Mana Zilnica

Categorie: Samanta Buna

  • 16 Septembrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Isus a răspuns deci și le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun: Fiul nu poate face nimic de la Sine Însuși, decât ceea ce-L vede pe Tatăl făcând; pentru că orice face El, acestea le face și Fiul la fel. Pentru că Tatăl Îl iubește pe Fiul și Îi arată toate câte face El”.
    Ioan 5.19,20

    Sabatul era semnul relației lui Dumnezeu cu poporul Său, Israel. Iudeii s-au poticnit văzându-l pe un om purtându-și patul în acea zi, fiindcă așa ceva era contrar rânduielii religioase pe care ei se bazau (versetele 9 și 10). În ciuda împotrivirii lor, Domnul Isus le face cunoscut un secret minunat: „Tatăl Meu până acum lucrează, și Eu lucrez” (versetul 17). Mânia lor se aprinde, însă nu din cauza ideii că Dumnezeu lucra în sabat, ca rezultat al păcatului omului, care făcuse ca odihna de sabat să dispară, ci din cauza faptului că Domnul Îl descrie pe Dumnezeu ca fiind Tatăl Lui. Ei au înțeles – și pe drept, fiindcă astfel interpretează Duhul Sfânt reacția lor – că El Se făcea pe Sine egal cu Dumnezeu. Prin urmare, ei refuză mărturia că Dumnezeu Se afla acolo în Persoana Fiului, pentru a institui adevărata odihnă (Evrei 4.6-8).

    Domnul nostru declară adevărul că El acționa în perfectă armonie cu Tatăl Său, căci Persoanele Dumnezeirii sunt una în ființă, în scopuri și în lucrări. Tot ceea ce Tatăl face, Fiul face întocmai.

    Noi ne bucurăm nespus de ceea ce sărmanii iudei au respins – de odihna completă: odihna conștiinței, odihna în orice împrejurare și, în viitor, de odihna creației. Fiul și Tatăl, perfecți în orice atribut glorios al divinității, Își găsesc plăcerea Unul în Celălalt și împărtășesc această plăcere cu noi. Ce binecuvântați suntem noi, cei care trăim după lucrarea de la cruce, având Duhul Sfânt în inimile noastre și întreg Cuvântul lui Dumnezeu în mâinile noastre!

    S Attwood


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    ” …propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării, dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu.”
    1 Corinteni 1.18

    Vestea de la cruce

    Isus Hristos – Salvatorul

    Vestea de la cruce vorbește despre dragostea de necuprins a lui Dumnezeu. Isus Hristos a murit acolo pentru a salva pe oamenii păcătoși de la judecata veșnică. Cum putem să recurgem la această eliberare astăzi? „Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie” (Marcu 1.15). Cine admite că viața lui nu este în regulă înaintea lui Dumnezeu și recunoaște în fața Lui păcatele sale, poate crede că Isus Hristos a plătit această vină la cruce. Apoi el devine liber de povara păcatelor și primește o viață nouă. Această ofertă este valabilă și pentru dumneavoastră. Domnul Isus a murit pentru dumneavoastră la cruce și vă invită să credeți în El și în lucrarea Lui de salvare.

    Isus Hristos – Judecătorul

    Vestea de la cruce ne arată de asemenea dreptatea lui Dumnezeu, care pretinde o pedeapsă pentru păcate. Astfel, Domnul Isus a trebuit să suporte judecata dumnezeiască luând locul tuturor celor care cred. Cine se îndepărtează de Isus  Hristos  și  disprețuiește  lucrarea  Sa  de  mântuire,  rămâne împovărat cu povara păcatelor sale. După moarte îl așteaptă judecata lui Dumnezeu pentru toate nedreptățile ce le-a făcut. „Oricine crede în El nu este judecat, dar cine nu crede a și fost judecat…” (Ioan 3.18). Vestea despre cruce vă pune astăzi în fața deciziei: acceptați-L pe Isus Hristos ca Salvatorul  dumneavoastră –  sau  Îl  veți  întâlni  odată  ca Judecător!


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    LUCRURILE MĂRUNTE CONTEAZĂ

    „Cine dispreţuieşte ziua începuturilor slabe?” (Zaharia 4.10)

         Când Dumnezeu i-a dat lui Ghedeon biruință asupra madianiților, El S-a folosit de o armată de numai trei sute de oameni, pentru a învinge dușmanul care număra sute de mii (vezi Judecători 7). Asta nu s-a întâmplat pentru că nu existau mai mulți ostași disponibili, ci pentru că Dumnezeu a dorit să-și arate puterea în „ziua începuturilor slabe”… Și pentru că El poate repurta biruința și printr-un mic număr, ca și printr-un mare număr de oameni!

    Domnul Isus ar fi putut alege oricâți urmași ar fi dorit, însă El a ales cu grijă doisprezece care să ducă Evanghelia în lume. Într-o zi, Mântuitorul a hrănit cinci mii de oameni cu cinci pâini și doi peștișori din pachetul de prânz al unui copil. Domnul Isus a comparat Împărăția lui Dumnezeu cu un bob de muștar – cel mai mic bob care există, din care crește, însă, cel mai mare copac care există. El și-a asemănat Împărăția și cu aluatul care abia se vede, dar prin care dospește toată plămădeala. Apoi El a continuat spunând: „Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios şi în cele mari” (Luca 16:10).

    Așa că, dacă te rogi lui Dumnezeu să te facă mai mare și nu mai bun, vei fi, poate, dezamăgit. Toate rugăciunile din lume nu-L vor forța să-ți dăruiască ceva ce tu nu poți gestiona. Henry Wadsworth Longfellow a spus: „Majoritatea oamenilor ar reuși în lucrurile mici, dacă nu ar fi preocupați de ambiții oarbe.” Pornirea ta de a fi mai mare îți poate da ulcer, te ține treaz noaptea și te împiedică să te bucuri de binecuvântările pe care Dumnezeu ți le-a dat deja. ‘Mai bun’ poate fi mai greu de măsurat și nu este la fel de strălucitor, însă stabilitatea lăuntrică ce vine în urma succesului treptat este mai valoroasă și durează mai mult.

    Așadar, azi – „în ziua începuturilor slabe” poate – bucură-te și fii încrezător că Dumnezeu S-a gândit la lucruri mai mari și mai bune pentru tine!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    2 Tesaloniceni 3.1-18

    Pavel invocă sprijinul sfinţilor prin rugăciunile lor (v. 1; 1 Tesaloniceni 5.25); la rândul său, el însuşi nu înceta să se roage pentru ei (cap. 1.11). Conta pe Domnul cel credincios pentru a-i întări şi a-i păzi de cel Rău. De asemenea, conta pe ascultarea lor, iar aceasta cuprindea împlinirea în toată simplitatea a îndatoririlor lor zilnice. Unii din Tesalonic încetaseră orice muncă. „Pentru că vine Domnul”, estimaseră ei, „atunci la ce bun cultivarea pământului şi preocuparea cu treburile acestei vieţi?” Şi, ca o tristă consecinţă, ei se amestecau în toate (v. 11; vezi 1 Timotei 5.13). Pavel protestează cu vehemenţă. Nimic din învăţătura lui nu putea fi luat ca pretext pentru o asemenea neorânduială (v. 6, 7, 11; comp. cu 1 Tesaloniceni 4.11). Dimpotrivă, el însuşi dăduse exemplu, muncind cu mâna lui pentru a nu fi povară nimănui. Iar exemplul suprem este „răbdarea lui Hristos” în aşteptarea momentului să Se înfăţişeze iubitei Sale adunări (v. 5).

    Odată cu scrisorile către Tesaloniceni ajungem la sfârşitul epistolelor pe care Pavel le-a scris celor şapte adunări atât de diferite. În acestea sunt tratate multiple aspecte ale vieţii şi învăţăturii creştine, de la căpătarea mântuirii, în Epistola către Romani, până la gloria viitoare. Toate aceste învăţături sunt de o valoare inestimabilă pentru noi. Domnul să ne ajute să le reţinem, pentru a rămâne tari (cap. 2.15)!


  • 15 Septembrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Și îngerului adunării din Sardes scrie-i: … „Știu lucrările tale – că ai numele că trăiești, și ești mort” … Și îngerului adunării din Filadelfia scrie-i: … „Știu lucrările tale: iată, am pus înaintea ta o ușă deschisă, pe care nimeni nu poate s-o închidă, pentru că ai puțină putere și ai păzit Cuvântul Meu și nu ai tăgăduit Numele Meu”.
    Apocalipsa 3.1,7,8

    Cele șapte adunări din Asia – Sardes și Filadelfia

    Secolele au trecut. Din mijlocul Tiatirei, Dumnezeu trezește reforma, o puternică mișcare animată de Duhul Lui. Apoi declinul își face din nou lucrarea. Moartea spirituală invadează Biserica din Sardes. „Amintește-ți, … pocăiește-te!”, este ea îndemnată (versetul 3; comparați cu Apocalipsa 2.5,16; 3.19). Cine este aici învingătorul? Cel care nu și-a murdărit veșmintele. Cunoaștem noi acest fel de victorie, pentru a rămâne curați? Învingătorul din Sardes va fi îmbrăcat în veșminte albe și, spre deosebire de biserica lui, căreia îi mergea „numele că trăiește”, numele său nu va fi niciodată șters din cartea vieții.

    Filadelfia (dragoste frățească) este fiica „Trezirii” din secolul anterior (secolul 19). Ea este caracterizată de: 1. Puțină putere! Domnul însă ține deschisă pentru ea ușa evangheliei. 2. Credință în Cuvântul Lui! El va fi credincios promisiunii „Eu vin curând”. 3. Atașament pentru Numele Lui! Numele Lui cel nou va fi partea ei.

    Disprețul lumii? El va răspunde la aceasta prin aprobarea Sa publică: „Vor cunoaște că Eu te-am iubit” (versetul 9).

    Noi suntem moștenitorii responsabili de mărturia Filadelfiei. Fie ca Domnul să ne ajute să manifestăm trăsăturile ei și să nu pierdem cununa! Bucuria Lui de a oferi recompensa va fi mai mare decât a învingătorului de a o primi.

    J Koechlin


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Şi fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută.”
    Evrei 11.6

    Sticla poştală

    Pe coasta Angliei, o fetiță a aruncat în mare o sticlă cu un mesaj și cu adresa ei. Mare i-a fost surprinderea când peste luni de zile a primit o scrisoare de la un băiat din Australia. El găsise sticla pe ștrand. Purtată de vânt și valuri, ea a făcut mii de kilometri. Ne mirăm, pentru că șansele succesului într-un asemenea experiment sunt extrem de mici.

    În gândurile noastre asociem sticla poștală cu strigătul după ajutor al unui naufragiat: cineva care mai demult se afla într-o situație fără speranță, arunca un mesaj în mare și nu credea să fie auzit. Unii oameni se roagă cu o asemenea poziție către Dumnezeu. „O încercare nu costă nimic; nu se știe niciodată…”, se gândesc ei. Ţi s-a întâmplat și ție așa? Atunci ascultă: Dumnezeu aude fiecare cuvânt în parte! El știe de asemenea totul despre tine. Cu toate acestea, El te iubește – ceea ce desigur nu înseamnă că este de acord cu viața ta.

    A te ruga lui Dumnezeu înseamnă să vorbești cu El și să aștepți un răspuns de la El – deci să fii gata să Îl auzi. Dumnezeu Se descoperă fiecăruia care Îl caută din inimă. Poate îți vorbește prin acest calendar sau printr-o discuție cu un creștin convins sau printr-o întâmplare remarcabilă.

    Dar El îți vorbește desigur prin Biblie. Dacă o citești, Îl cunoști pe Dumnezeu – dragostea Sa și ceea ce a făcut El pentru tine. Crede acest lucru!


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FOLOSEȘTE-ȚI PRICEPEREA!

    „Ferice… de omul care capătă pricepere!” (Proverbe 3:13)

         Cheia succesului este să faci ceea ce trebuie atunci când trebuie. Teologul Tyron Edwards a spus: „Orice lucru trebuie să-și aibă timpul și locul său, și toate lucrurile trebuie făcute la vremea și la locul lor… astfel, vei realiza mai multe și nu numai atât, dar vei avea mult mai mult timp decât cei ce sunt pe fugă mereu.”

    Dacă te-ai săturat să mai trăiești într-un stres permanent, profesorul de teologie Dr. Howard Hendricks ne indică patru surse majore ale stresului:

    1) Faptul că spunem DA prea multor lucruri. Dr. Lewis Sperry Chafer spunea: „O mare parte din activitatea noastră spirituală e un pic mai mult decât un anestezic ieftin menit să aline durerea unei vieți goale.” Toate „drumurile și faptele” noastre nu reușesc să umple golul din adâncul sufletului nostru.

    2) Faptul că nu ne oprim pentru a ne reîncărca bateriile. Noi ne scoatem conștiincios agendele și umplem spațiile goale dintre activități. Dar să nu ne păcălim singuri; faptul că evităm suprapunerea activităților nu înseamnă planificare. Drept urmare, suntem niște oameni stresați, iuți la mânie, trecând de la o activitate prost planificată la alta, fapt care contribuie din plin și la starea noastră spirituală.

    3) Faptul că nu reușim să ne bucurăm de realizările noastre. „Împlinirea unei dorinţe este dulce sufletului” (Proverbe 13:19). Având mereu prea multe de făcut, trecem rapid la următoarea îndatorire, adesea fără să o terminăm pe cea dinainte sau fără să facem un pas înapoi pentru a savura un lucru bine făcut. Nu e de mirare că ne îngrijorăm că existența noastră pare lipsită de sens.

    4) Faptul că datoria noastră este mai mare decât ne putem permite. Data viitoare când te gândești să cumperi ceva cu cardul de cumpărături – așteaptă! Nu spune neapărat nu, ci prezintă-i lui Dumnezeu așa zisa ta „nevoie” și vezi ce spune. Dacă te gândești serios să-ți dezvolți viața spirituală, folosește-ți judecata sănătoasă și lasă ca aceste patru principii să lucreze! Azi… și nu numai!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    2 Tesaloniceni 2.1-17

    O întrebare solemnă îi tulbura pe tesaloniceni: oare ziua Domnului nu venise deja? Necazurile lor îi puteau lăsa să creadă, iar falşii învăţători chiar afirmau acest lucru. Nu! răspunde apostolul. În adevăr, această zi trebuia să fie precedată de trei evenimente: 1. strângerea noastră împreună la Domnul; 2. lepădarea de credinţă (gr. „apostazia”) a falsei biserici şi a iudeilor înşişi; 3. apariţia lui Antihrist, numit „omul păcatului”, „fiul pieirii” (v. 3) şi „cel fărădelege” (v. 8). Aceste nume subliniază, prin antiteză, trăsăturile Domnului Isus: dreptate, mântuire, ascultare totală de Dumnezeu.

    În această perioadă cumplită, o energie a rătăcirii, trimisă ca pedeapsă, va întuneca minţile oamenilor: n-au crezut adevărul, vor crede minciuna. „Taina fărădelegii lucrează deja”, adaugă apostolul (comp. cu 1 Ioan 2.18). Numai „Cel care opreşte acum”, Duhul Sfânt, pune o barieră în desfăşurarea răului în lume. Când acesta va fi părăsit pământul, împreună cu Biserica, fărădelegea nu va cunoaşte niciun frâu. Ce contrast însă între această putere satanică (v. 1-12) şi lucrarea Dumnezeului nostru şi Tată (v. 13-17)! El ne-a iubit, ne-a ales pentru mântuire, ne-a chemat la gloria Domnului nostru Isus Hristos. Să nu uităm acum să-I aducem mulţumiri (v. 13; cap. 1.3)!

  • 14 Septembrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

     

    Cât de mult iubesc legea Ta! Toată ziua cuget la ea. Poruncile Tale mă fac mai înțelept decât vrăjmașii mei, pentru că ele sunt întotdeauna cu mine. Am mai multă pricepere decât toți învățătorii mei, pentru că meditez la mărturiile Tale. Înțeleg mai mult decât bătrânii, pentru că păzesc rânduielile Tale.
    Psalmul 119.97-100

    Acesta este privilegiul minunat al celor care îi dau Cuvântului lui Dumnezeu adevăratul loc în viețile lor. Așa trebuie să stea lucrurile, fiindcă o astfel de dependență de Dumnezeu va primi răspunsul Său în orice situație și în orice împrejurare.

    Este ușor de înțeles că Scriptura ne face mai înțelepți decât vrăjmașii noștri necredincioși, așa cum ne spune versetul citat, însă ea ne oferă chiar mai multă pricepere decât cea comunicată de mulți învățători. Învățătura oamenilor nu se poate compara cu meditația la mărturiile lui Dumnezeu. Chiar și cei mai binecuvântați învățători ai Cuvântului lui Dumnezeu nu pot substitui studiul și meditația personală. Din nefericire, există mulți credincioși care pun atât de mult preț pe vreun învățător, încât se fac dependenți doar de învățătura lui și nu de Cuvântul lui Dumnezeu. Să prețuim mult meditația personală asupra Scripturii!

    Psalmistul spune de asemenea că înțelege mai mult decât bătrânii, decât cei care au o experiență îndelungată. De ce? Fiindcă păzește rânduielile lui Dumnezeu! Cu alte cuvinte, el nu numai că meditează la Cuvântul lui Dumnezeu, ci îl și păzește. Studiul și meditația asupra Cuvântului lui Dumnezeu ne vor conduce să-l păzim în viața de zi cu zi. Domnul Isus ne spune în Ioan 7.17: „Dacă dorește cineva să facă voia Lui, va cunoaște despre învățătura aceasta, dacă este de la Dumnezeu”. Meditația la Scriptură ne va face să-i dăm ascultare. „Slujitorul Tău meditează la hotărârile Tale. Mărturiile Tale, de asemenea, sunt desfătarea mea, sfătuitorii mei … Fă-mă să înțeleg calea rânduielilor Tale și voi medita la minunile Tale” (Psalmul 119.23,24,27).

    L M Grant


    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    „Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăiește în spurcăciune și în minciună, ci numai cei scriși în cartea vieții Mielului.”
    Apocalipsa 21.27

    Cartea vieţii

    Domnul Marschal era un om bogat și mândru. Într-o zi arătă unuia dintre lucrătorii săi un cec de o sută de mii de dolari pe care scria numele său, și îl întrebă ironic:

    Ce zici, Paule, ți-ar plăcea să ai numele scris pe o asemenea hârtie de valoare?

    Paul răspunse cu modestie și cu fața radiind de bucurie:

    Domnule Marschal, numele meu este scris pe o hârtie mult mai valoroasă ca aceasta.

    Ce vrei să spui? întrebă mirat bogatul.

    Numele meu este scris în cartea vieții. Cei care vor fi găsiți scriși acolo, vor merge în cer unde nu vor mai fi dureri, ci numai bucurii care nu se vor sfârși niciodată.

    Paule, cât ai plătit ca numele tău să fie scris acolo?

    Eu n-am plătit nimic. Mântuitorul a plătit totul, răspunse Paul. În Biblie scrie: „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.” Şi toți acești copii ai lui Dumnezeu au numele  trecut  în  cartea  vieții.  Mântuirea  este  cel  mai prețios DAR pe care Dumnezeu l-a dat oamenilor.

    Se bucură și cititorul de acest dar dumnezeiesc?


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    MĂRTURISIREA AUTENTICĂ (5)

    „Domnul se uită la inimă.” (1 Samuel 16:7)

         Pastorul și autorul John MacArthur spunea: „Demascarea Legii făcută de Domnul Isus dă o lovitură devastatoare minciunii că imaginea este totul. Păcatul ascuns este oribil deoarece:

    1) Dumnezeu vede inima. De fapt, dacă am înțelege că El este singurul nostru auditoriu, am fi mai puțin înclinați să-l ascundem. Este o nebunie să minimalizezi păcatul ținându-l în domeniul privatului. E o nebunie de două ori mai mare să crezi că ești mai bun pentru că păcătuiești în privat, și este culmea nebuniei să ascunzi acest fapt. „Cine îşi ascunde fărădelegile, nu propăşeşte” (Proverbe 28:13).

    2) Gândurile păcătoase au aceeași origine ca faptele păcătoase. Când Domnul Isus a spus că ura poartă aceeași vină ca uciderea și că pofta este esența adulterului, El nu a vrut să spună că nu există nicio diferență de grad. El a spus că o persoană plină de pofte nu are niciun drept să se considere superioară unei persoane adulterine. Când cineva are astfel de gânduri dovedește că este capabil de fapte imorale, iar în ce-l privește pe cel ce își urăște fratele, crima a prins deja contur în inima lui.

    3) Ipocrizia adâncește păcatul ascuns. De ce? Pentru că îl acoperă! Domnul Isus a numit ipocrizia „aluatul fariseilor” (Luca 12:1), pentru că dospește ca aluatul. Îți adoarme conștiința și pregătește drumul pentru alte păcate ce dăunează caracterului. Când cineva încearcă să-ți spună că înfățișarea este totul – nu-l crede! Viața ta secretă este un test al caracterului tău: „căci el este ca unul care îşi face socotelile în suflet.” (Proverbe 23:7).

    Dacă vrei să știi cine ești cu adevărat, uită-te la viața ta privată. Apoi, uită-te în oglinda Cuvântului lui Dumnezeu – și lasă-L pe El să dezvăluie și să corecteze gândurile și intențiile din inima ta.” Amin?


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    2 Tesaloniceni 1.1-12

    Persecuţiile cărora tesalonicenii le erau victime le măriseră credinţa, le sporiseră dragostea, făcuseră să se arate răbdarea lor. Ce le lipsea deci şi pentru ce apostolul consideră necesar să le adreseze şi această a doua epistolă? Speranţa, de astă dată, nu mai este numită, cu atât mai mult nu se spune nimic despre bucuria Duhului Sfânt (comp. cu 1 Tesaloniceni 1.3,6b). Pavel aşază înaintea lor adevăruri menite să le reanimeze aceste sentimente în inimi. Triumful prigonitorilor şi propriile lor suferinţe nu sunt decât pentru o vreme.

    „Dumnezeul răsplătirilor, Domnul, va răsplăti negreşit” (Ieremia 51.56). Şi această răsplătire, a credincioşilor precum şi a celor răi, va avea loc în ziua Domnului. Ea este legată de manifestarea Sa glorioasă. Aceeaşi pedeapsă, „pieirea eternă”, îi va ajunge atât pe păgânii care au rămas de bunăvoie în ignoranţă faţă de Dumnezeu, cât şi pe creştinii de nume, „care nu ascultă de evanghelie” (v. 8), în timp ce sfinţii, „toţi cei care au crezut”, vor fi văzuţi însoţindu-L pe Domnul, asociaţi în gloria Lui admirabilă (v. 10; Matei 13.43)! Însă buna plăcere a lui Dumnezeu, şi rugăciunea apostolului, este ca, de acum, Numele Domnului Isus Hristos să fie glorificat în fiecare dintre cei care Îi aparţin.

  • 13 Septembrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Pentru că nu sunt conștient de nimic rău despre mine însumi; însă nu prin aceasta sunt îndreptățit: ci Cel care mă judecă este Domnul. Așa că nu judecați nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va și aduce la lumină cele ascunse ale întunericului și va arăta sfaturile inimilor; și atunci fiecare își va avea lauda de la Dumnezeu.
    1 Corinteni 4.4,5

    Mulți creștini se tem de scaunul de judecată al lui Hristos. Ceea ce îi înspăimântă este cuvântul „judecată”. Domnul însă ne spune clar în Ioan 5.24 că cel credincios are viața eternă și nu va veni la judecată, ci a trecut din moarte la viață. Domnul Isus a purtat pe cruce toată judecata pe care noi o meritam. Dumnezeu este drept. Hristos a purtat judecata cuvenită nouă, iar Dumnezeu nu ne va mai judeca pe noi pentru ceea ce Hristos a purtat deja. Doar necredincioșii vor fi judecați pentru păcatele lor. Această judecată va avea loc la cel puțin o mie de ani după scaunul de judecată al lui Hristos și este numită judecata de la tronul mare și alb (Apocalipsa 20.11).

    La scaunul de judecată al lui Hristos, noi, cei credincioși, vom da socoteală Domnului pentru viețile noastre. Doar Lui Îi vom da această socoteală, nu și celorlalți credincioși. „Pentru că noi toți trebuie să fim arătați înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să primească cele făcute în trup, potrivit cu cele ce a făcut, fie bine, fie rău” (2 Corinteni 5.10). Imediat după răpire, noi, cei credincioși, ne vom înfățișa înaintea Domnului, pentru a-I da socoteală cu privire la viața noastră. Ne vom vedea viața exact așa cum a văzut-o El – faptele, cuvintele și motivațiile noastre vor fi toate date pe față. Tot ceea ce am ascuns aici va fi atunci dat la lumină. Vom fi fără îndoială copleșiți să vedem pentru cât de multe lucruri a trebuit Domnul să moară și cât de mare este deci mântuirea noastră. Vom vedea cum absolut totul a fost ispășit și, mai mult, vom primi laudă pentru tot ceea ce a fost după voia Lui. Ce mare har!

    E P Vedder, Jr


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Voi să nu fiți așa. Ci cel mai mare dintre voi să fie cel mai mic și cel ce cârmuiește, ca cel ce slujește.”
    Luca 22.26

    Dorinţe

    O tânără dorea să se angajeze la o firmă. Când a citit o întrebare pe formularul de cerere, i s-au înmuiat picioarele. Întrebarea era: „Posedați aptitudini de conducător?” Fiind o tânără sinceră, ea a scris „nu” și a predat formularul cu o inimă neîncrezătoare. Spre surprinderea ei, a primit o scrisoare de la conducerea firmei cu următorul conținut:

    „Citind cererile de angajare am constatat că 1452 de solicitanți sunt buni conducători. Am acceptat cererea dumneavoastră, pentru că este a unei singure persoane care vrea să se subordoneze.”

    Trăim zile în care cu ușurință găsești oameni dispuși să fie „bucătarul șef”, dar sunt puțini gata să spele farfuriile. Întotdeauna se găsesc persoane care doresc să ocupe o funcție de șef, dar sunt așa de puțini care doresc să facă ceva util cu mâinile lor în folosul celorlalți. De unde vine această dorință? Din natura pe care am moștenit-o de la strămoșii noștri Adam și Eva. Toți avem nevoie de o natură nouă, dăruită de Dumnezeu prin pocăință și credință. Această natură nouă poate frâna acțiunile greșite ale firii vechi. Natura noastră veche se prezintă deseori sub o aparență frumoasă. Câți dintre noi nu gândim că prin educație putem să fim plăcuți înaintea lui Dumnezeu? Biblia ne arată cu claritate că mântuirea nu se obține prin îmbunătățire, ci printr-o naștere din nou. Viața cea nouă nu reprezintă o îmbunătățire a celei vechi, ci este una cu totul nouă care ne face plăcuți lui Dumnezeu și oamenilor.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    MĂRTURISIREA AUTENTICĂ (4)

    „Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.” (Psalmul 32:5)

    David a spus: „Ţi-am mărturisit păcatul meu… Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.” Julie Ann Barnhill, din care cităm azi a patra zi consecutiv, scria: „Dacă ai obosit să te mai prefaci că ții totul sub control, e timpul să treci la fapte. Prea multă vreme, femeile creștine au crezut că sunt singurele care se confruntă cu probleme rușinoase, cu regrete dureroase și cu mizerii familiale. Odată ce ne deschidem spre Dumnezeu, noi și ceilalți, experimentăm o pace și o libertate care ne înviorează.

    O femeie mi-a scris: „La optsprezece ani am făcut un avort. Nu știa nimeni. Ani de zile am marcat acea dată în calendar și am jelit copilul de care nu a știut nimeni și am deplâns tânăra care a purtat vina de una singură. Dar, ajunge! Acum știu că nu sunt singură și pentru prima dată în viața mea cred cu adevărat că Dumnezeu este mai mare decât secretul meu – și El este gata să ierte.”

    Păcatele ascunse și nemărturisite blochează puterea lui Dumnezeu. Odată ce sunt aduse la lumina dragostei lui Dumnezeu, ele își pierd controlul. Totuși, trebuie să ținem cont de câteva lucruri, atunci când dorim să ne deschidem față de cineva:

    1) Dacă acea persoană spune mai departe lucrurile pe care alții i le-au împărtășit cu încredere, ghici cine urmează să se simtă vorbit pe la spate?

    2) Ferește-te de cel care oferă sfaturi deși nu i-ai cerut, apoi se simte ofensat când sunt ignorate!

    3) Stai departe de oricine încearcă să te „repare” spunându-ți că nu ar trebui să îți faci griji pentru secretele tale. În schimb, caută o persoană care:

    a) are bun simț și știe când să se retragă și/sau când să meargă mai departe atunci când ești supărat;

    b) este deschisă cu privire la propriile sale frământări;

    c) este grabnic la ascultare și încet la vorbire;

    d) își întărește vorbele și sfaturile cu adevăruri biblice.”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    1 Tesaloniceni 5.12-28

    Sfârşitul epistolei ne învaţă care trebuie să fie purtarea noastră între fraţi, faţă de toţi oamenii, în relaţie cu Dumnezeu şi, în sfârşit, în adunare. Pe scurt, întreaga noastră viaţă este încadrată de aceste îndemnuri concise. Dacă este vorba de a ne bucura, aceasta este întotdeauna; de a ne ruga, aceasta este fără încetare; de a aduce mulţumiri, aceasta este în toate lucrurile! Credinţa ne permite să-I mulţumim Domnului chiar şi pentru ceea ce ne pare supărător. Rugându-ne neîncetat, rămânem în comuniune cu El, ceea ce ne va păzi de rău sub toate formele lui (v. 2). Cel care ne-a răscumpărat în întregime, duh, suflet şi trup, cere ca şi sfinţenia noastră să fie în toate (cap. 4.3).

    Necurăţia duhului şi cea a inimii, deşi nevăzute, sunt la fel de periculoase ca cea a trupului. Să-I cerem Domnului, care este credincios, să ne păstreze neîntinaţi, cum se cuvine Lui, pentru clipa marii întâlniri. Şi niciun gând nu este mai bun să ne sfinţească decât cel al venirii Domnului Isus (vezi 1 Ioan 3.3)! Am găsit această inestimabilă promisiune, a venirii Lui, la sfârşitul fiecărui capitol din cele cinci ale acestei epistole. Iar până atunci, harul Domnului nostru Isus Hristos fie cu noi cu toţi!

  • 12 Septembrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Isus le-a spus: „Veniți după Mine și vă voi face să deveniți pescari de oameni”.
    Marcu 1.17

    Aici vedem harul Domnului, care îi identifică pe alții cu Sine Însuși în lucrare. Pentru aceasta, El nu i-a ales pe preoți, nici pe cărturari și nici pe farisei, ci pe niște pescari umili. Simon a putut spune mai târziu: „Argint și aur nu am” (Fapte 3.6). Lipsa averilor și a studiilor omenești nu constituie o piedică pentru a fi însoțitor al Domnului sau pentru a fi folosit în lucrarea Sa. Totuși să remarcăm că Domnul nu i-a chemat în lucrare pe unii care nu făceau nimic; acești oameni simpli erau preocupați cu munca lor de pescari atunci când Domnul i-a chemat pentru a fi pescari de oameni. Lucrarea Domnului nu trebuie făcută de unii care nu au nimic altceva de făcut.

    Mai mult, slujitorii Săi au nevoie să fie pregătiți pentru lucrare, iar instruirea lor poate avea loc doar în compania Sa; prin urmare, cuvintele Domnului sunt: „Veniți după Mine”. Din nefericire, ne putem mulțumi că am crezut evanghelia pentru binele sufletului nostru, însă cunoaștem foarte puțin din ce înseamnă a-L urma pe Domnul pe calea credinței și a ascultării umile, care ne pregătește pentru slujire. Poate nu vom fi chemați să părăsim totul, așa cum s-a întâmplat cu ucenicii, însă, dacă este să-L slujim în oricare măsură, aceasta nu poate fi decât dacă El devine Obiectul binecuvântat al sufletului nostru.

    Nu toți sunt chemați să-și părăsească îndeletnicirea de zi cu zi. Aceasta este chemarea doar a unora. Cei mai mulți din poporul lui Dumnezeu sunt chemați să rămână în starea în care au fost găsiți (1 Corinteni 7.20). Totuși Domnul are o lucrare pentru toți, așa cum vedem în Efeseni 4.7. Această lucrare va implica renunțarea la toate acele lucruri care ne încurcă în treburile vieții și va fi împlinită așa cum trebuie doar dacă rămânem aproape de Domnul. Ucenicii au răspuns imediat chemării Domnului, fiindcă citim că „îndată, lăsându-și plasele, L-au urmat” (Marcu 1.18).

    H Smith


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    ” …Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.”
    2 Corinteni 6.2

    Gânduri pentru cugetat

    Gândiți-vă la prima suflare, când lui Dumnezeu i-a făcut plăcere să vă dăruiască viața.

    Gândiți-vă la ultima suflare, când Dumnezeu vă va pretinde viața înapoi.

    Gândiți-vă la prima dată, când Dumnezeu v-a vorbit direct și v-a făcut cunoscut necesitatea că și dumneavoastră trebuie să fiți mântuit de păcatele dumneavoastră.

    Gândiți-vă că Dumnezeu vă va vorbi cândva pentru ultima dată.

    Gândiți-vă la ziua harului, pe care Dumnezeu v-o dăruiește astăzi, pentru ca să vă puteți întoarce la El.

    Gândiți-vă că această zi va ajunge cândva la capăt, pentru a face loc zilei judecății, și anume pentru toți care nu au vrut să se întoarcă la Dumnezeu.

    Gândiți-vă că Isus Hristos bate acum încă o dată la ușa inimii dumneavoastră și că dorește să fie primit în inimă.

    Gândiți-vă că odată ușa cerului va fi închisă și orice bătaie va fi în zadar.

    Totuși, nu rămâneți la cugetare. Plecați-vă înaintea marelui Dumnezeu care v-a creat. Credeți în Mântuitorul Isus

    Hristos,  care  a  murit  pentru  dumneavoastră  la cruce.

    Atunci, ziua de astăzi va deveni o zi a mântuirii.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    MĂRTURISIREA AUTENTICĂ (3)

    „Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile” (Isaia 58:12)

         Astăzi vom vorbi despre alte două minciuni folosite de Satan. După cea dintâi („Nimeni n-a mai făcut așa ceva, ești pierdut!”), minciuna numărul doi: „Dumnezeu nu te va mai folosi”!

    Iată ce afirmă Julie Ann Barnhill: „Femeile tânjesc ca viețile lor să conteze pentru ceva mai măreț decât mărimea hainelor sau calificările actuale dintr-un CV. Cu toate acestea, de multe ori ne judecăm prin prisma acestor standarde superficiale. Gândește-te la toate acele momente în care te-ai privit în oglindă și ai disprețuit femeia care se uita la tine; momentele în care ai crezut minciuna că din cauza greșelilor tale Dumnezeu nu te poate folosi.

    Eu sunt dovada vie că El ne poate folosi și ne folosește în ciuda greșelilor noastre din trecut.

    David a spus: „Ţi-am mărturisit păcatul meu… Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.” (Psalmul 32:5) Oricâte-ar fi de multe sau de mari, păcatele tale nu pot pune un zid de despărțire între tine și dragostea lui Dumnezeu – dacă le mărturisești și cauți iertare! Adevărurile lui Dumnezeu pot risipi înșelătoria dușmanului. Bazează-te pe această promisiune: „Domnul… îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă… Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile.” (Isaia 58:11-12).

    Minciuna satanică numărul trei: „Când ceilalți vor afla ce ai făcut, ei n-or să te mai iubească, nu te vor înțelege și nu te vor ierta niciodată pentru ce ai făcut!” Poate unii pe care i-ai considerat prieteni te vor părăsi. Mie mi s-a întâmplat. Prietenii m-au lăsat baltă când au aflat adâncimea păcatelor mele. Și eu mi-am părăsit o prietenă când am aflat detalii stânjenitoare din viața ei. Prietenii vin și pleacă, dar prietenul adevărat îți este alături la fel ca familia (vezi Proverbe 17:17). Eu nu am fost credincioasă prietenei mele, dar Domnul Isus este întotdeauna credincios. El ne-a promis mereu că nu ne va părăsi. Chiar dacă „suntem necredincioşi, totuşi El rămâne credincios, căci nu Se poate tăgădui singur.” (2 Timotei 2:13).


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    1 Tesaloniceni 5.1-11

    Dacă venirea Domnului semnifică pentru răscumpăraţii Săi intrarea în bucuria veşnică, pentru necredincioşi reprezintă semnalul distrugerii lor bruşte (Luca 17.26-30). Ce aşteptare fericită pentru unii şi ce surprindere totală şi groaznică pentru ceilalţi! În practică, diferenţa este departe de a fi întotdeauna la fel de limpede.

    Unii „fii ai luminii” şi-au ascuns lampa sub baniţă sau sub pat (Marcu 4.21). Ei dorm, iar adormirea spirituală este o stare asemănătoare morţii. Cui i se datorează această stare? În general, lipsei de sobrietate! A te îmbăta înseamnă a face uz de bunurile pământeşti mai mult decât ai nevoie (Luca 12.45,46). Iar atunci când suntem deopotrivă aţipiţi în ce priveşte interesele cereşti şi treji de-a binelea în ce priveşte cele pământeşti, mai putem oare dori întoarcerea Domnului?

    Noi, care suntem „ai zilei”, „să nu dormim ca ceilalţi” (v. 6), „ca ceilalţi care n-au speranţă” (cap. 4.13), ca nu cumva să fim şi noi surprinşi de sosirea neaşteptată a Stăpânului nostru. Să recitim cuvintele solemne ale Domnului din Marcu 13.33-37. Ar trebui să ne punem foarte des această întrebare: Mi-ar plăcea oare ca Domnul să mă găsească făcând ceea ce sunt pe cale să fac?, spunând sau gândind ceea ce sunt pe cale să spun sau să gândesc?

  • 11 Septembrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Robul tău a ucis și pe leu și pe urs; și acest filistean necircumcis va fi ca unul dintre ei, pentru că a batjocorit oștirile Dumnezeului celui viu.
    1 Samuel 17.36

    Tineri din Scriptură – David

    Viața lui David de păstor nu a fost una lipsită de pericole și nici neroditoare. El păzea turma tatălui său cu credincioșie și se lupta chiar și cu leul și cu ursul. Orice slujitor al lui Dumnezeu trebuie instruit și testat în școala lui Dumnezeu înainte de a i se încredința o sferă mai largă de lucru, după cum este scris: „Cine este credincios în foarte puțin este credincios și în mult” (Luca 16.10).

    Nimeni nu știa despre isprăvile lui David, fiindcă nu le spusese nimănui. A venit însă momentul când a trebuit să dea mărturie despre ele, fiindcă Israel era la strâmtoare din cauza uriașului filistean. Există un important principiu în faptul că David nu a dorit să vorbească despre biruințele sale până la acel moment. Biruințele noastre tainice sunt lucruri între noi și Dumnezeu, însă mărturia despre ele va avea putere atunci când, într-un moment critic, trebuie să le dezvăluim. Putem vedea acest principiu și la Pavel, care a vorbit despre experiența sa în cel de-al treilea cer abia după paisprezece ani de când aceasta avusese loc (2 Corinteni 12.2).

    Scopul slujirii creștine este de a-i hrăni și de a-i conduce pe cei din poporul lui Dumnezeu, iar orice adevărat păstor va fi școlit de Domnul înainte de a i se încredința grija oilor Sale. În Psalmul 78.72 citim despre David că „el i-a păstorit după integritatea inimii lui și i-a condus cu iscusința mâinilor lui”. David a învățat mult despre această slujbă în timpul când era un tânăr păstor. Integritatea morală și priceperea în a lucra cu oamenii sunt de o deosebită importanță pentru a putea hrăni și conduce oile lui Dumnezeu. De asemenea, când Domnul l-a chemat pe David, el era deja preocupat cu sarcinile trasate lui în familie, fiind credincios în toate acestea. Fiindcă a fost credincios în lucrurile mici, Dumnezeu i-a încredințat responsabilități mai mari. Facă Domnul ca aceasta să fie o încurajare pentru toți cei care au pe inimă să hrănească și să conducă turma lui Dumnezeu (Fapte 20.28)!

    B Reynolds


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; de la El îmi vine ajutorul.”
    Psalmul 62.1

    Liniştit în furtună şi în greutăţi

    Todd Beamer se afla printre pasagerii avionului care în 11 septembrie 2001 a fost răpit și apoi s-a prăbușit pe un câmp în Shanksville. A încercat din avion să sune acasă, dar a fost transferat la directoarea societății de telefonie. Liniștit și sigur de sine a explicat: „Nu mai ieșim vii de aici.” Apoi s-a rugat Psalmul 23:

    „Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. El mă paște în pășuni verzi și mă duce la ape de odihnă; îmi înviorează sufletul și mă povățuiește pe cărări drepte din pricina Numelui Său. Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine. Toiagul și nuiaua Ta mă mângâie…”

    În jurul lui, răul spumega cu putere de neimaginat. Dar în mijlocul acestei furtuni, el avea o pace adâncă în inimă, pentru că Îl cunoștea pe Domnul Isus, în a cărui mână era adăpostit.

    Nu știm ce furtuni vor mai izbucni peste această lume sau peste noi. Furtuni de teamă, de griji, de boală și de dureri, furtuni de doliu și de despărțiri. Da, și furtuni de nereușită și de vină!

    Dar știm ceva: Domnul Isus poate face liniște în inimile noastre în toate furtunile vieții! Ne putem încrede pe deplin în El, indiferent ce ne amenință și ne apasă. În orice situație, El vrea să ne dăruiască pacea Sa.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    MĂRTURISIREA AUTENTICĂ (2)

    „Cine îşi ascunde fărădelegile, nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare.” (Proverbe 28:13)

         Continuăm cu un alt extras din scrierile unei autoare și conferențiar de succes, Julie Ann Barnhill: „Tatăl minciunilor (Ioan 8:44) dorește ca noi să credem că există lucruri pe care le-am făcut și care pun capăt dragostei lui Dumnezeu pentru noi. Și de multe ori înghițim vreo trei dintre minciunile lui preferate. Minciuna numărul unu: „Ești singura persoană care a făcut așa ceva vreodată!” Puține lucruri mă pot trimite pe drumul condamnării și vinei așa cum o fac problemele legate de mânie… Deși în afară lăsam impresia că sunt o persoană cumpătată, am știut limitele verbale și fizice pe care le-am încălcat în spatele ușilor închise. Am mărturisit lucrul acesta prietenilor, sperând să aud că nu sunt singura. Dar a existat o tăcere de mormânt… și dușmanul mi-a șoptit: „Ți-am spus eu că nimeni altcineva n-a mai făcut așa ceva! Ești fără scăpare!”

    Am crezut asta… până când Dumnezeu m-a făcut să mă întorc la adevărurile biblice pe care le-am învățat și pe care le-am crezut din copilărie:

    a) Dacă îmi mărturisesc greșelile, El mă va ierta de fiecare dată;

    b) Dacă Îi dau voie, El îmi va schimba modul de gândire și mă va întări ca să fac ceea ce este bine;

    c) Și chiar dacă dau greș, Domnul Isus rămâne credincios; e imposibil ca El să nu fie așa.

    Trei ani mai târziu, în fața unei săli ticsite de oameni, le-am spus sutelor de mame până unde am ajuns, și le-am asigurat că nu sunt singurele care au spus, au făcut și au gândit lucruri pentru care s-au învinovățit singure. Femeile s-au așezat la rând ca să discute cu mine. Unele au stat liniștite cu capetele plecate, iar altele s-au luptat ca să-și păstreze cumpătul în timp ce minciunile dușmanului erau demascate și anulate.

    Nu mă satur niciodată să aud o altă persoană spunând: „Mulțumesc că ai fost sinceră!” Domnul mi-a arătat că nu sunt singura care a făcut lucrurile pe care le-am făcut.” Aceasta este adevărata libertate!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    1 Tesaloniceni 4.9-18

    Nu este necesar să împlinim lucrări de excepţie pentru a sluji „unui Dumnezeu viu şi adevărat” (cap. 1.9). Înainte de toate, creştinului i se cere să trăiască în pace şi să se achite cu credincioşie de îndatoririle lui zilnice (v. 11). Curând va fi sfârşitul activităţii lui pe pământ! La vocea Domnului, fiecare îşi va depune uneltele de muncă, pentru a merge în întâmpinarea Lui şi pentru a fi întotdeauna cu El. Răpirea credincioşilor este primul act la venirea Domnului Isus (cel de-al doilea fiind întoarcerea Sa în glorie împreună cu ei: cap. 3.13). El Însuşi vine să-i caute, nelăsând nimănui această grijă şi această bucurie care trebuie să fie partea fiecărui răscumpărat şi mângâierea sa prezentă atunci când unul dintre ai săi urmează să „adoarmă”.

    Moartea fiind învinsă (nu încă nimicită), morţii în Hristos sunt de-a dreptul „adormiţi” (v. 13, 14, 15; comp. cu Ioan 11.11-13). Ei se vor trezi, ca Lazăr, dar pentru totdeauna, la strigătul de comandă al Prinţului vieţii. Apoi, într-o ordine desăvârşită, cum şi El Însuşi a părăsit pământul, vom fi luaţi toţi împreună să-L întâmpinăm în văzduh (Filipeni 3.20). Va trăi oare generaţia noastră acest minunat eveniment, aşteptat de atâtea generaţii? Toate ne permit s-o credem. Şi aceasta poate fi în seara aceasta. Este fiecare dintre noi gata?

  • 10 Septembrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Fiii lui Israel suspinau din cauza robiei și au strigat; și strigătul lor din cauza robiei s-a suit la Dumnezeu. Și Dumnezeu a auzit geamătul lor.
    Exod 2.23,24

    În primele capitole ale cărții Exod avem o imagine sugestivă a stării poporului lui Dumnezeu, popor aflat în păcat, înainte de răscumpărare. Ei se află în Egipt, într-o stare de robie și de idolatrie. Egiptul reprezintă lumea în starea ei naturală, o lume căzută și dominată de puterea lui Satan. Israeliții se aflau acolo într-o stare deplorabilă, fără să aibă vreo altă dorință decât de a fi scăpați din robia sub care gemeau. Simțeau din plin „cuptorul de fier al Egiptului”, biciul supraveghetorilor și lanțul greu al robiei; însă Dumnezeu rămânea necunoscut de ei. Chiar când strigătul lor „din pricina robiei” a fost auzit, el nu fusese un strigăt către Dumnezeu. A ajuns fără îndoială la urechile Lui, căci totul este descoperit înaintea ochilor Săi, iar urechea Lui nu este niciodată surdă. Sărmanul fiu risipitor (Luca 15) ajunsese la capătul resurselor sale în țara depărtată, dar acest lucru nu l-a îndreptat către tatăl său, nici nu l-a făcut să-și vină în fire și nici să strige la Dumnezeu după izbăvire. Încercând să-și umple nevoia pe care o simțea, el n-a făcut decât să se depărteze tot mai mult de Dumnezeu. Mai întâi, voința lui l-a dus departe de casă; apoi nevoia sa l-a îndepărtat încă și mai mult; după care, starea lui completă de nenorocire a constituit ocazia pentru manifestarea celui mai desăvârșit har din partea tatălui său.

    La fel stau lucrurile cu cel păcătos. Vezi pe câte cineva irosindu-și sănătatea, aptitudinile și energia, căutând cu disperare să apuce ceva care la sfârșit se dovedește a nu fi altceva decât un balon de săpun; iar inima lui rămâne pustie și nesatisfăcută. Apoi, un astfel de fiu risipitor merge mai departe și se alipește de un locuitor al lumii, însă doar pentru a constata realitatea dură a unui principiu mereu adevărat: lumea niciodată nu dăruiește ceva. Cereți-i unui om din lume să privească înapoi în viața sa și să vă spună dacă, după ce și-a risipit puterile adunând bogății și căutând fericirea, este în sfârșit satisfăcut. Dacă e sincer, vă va răspunde: Nu! Nevoia în sine a lui niciodată nu l-a condus către Dumnezeu, ci l-a îndepărtat de El chiar mai mult decât voința lui; iar tot ceea ce poate să facă acum este să tânjească după roșcovele lumii! Într-un anumit sens, este o îndurare ca un suflet să se găsească într-o astfel de strâmtorare, căci în mijlocul acestei stări nenorocite nu mai există piedică pentru ca harul lui Dumnezeu să se manifeste.

    F G Patterson


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    ” …cine este cel mai mic între voi toți, acela este mare.”
    Luca 9.48

    Lucrurile mici

    Sir Michael Costa (1808-1884), renumitul dirijor și compozitor, făcea repetiții. În timp ce corul a răsunat acompaniat de zeci de instrumente, interpretul la piculină un flaut mic socotind probabil că avea o contribuție așa de măruntă, încât trecea neobservată în avalanșa aceea de sunete, s-a oprit din cântat. Deodată, marele dirijor s-a oprit și a strigat: „Ce s-a întâmplat cu piculina?” Sunetul acelui mic instrument era necesar pentru armonie; și maestrul a remarcat lipsa piculinei atunci când nu s-a mai auzit.

    Tot așa, pentru Dumnezeu marele Dirijor al universului niciunul dintre noi nu este lipsit de importanță. Uneori, cel mai mic și, aparent, mai neînsemnat poate avea contribuția lui importantă și uneori chiar decisivă. Şi chiar dacă nu pare să aibă cine știe ce mare efect asupra altora, totuși marele Dirijor știe!

    Într-o lume în care mulți umblă după lucruri mari care să fie vizibile în ochii tuturor, creștinul este chemat să rămână în poziția în care îl așază Dumnezeu. Cine este mulțumit chiar și cu lucrări neînsemnate promovează armonia unii cu  alții  și  lauda  comună  la  adresa  lui  Dumnezeu.  Chiar dacă nu suntem vioara numărul unu în diferitele situații din viață, să fim încurajați că lucrurile mari nu pot fi posibile fără lucrurile mai mici. În fața lumii există multă nedreptate, dar Dumnezeu judecă toate lucrurile, mici și mari, cu dreptatea Sa perfectă.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    MĂRTURISIREA AUTENTICĂ (1)

    „Nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut.” (Luca 12:2)

    Julie Ann Barnhill, conferențiar și scriitor motivațional, scria: „Am tendința să-mi ascund păcatele ca să nu le știe nimeni. Aproape tot timpul am reușit să scap ținând 99,9% din aceste lucruri ascunse. Ca om care merge la biserică și care lasă impresia că gestionează o familie fericită, am evitat să atrag atenția celorlalți față de partea întunecată a vieții mele – însă cu un preț mare. Minciuna despre cheltuielile pe care le făceam a dus la probleme financiare în căsnicia mea. Invidia m-a lăsat fără prieteni și fără mulțumire. Mânia adolescenței care m-a făcut să trec prin episoade de auto-mutilare a explodat după mai mulți ani într-o mânie abuzivă față de copiii mei. Și când alcoolul mi-a făcut cu ochiul în perioadele de singurătate și de depresie, i-am cedat. Poate vă gândiți: „Ne-ai destăinuit câteva secrete din viața ta – dar ele nu se compară cu ale mele!”

    Ideea nu este să vedem cine are cele mai îngrozitoare secrete; noi trebuie să acceptăm adevărul că nu suntem singuri în locurile noastre secrete… Confesiunea de dragul confesiunii se transformă foarte ușor în momente de tabloid, precum talk-show-rile de la televizor. Nu e suficient să te destăinui.

    Mărturisirea autentică duce la o iertare radicală care este disponibilă numai prin Hristos. Ea acoperă orice lucru am fi făcut, indiferent cât de rău este. Domnul Isus ne cunoaște secretele și acestea nu-L vor împiedica niciodată să ne iubească. Păcatele ascunse pot, totuși, să creeze o barieră între noi și viața fără rușine pe care ne-o dorește El. Când ne mărturisim păcatele, noi putem căpăta răscumpărare, salvare și viață veșnică. De asemenea ne putem confesa unor prieteni de încredere ca să putem experimenta realitatea vindecării divine și în relațiile cu cei pe care îi iubim.”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    1 Tesaloniceni 3.11-13; 4.1-8

    Nu încercările ar trebui să ne poarte spre a-L aştepta pe Domnul, ci dragostea! Venirea Sa „cu toţi sfinţii Săi” este măreţul gând care ar trebui să ne conducă întregul nostru comportament. Sfinţi suntem deja înaintea lui Dumnezeu, prin lucrarea perfectă a lui Hristos (Evrei 10.10), dar, în acelaşi timp, suntem îndemnaţi să ne întărim inimile în sfinţenie practică (cap. 3.13); este voia specială a lui Dumnezeu pentru fiecare dintre ai Săi (cap. 4.3). Un tânăr creştin va trebui mai ales să vegheze să se păstreze curat (v. 4). Considerându-şi trupul ca un instrument de plăcere, el păcătuieşte în primul rând împotriva lui însuşi: îşi ruinează uneori sănătatea, însă întotdeauna conştiinţa (aceasta îşi pierde sensibilitatea faţă de rău şi se dereglează precum acul unui aparat de măsură care a fost forţat).

    De asemenea, el poate face cea mai mare nedreptate altuia (v. 6; Evrei 13.4). Câte vieţi ruinate, câte duhuri şi trupuri pângărite şi câte cămine distruse nu au plătit deşertăciunea unei cuceriri şi a unei plăceri de câteva clipe! În sfârşit, necurăţia, sub toate formele ei, este un păcat împotriva lui Dumnezeu (Psalmul 51.4). Trupul nostru nu ne mai aparţine; a devenit templul Duhului pe care Dumnezeu ni L-a dat (v. 8; 1 Corinteni 6.18-20). Duhul Sfânt cere o locuinţă sfântă. A ne păstra trupul fără vină (cap. 5.23) înseamnă a-L onora pe Acela care locuieşte în el.

  • 9 Septembrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Pentru ca pe cei doi să-i creeze în Sine într-un singur om nou, făcând pace; și ca să-i împace pe amândoi cu Dumnezeu.
    Efeseni 2.15,16

    Piatra de unghi fiind Isus Hristos Însuși.
    Efeseni 2.20

    Hristos a iubit Adunarea și S-a dat pe Sine Însuși pentru ea.
    Efeseni 5.25

    Devenim creștini prin credința individuală în Domnul Isus, însă, odată mântuiți, descoperim că suntem parte a Adunării. În Epistola sa către Efeseni, Pavel prezintă această minunată realitate.

    Unitatea noastră ca și credincioși este un subiect important în Efeseni. Citim în capitolul 2 că iudeul și cel dintre națiuni au fost făcuți una în Domnul Isus. Cea mai mare diviziune naturală din omenire – fiindcă Dumnezeu Însuși a creat această diviziune – a fost îndepărtată la cruce. Acolo, Domnul nostru a purtat judecata care ni se cuvenea nouă, înlăturând „legea poruncilor cuprinsă în rânduieli” și stabilind o nouă și complet diferită ordine de lucruri în umanitate, prin înviere. Acest lucru a adus pacea între iudeu și cel dintre națiuni și i-a împăcat pe amândoi cu Dumnezeu într-un singur trup, Adunarea. Mai târziu în capitol citim despre Adunare ca fiind o clădire, o „locuință a lui Dumnezeu prin Duhul”. Ea este casa lui Dumnezeu, unde rânduiala Sa este menținută și unde lauda Sa se face auzită. Să remarcăm însă că Domnul Isus Însuși este piatra de unghi a temeliei ei.

    În capitolul 5 vedem Adunarea ca Mireasă, pe care Domnul Isus o iubește atât de mult, încât S-a dat pe Sine Însuși pentru ea, ca s-o prezinte înaintea Sa glorioasă (versetul 27). Cât de mult au fost binecuvântați creștinii! Și cât de minunat este că toate binecuvântările sunt în Domnul Isus Însuși!

    S Attwood


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Hristos… a suferit odată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiți, ca să ne aducă la Dumnezeu…”
    1 Petru 3.18

    Vestea de la cruce

    Isus Hristos răstignit de oameni

    În urmă cu circa 2.000 de ani, un Om a fost atârnat pe o cruce de lemn ca un răufăcător în afara cetății Ierusalim – înconjurat de multe persoane curioase care Îl batjocoreau. Cu toate că în viața Lui a ajutat pe mulți și nua făcut nimănui niciun rău, El a fost respins. Răspunsul oamenilor la dragostea Sa a fost crucea. Cum S-a comportat Cel răstignit? Răbdător a purtat durerile îngrozitoare și batjocura înțepătoare. În loc să Se apere sau să strige după ajutor, El S-a rugat către Dumnezeul Său: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!” Dragostea Lui a fost mai puternică decât ura oamenilor. Acest răstignit a fost Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu!

    Isus Hristos pedepsit de Dumnezeu

    Când Isus Hristos era pe cruce, s-a făcut deodată întuneric. Timp de trei ore, El nu a mai putut fi văzut, pentru că purta pedeapsa lui Dumnezeu, care noi am meritat-o pentru viața  noastră  păcătoasă.  De  aceea  a  trebuit  să  strige  la sfârșit: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” Acest strigăt de durere exprimă adânca ananghie prin care a trecut la cruce. În dragostea Lui nemărginită, Ela suportat judecata lui Dumnezeu luând locul pentru fiecare care crede personal în El.

    După trei ore s-a făcut iarăși lumină și Fiul lui Dumnezeu a strigat: „S-a isprăvit!” După aceea a murit. Prin suferințele și moartea Sa, El a făcut posibilă mântuirea oamenilor.

    (se continuă în 16 septembrie)


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CREȘTE-ȚI COPIII ÎN ÎNVĂȚĂTURA DOMNULUI!

    „Creşteţi-i, în mustrarea şi învăţătura Domnului.” (Efeseni 6:4)

    Suntem mereu șocați de relatările despre copii care ucid profesori și colegi din școală și apoi întorc arma spre ei înșiși. Doi băieți, de doisprezece și treisprezece ani, au omorât în bătaie un om în fața unui magazin numai pentru plăcerea de a-l vedea murind. Un alt băiat a împușcat un om aflat în mașina oprită la stop. Când a fost întrebat de ce, el a răspuns: „Pentru că s-a uitat la mine.”

    Care este cauza tuturor acestor fapte? Orele petrecute urmărind filme violente? Accesul tot mai ușor la procurarea unei arme? După cercetări amănunțite, oamenii de știință au ajuns la concluzia că violența comportamentală este deseori legată de abuz și neglijență în copilăria timpurie. Când un bebeluș petrece peste trei zile în scutece murdare sau când copiii sunt arși, bătuți sau ignorați, sângele lor se umple cu hormoni de stres – printre care cortizolul și adrenalina. Acești hormoni bombardează și afectează creierul copiilor. Așa că, pentru tot restul vieții, ei nu vor gândi și nu vor simți la fel ca ceilalți. De fapt, ei pierd capacitatea de a empatiza cu cei care suferă.

    Aceleași cercetări au demonstrat că bebelușii, copiii mici sunt incredibil de vulnerabili între naștere și vârsta de trei ani. Dacă familiile nu-i protejează, dacă nu-i iubesc și nu au grijă de ei, societatea va plăti un preț incredibil în anii care vor urma. Biblia folosește cuvântul „creșteți”. Semnificația lui este a iubi, a proteja, a încuraja, a face complimente și a încerca să scoți ce e mai bun din copilul tău. Deci, crește-ți copiii în ascultarea Domnului!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    1 Tesaloniceni 3.1-10

    În două rânduri, Satan îl împiedicase pe Pavel să se întoarcă la Tesalonic (cap. 2.18). Dumnezeu permisese aceasta, ca să se poată arăta atât afecţiunea apostolului, cât şi credincioşia tesalonicenilor. Folosindu-se de o altă armă, „ispititorul” (v. 5) declanşase atunci asupra lor mari necazuri. Iar Pavel îi avertizase nu numai că aceste încercări erau inevitabile, ci şi că ei erau destinaţi acestora (v. 3; Ioan 15.20; 16.33).

    Era el, din acest motiv, indiferent? Dimpotrivă!

    Ceea ce-l neliniştea însă nu erau necazurile tesalonicenilor, ci îndoiala legată de tăria credinţei lor (v. 2sf, 5, 6, 7, 10).

    Ce lecţie pentru noi, cei care ne oprim cu uşurinţă la împrejurări exterioare: dificultăţi materiale, boli etc., în timp ce pierdem din vedere starea lăuntrică a creştinului! Nemairăbdând (v. 1, 5), apostolul îl trimisese pe Timotei să-i întărească şi să-i încurajeze. Şi el însuşi fusese mângâiat, da, umplut de bucurie, în propriile sale necazuri, de veştile pe care le primise. Pentru că, departe de a le zdruncina credinţa acestor tineri credincioşi, încercarea le-o întărise.

    În acelaşi fel, climele cele mai aspre călesc în general rasele (soiurile) cele mai rezistente. Încă o dată, Satan făcuse o lucrare care îl înşelase (Proverbe 11.18).

  • 8 Septembrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Și îngerului adunării din Pergam scrie-i: … „Știu unde locuiești: unde este tronul lui Satan; și ții cu tărie Numele Meu și n-ai tăgăduit credința Mea” … Și îngerului adunării din Tiatira scrie-i: … „Dar am împotriva ta că o îngădui pe femeia Izabela, care își zice profetesă, și îi învață și îi rătăcește pe robii Mei”.
    Apocalipsa 2.12-15,18,20

    Cele șapte adunări din Asia – Pergam și Tiatira

    În perioada Smirna, zece mari persecuții consecutive nu reușesc să pună capăt credinței creștine. Dimpotrivă, «sângele martirilor a devenit sămânța Bisericii». Atunci Satan dă curs unei alte tactici – urmează Pergam (versetul 13). Ceea ce n-a putut face violența va face favoarea autorităților. Sub domnia împăratului Constantin, în anul 312, adoptarea creștinismului ca religie de stat, eveniment pe care mulți l-au considerat ca un mare succes al adevărului, a favorizat delăsarea, starea lumească și introducerea învățăturilor străine (versetele 14 și 15).

    În Tiatira însă, biserică ce ține până la sfârșit, răul mai înaintează un pas. Sunt întunecimile evului mediu, comparat aici cu domnia sinistră a lui Ahab, pe care soția lui, Izabela, l-a împins să facă rău (1 Împărați 21.25). Biserica încetase să mai fie străină pe pământ. A vrut să domnească. Și cunoaștem rolul politic pe care a dorit mereu să-l joace. Ei bine, dominația pe care această Biserică din Tiatira a căutat-o cu atâta aroganță le este promisă acelora pe care ea i-a asuprit, i-a torturat, i-a ars pe rug, dar care sunt adevărații biruitori. Ei vor domni împreună cu Acela care vine ca Steaua de dimineață.

    J Koechlin


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Vor pribegi atunci de la o mare la alta, de la miazănoapte la răsărit, vor umbla istoviți încoace și încolo, ca să caute cuvântul Domnului, și tot nu-l vor găsi.”
    Amos 8.12

    În iad?

    Un vapor încărcat cu excursioniști trecea peste unul dintre cele mai mari lacuri ale Elveției. Printre pasageri era și un grup de tineri creștini care cântau cântări spre slava lui Dumnezeu și spre bucuria multora. Dar unuia dintre excursioniști, unui bărbat de vârstă mijlocie, nu-i plăceau deloc aceste cântări și mărturia acestor tineri. Supărat s-a dus pe cealaltă parte a punții, dar curând și acolo a început cântarea tinerilor. Din nou s-a îndepărtat și s-a dus mai jos în speranța să nu mai fie deranjat, dar a fost în zadar. Atunci a mai încercat o ultimă dată să se ascundă. Pentru că și aici a eșuat, plin de mânie se îndreptă spre un chelner cu întrebarea: „Nu știți un loc unde pot fi singur și nederanjat de acești tineri?” – „Da, domnul meu”, a fost răspunsul prompt, „iadul.”

    Ce l-a determinat pe chelner să răspundă așa, nu știm. Dar la acel pasager s-a declanșat o frică lăuntrică: „În iad?” Mișcat adânc în conștiința sa, omul a început să se gândească. Mai târziu a recunoscut că este un păcătos pierdut și că într-adevăr merită iadul. El s-a întors de la viața lui pierdută și L-a găsit prin credință pe Isus Hristos.

    Mulți oameni fug de vestea bună a lui Dumnezeu. Dar când va reveni Hristos pentru a lua la Sine pe credincioși în cer, atunci timpul harului este la sfârșit. Atunci, oamenii care L-au refuzat astăzi pe Hristos, vor căuta „cuvântul Domnului”– dar în zadar!


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DE CE SĂ MERGEM LA BISERICĂ?

    „Cum a iubit şi Hristos Biserica…” (Efeseni 5:25)

         Se spune că o mamă și-a trezit fiul într-o duminică dimineața și i-a zis: „Ridică-te odată din pat, iar ai întârziat la biserică!” El a răspuns: „Nu vreau să merg. Nu am prieteni acolo, muzica e îngrozitoare și serviciile sunt plictisitoare!” Femeia a zis: „Dar trebuie să mergi, doar ești pastorul lor!”

    Serios vorbind, de ce trebuie să mergem la biserică? Pentru că „Hristos a iubit Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată fără zbârcitură” (Efeseni 5:25-27).

    Pastorul și președintele emerit al Universității Taylor, Dr. Jay Kesler ne oferă cinci motive pentru care să mergem la biserică:

    1) Biserica este singura organizație care încă se ocupă de probleme precum mântuire, moarte, judecată, har, sens, rai și iad.

    2) Biserica aduce valoare și demnitate vieții omenești. Trăim într-o cultură seculară care contribuie la sentimentul omniprezent al lipsei de valoare. Biserica contracarează acest mesaj negativ prin predicarea dragostei și acceptării lui Dumnezeu.

    3) Biserica ne oferă o busolă morală și spirituală. Societatea respinge și a revizuit adevărurile absolute, îmbrățișând relativismul, dar Biserica este așezată pe temelia veșnică a Cuvântului lui Dumnezeu.

    4) Biserica este locul în care găsim compasiune, vindecare și o comunitate în care ne găsim rostul! Acolo suntem cu toții egali, iar Duhul lui Dumnezeu adună și întrețese credincioșii laolaltă, garantându-ne „intrare liberă la Tatăl” (Efeseni 2:18).

    5) Spre deosebire de alte instituții, Biserica a motivat inițiativele cele mai de durată, mai lipsite de egoism, mai esențiale și mai curajoase de pe pământ. Lucruri precum misiuni, școli, spitale, cantine, orfelinate, centre de reabilitare…

    De ce să mergem la biserică? Pentru că Domnul Isus iubește Biserica – deci, și noi ar trebui s-o iubim!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    1 Tesaloniceni 2.13-20

    Creştinii din Tesalonic primiseră cuvântul apostolului ca fiind „într-adevăr Cuvântul lui Dumnezeu” (v. 13; Matei 10.40). Inspiraţia absolută a tuturor părţilor Sfintei Scripturi este departe de a fi recunoscută de toţi <teologii> creştinătăţii. Deseori scrierile lui Pavel sunt prezentate ca fiind învăţăturile unui om, om al lui Dumnezeu, remarcabil, fără îndoială, dar supus greşelii. Este vorba, în general, de un pretext pentru a nu se supune şi pentru a respinge ceea ce pare prea îngust. Dar, Dumnezeu fie binecuvântat, fiecare cuvânt al Bibliei are aceeaşi autoritate divină!

    Invidia iudeilor întrerupsese activitatea apostolului alături de tesaloniceni (v. 15, 16; Fapte 17.5). Şi el nu sfârşise să-i instruiască iar un învăţător este încurcat atunci când niciunul din elevii lui n-a obţinut diploma pentru care i-a pregătit. Pavel, vorbindu-le inimii, le reaminteşte în versetul 19 că el personal era responsabil cu privire la credincioşia lor: după caz, avea să primească o cunună din mâinile Domnului, sau să fie „acoperit de ruşine” din cauza lor (v. 19; 1 Ioan 2.28). Dragi prieteni, să avem şi noi mereu acest gând în duhul nostru, precum apostolul: curând va trebui să dăm socoteală înaintea Stăpânului nostru de tot ce vom fi făcut (Matei 25.19; Romani 14.12)!

  • 7 Septembrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Adu-ți aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit Domnul Dumnezeul tău în acești patruzeci de ani în pustie, ca să te smerească, să te încerce, ca să cunoască ce era în inima ta, dacă vei păzi poruncile Lui sau nu.
    Deuteronom 8.2

    Dumnezeu nu avea nevoie să cunoască ce era în inima lor, fiindcă știa prea bine, ci ei trebuiau să cunoască adâncimile răutății inimii lor. Aveau nevoie de această cunoaștere, fiindcă ea putea să-i facă să înțeleagă cine erau ei și cine era Dumnezeu, și astfel să-și găsească în El toate resursele, tot ajutorul și tot harul necesar. Ei au eșuat însă în a păzi poruncile lui Dumnezeu și le-ar fi încălcat încontinuu, dacă ar fi fost lăsați la latitudinea lor.

    Pe această cale a harului pe care Domnul ne-a așezat, inima noastră continuă să fie problema principală. Trebuie să învățăm și să mărturisim faptul că în noi „nu locuiește nimic bun” (Romani 7.18) și, de asemenea, să învățăm să-L cunoaștem pe Dumnezeu și ceea ce este în inima Lui, ca astfel să ajungem la concluzia că toate izvoarele noastre sunt în El (Psalmul 87.7). Trebuie să înțelegem că, în ciuda tuturor eforturilor noastre de a umbla „într-un chip vrednic de Domnul, în toate plăcuți Lui” (Coloseni 1.10), nu putem face altceva decât să eșuăm și noi, dacă ne bazăm pe puterea noastră.

    Domnul a spus: „Rămâneți în Mine”. Cu cât înțeleg mai mult ce este cu adevărat în inima mea, cu atât mă voi baza mai mult pe Cel care este puterea și ajutorul meu. În felul acesta, voi rămâne în El. Îmi dau seama astfel că tot ceea ce este făcut în mine și prin mine nu vine de la mine (căci acum știu cine sunt), ci de la El, care lucrează în mine. Astfel, voi spune ca și Pavel: „Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt … am lucrat mult mai mult decât ei toți; dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine” (1 Corinteni 15.10).

    În Romani 7.14-25 îl vedem pe unul care a învățat ce este în inima lui și care, în consecință, strigă cu disperare la Dumnezeu. Răspunsul se găsește în Isus Hristos! Lecția importantă pe care trebuie s-o învățăm este că Domnul Isus este și trebuie să fie totul pentru noi.

    A Leclerc


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Când S-a apropiat de poarta cetății, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă…”
    Luca 7.12

    Puterea Domnului

    Ce tablou tragic! Această văduvă pierduse tot ceea ce alcătuise lumea ei – mai întâi soțul, iar acum pe singurul ei fiu și, odată cu el, singurul ei sprijin. Familia ei trebuie să fi fost foarte respectată, căci citim că o mulțime de oameni o însoțeau.

    Poate că treci și tu prin dureri sfâșietoare care însoțesc pierderea cuiva drag. Omul nu are putere asupra morții, iar acest adevăr rămâne neschimbat, în ciuda tuturor progreselor științei și medicinei. Într-adevăr, se pot trata boli grave și în anumite cazuri chiar s-a prelungit viața, dar nu a putut fi prelungită la infinit. Poate că oamenii din Nain, ca și oamenii de astăzi, se întrebau: „Unde este Dumnezeu în împrejurarea aceasta?” Dar acolo era prezent Dumnezeu întrupat – Isus Hristos. Domnului i-a fost milă de această mamă. Nici ea și nici cineva din mulțime nu se aștepta la ceea ce a urmat. Mântuitorul S-a adresat pur și simplu tânărului, iar acesta, deși era mort și incapabil să mai audă vreun sunet, a auzit vocea Domnului și viața s-a întors în el. Aceasta ne amintește de atotputernicia Domnului și Mântuitorului nostru în ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui și vor învia. Acesta este unul din multele și  marile  argumente  puternice  ale  credinței  noastre  în Domnul și Mântuitorul nostru Isus Hristos, argumente împotriva  necredinței  multora,  dar  și  asupra  ispitelor  vrăjmașului sufletelor noastre, diavolul.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ROAGĂ-TE PENTRU EI!

    „Aduceţi-vă aminte… de cei chinuiți” (Evrei 13:3)

         Biblia ne spune: „Stăruiţi în dragostea frăţească.” (Evrei 13:1). Apoi ne dă detalii: „Aduceţi-vă aminte de cei ce sunt în lanţuri, ca şi cum aţi fi şi voi legaţi cu ei.” În 18 aprilie 2007, trei creștini din Turcia au fost uciși pentru convingerile lor. Necati Aydin a fost unul dintre ei. Avea treizeci și cinci de ani și era pastor în orașul Malatya… Max Lucado ne spune povestea lui: „Când Necati a ajuns la birou, cei doi colegi ai săi aveau deja vizitatori: cinci tineri care-și exprimaseră „interesul” pentru credința creștină. Însă aceștia aveau la ei nu doar întrebări, ci și arme, cuțite, funii… Atacatorii și-au etalat armele și i-au spus lui Necati să rostească rugăciunea islamică a convertirii: „Nu este alt Dumnezeu decât Alah și Mohamed este profetul său.” Când Necati a refuzat, a început tortura. Timp de o oră de agonie, după ce i-au legat, atacatorii i-au interogat și i-au tăiat pe creștini. În cele din urmă, cu poliția la ușă, au tăiat gâtul victimelor. Ultimul cuvânt care s-a auzit din birou a fost strigătul unui creștin statornic: „Mesia! Mesia!”

    Astfel de relatări au darul să ne facă să tăcem. Aglomerația din traficul de azi-dimineață nici nu mai merită să fie pomenită. Astfel de relatări ne fac să ne întrebăm: ‘Eu aș accepta sacrificiul? Eu aș striga Mesia! Mesia? Aș renunța la viața mea?’” Așadar, când ne pomenim că ne văicărim de lucruri frivole, ar trebui să ne punem semne de întrebare. Biblia ne învață să ne rugăm pentru frații creștini care suferă în toată lumea, „ca și cum am suferi și noi cu ei”!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    1 Tesaloniceni 2.1-12

    Insultele şi maltratările suferite de Pavel şi de Sila la Filipi (Fapte 16), departe de a-i descuraja, îi umpluseră de îndrăzneală. Reacţia furioasă a vrăjmaşului era tocmai dovada că osteneala lor nu fusese în zadar (v. 1). Cu toate acestea, ei nu folosiseră niciuna din metodele obişnuite ale propagandei omeneşti: încântări, şiretlicuri, linguşiri, eforturi de a plăcea (2 Corinteni 2.17).

    Astăzi, evanghelia este prezentată prea adesea sub o lumină atractivă şi sentimentală sau ca o latură a unei lucrări sociale. Slujba lui Pavel nu era nicidecum animată de vreuna din cele trei mari resorturi ale activităţii oamenilor: căutarea gloriei personale, satisfacerea cărnii şi profitul material. Dimpotrivă, suferinţele apostolului dădeau dovadă de un total dezinteres (Fapte 20.35). Două sentimente îl animau: grija continuă de a-I plăcea lui Dumnezeu (v. 4) şi dragostea pentru cei care deveniseră „propriii săi copii”. Ca o mamă, îi hrănise şi îi îndrăgise mult (v. 7). Ca un tată, îi îndemna, îi mângâia şi îi învăţa să umble (v. 11, 12). Întâi de toate însă dorea ca ei să aibă deplina conştienţă a relaţiei lor cu Dumnezeu. Ce poziţie (atât pentru ei, cât şi pentru noi), că Dumnezeu nu ne cheamă la mai puţin decât la propria Sa Împărăţie şi la propria Sa glorie!

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne