Mana Zilnica

Mana Zilnica

2 Octombrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și am ieșit noaptea … și am văzut zidurile Ierusalimului care erau dărâmate și porțile lui arse de foc … Și le-am zis: „Vedeți starea cea rea în care ne aflăm, cum Ierusalimul este pustiit și porțile lui sunt arse de foc; veniți și să reconstruim zidul Ierusalimului, ca să nu mai fim de batjocură”. Și le-am spus despre mâna Dumnezeului meu, care fusese bună peste mine și, de asemenea, de cuvintele împăratului pe care le spusese către mine. Și ei au zis: „Să ne ridicăm și să reconstruim!”. Și și-au întărit mâinile pentru bine.
Neemia 2.13,17,18

După captivitatea babiloniană – Pregătiri pentru lucrare

Neemia n-a pierdut timpul deloc. La trei zile după ce ajunsese în Ierusalim, el și câțiva dintre oamenii săi au ieșit din cetate și au cercetat zidurile Ierusalimului și porțile lui. Fără să spună cuiva despre ceea ce făceau, au înconjurat cetatea și și-au format o părere despre starea de lucruri.

După ce a strâns poporul și pe conducători, le-a prezentat situația și i-a îndemnat: „Veniți și să reconstruim”. Apoi le-a istorisit despre cum mâna cea bună a lui Dumnezeu fusese peste el și despre cuvintele împăratului. Concluzia a fost: „Să ne ridicăm și să reconstruim!”. Mâinile lor au fost astfel imediat întărite pentru a începe lucrarea.

Vedem aici manifestat darul de cârmuire sau de conducere. Neemia a acționat repede după ce a ajuns în Ierusalim. A acționat fără să-și trâmbițeze intențiile; a cercetat situația, fără să se încreadă doar în capacitatea lui de a judeca situația, ci luând cu sine și pe alții. Apoi a adunat poporul, le-a vorbit despre starea deplorabilă a zidurilor și a porților Ierusalimului, însă nu a dat vina pe nimeni, ci a propus o soluție pozitivă: „Veniți și să reconstruim”. N-a propus ca doar ei să reconstruiască, ci s-a inclus și pe el însuși în această lucrare. Apoi a încurajat poporul, mărturisind despre mâna bună a lui Dumnezeu și despre cuvintele favorabile rostite de împărat către el.

Rezultatul a fost din două părți. Poporul a răspuns: „Să ne ridicăm și să reconstruim!”, iar vrăjmașii și-au arătat împotrivirea, disprețuindu-i și acuzându-i.

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

… nădejdea aceasta nu înșală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt …
Romani 5.5

„Vaporul speranțelor”

Din cauza numărului mare de imigranți, Titanicul a fost numit „vaporul speranțelor”. Mulți oameni au sperat că în America vor începe o viață nouă. Echipat cu cea mai modernă tehnică a anului 1912, Titanicul a fost considerat un vapor foarte sigur. Călătoria a început cu bucuria și optimismul de a călători cu cea mai mare și mai luxoasă navă a timpului, dar s-a încheiat cu un dezastru. Viața fiecărui om se aseamănă cu acel „vapor al speranțelor”.

Speranțe înșelătoare îi fură omului timpul de a gândi la salvarea sufletului său. Mulți oameni își trăiesc viața fără Dumnezeu. Și totul se va încheia cu un dezastru. Însă adevărata viață nu este aici, ci dincolo de orizontul lumii, în prezența lui Dumnezeu. Problema mântuirii veșnice este de o importanță atât de fundamentală, încât merită să ne interesăm de ea până nu este prea târziu. Istoricul Nicolae Iorga spunea: „Viața nu înseamnă a trăi, ci a ști pentru ce trăiești”. Să fim mulțumitori lui Dumnezeu că ne-a dat posibilitatea să călătorim pe un „vapor” sigur în această viață. Adevăratul „vapor al speranțelor” pentru toți oamenii este credința în Hristos.

Numai Mântuitorul ne poate duce în siguranță prin valurile acestei lumi.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU FI FĂTARNIC!

„Lăsaţi-vă de minciună” (Efeseni 4:25)

     Nu defectele te fac fățarnic; ci faptul că le ascunzi și pretinzi că nu le ai! Să remarcăm două lucruri despre fățărnicie:

1) E la fel de firească precum respirația. Ea face apel la eul tău. Suntem prinși în plasă pentru că pare atât de impresionantă și ne face să obținem multe beneficii. Cui nu-i place asta?

2) E greu să-i ții piept. E mai ușor să înveți un nou convertit decât să-l corectezi pe unul vechi, închistat în religie.

Pentru a câștiga lupta cu fățărnicia, trebuie mai întâi să recunoști că ai o problemă cu ea. Numai atunci Duhul Sfânt poate începe în tine lucrarea de mântuire și te poate pune pe calea spre libertate. Dar ai grijă, e o luptă îndelungată și grea. Dorința noastră de a arăta bine în fața celorlalți moare încet – dacă nu cumva deloc.

Pavel scrie: „Iată, deci, ce vă spun şi mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiţi cum trăiesc păgânii, în deşertăciunea gândurilor lor, având mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor. Ei şi-au pierdut orice pic de simţire, s-au dedat la desfrânare, şi săvârşesc cu lăcomie orice fel de necurăţie. Dar voi n-aţi învăţat aşa pe Hristos; dacă, cel puţin, L-aţi ascultat, şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, aţi fost învăţaţi, cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcați de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare; şi să vă înnoiți în duhul minţii voastre, şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul. De aceea, lăsaţi-vă de minciună” (v. 17-25).


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Fapte 20:17-38

La Milet, Pavel îi cheamă pe bătrânii adunării din Efes pentru a le da recomandările sale şi pentru aşi lua rămas bun. Le aminteşte ce a fost lucrarea lui printre ei şi exemplul pe care şi l-a fixat ca să li-l dea. Îi avertizează cu privire la pericolele dinăuntru (v. 29) şi de afară (v. 30) care ameninţă adunarea. Cum să le facă faţă? Îi îndeamnă la veghere (v. 31), dar mai presus de toate îi încredinţează harului lui Dumnezeu (v. 32). În cel priveşte, apostolul nu are decât un singur gând: să termine în credincioşie alergarea lui (este a lui personală; comp. cu 2 Timotei 4:7), precum şi lucrarea (aceasta este a Domnului). Viaţa lui nu mai are alt sens şi el este gata să o sacrifice pentru această Adunare pentru care vărsase deja multe lacrimi (v. 19:31; Coloseni 1:24). Dar ce erau acestea faţă de valoarea infinită pe care ea o are înaintea lui Dumnezeu? Pe El La costat nu mai puţin decât sângele Propriului Său Fiu (v. 28; 1 Petru 1:19). Apostolul găseşte în acest preţ incomensurabil motivul devotamentului său şi îl reaminteşte administratorilor de la Efes, pentru a sublinia responsabilitatea lor.

În încheiere, Pavel aminteşte unul dintre cuvintele Domnului Isus: Este mai ferice să
dai, decât să primeşti (v. 35).

Săl putem pune şi noi în practică, imitându-L pe Acela care ne-a dat totul!

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: