Mana Zilnica

Categorie: Samanta Buna

  • 23 Octombrie 2017

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Israel a slujit Domnului în toate zilele lui Iosua.
    Iosua 24.31

    Iosua, ca și Iosif, este o imagine a Domnului Isus. Numele său, care înseamnă Iah-Mântuitorul, este echivalentul ebraic al numelui Isus. Moise a fost cel care l-a scos pe Israel din Egipt, iar Iosua l-a adus în țara Canaan. Ce l-a calificat însă pentru acest rol măreț? Dumnezeu Însuși ne spune că Iosua, ca și Caleb, „L-a urmat în totul pe Domnul” (Numeri 32.12). Acesta este secretul succesului în slujba lui Dumnezeu. Iosua însă a dat dovadă și de o mare disponibilitate de a învăța. El nu a știut care era motivul zgomotului din tabără, atunci când israeliții făcuseră vițelul de aur, însă Moise, care fusese mai aproape de Dumnezeu pe vârful muntelui, a știut ce se petrecea (Exod 32.17,18). Poate că această experiență l-a făcut să rămână în cortul întâlnirii, atunci când Moise a mutat acel cort afară din tabără (Exod 33.11) – el a dorit să fie în prezența lui Dumnezeu. O astfel de comuniune tainică l-a făcut capabil să conducă poporul lui Dumnezeu (Deuteronom 31.3,7,14,23). El era „plin de duhul înțelepciunii” atunci când Moise a murit (Deuteronom 34.9).

    Moise și Iosua formează una dintre marile perechi din Scriptură, precum Ilie și Elisei, Pavel și Timotei. Dacă ar fi fost o chestiune doar de putere omenească, atunci cuvintele lui Dumnezeu către Iosua ar fi fost copleșitoare: „Moise, slujitorul Meu, a murit; acum ridică-te”. Dumnezeu însă a adăugat: „Cum am fost cu Moise, la fel voi fi cu tine” (Iosua 1.5). Acest lucru făcea toată diferența și, fiindcă Iosua nu s-a întors „nici la dreapta, nici la stânga”, ci a ascultat de legea lui Dumnezeu cu gândul, cuvântul și fapta, a avut izbândă (Iosua 1.7,8).

    Mai târziu, la bătrânețe, Iosua a împărtășit secretul biruinței sale celor din popor, încurajându-i să se alipească de Domnul (Iosua 23.6,8). Viața lui personală și cea de familie au fost o confirmare a îndemnurilor sale: „Cât despre mine, eu și casa mea vom sluji Domnului” (Iosua 24.15). Noi suntem foarte mici în comparație cu Iosua, însă, dacă avem încredere în Dumnezeu și dorința de a face voia Lui, „Căpetenia oștirii Domnului” va fi și cu noi (Iosua 5.14).

    S Attwood

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    … Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine …
    Isaia 43.2

    Încotro mergem?

    Era o vreme frumoasă, caldă, de primăvară, care parcă te invita la o plimbare cu motocicleta! Deci, la drum! Dar la întoarcere, o mașină sport din direcția opusă derapă și ajunse pe contrasens. Coliziunea a fost inevitabilă. Plimbarea cu motocicleta sfârși la secția de reanimare.

    Zeci de oameni au parte de astfel de evenimente. Astăzi – plini de viață; mâine – cu totul altfel! Nu trebuie să fie neapărat un accident, o boală sau o catastrofă naturală, care apare în viață. Există suficiente probleme în domeniul interuman: șomaj, depresie etc. Toate acestea pot schimba viața noastră de la o zi la alta în așa fel, încât suntem zdruncinați și descurajați.

    Încotro mergem atunci cu necazul nostru? Există Cineva care ne înțelege mai bine decât oricare prieten apropiat: Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. El a suferit nespus de mult, când a fost răstignit, când a fost judecat de Dumnezeu pentru păcatele tuturor oamenilor. Moartea Sa a avut loc și pentru noi. De aceea El îi invită pe cei care nu mai văd nicio cale de ieșire: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă”.

    Mulți au trăit adevărul acestor cuvinte. Ei au început să citească Biblia și au recunoscut că Isus Hristos a murit pentru vina lor. Ei au crezut ce scrie în Biblie despre Mântuitorul, au recunoscut înaintea lui Dumnezeu păcatele lor și au primit iertarea. Din acel moment, ei L-au cunoscut pe Domnul Isus ca Mântuitorul și Ajutorul lor.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ-I TII PIEPT LUI SATAN (2)

    „Fiţi treji, şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale” (1 Petru 5:8)

         Când Domnul Isus s-a luptat cu diavolul în pustie, Satan nu a reușit să dea nici o lovitură. De trei ori Domnul Isus i-a zis: „Este scris!” (Matei 4:4, 7, 10). Cu aceste trei argumente solide, Satan a fost doborât și nu s-a mai putut ridica. Să ne uităm la fiecare dintre cele trei ispitiri. „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini” (v. 3). Satan a atacat în două moduri:

    1) „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu.” Satan te va face să te îndoiești de mântuire, de Mântuitor, de faptul că ești neprihănit înaintea lui Dumnezeu (vezi 2 Corinteni 5:21). El îți va aduce aminte de toate defectele și eșecurile tale. El îți va spune: „Viața de creștin este prea grea; renunță!” Asta e o minciună; nu-l crede. Da, Duhul Sfânt îți va arăta și el defectele caracterului tău ca să le poți corecta. Însă nu ești mântuit prin propria ta neprihănire. „Prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu” (Efeseni 2:8).

    2) „Porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini.” Patruzeci de zile de post L-au făcut pe Isus să flămânzească. Avea stomacul gol, așa că Satan a adus în discuție subiectul pâinii. În ce domeniu ești gol? Tânjești după atenție, după succes, după intimitate? Tu trebuie să fii conștient de punctele tale slabe și să le aduci la cunoștința lui Dumnezeu înainte ca Satan să se folosească de ele și să-ți spună: „Împlinește-ți nevoile. Ia problema în propriile tale mâini. Lasă-L pe Dumnezeu afară din toate astea.”

    Nu, dacă ți-ai putea trăi viața creștină fără Dumnezeu, nu ai avea nevoie de El! Dar numai viața trăită în totală dependență de Dumnezeu învinge strategiile lui Satan de fiecare dată.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    Romani 3:19-31

    În faţa tribunalului lui Dumnezeu, orice gură este acum închisă. Cei acuzaţi, fără excepţie, sunt recunoscuţi vinovaţi, condamnaţi de lege pentru pedeapsa cu moartea (v. 19). Toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de gloria (sau: nu ajung la gloria) lui Dumnezeu (v. 23). Din acest motiv, sentinţa teribilă vei muri negreşit, anunţată deja de Dumnezeu înainte de căderea omului (Geneza 2:17), va fi confirmată: plata păcatului este moartea (cap. 6:23).

    Pentru cel necredincios, fie el dintre naţiuni sau iudeu, această sentinţă este definitivă, iar tribunalul înaintea căruia toţi vom fi citaţi într-o zi este o realitate înspăimântătoare (Apocalipsa 20:11). Iată-L însă pe Avocatul care intervine în favoarea acelora care, fie iudei, fie dintre naţiuni, L-au ales prin credinţă. El nu caută să minimalizeze faptele comise, cum fac avocaţii înaintea instanţelor omeneşti. El pledează, din contră, spunând: Sentinţa este dreaptă, dar ea a fost deja executată; datoria este plătită; o moarte, a Mea, a achitat plata înspăimântătoare a păcatelor lor.

    Da, dreptatea lui Dumnezeu este satisfăcută, pentru că o crimă care a fost ispăşită nu poate deveni din nou cap de acuzare. Şi, după cum Dumnezeu este drept condamnând păcatul, El este la fel de drept îndreptăţindu-l pe păcătosul care este din credinţa în Isus (v. 26).

  • 22 Octombrie 2017

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Și, ieșind din corabie, Isus a văzut o mare mulțime și I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca niște oi fără păstor; și a început să-i învețe multe.
    Marcu 6.34

    Cineva a spus despre Hristos: „El a fost cel mai generos și mai accesibil dintre oameni”. Putem observa în felul Său de purtare o delicatețe și o bunătate care n-au fost niciodată văzute în vreun om, însă simțim întotdeauna că El a fost un străin aici. Cât de adevărat este acest lucru! El a fost un străin aici, însă a fost atât de aproape de orice durere și de orice nevoie a oamenilor. Distanța pe care a păstrat-o și apropierea pe care a arătat-o au fost perfecte. El a făcut mai mult decât să privească la suferința din jurul Său: a pătruns în ea cu o compasiune proprie Lui. De asemenea, a făcut mai mult decât să refuze întinarea din jurul Său: S-a păzit pe Sine de orice atingere de ea.

