea Mântuitorului

    Cine ar putea cuprinde mărimea lucrării dragostei Mântuitorului față de lumea păcătoasă? Numai veșnicia va face cunoscut în totalitate rezultatele lucrării Domnului. Deși oamenii au neglijat dragostea Mântuitorului și i-au răspuns cu ură, El nu a încetat să practice binele față de dușmanii Săi! Chiar și în Ghetsimani, când au venit să-L prindă și Petru a tăiat urechea slujitorului marelui preot, Domnul l-a vindecat pe acel om. Când a fost răstignit pe cruce și chinuit groaznic, auzim cuvintele mișcătoare ale Domnului: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!”.

    Dar a venit clipa, când dragostea Mântuitorului a fost pusă la marea încercare, și anume când Domnul a fost atârnat pe cruce fiind înconjurat de întuneric dens, când a suferit acolo pentru vinovăția noastră. Toate acestea nu i-au zdruncinat dragostea. Chiar și valurile și talazurile judecății divine asupra păcatelor noastre, care L-au lovit pe Mântuitorul acolo cu toată greutatea, n-au putut să-i stingă dragostea. În acele clipe, ea s-a dovedit mai tare ca moartea.

    Domnul și Mântuitorul nostru Și-a dat viața din dragoste pentru Dumnezeu și din dragoste pentru cei pe care i-a câștigat ca moștenire a Sa.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU TE ÎNDOI DE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU

    „Credinţa vine în urma auzirii” (Romani 10:17)

         Poți avea dubii în ceea ce privește propriile tale abilități, dar nu te îndoi niciodată de abilitățile lui Dumnezeu – sau de promisiunile Sale și de dorința lui de a le îndeplini. Psalmistul a scris: „Ţi s-a mărit faima prin împlinirea făgăduinţelor Tale” (Psalmul 138:2). Singurul lucru din univers pe care Dumnezeu l-a pus deasupra Numelui Său este Cuvântul Său. Așa că umple-ți mintea cu el, rostește-l zilnic și nu-l pune niciodată sub semnul întrebării.

    Îndoiala își are deseori originea în înclinația noastră de a ne încrede în forțele proprii. Încrederea în sine este un concept cu mare priză la public; el ne încurajează să ne bazăm pe propriile noastre competențe și abilități. Însă Biblia spune: „Cine se încrede în inima lui este un nebun, dar cine umblă în înţelepciune va fi mântuit” (Proverbe 28:26). După cum spune și versetul din inima sau centrul Bibliei: „Mai bine este să cauţi un adăpost în Domnul, decât să te încrezi în om” (Psalmul 118:8). Așadar, pune-L pe Dumnezeu în centrul încrederii tale, nu pe tine însuți sau pe oricine altcineva. Te îndoiești de tine însuți și de propria ta valoare?

    Îți pui la îndoială abilitatea de a-ți dezvolta cariera? Îți pui la îndoială abilitatea de a lega prietenii sănătoase? În ciuda faptului că a trăit alături de Domnul Isus aproape trei ani și i-a auzit promisiunea că va învia dintre cei morți, Toma a spus totuși: „Dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.” (Ioan 20:25).

    Domnul Isus i-a întors spatele lui Toma din cauza necredinței lui? Nu, El nu respinge niciodată o inimă sinceră. Domnul Isus s-a arătat în persoană și a rezolvat toate îndoielile lui Toma. Și pe măsură ce citești cuvântul Său și Îi cauți Fața, El îți va ușura povara slăbiciunilor și a necredinței.

    Când încetezi să mai trăiești în lumea „simțurilor” și înveți să umbli prin credință, îndoielile tale vor începe să dispară una câte una.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    Fapte 16:16-40

    Vindecarea slujnicei însufleţite de un duh satanic are drept urmare, pentru cei doi slujitori ai lui Dumnezeu, torturări şi închisoare. Ce primire ciudată în Macedonia!

    Ar fi fost ei îndreptăţiţi să gândească, după ce fuseseră chemaţi aici ca să ajute (v. 9). Dar Pavel pune în practică ceea ce mai târziu le va recomanda creştinilor din această cetate: Bucuraţivă totdeauna în Domnul (Filipeni 4:4). Plin de răni, el este capabil, împreună cu Sila, să cânte în închisoare. Cu siguranţă că niciodată acele ziduri sinistre nu mai răsunaseră de asemenea ecouri! De asemenea, ce mărturie dădeau acele cântări în faţa celor care le ascultau! Cu cât împrejurările noastre vor fi mai dificile, cu atât mai mult pacea şi bucuria noastră le vor vorbi celor din jur! Şi adesea tocmai de aceea ne trimite Domnul necazuri.

    La această mărturie autentică, Domnul o adaugă pe a Sa, eliberândui pe întemniţaţi. Tremurând în totul, temnicerul strigă: Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?. Răspunsul, minunat de simplu, se adresează oricărui suflet neliniştit: Crede în Domnul Isus (v. 30,31). Apoi bucuria umple casa aceasta.

    După această noapte memorabilă, apostolii sunt eliberaţi în mod oficial şi părăsesc cetatea, nu fără a-i îndemna din nou pe fraţi.

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne