Să faci veșminte sfinte lui Aaron, fratele tău, pentru glorie și pentru podoabă.
Exod 28.2
În acest capitol din Exod găsim detalii cu privire la hainele purtate de Aaron și de fiii săi pentru slujba lor preoțească în sanctuar. Aceste veșminte reflectă gloria și frumusețea Domnului Isus, în slujba Sa prezentă, ca Mare Preot al nostru.
Efodul era făcut cu fir de aur, cu fir albastru, purpuriu și stacojiu, și cu in subțire. El simbolizează Persoana lui Hristos, în slujirea Sa preoțească, reprezentându-i pe răscumpărații Săi înaintea lui Dumnezeu. Aurul vorbește despre dreptatea Sa divină. Inul arată puritatea morală a lui Hristos. Albastrul este simbol al Omului din cer; purpuriul și stacojiul vorbesc despre adevăratul Împărat, totuși Rob al lui Iahve. Cu adevărat, umanitatea Lui este unică!
Efodul avea doi umerari, pe care erau prinse în monturi de aur două pietre de onix, câte una pe fiecare umăr. Numele fiilor lui Israel erau gravate pe ele, în ordinea nașterii – șase pe un umăr și șase pe celălalt. Toți răscumpărații lui Dumnezeu au valoare egală înaintea Lui. Pentru noi, cineva poate părea mai important, datorită slujbei și darurilor lui, însă Dumnezeu nu face astfel de distincții. Fiecare răscumpărat al lui Dumnezeu are același statut, fiind primit în baza Persoanei și a lucrării Marelui nostru Preot, Domnul Isus.
De fiecare dată când Aaron intra în sanctuar pentru a sluji înaintea Domnului, el trebuia să se îmbrace cu acest efod și să poarte astfel numele fiilor lui Israel pe umerii săi, ca o aducere-aminte înaintea Domnului. La fel și astăzi, toți credincioșii sunt susținuți pe umerii puternici ai Domnului Isus, Marele nostru Preot, „care S-a așezat la dreapta tronului Măreției, în ceruri, slujitor al locurilor sfinte și al adevăratului cort, pe care l-a ridicat Domnul, și nu omul” (Evrei 8.1,2).
” …înțelepciunea este bună pentru sufletul tău: dacă o vei găsi, ai un viitor și nu ți se va tăia nădejdea.”
Proverbe 24.14
Dumnezeu caută oameni de încredere pentru a le încredința responsabilități. Astăzi, mai mult ca oricând, are nevoie de împlinitori, nu doar de visători. Fii și tu un împlinitor!
Nu te compara cu nimeni. Tu ești unic, un original. Deci nu te hotărî să fii o copie.
Să nu ne preocupăm cu vorbe deșarte, necuviincioase și vătămătoare. Să ne ferim limba de a-i judeca pe oameni: pe frații noștri, pe apropiații noștri.
Hristos a spus: „Eu sunt Calea”. Fiindcă El este Calea, nu trebuie să-L urmăm de formă, din exterior, ci printr-o trăire interioară.
Să nu uităm că, oricât de sus am urca treptele ierarhiei sociale, există un sfârșit. Depinde de noi, dacă acest sfârșit va fi un bilanț fericit sau o înfrângere rușinoasă.
Privește minunăția creației care te înconjoară, frumusețea naturii! Fii încredințat că totul mărturisește despre puterea veșnică a lui Dumnezeu și a bunătății Lui, care rămân pentru totdeauna.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
FA CE TI-A SPUS DUMNEZEU (3)
„Noe umbla cu Dumnezeu” (Geneza 6:9)
Oare ce fel de gânduri au fost în mintea lui Noe, când Dumnezeu i-a spus să construiască o corabie în mijlocul unui ținut secetos? Nimeni nu mai făcuse așa ceva. Cu toate acestea, Biblia spune: „Noe a făcut tot ce-i poruncise Dumnezeu.” (v. 22). Cum a reușit? Răspuns: „Noe umbla cu Dumnezeu.” Umblarea se desfășoară pas cu pas. Problema este că noi am vrea ca Dumnezeu să ne descopere al doilea pas, înainte de a-l face pe primul prin credință. Însă până nu facem primul pas, El nu ni-l va descoperi pe al doilea. Noi trebuie să fim ascultători în măsura revelației pe care ne-a descoperit-o, dacă dorim să primim mai mult ulterior. Acesta este motivul pentru care rămânem pe loc din punct de vedere spiritual.
Ne dorim să-L urmăm pe Hristos până în locul în care am mai fost – dar nu mai departe. Ne este teamă să facem ce nu am mai făcut niciodată pentru că este teritoriu necunoscut. Așa că lăsăm deoparte noile daruri, noile ungeri și noile vise pe care Dumnezeu vrea să ni le dea. Dar noi trebuie să înlăturăm teama de necunoscut și trebuie să facem ceva diferit. Antilopa sud-africană impala poate sări 3 m în înălțime și 9 m în lungime și cu toate acestea ea poate fi ținută într-un țarc sau ocol de 1,20 m înălțime. De ce? Pentru că ea nu va sări dacă nu poate vedea unde aterizează. Și noi avem aceeași problemă, nu-i așa? Avem nevoie de garanția că nu pierdem nimic înainte de a face saltul prin credință, însă asta elimină credința din ecuație. Noi suntem chemați „să umblăm prin credință, nu prin vedere” (2 Corinteni 5:7). Așadar, cuvântul pentru tine astazi este acesta:
Fă ce ți-a spus Dumnezeu să faci!
”
Pentru a sprijini publicarea acestor devoționale prin donații vă rugăm să vizitați site-ul fundației S.E.E.R..
Volumul V de Jean Koechlin
Evrei 2.1-9
Pentru că „Dumnezeu ne-a vorbit în Fiul”, „de aceea” adaugă capitolul 2 „trebuie să luăm aminte cu atât mai mult la cele auzite”. Deja, pe muntele sfânt, o voce din cer îi îndemnase solemn pe cei trei ucenici să asculte, nu mai mult de Moise şi de Ilie, ci de Fiul Preaiubit. „Şi ei, ridicându-şi ochii, n-au văzut pe nimeni, decât pe Isus singur” (Matei 17.5,8). Şi noi, prin credinţă, „Îl vedem pe Isus”(v. 9).
Capitolul 1 ni L-a prezentat potrivit titlurilor Sale divine, de Creator şi de Întâi-născut. Aici este înfăţişat ca Om glorificat şi ca Învingătorul morţii. În capitolul 1, toţi îngerii lui Dumnezeu I se închinau; aici, în capitolul 2, Isus a fost făcut mai prejos decât ei, din cauza acestei morţi căreia a trebuit să-i cunoască gustul nespus de amar (v. 9b). Psalmul 8 însă, citat aici, ne dezvăluie ansamblul planului lui Dumnezeu cu privire la „Omul Hristos Isus” (1 Timotei 2.5). O cunună de glorie şi de onoare Îi încununează fruntea, stăpânirea universală Îi aparţine de drept; în curând, totul se va supune legii Lui.
Dar deja locul ocupat de „Căpetenia mântuirii” noastre proclamă excelenţa acestei mântuiri (v. 10). Cum vom scăpa noi dacă o neglijăm? (cap. 10.29). Să remarcăm cu atenţie: este suficient a fi neglijent, a amâna pe mai târziu.
În adevăr, să ne grăbim să apucăm „o mântuire aşa de mare” (v. 3).
Mana Zilnica 