    Să-L privim manifestând această combinație de apropiere și de distanță în Marcu 6. Aceasta este o scenă mișcătoare. Ucenicii s-au întors la El după o lucrare obositoare, iar Domnul are grijă de ei și ia seama la faptul că erau osteniți. „Veniți deoparte și odihniți-vă puțin” (versetul 31). Însă, văzând mulțimea care Îl urma, El Se preocupă cu aceeași grijă și de ea, luând seama la nevoile ei.

    În această scenă Îl vedem foarte aproape de feluritele nevoi ale celor din jurul Lui, fie că era vorba de oboseala ucenicilor, fie de nevoia de hrană a mulțimii. Ucenicii însă au devenit repede iritați de atenția pe care El o dădea mulțimii și L-au îndemnat să le dea drumul oamenilor. Așa ceva însă nu se potrivea inimii Domnului. A intervenit deci o înstrăinare imediată între El și ei, exprimată prin faptul că le poruncește să intre în corabie. Însă această separare în inimă și în duh a lor față de El nu face decât să le creeze noi probleme. Vântul și valurile le sunt potrivnice pe mare și, atunci când erau la capătul puterilor, Domnul este din nou aproape de ei, pentru a-i ajuta și păzi.

    J G Bellett

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    … Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.
    1 Ioan 3.8

    Nimicitorul lucrărilor diavolului

    Trebuie să nu uităm niciodată că moartea Domnului Isus Hristos a produs rezultate mult mai mari decât îndepărtarea păcatelor noastre. Pentru noi, îndepărtarea păcatelor are o mare importanță. Însă Hristos a fost și Robul lui Dumnezeu și prin aceasta Însoțitorul Său în lupta împotriva lui satan. Hristos a fost arătat nu numai ca să ne împace pe noi cu Dumnezeu, ci și ca să nimicească lucrările diavolului. Contribuția diavolului la războaie, foamete, epidemii etc. este enormă. Dumnezeu însă păstrează supremația și transformă în bine răul, pe care l-a făcut satan. Dragostea lui Dumnezeu, care nu se sfârșește niciodată, stă împotriva vrăjmașului sufletelor noastre. Dragostea dumnezeiască transformă totul spre ce este mai bine pentru cei care ascultă de Mântuitorul și s-au încredințat conducerii Sale.

    Omul credincios este caracterizat de o viață nouă. El a fost odinioară sclavul păcatului, dar prin credința în Mântuitorul a devenit un om liber, un om cu un alt orizont. Acesta este marele har arătat în Persoana Domnului. Fericit este un astfel de om care beneficiază de lucrarea Mântuitorului și călătorește împreună cu Domnul său spre veșnicie! Un astfel de om are un Ocrotitor în Persoana Mântuitorului. Orice cititor se poate bucura de o astfel de lucrare a Domnului.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ-I TII PIEPT LUI SATAN (1)

    „Nu suntem în neştiinţă despre planurile lui Satan” (2 Corinteni 2:11)

         Nimic nu-l încântă mai mult pe diavolul decât scepticismul cu care este privit în prezent. Cu cât ne îndoim mai mult de existența lui sau îi minimalizăm importanța, cu atât mai multă libertate are de a ne răni și de a ne pune bețe-n roate. Domnul Isus nu a pus niciodată la îndoială realitatea diavolului. Biblia spune: „Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul” (Matei 4:1). Însă Domnul Isus a ieșit victorios. Și a dovedit că Dumnezeu folosește planurile lui Satan pentru a ne întări. Vremurile de încercare sunt de fapt vremuri de pregătire spirituală. „Să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic” (Iacov 1:2-4). Dumnezeu te iubește prea mult pentru a te lăsa la starea de om neștiutor și imatur. „Fiule, nu dispreţui pedeapsa Domnului, şi nu-ţi pierde inima când eşti mustrat de El. Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte, şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.” Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl?” (Evrei 12:5-10). Pavel spune: „Nu suntem în neştiinţă despre planurile lui Satan.” Când Generalul Patton l-a contraatacat pe Feldmareșalul Rommel în cel de-al Doilea Război Mondial, se spune că Patton a strigat în toiul luptei: „Îți citesc cartea, Rommel! Îți citesc cartea!” Patton a studiat cartea lui Rommel despre atacurile infanteriei. El cunoștea strategiile liderilor germani și își pregătea acțiunile în consecință. Când cunoști planurile lui Satan, te poți împotrivi atacurilor lui.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    Romani 3:1-18

    Cine are dreptate? Dumnezeu, care condamnă? Sau acuzatul, care se apără?

    Dumnezeu să fie adevărat şi orice om, mincinos strigă apostolul (v. 4). Cuvântul lui Dumnezeu nu este desfiinţat pe motiv că nu a fost crezut de iudei, depozitarii lui (v. 3; Evrei 4:2). Cu cea mai mare inconsecvenţă, iudeii se mândreau că posedă legea (cap. 2:17), deşi ea dă mărturie împotriva lor. Este ca un criminal care, în timp ce-şi susţine nevinovăţia, aduce el însuşi poliţiei documentul convingător stabilind vinovăţia lui. Astfel Duhul lui Dumnezeu, asemeni unui procuror într-un tribunal, dă citire înaintea acuzatului iudeu unei serii întregi de versete de necombătut scoase din propriile sale Scripturi (v. 10-18).

    Un alt argument ar putea fi însă adus de către acuzat: Nu neg nedreptatea mea, însă ea scoate în relief dreptatea lui Dumnezeu (v. 5). Cu alte cuvinte, nedreptatea mea Îl slujeşte pe El. Ce înspăimântătoare rea credinţă! Dacă ar fi aşa, atunci Dumnezeu ar trebui să renunţe la a mai judeca lumea (v. 6) şi ar trebui să-i fie recunoscător lumii pentru răutatea ei care, prin contrast, accentuează sfinţenia Sa. El însă ar înceta atunci să mai fie drept şi S-ar tăgădui pe Sine Însuşi (2 Timotei 2:13). Înainte de verdictul final, Dumnezeu îndepărtează şi ultimele raţionamente în dosul cărora creatura Sa caută întotdeauna să se ascundă.

  • 21 Octombrie 2017

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Și împăratul s-a sfătuit și a făcut doi viței de aur. Și le-a zis: „Este prea mult pentru voi să vă suiți la Ierusalim: iată dumnezeii tăi, Israele, care te-au scos din țara Egiptului!”. Și a pus pe unul în Betel, iar pe celălalt l-a pus în Dan. Și lucrul acesta a fost un păcat; și poporul a mers până la Dan, să se închine înaintea unuia dintre ei.
    1 Împărați 12.28-30

    Aceia care își puneau inima să-L caute pe Domnul Dumnezeul lui Israel au venit la Ierusalim să jertfească Domnului Dumnezeului părinților lor.
    2 Cronici 11.16

    După timpurile glorioase de mare devotament față de Dumnezeu, sub domnia lui David și a lui Solomon, cât de trist este să-i vedem pe israeliți abandonându-L pe Dumnezeu pentru idoli! Au fost însă unii care au rămas credincioși, fiindcă inima lor era ancorată în Dumnezeu.

    Cât de cumplit este să vezi inima omului, astăzi îndreptată într-o direcție, iar mâine abandonând tot ceea ce credea a fi adevărul. Această schimbare poate fi din cauza vreunui câștig, sau din cauza legăturilor de familie, sau pentru că noua cale pare mai atractivă. Se vor găsi, bineînțeles, tot felul de justificări, însă trebuie să ne aducem aminte că inima noastră naturală este înșelătoare și deznădăjduit de rea.

    Am văzut însă că „cei care își puneau inima să-L caute pe Domnul” au făcut ceea ce Dumnezeu dorea de la ei. Au recunoscut că ceea ce era prezentat acolo nu era potrivit Cuvântului lui Dumnezeu și au respins așa ceva. Ei au procedat astfel fiindcă doreau să-I fie credincioși lui Dumnezeu, ascultând de El. Au dorit aprobarea Lui și comuniunea cu El. Fie ca și noi să avem o inimă care să-L caute și să-L onoreze, dându-I locul care I se cuvine!

    A Blok

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    … Vrednic este Mielul, care a fost junghiat, să primească puterea, bogăția, înțelepciunea, tăria, cinstea, slava și lauda!
    Apocalipsa 5.12

    Cea mai mare biruință

    În ziua de 21 octombrie 1805 în bătălia de la Trafalgar a avut loc ceea ce ar putea fi catalogată ca fiind una din cele mai mari victorii ale istoriei moderne. În lupta aceasta, 27 de corăbii aparținând Marinei regale britanice, conduse de amiralul Nelson, au înfruntat 33 de corăbii ale Alianței franco-spaniole. În ziua aceea istorică, Alianța a pierdut 22 de corăbii, în timp ce britanicii nu au pierdut niciuna demonstrând superioritatea flotei lor în materie de război. Într-un mesaj către țară, lordul Nelson declara: „Cuvântul victorie nu este destul de grandios pentru a exprima și descrie scena”.

    Dar cea mai mare biruință din istoria universului a fost câștigată la cruce de către Mântuitorul nostru. Acolo, El a biruit păcatul, moartea și pe satan. Prin moartea Sa pe cruce, Domnul a luat puterea aceluia care avea puterea morții, adică a lui satan, și a izbăvit pe toți aceia care, prin frica morții, erau supuși robiei toată viața lor. Hristos a câștigat cheia morții și a mormântului. Acolo unde este Mântuitorul, moartea se dă la o parte. Toți cei ce cred în Mântuitorul pot să se bucure de această grandioasă și supremă biruință.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    APA VIE

    „Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete” (Ioan 4:14)

         Domnul Isus i-a cerut femeii de la fântână, apă de băut. Surprinsă că un evreu vorbește cu o samariteancă, ea l-a întrebat de ce îi cere apă. El a răspuns: „Dacă ai fi cunoscut tu … Cine este Cel ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau!” tu singură ai fi cerut să bei, … apă vie.” „Oricui bea din apa aceasta, în veac nu-i va fi sete” (v. 10,13,14). Să observăm diferența dintre „apa aceasta” și „apa pe care i-o voi da Eu.” Domnul Isus nu discuta despre calitățile diferite ale apei în funcție de regiune. El vorbea despre cele cinci căsnicii eșuate și despre bărbatul cu care trăia în prezent. De fapt, ea nu avea cum și nici unde să găsească satisfacția după care înseta. O relație dezamăgitoare după alta; oricât de des a băut din „apa aceasta”, setea nu-i putea fi potolită. Iar răspunsul ei la fiecare relație ratată a fost o altă relație ratată – presupunând, așa cum facem și noi adesea că în cele din urmă va funcționa! Domnul Isus nu a criticat lipsa moralității ei. Nu, El i-a oferit singurul remediu împotriva goliciunii. „Oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete.” Indiferent spre ce te îndrepți ca să găsești împlinire – dependențe, relații intime, relații una după alta, bani sau popularitate – toate acestea sunt apă care nu poate potoli setea. Când îți concentrezi atenția asupra Domnului Isus, petrecând mai mult timp cu El, vorbind cu El și sorbind Cuvântul Său în fiecare zi, cu siguranță golul din lăuntrul tău va dispărea. Deci, vino la apa vieții!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    Romani 2:17-29

    Aceste capitole ne poartă cu gândul la o şedinţă a unui tribunal. Unul după altul, cei acuzaţi se înfăţişează înaintea Judecătorului suprem. După condamnarea barbarului, a omului necivilizat (cap. 1), apoi a omului moral şi civilizat (începutul cap. 2), este rândul iudeului să fie chemat la bară. El se prezintă cu capul sus. Numele său de iudeu, legea pe care se odihneşte, Dumnezeul adevărat pe care pretinde că-L cunoaşte şi-L slujeşte (v. 17), toate acestea, cu siguranţă, îi vor stabili superioritatea faţă de ceilalţi acuzaţi şi-l vor achita.

    Cei răspunde însă Demnitarul suprem?

    Nu te voi judeca nici după titlurile tale (v. 17), nici după cunoştinţa ta (v. 18), nici după cuvintele tale (v. 21), ci după faptele tale. Tu deci, care înveţi pe alţii, tu, care predici, tu, care zici, ceea ce Mă interesează pe Mine este ceea ce faci şi, de asemenea, ceea ce nu faci (Matei 23:3). Departe de a te scuza, privilegiile tale îţi agravează vina.

    Păcatul păgânilor este numit fărădelege (sau nelegiuire): o umblare fără lege şi fără frâu, după capriciile proprii (cap. 1:18; 1 Ioan 3:4). Păcatul iudeilor se numeşte călcare de lege (v. 23), altfel spus, neascultare faţă de poruncile divine cunoscute. Şi cu cât mai responsabili sunt astăzi creştinii, câtă vreme ei au tot Cuvântul lui Dumnezeu!

  • 20 Octombrie 2017

     

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

     

    Și au adus măgărușul la Isus și își aruncau hainele pe el și S-a așezat pe el … Și cei care mergeau înainte și cei care urmau strigau: „Osana! Binecuvântat fie Cel care vine în Numele Domnului!”.
    Marcu 11.7,8,9

    Istoria acestui măgăruș dezlegat, care a devenit purtătorul Domnului Isus, este o provocare pentru noi astăzi. Trebuie să-L lăsăm pe Hristos să-Și exercite drepturile asupra noastră, în timpul când El este lepădat. La fel cum El S-a așezat pe măgăruș, iar măgărușul I s-a supus și L-a purtat, tot așa trebuie și noi să-L purtăm în mărturie.

    Vedem un lucru similar în Vechiul Testament, când preoții purtau chivotul mărturiei pe umeri. În perioada de har, Hristos este încă respins, deși toate drepturile Îi aparțin (Matei 28.18; 1 Petru 3.22). Totuși, acum El nu-Și impune aceste drepturi, însă va veni timpul când orice genunchi va fi silit să se plece înaintea Lui (Filipeni 2.10,11). Astăzi, El dorește un răspuns al dragostei față de El, așa cum s-a întâmplat în casa din Betania, când Maria I-a uns capul și picioarele (Marcu 14.3).

    Un astfel de răspuns a venit din partea lui Saul din Tars, atunci când a văzut cine era cu adevărat Mesia cel respins. Din acel moment, el L-a urmat pe Domnul, dându-I locul cuvenit și purtându-L în mărturie înaintea iudeilor și a națiunilor. Aceasta este tema cărții Fapte: Hristos, Mesia cel respins, însă înălțat, purtat în mărturie de către cei ai Săi. Astăzi, această misiune ne revine nouă. Trebuie să fim vase sfințite, gata de a fi folosite de Stăpân. Va veni timpul când, potrivit Psalmului 118, Israel va spune: „Binecuvântat este Cel care vine în numele Domnului”. Ei Îl vor mărturisi ca Mântuitor și ca Mesia. Între timp, există o rămășiță, ilustrată prin măgărușul dezlegat, luată dintre iudei și dintre națiuni, care deja Îl mărturisesc astfel.

    A E Bouter

     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Cine are o inimă înțeleaptă primește învățăturile …
    Proverbe 10.8

    Afirmaţii

    „Cu puterea noastră nu putem face nimic.”

    Martin Luther, teolog

     
     

    „Oamenii slabi au deseori gânduri revoluționare: ei consideră că le-ar merge mai bine dacă n-ar fi cârmuiți de nimeni, dar nu-și dau seama că nu se pot guverna nici pe sine, nici pe alții.”

    Johann Wolfgang Goethe, poet

     
     

    „Inimile celor fățarnici sunt ca marmura de pe morminte, pe care nici focul soarelui, nici focul dragostei, nici focul iadului nu o poate încălzi; ei cunosc toate cuvintele afară de cuvântul vieții.”

    Giovani Papini, scriitor

     
     

    „Cea mai mare dorință a mea este ca pe Dumnezeul, pe care-L găsesc pretutindeni în afară, să-L percep de asemenea și înăuntrul ființei mele.”

    Johannes Kepler, astronom

     
     

    „Du-te în spitale și privește de aproape suferințele, durerile și slăbiciunile pe care le îndură oamenii; vizitează închisorile și pe nenorociții din ele; du-te și vezi pe săraci în lipsurile mari în care se află; și vei înțelege cât de mult greșești când te plângi de starea în care te afli.”

    Ioan Hrisostom, teolog

     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU PRIVI ÎN URMĂ!

    „Oricine … se uită înapoi, nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu” (Luca 9:62)

         Domnul Isus a căutat oameni pregătiți pentru a face mai mult decât a crede în El – El a vrut oameni dispuși să-L urmeze. Începutul lucrării Sale a fost marcat de oameni precum Andrei, Petru, Filip și Natanael (vezi Ioan 1:35-52); oameni dispuși să lase în urmă ceea ce erau și ceea ce aveau pentru a-L urma pe El. Domnul Isus i-a chemat pe oameni la un angajament radical. Când „a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi, … le-a zis: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze” (Marcu 8:34). Fără jumătăți de măsură, ci cu dorința de a-L urma neîncetat. Credința în Isus te va duce în cer, dar nimic altceva, în afară de trăirea cu El zi de zi, nu te va face folositor pentru Împărăția Lui de pe pământ. Trei persoane diferite i-au spus lui Isus: „Doamne, Te voi urma” (vezi Luca 9:57-61), însă nu au fost gata să renunțe la vechile lor priorități (vezi v. 62). Domnul Isus a răspuns prin această metaforă de mare putere: „Oricine … se uită înapoi, nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu”. Să-L urmezi pe Isus înseamnă că tot ce ai lăsat în urmă rămâne în urmă – prietenii vechi, atașamente vechi, moduri de viață vechi. Nu poți face brazda dreaptă a uceniciei dacă te uiți în urmă, spre trecut. Nu lăsa ca atracția gravitațională a vechilor eșecuri, vinovății, temeri, rușini, trădări, pierderi, abuzuri, respingeri, resentimente și neiertări să-ți ruineze viitorul. Pune piciorul în prag și alătură-te celor dispuși să-L „urmeze pe Miel oriunde merge El” (Apocalipsa 14:4).


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

     

    Romani 2:1-16

    Indiferent cât de jos ar fi căzut un om, el întotdeauna va găsi pe unul mai mizerabil decât el, faţă de care, comparându-se, ar ieşi în avantaj! Cel împătimit de jocuri de noroc îl dispreţuieşte pe bietul beţiv şi acesta, la rândul lui, se consideră superior unui răufăcător. În realitate, toate viciile se află în stadiu iniţial (în germene) în propria noastră inimă. Atunci când noi îi judecăm pe alţii (v. 1), facem dovada că ştim foarte bine să recunoaştem răul; arătăm deci că avem o conştiinţă. Şi această conştiinţă ne condamnă pe noi înşine atunci când, la rândul nostru, comitem fapte asemănătoare.

    Toţi oamenii au o conştiinţă (Geneza 3:22). În bunătatea Sa, Dumnezeu Se foloseşte de ea ca să-i împingă spre pocăinţă (v. 4), fără însă a autoriza pe cineva săşi judece aproapele. Numai Unul singur are dreptul să judece: Isus Hristos (v. 16; Ioan 5:22; Fapte 10:42). El va pune întro zi în lumină lucrurile ascunse ale oamenilor, toate faptele lor şi intenţiile de nemărturisit, ascunse cu atâta grijă (Matei 10:26). Mărturisiţi-I Lui fără întârziere secretele voastre cele mai ruşinoase!

    Conştiinţa voastră nu este o voce duşmănoasă, ci un prieten care vine să vă spună: vorbeşte despre aceasta Domnului Isus; El va şti să Se ocupe de ea.

  • 19 Octombrie 2017

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Și ei stăruiau în învățătura și în comuniunea apostolilor, în frângerea pâinii și în rugăciuni.
    Fapte 2.42

    Dar mă tem ca nu cumva … gândurile voastre să fie stricate, îndepărtându-se de la simplitatea față de Hristos.
    2 Corinteni 11.3

    Coborârea Duhului Sfânt asupra celor credincioși a avut un efect imediat și minunat. Dumnezeu introducea astfel o nouă dispensație, care, spre deosebire de cea a legii, nu avea niciun lider omenesc, așa cum fusese Moise, niciun mare preot, precum Aaron; nicio jertfă de animale și nicio slujbă ritualică, precum cele de la cort. Dimpotrivă, în simplitatea credinței, ucenicii erau în mod minunat uniți și stăruiau în învățătura și în comuniunea apostolilor, în frângerea pâinii și în rugăciuni.

    Să remarcăm că învățătura apostolilor este menționată prima, fiindcă învățătura lor cu privire la Hristos constituie baza comuniunii. Fără adevărul cu privire la El nu exista niciun sens pentru strângerea credincioșilor laolaltă, însă supunerea lor față de Hristos și față de Cuvântul Lui îi aducea laolaltă pentru a se bucura de o comuniune vitală, care era acompaniată de frângerea pâinii și de rugăciuni. Mai târziu, ei au fost binecuvântați cu alte învățături, precum cea revelată prin apostolul Pavel, cu privire la Hristos și la Adunare. Supunerea față de această învățătură făcea ca părtășia, frângerea pâinii și rugăciunile lor să fie încă și mai prețioase.

    Din nefericire, în creștinătate astăzi au fost adăugate forme și ritualuri, iar oamenii ocupă locuri proeminente, luându-și diferite titluri. Astfel de practici tăgăduiesc „simplitatea care este în Hristos”, în loc să se supună ei. Simplitatea zilelor de început ale creștinismului a fost pierdută. Fie ca toți cei care au găsit această simplitate, în adunări mici și neînsemnate, să fie întăriți de Domnul și, cu o credință smerită, să prețuiască tot mai mult această resursă binecuvântată a lui Dumnezeu!

    L M Grant

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    … de trei ori pe zi … se ruga și lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea și mai înainte.
    Daniel 6.10

    Lauda adusă lui Dumnezeu

    Lauda cuvenită lui Dumnezeu ocupă un spațiu mare în Sfânta Scriptură și așa a fost și în viața lui Daniel. Rugăciunea lui Daniel arăta dependența lui de Dumnezeu, iar lauda era oferită pentru ceea ce este Dumnezeu. Lauda se naște într-o inimă ascultătoare de Dumnezeu. Înainte de a-L lăuda pe Dumnezeu cu sinceritate, trebuie să experimentăm personal bunătatea Sa arătată prin lucrarea Mântuitorului de pe cruce. Trebuie să cunoaștem personal realitatea existenței Sale și a dragostei Sale față de noi. Dumnezeu este dispus să primească pe orice păcătos în baza jertfei Fiului Său la cruce. Numai firea noastră pământească și inima noastră încăpățânată ne împiedică să cunoaștem bunătatea și dragostea lui Dumnezeu. Iar dacă ajungem la această cunoaștere, în mod natural vom cânta lauda care i se cuvine lui Dumnezeu. Fiind creștini, avem multe motive pentru care să-L lăudăm pe Dumnezeu, indiferent de temerile și suferințele noastre, indiferent de dezamăgirile, dar și de succesele noastre. Dacă lipsesc din viața noastră rugăciunea și lauda, să ne amintim de Daniel, să ne amintim de multele binefaceri pe care Dumnezeu ni le-a dăruit în harul Său.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎMBRACĂ HAINA LAUDEI

    „O haină de laudă în locul unui duh mâhnit” (Isaia 61:3)

         Lauda acționează ca o lupă. Ea face ca lucrul asupra căruia te focalizezi să se mărească, ca să fie „preamărit”.

    David a zis: „Înălţaţi pe Domnul, împreună cu mine. Să lăudăm cu toţii Numele Lui! Eu am căutat pe Domnul, şi mi-a răspuns: m-a izbăvit din toate temerile mele” (Psalmul 34:3-4). Este greșit să aștepți până când nu mai ai nici o problemă, până când ai mai puține probleme, sau până când acestea s-au rezolvat ca să-L lauzi pe Domnul.

    Lauda este una din marile chei biblice ale rezolvării problemelor, deoarece te face să te concentrezi asupra lui Dumnezeu, Cel care rezolvă problemele.

    Charles Spurgeon a spus: „Cele mai fericite clipe ale mele sunt atunci când Îl laud pe Dumnezeu, când Îl ador cu adevărat pe Domnul Isus Hristos. În această laudă uit de problemele bisericii și de orice altceva. Pentru mine, aceasta e cea mai apropiată înțelegere a ceea ce va fi în ceruri.” Dumnezeu ți-a promis „o haină de laudă în locul unui duh mâhnit.” Iată cum funcționează: Când începi să-L lauzi deși duhul îți este mâhnit, experimentezi un nou sentiment al speranței și al bucuriei. Prin închinare îți aduci aminte că Dumnezeu este mai mare decât situația cu care te confrunți și nu numai că El poate să-ți gestioneze îngrijorările, dar și că El este dispus, dorește și așteaptă s-o facă. Psalmistul a scris: „De şapte ori pe zi Te laud, din pricina legilor Tale celor drepte.” (Psalmul 119:164). Umple-ți ziua cu laudă. Nu-ți lua numai „pauză de cafea” sau „pauză de ceai”, ia-ți și „pauză de laudă.”

    Începe să-L lauzi pe Dumnezeu pentru două lucruri:

    1) Pentru atributele Sale. Pentru puterea, dragostea, harul, bunătatea, călăuzirea și mila Sa.

    2) Pentru faptele Sale. Adu-ți aminte de bunătatea Sa față de tine.

    Dezbracă duhul mâhnit și îmbracă haina laudei.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    Romani 1:18-32

    Înainte de a explica modul în care Dumnezeu îl îndreptăţeşte pe păcătos, fiecare trebuie să fie convins că este păcătos. De aceea, ca să spunem aşa, Dumnezeu va deschide aici proces omenirii în întregime. Am fi înclinaţi să gândim că păgânii sunt scuzaţi; ei nu au Cuvântul scris. Totuşi, ei au înaintea ochilor o altă carte mereu deschisă: cea a Creaţiei (Psalmul 19:1). Ei însă n-au vrut să-L recunoască şi să-L onoreze pe Autorul ei şi au neglijat să-I aducă mulţumiri (ceea ce este o datorie universală). Orice fiinţă omenească a primit o inteligenţă care-i permite să discearnă faptele evidente şi să tragă concluzia că există un Dumnezeu. Oamenii însă au folosit această facultate pentru a născoci idoli şi, făcându-se robi forţelor răului, sau dedat la cele mai rele pofte.

    Este de o urâţenie de nesuportat portretul pe care-l face aici Dumnezeu omului natural. Dumnezeu îi declară vinovaţi nu numai pe aceia care se dedau ei înşişi la asemenea vicii, ci şi pe toţi cei care îşi găsesc plăcerea în cei care le fac (v. 32). A citi un roman care istoriseşte aceste lucruri imorale, a te complace în descrieri tulburi (murdare) şi nesănătoase înseamnă a te plasa sub aceeaşi judecată dreaptă (v. 32; Psalmul 50:18).

  • 18 Octombrie 2017

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Domnul este bun, un loc întărit în ziua necazului; și El cunoaște pe cei care se încred în El.
    Naum 1.7

    Se pare că Naum a profețit în timpul domniei împăratului Ezechia, atunci când împăratul Asiriei a invadat țara. Să privim la cele trei părți ale versetului de mai sus:

    1. Domnul este bun. Câteodată, împrejurările noastre sunt bune, altă dată sunt rele, la fel cum Ezechia cu siguranță a experimentat și el. Totuși este minunat să știm că Dumnezeul nostru este întotdeauna bun. „Tu ești bun și binefăcător” (Psalmul 119.68). El ne iubește și toate împrejurările pe care le îngăduie în viețile noastre vin din inima Sa plină de dragoste, iar El lucrează prin ele potrivit cu scopurile Sale. Dintr-o temniță romană, apostolul Pavel scria în Noul Testament: „Bucurați-vă totdeauna în Domnul” (Filipeni 4.4). Poate nu vom putea să ne bucurăm totdeauna în împrejurările noastre, însă putem cu siguranță să ne bucurăm totdeauna în Domnul, fiindcă este bun.

    2. Un loc întărit în ziua necazului. Toate cetățile lui Iuda fuseseră cucerite de împăratul Asiriei și părea că Ierusalimul însuși avea să cadă în mâinile vrăjmașului. Domnul însă este un loc întărit (o cetățuie) care nu va cădea niciodată. În ziua necazului, când pare că totul cedează în jurul nostru, putem fugi la adăpost în acest loc întărit, unde vom găsi odihnă și siguranță.

    3. El cunoaște pe cei care se încred în El. Ce minunat că El ne cunoaște! El ne știe nu numai numele (Ioan 10.3), ci și numărul perilor capului (Luca 12.7). Ce cunoaștere perfectă și intimă! Cuvântul ebraic pentru „încredere” în acest verset are semnificația de „refugiu”. Nădăjduim că toți cititorii L-au găsit ca refugiu și adăpost împotriva judecății eterne; și, de asemenea, că toți, ca și credincioși, Îl cunosc ca refugiu și loc întărit în împrejurările zilnice ale vieții.

    K Quartell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Noi rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.
    Isaia 53.6

    Salvatorul omorât

    Aceasta este o povestire adevărată. Să înțelegem prin aceste rânduri emoționante ce a făcut Mântuitorul pentru noi. Domnul Isus Hristos Se bucura de toată cinstea cerului. Noi însă eram pierduți și rătăceam pe căile păcatului, ca acel om care se pierduse prin munții Alpi. Mântuitorul a venit să ne caute.

    Cum a fost răsplătită bunătatea Sa? „Iată moștenitorul; veniți să-L omorâm și să punem stăpânire pe moștenirea Lui.” Acesta a fost răspunsul omului la binefacerile Salvatorului. În loc să fie recunoscători Mântuitorului, oamenii L-au răstignit. Salvatorul ceresc Și-a dat viața pe cruce, pentru ca noi, prin credința în El, să avem viața veșnică. Domnul și Salvatorul omenirii ar fi putut să Se răzbune pe oamenii nerecunoscători, care L-au răstignit, dar El a vrut să-i conducă pe toți spre adăpostul ceresc.

    Ca și omul din povestire, și tu trebuie să-ți regreți păcatele și să i le mărturisești Salvatorului ceresc; așa vei obține iertarea Sa. Cuvântul Domnului spune: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire. Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos, și Cuvântul Lui nu este în noi” (1 Ioan 1.9,10).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CHEIA UNEI VIETI BIRUITOARE

    „El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti” (2 Petru 1:4)

         Se spune că un pastor a fost invitat la masă de către una din familiile din parohia lui, iar doamna s-a gândit să-l impresioneze. După servirea mesei, ea a dorit ca pastorul să citească ceva ziditor pentru familie. Ea i-a spus unuia dintre copii: „Te rog du-te și adu Cartea cea Bună, cartea pe care o iubim, cartea pe care o citim în fiecare zi.” Ghici ce s-a întâmplat? Copilul s-a întors cu catalogul de cumpărături! Serios acum, așa cum nu te poți dezvolta fizic fără aportul zilnic de hrană sănătoasă, nu te poți dezvolta nici spiritual fără părtășia zilnică în Cuvântul lui Dumnezeu. Tot ceea ce îți trebuie pentru a duce o viață de creștin plină de bucurie și de victorii se găsește în Biblie. „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea, care este în lume prin pofte” (v. 3-4).

    Ce a folosit Domnul Isus pentru a învinge ispitirile la care a fost supus de către Satan în pustie? Intelectul? Stăpânirea de sine? Nu, El a folosit Scripturile pentru că știa că diavolul nu are nici un cap de acuzare asupra lor. Vrei să ai succes în carieră, în familie, în relații și în orice alt domeniu? „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale, şi atunci vei lucra cu înţelepciune” (Iosua 1:8).


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    Romani 1:1-17

    Epistolele sunt scrisori adresate de apostoli unor adunări sau unor credincioşi şi în ele găsim prezentate adevărurile creştine. Epistola către Romani, deşi a fost scrisă după altele, a fost pe drept aşezată prima, pentru că subiectul ei este Evanghelia. Şi, înainte de a primi o învăţătură creştină, trebuie să începem prin a deveni creştini. Prieten cititor, ţi se oferă acest prilej, dacă până acum le-ai scăpat pe celelalte! Cere-I Domnului să atingă inima şi conştiinţa ta prin puterea singurului Cuvânt şi prin autoritatea Evangheliei, puterea lui Dumnezeu spre mântuire, pentru oricine crede (v. 16).

    Această scrisoare a fost scrisă cu mult înaintea călătoriei dramatice relatate la sfârşitul cărţii Faptele Apostolilor. Pavel nu-i văzuse deci până acum niciodată pe romani. Dar ceea ce este obligatoriu pentru o lucrare utilă el este plin de dragoste pentru ei şi, mai presus de toate, pentru Acela despre care le va vorbi: Isus Hristos. Numele Său umple cele dintâi versete. Nu este El, întradevăr, conţinutul (substanţa) Evangheliei, fundamentul tuturor relaţiilor dintre Dumnezeu şi om? Pe de altă parte, faptul că Pavel era gata să vestească Evanghelia unora pe care deja îi numea preaiubiţi şi sfinţi (v. 15,7) ne confirmă că această veste bună nu se limitează numai la o simplă iertare de păcate. Ea cuprinde tot adevărul în Hristos.

  • 17 Octombrie 2017

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Am însă de toate și din belșug; sunt copleșit, după ce am primit de la Epafrodit cele de la voi, un parfum de bună mireasmă, o jertfă primită, plăcută lui Dumnezeu. Iar Dumnezeul meu vă va împlini orice trebuință, potrivit bogățiilor Sale, în glorie, în Hristos Isus.
    Filipeni 4.18,19

    Să remarcăm expresia din Filipeni 4.18: „Un parfum de bună mireasmă”! Aceasta este o expresie puternică. Un ajutor financiar era „un parfum de bună mireasmă, o jertfă primită, plăcută lui Dumnezeu”. Dacă ar fi fost oferit fără dragostea față de Hristos ca motivație, expresia ar fi trebuit să fie: „Banii tăi să piară împreună cu tine”; însă chiar și un simplu pahar cu apă rece este un parfum de bună mireasmă, dacă este dat de dragul lui Hristos. Cât de mult îi va surprinde El pe ai Săi cu felul în care a luat seama la fiecare lucru neînsemnat făcut de dragul Lui! Dragostea mea pentru Dumnezeu, care L-a dat pe Fiul Său să moară pentru mine, și dragostea mea pentru Cel care, prin moartea Sa, a făcut posibil să-L numesc pe Dumnezeul Lui Dumnezeu al meu, sunt ele motivația pentru care să renunț la toate pentru El?

    Filipenii se goleau pe ei înșiși pentru Pavel, iar inima lui era atât de simplă, încât putea accepta totul, spunând: „Dumnezeul meu vă va împlini orice trebuință”. El nu putea să refuze ultima lor bucățică de pâine oferită lui, fiindcă știa că Dumnezeul său avea să le împlinească orice trebuință. Este nevoie de gândul lui Hristos pentru a accepta ceea ce nu ai solicitat, fiindcă este dat de dragul Lui.

    Odată am refuzat să primesc ceva de la o văduvă sărmană; am greșit și nu m-am ridicat la înălțimea gestului ei. Ea dorea ca evanghelia să fie predicată și venise cu cei doi bănuți ai ei. Trebuie să avem grijă și să nu refuzăm nimănui privilegiul de a se identifica cu lucrarea și cu interesele Domnului. Dumnezeu va împlini negreșit orice trebuință, însă are un plan al Lui, un plan în care oferă totul pentru satisfacerea deplină a inimii. El va îngriji de orice nevoie prezentă a celor ai Săi și le va da apoi bogățiile în slavă, prin Hristos Isus, pentru totdeauna.

    G V Wigram

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cine își cunoaște greșelile făcute din neștiință? Iartă-mi greșelile pe care nu le cunosc!
    Psalmul 19.12

    Salvatorul omorât

    Într-un târziu, omul a deschis ochii. El nu înțelegea însă unde se afla. Când a văzut deasupra lui câinele uriaș, s-a speriat. Era convins că este un lup. Fără să judece prea mult, cu o mișcare bruscă și-a scos cuțitul de vânătoare și l-a împlântat adânc în pieptul câinelui. Acesta a scos un urlet sfâșietor. Ar fi putut să-l muște pe om de gât, dar nu i-a făcut niciun rău. Clătinându-se a început să-și croiască încet, cu greu și cu dureri mari, un drum spre adăpost. În urma lui rămânea pe zăpadă o dâră roșie de sânge.

    Omul care fusese salvat, și-a dat seama de ceea ce făcuse și a început să plângă. S-a ridicat cu greu și a mers pe urmele câinelui. Ajuns la adăpost, Ralf a căzut jos. Cabanierul, cutremurat de suferința câinelui, a chemat ajutoare și l-au dus pe brațe în holul cabanei. Cu toții plângeau, în timp ce Ralf le lingea mâinile. Omul salvat a căzut în genunchi și i-a zis câinelui: „Iartă-mă!”. Mângâind blana câinelui salvator, acesta a lins mâna omului.

    „V-a iertat”, zise cabanierul. În clipa aceea, câinele și-a lăsat capul într-o parte. Murise după ce salvase încă un om.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CEL MAI GREU LUCRU DE FĂCUT

    „S-a dezbrăcat pe sine însuşi şi a luat un chip de rob” (Filipeni 2:7)

         Cel mai greu lucru pe care îl vei face vreodată este să-i pui pe ceilalți pe locul întâi și pe tine pe locul al doilea, întrucât în mod intuitiv, noi avem o părere înaltă despre noi înșine. Auto-conservarea este primul instinct al omului – dar nu dă rezultate. Știi cum reacționează două capre care se întâlnesc pe puntea unui râu? Înapoi nu se pot întoarce dar nici nu pot trece una pe lângă cealaltă deoarece puntea este îngustă. Caprele știu din instinct că dacă se lovesc una pe alta vor cădea amândouă în râu și se vor îneca. Așadar, cum gestionează ele situația? Experiența le-a învățat că una dintre ele trebiue să se lase jos pentru ca cealaltă să treacă peste ea; prin urmare, ambele animale supraviețuiesc și ajung la destinație tefere și nevătămate. În loc să se considere umilită, capra se percepe pe sine ca un pod peste care se trece. Așadar, situația duce la câștig pentru ambele părți.

    Biblia spune că Domnul Isus „S-a dezbrăcat pe sine însuşi şi a luat un chip de rob.” Pentru ca și tu să faci asta, trebuie să te concentrezi asupra nevoilor celorlalți și nu asupra propriilor tale „drepturi”. Președintele Calvin Coolidge a spus: „Nici o întreprindere nu poate exista singură. Ea este în slujba împlinirii unei mari nevoi, face un serviciu măreț, nu pentru ea, ci pentru ceilalți; dacă eșuează în toate acestea, încetează să mai fie profitabilă și nu mai există.”

    Ceea ce este adevărat pentru orice organizație sau companie este adevărat și pentru tine.

    Dar iată partea cea mai bună: De fiecare dată când te sacrifici pentru a sluji pe cineva, împrăștii sămânța binecuvântării pe care o vei culege în mod sigur.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    Fapte 28:17-31

    Abia ajuns la Roma, Pavel îi şi convoacă pe cei mai de seamă iudei, cărora le explică condiţiile întemniţării sale. Şi, departe de a purta ranchiună pe cei din poporul lui, pentru tot răul pe care l-a suferit din partea lor, el le dă din nou şi întotdeauna cel dintâi loc în predicarea evangheliei. Neobosit, de dimineaţa până seara, le prezintă adevărul, până în momentul în care ei pleacă (v. 25-29; citiţi Evrei 10:38-39).

    Pavel stă doi ani prizonier la Roma. Va putea însă constata că împrejurările prin care trecuse s-au întors mai degrabă spre înaintarea Evangheliei (Filipeni 1:12). Oare nu în perioada acestei captivităţi a scris el mai multe epistole, printre care cea către Efeseni, cea către Filipeni, cea către Coloseni? Noi nu le-am fi avut, dacă el ar fi fost liber să viziteze aceste adunări.

    De altfel, tocmai epistolele ne îngăduie să continuăm încă puţin călătoria prin istoria marelui apostol. Pentru că aici relatarea se întrerupe şi cartea Faptele Apostolilor nu are încheiere ca pentru a ne arăta că lucrarea Duhului Sfânt aici, pe pământ, nu s-a încheiat! Ea continuă, cât timp Biserica este pe pământ, în viaţa fiecărui credincios.

  • 16 Octombrie 2017

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Dar Sihon, împăratul Hesbonului, n-a vrut să ne lase să trecem pe la el.
    Deuteronom 2.30

    Când Israel era gata să intre în țara promisă, a trebuit să treacă prin țara amoriților. Ei i-au vorbit cu blândețe lui Sihon, împăratul Hesbonului, spunându-i că doreau doar să treacă prin țara lui și că aveau să-i plătească tot ceea ce aveau să mănânce și să bea. Sihon însă a refuzat, împotrivindu-se astfel pe față poporului lui Dumnezeu. Israeliții nu aveau de ales și au luptat împotriva lui Sihon. Dumnezeu a spus: „Iată, am început să dau înaintea ta pe Sihon și țara lui; începe, ia în stăpânire țara, ca s-o stăpânești” (versetul 31). Ei s-au încrezut în Dumnezeu și au luptat, dobândind biruința.

    Există multe lucruri care se împotrivesc creșterii noastre spirituale și luării în stăpânire a binecuvântărilor noastre din locurile cerești (Efeseni 1.3). Religia este unul dintre ele; ea ține „cheia cunoștinței” și îi împiedică pe cei care vor să intre (Luca 11.52). Filosofia, cu învățăturile oamenilor, potrivit cu elementele lumii (Coloseni 2.8), este un altul, la fel ca și împotrivirile pe nedrept numite știință (1 Timotei 6.20,21). Nu există progres spiritual dacă dăm ascultare acestor glasuri împotrivitoare. Trebuie să facem un singur lucru: să răsturnăm raționamentele „și orice înălțime care se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu și înrobind orice gând ascultării de Hristos” (2 Corinteni 10.5).

    Dumnezeu l-a înlăturat pe Sihon, astfel ca poporul Său să poată lua în stăpânire țara. Trebuie să luăm în stăpânire teritoriul minților noastre pentru Dumnezeu: „Nu vă conformați veacului acestuia, ci fiți transformați” (Romani 12.2). Aceasta este calea către binecuvântările noastre spirituale în Hristos. Doar astfel va fi posibil ca în noi să locuiască din belșug cuvântul lui Hristos (Coloseni 3.16).

    A Leclerc

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    … Privește liniștit minunile lui Dumnezeu!
    Iov 37.14

    Salvatorul omorât

    Ralf era cel mai bun câine Saint Bernard din munții Alpi; salvase deja 67 de oameni. Cabanierii și toți lucrătorii de la Salvamont îl iubeau pe Ralf.

    În dimineața aceea, Ralf ieși din cușca lui cu pași domoli, dar hotărâți. Privi mai întâi în diferite direcții, apoi porni pe poteca ce ducea la pârtia de schi. Vântul bătea cu mare putere. Lupta lui cu zăpada și-a meritat efortul, deoarece, după o oră de căutări, Ralf a găsit un om căzut sub zăpadă. Să fi murit oare? Câinele se apropie repede și, cu mirosul său foarte fin, simți că omul încă mai respira. Imediat, câinele îi linse mâinile și fața pentru a-l mai încălzi puțin. În multe cazuri, omul își revenea prin aceasta, iar apoi, ajutat de câine, mergea la cabană. Alteori, când omul era prea obosit, câinele dădea alarmă la cabană și atunci veneau cei de acolo în ajutor. Acum însă, omul nu se mișca deloc, iar distanța până la cabană era prea mare. Câinele își întinse corpul său mare și îmblănit peste omul aproape înghețat, ca să-l încălzească mai bine. Vântul rece îl lovea pe bietul câine, dar el stătea acolo la datorie. Câtă bucurie o fi simțit câinele când omul a început să miște?!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TRANSFORMATI PRIN DUHUL DOMNULUI

    „Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui … prin Duhul Domnului” (2 Corinteni 3:18)

         Mulți creștini cred că Dumnezeu abia așteaptă să-i pedepsească pentru eșecurile lor, iar gândirea lor eronată îi face să trăiască o viață chinuită. Când Îl vezi pe Dumnezeu în felul acesta, nu poți trăi decât în teamă, nesiguranță și neliniște, gândindu-te la păcatele și la luptele tale. Astăzi, ia hotărârea de a-ți întoarce ochii de la tine însuți și de a te uita la Domnul Isus, căci El te-a făcut deja neprihănit prin sângele Său (vezi 2 Corinteni 5:21). Cu cât te uiți mai mult la Domnul Isus, cu atât mai mult vei fi schimbat după asemănarea Sa. „Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui … prin Duhul Domnului.”

    Faptul de a-ți aținti privirea asupra Domnului Isus duce la cea mai măreață exprimare a sfințeniei. Mulți dintre noi credem că trebuie să facem mai mult ca să fim mai sfinți și acceptați de Dumnezeu. Când îți îndrepți toată atenția asupra lui Isus și când îi vezi dragostea, iertarea, harul îmbelșugat și darul neprihănirii plătit pentru tine cu propriul Său sânge, înțelegerea ta asupra vieții creștine se schimbă și ești transformat – dinspre interior spre exterior. Sfințenia vine prin concentrarea asupra lui Isus, nu asupra propriei tale persoane.

    Nu e vorba de o schimbare a comportamentului exterior, ci de o schimbare lăuntrică, susținută de o inimă care a fost atinsă de har și de o conștiință emancipată, eliberată de vinovăție și de condamnare. Prin urmare, începi să trăiești o viață victorioasă, nu una chinuită. Aceasta este viața pe care dorește Dumnezeu s-o trăiești în fiecare zi.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    Fapte 28:1-16

    Dumnezeu a pus sentimente de omenie în inimile păgânilor din insula Malta (cum pusese în capitolul precedent în cea a centurionului Iulius: v. 2; cap. 27:3). Ei îi primesc şi îi ajută pe naufragiaţi. În mijlocul acestora, Domnul găseşte plăcere să-l facă cunoscut pe slujitorul Său prin intermediul unei minuni. Apostolul, care n-a socotit înjositor pentru demnitatea sa să strângă lemne pentru foc, este muşcat de o viperă şi nu suferă niciun rău. Acesta era unul dintre semnele care trebuia să-i însoţească pe ucenici. Un altul era vindecarea bolnavilor prin punerea mâinilor (Marcu 16:17-18).

    Bunăvoinţa barbarilor din Malta îşi găseşte repede răsplata. Toţi bolnavii din insulă, începând cu tatăl lui Publius, sunt vindecaţi prin puterea lui Dumnezeu. Şi ne-ar plăcea să credem că mulţi dintre acei oameni au găsit şi vindecarea sufletului. Astfel, împotrivirea vrăjmaşului nu va avea alt efect decât semănarea seminţei Evangheliei pe un pământ nou.

    Călătoria lui Pavel se încheie. Înainte de a duce câte ceva fraţilor săi de la Roma, el însuşi este încurajat în comuniunea cu ei. Chiar şi cel mai tânăr credincios poate fi un prilej de bucurie şi de încurajare pentru un slujitor al lui Dumnezeu.

  • 15 Octombrie 2017

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Dar voi sunteți seminție aleasă, preoție împărătească, națiune sfântă, popor dobândit pentru Sine, ca să vestiți virtuțile Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.
    1 Petru 2.9

    Petru accentuează faptul că acești iudei care crezuseră, în contrast cu cei care nu crezuseră, erau seminție aleasă, o preoție împărătească, o națiune sfântă și un popor dobândit pentru Dumnezeu. Vedem acest gând în Exod 19.6. Dumnezeu îl iubea pe Israel, îl scosese din Egipt și dorea ca el să-I aparțină în întregime, însă Israel n-a împlinit niciodată această dorință a inimii Lui. Așa că l-a pus deoparte, iar astăzi are un nou popor. Acest popor este format din toți cei credincioși, atât din Israel, cât și dintre națiuni.

    Dumnezeu dorește să locuiască în mijlocul poporului Său, așa că ne-a făcut o casă spirituală, un templu în care El locuiește. De asemenea, El dorește un popor care să fie aproape de El Însuși, de aceea suntem o preoție sfântă, care să poată veni în prezența Sa cu jertfe spirituale (1 Petru 2.5). El nu vrea să fie un Dumnezeu care să stea la distanță de ai Săi.

    În epistolele lui Petru citim despre două preoții. Una este o preoție sfântă, iar cealaltă este o preoție împărătească, pentru a-L reprezenta pe Hristos înaintea unei lumi nemântuite. Trebuie să manifestăm laudele, virtuțile și excelențele Celui care ne-a chemat din întuneric la lumină. Trebuie să-L reprezentăm pe Hristos înaintea unei lumi necredincioase, astfel încât oamenii să poată vedea cât de scump și de dorit este El.

    Hristos este acum ascuns în cer, iar lumea nu-L poate vedea, însă ea trebuie să-L vadă în noi. Suntem lăsați aici pentru a-L reproduce pe Hristos în viețile noastre, pentru ca astfel El să fie văzut și cunoscut de cei care încă nu-L cunosc. Noi nu putem face acest lucru, însă îl poate face El prin noi.

    S Labelle

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    … Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine și vindeca pe toți cei care erau apăsați de diavolul; căci Dumnezeu era cu El.
    Faptele Apostolilor 10.38

    Din loc în loc

    Ce descriere impresionantă a vieții Mântuitorului ca Om pe acest pământ! Domnul Isus Hristos este Dumnezeu, dar El a devenit Om pentru a trăi aici și a împlini lucrările lui Dumnezeu. Pentru aceasta a fost uns cu Duhul Sfânt și cu putere. El, un Vizitator ceresc, un Străin smerit, un Om diferit de ceilalți, a umblat din loc în loc. Umblarea Sa a fost unică. Cuvintele Sale, lucrările Sale erau cu putere și, în același timp, erau cuvinte de har, pe care nu le rostise nimeni, erau lucrări pe care nimeni altul nu le-a făcut. Mulțimea exemplelor din Evanghelii ne arată că Mântuitorul a fost unic în lucrările Sale.

    Un poet poate lua o foaie de hârtie pe care să scrie versuri care îl fac celebru. Un specialist poate lua o bucată de material și să facă din el un obiect de valoare. Dar Mântuitorul, prin jertfa Sa, a dăruit viața la milioane și milioane de oameni. El a ridicat din moarte bărbați și femei. Lucrarea Sa este unică în univers. Oamenii însă L-au tratat cu dispreț și ură. Totuși, Domnul a umblat din loc în loc făcând binele. Și astăzi, prin aceste rânduri, Mântuitorul vrea să facă bine sufletului tău, cititorule! Încredințează-ți viața acestui Mântuitor!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CÂND TE CONFRUNTI CU DEPRESIA (5)

    „Caută să-mi ia viaţa!” (1 Împărați 19:10)

         Astăzi vom vorbi despre încă o greșeală care a dus la deznădejdea lui Ilie: Exagerarea răului. A fost acea gândire de tipul „toți sunt împotriva mea!” În realitate, aproape nimeni nu era împotriva lui Ilie. O singură persoană îi dorea răul, iar amenințarea ei nu era reală. Regina Izabela nu îndrăznea să-l ucidă pe Ilie. Gândește-te puțin: Dacă ar fi intenționat cu adevărat să-l omoare, nu ar fi trimis un sol ca să-l avertizeze, ci ar fi trimis un ucigaș! Izabela se temea de influența lui Ilie. Dacă l-ar fi făcut martir, asta i-ar fi sporit influența și probabil ar fi dus la o revoluție. După ce tocmai a văzut ce a făcut Dumnezeu proorocilor lui Baal, Izabela s-a temut probabil de ceea ce îi va face Dumnezeu dacă s-ar fi atins de proorocul Său. Așa că vorbele ei erau niște amenințări lipsite de conținut. Însă în loc să se oprească la o evaluare realistă a situației, Ilie a fugit.

    Când suntem deprimați, avem tendința să exagerăm latura negativă. În realitate, Ilie nu era singura persoană care și-a păstrat credincioșia față de Dumnezeu. Mai erau încă șapte mii de prooroci care nu s-au compromis și nu s-au închinat zeilor (vezi v. 18), însă Ilie a dramatizat situația și așa a ajuns atât de deprimat.

    Dacă astăzi te simți și tu la fel, pune-ți încrederea în Dumnezeu. Ridică-te și spune: „Și asta va trece. Ceea ce nu mă distruge mă face mai puternic.” Iată o promisiune pe care te poți baza cu deplină încredere: „O, cât de mare este bunătatea Ta pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine, şi pe care o arăţi celor ce se încred în Tine, în faţa fiilor oamenilor!” (Psalmul 31:19).


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    Fapte 27:18-44

    Pavel este la fel de liniştit în mijlocul furtunii, ca şi înaintea guvernatorilor şi a împăraţilor. Uraganul nu-l împiedică să audă vocea Dumnezeului Căruia Îi aparţine şi pe Care Îl slujeşte (v. 23). Deşi, când se află în încercare, oamenii manifestă adesea cel mai crunt egoism, el, apostolul mărinimos, se gândeşte la salvarea tovarăşilor săi de călătorie. Îi încurajează prin Cuvântul Dumnezeului său, după care îi îndeamnă să ia din mâncare, nu înainte de a aduce mulţumiri lui Dumnezeu înaintea tuturor (1 Timotei 4:4-5).

    După multe peripeţii şi pierderea navei, ei au ajuns toţi teferi şi nevătămaţi în portul dorit (citiţi Psalmul 107:25-30). Putem vedea în această corabie, jucărie la cheremul stihiilor, o imagine a Bisericii pe pământ. Plecată pe un timp favorabil, ea n-a întârziat să întâmpine vântul încercărilor şi al persecuţiilor pe care Satan l-a stârnit împotriva ei. Lipsa de hrană, o perioadă de profund întuneric moral, recurgerea la tot felul de precauţii, toate acestea au survenit pentru că vocea apostolilor prin Cuvânt nu a fost ascultată. Se apropie ziua; odată cu ea, naufragiul final al creştinătăţii de nume (prefigurată de navă)! Domnul însă îi cunoaşte pe cei care sunt ai Lui din această Biserică care poartă Numele Său. Şi niciunul dintre cei pe care I i-a dat Tatăl nu va fi pierdut (2 Timotei 2:19; Ioan 17:12).

  • 14 Octombrie 2017

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Tu numeri rătăcirile mele; pune lacrimile mele în burduful Tău: nu sunt ele în cartea Ta?
    Psalmul 56.8

    Plângem vreodată? Am plâns din cauza căderilor noastre sau ale altora? Sunt poverile zilnice așa de grele, încât fac să ne lăcrimeze ochii și inima? Lacrimile inimii sunt cele mai dureroase.

    Uneori nu simțim compasiunea nimănui și pare chiar că nici lui Dumnezeu nu-I pasă de durerea noastră. O, nu, Lui Îi pasă și strânge în burduful Său lacrimile noastre. La timpul Său, ne va mângâia și ne va șterge lacrimile. El prețuiește lacrimile sfinților Săi, însă cele mai scumpe lacrimi pentru El sunt lacrimile pe care preaiubitul Său Fiu le-a vărsat aici pe pământ. El a plâns la mormântul lui Lazăr (Ioan 11.35) și a plâns atunci când Se ruga Celui care „putea să-L scape din moarte” (Evrei 5.7). Acele lacrimi au fost vărsate în vederea crucii, unde avea să poarte păcatele noastre.

    Lacrimi, lacrimi, lacrimi – peste tot în lume, creștinii varsă lacrimi și Dumnezeu ia seama la fiecare dintre ele, le pune în burduful Său și le scrie în cartea Sa. Dar de ce îngăduie Dumnezeu ca ele să fie vărsate? De ce îngăduie El ca cei care se tem de El să treacă prin astfel de dureri și necazuri? Noi am vrea ca viața să fie fără nicio suferință, dar cât de mult am pierde dacă ar fi așa! Am fi ca niște plante de seră, cu totul nepregătite pentru a trăi în aer liber.

    Un alt motiv pentru care Domnul permite ca cei ai Săi să treacă prin suferințe este ca ei să poată manifesta compasiune față de suferința altora. El dorește să plângem cu cei care plâng și să ne bucurăm cu cei care se bucură (Romani 12.15). Vom putea astfel să mărturisim: «Am trecut și eu prin asta, iar Domnul m-a sprijinit deplin».

    H A Ironside

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dumnezeu Se uită de la înălțimea cerurilor peste fiii oamenilor, ca să vadă dacă este cineva care … să caute pe Dumnezeu.
    Psalmul 53.2

    Mărturia creației

    Când privim în jurul nostru, ajungem la concluzia că mulți oameni trăiesc ca și cum nu ar exista Dumnezeu. Teama de Dumnezeu a dispărut la cea mai mare parte din omenire. Gândul cu privire la un Dumnezeu drept le este neplăcut oamenilor. De aceea mulți spun: „Nu există Dumnezeu!”. Astfel, ei gândesc că sunt liberi să-și clădească viața după propria lor plăcere. Ce nebunie!

    Chiar dacă se țin departe de Dumnezeu în inima lor, totuși adevărul de nezdruncinat rămâne: Dumnezeu există și El îi va trage la răspundere, dacă nu se vor întoarce la Domnul. Dar de ce spun astfel de oameni în inima lor că nu există Dumnezeu? Deoarece conștiința nu le dă liniște și pace. Chiar și creația dovedește că există Dumnezeu: „Fiindcă ce se poate cunoaște despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Așa că nu se pot dezvinovăți” (Romani 1.19,20). Cât de mare este responsabilitatea fiecăruia care vede lucrările lui Dumnezeu în creație!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CÂND TE CONFRUNTI CU DEPRESIA (4)

    „Am fost plin de râvnă pentru Domnul” (1 Împărați 19:10)

         După ce Ilie a fugit în pustie și s-a ascuns într-o peșteră, Dumnezeu l-a întrebat: „Ce faci tu aici, Ilie?” (v. 9). La care Ilie a răspuns: „Am fost plin de râvnă pentru Domnul, Dumnezeul oştirilor; căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale, şi au ucis cu sabia pe proorocii Tăi; am rămas numai eu singur, şi caută să-mi ia viaţa!” (v. 14).

    Un alt lucru care cauzează depresia este asumarea unei vinovății false. Când luăm asupra noastră o responsabilitate la care Dumnezeu nu ne-a chemat, povara pe care o purtăm este prea grea. Dacă ai obiceiul să-i ajuți pe alții, îți dai seama în scurtă vreme că ei nu reacționează întotdeauna așa cum ți-ar plăcea. Așa stau lucrurile fie că este vorba de copiii tăi, de prietenii tăi, de soțul tău, de soția ta sau de colegii de muncă. Oamenii reacționează în multe feluri și nu-ți poți asuma o răspundere personală pentru reacțiile lor.

    Dumnezeu ne-a înzestrat pe fiecare cu liberul arbitru și când îți asumi răspunderea pentru deciziile altora, iei asupra ta o povară care nu va face altceva decât să te ducă la deznădejde. În cel mai bun caz îi poți influența pe oameni, dar nu-i poți controla. Decizia finală le aparține, așadar nu te lăsa doborât de ceva ce nu poți controla. Când știi că ai făcut ceea ce ți-a spus Dumnezeu, crede că El va face ceea ce tu nu poți.

    De fiecare dată când încerci să lămurești, să convingi, să convertești, să controlezi sau să schimbi pe cineva, te pregătești pentru suferință. Biblia spune: „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea” (Filipeni 2:13).

    Așadar, când ți-ai făcut partea, retrage-te și lasă-L pe Dumnezeu să și-o facă pe a Lui.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    Fapte 27:1-17

    Pentru a împiedica răspândirea Evangheliei, vrăjmaşul a ridicat oameni împotriva lui Pavel. Acum se foloseşte de obstacole naturale pentru a-i bloca drumul.

    Mulţi creştini se aseamănă cu o corabie, al cărei mers depinde de vântul care suflă. Dacă este cel din sud, care adie blând, totul merge bine; ei ridică ancora plini de curaj (v. 13). Când însă se întoarce, devenind potrivnic, ei, iată, navighează încet, cu greu, nu mai sunt capabili să înainteze (v. 7,8) şi caută ici şi colo adăpostul oamenilor împotriva greutăţilor (v. 4). În fine, când suflă furtuna unei mari încercări, ei nu mai pot ţine drumul şi sunt duşi în derivă (v. 15). Vaporul însă îşi urmează ruta indiferent de vreme. Fie ca, mânaţi de o credinţă activă şi fermă, să înaintăm mereu spre ţintă, în ciuda tuturor furtunilor!

    Deşi era binevoitor cu prizonierul său, totuşi centurionul s-a încrezut mai mult în proprietarul navei decât în ceea ce spusese Pavel (v. 11). Nu ni se întâmplă şi nouă adesea să acordăm mai multă încredere sfaturilor şi părerilor oamenilor, decât îndrumărilor Cuvântului şi Duhului Sfânt? iar aceasta, spre marea noastră pagubă (v. 10)!

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne