Mana Zilnica

Categorie: Romanian devotionals

  • 7 Februarie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Împăratul a trecut pârâul Chedron … David a urcat suișul Măslinilor; și plângea pe când urca.

    2 Samuel 15.23,30


    Pârâul Chedron (1) – Doi împărați

    Împăratul David este o imagine minunată a Domnului Isus, iar în acest capitol vedem atât asemănări, cât și contraste, între imagine și realitatea ei. Îl vedem pe împăratul David fugind de Absalom, trecând pârâul Chedron, însoțit de câțiva prieteni credincioși, și urcând pe Muntele Măslinilor, plângând. Domnul Isus a trecut și El pârâul Chedron împreună cu ucenicii Săi, după care a intrat în grădina Ghetsimani, aflată pe Muntele Măslinilor, după ce S-a rugat Tatălui pentru ei (Ioan 18.1). Împăratul David era un tată care fugea de fiul său răzvrătit. Domnul Isus era Fiul ascultător, care mergea să facă voia Tatălui Său. David „plângea pe când urca”, în timp ce pe Domnul Îl vedem spunând: „Sufletul Meu este foarte întristat, până la moarte”, după care a căzut cu fața la pământ (Matei 26.38).

    Împăratul David i-a spus lui Țadoc să ducă chivotul lui Dumnezeu înapoi în cetate (2 Samuel 15.25). Domnul Isus, adevăratul Chivot, Dumnezeu și Om într-o singură Persoană, S-a întors în cetate, legat de către oameni, pentru a face lucrarea „pe care urma s-o împlinească în Ierusalim” (Luca 9.31). David a fost trădat de prietenul și de sfătuitorul său, Ahitofel, iar Domnul Isus a fost trădat de Iuda, „prietenul Său apropiat” (2 Samuel 15.31; Psalmul 41.9; Matei 26.48-50). Ahitofel și Iuda s-au spânzurat după ce au trădat (2 Samuel 17.23; Matei 27.5).

    David a fost lepădat ca împărat de către popor, însă aceasta a fost și o urmare a disciplinării lui Dumnezeu pentru păcatul său (2 Samuel 12.11). Domnul Isus a fost lepădat ca împărat de poporul Său, însă a suferit pentru păcatele lor (și pentru ale noastre). Ce contrast de asemenea vedem în faptul că David a continuat să urce pe Muntele Măslinilor, însoțit de cei fideli lui, pentru a fugi din Ierusalim, iar Hristos S-a întors în Ierusalim, după ce toți ucenicii Săi L-au părăsit și au fugit! Unul a fost un împărat, iar celălalt, Împăratul împăraților.

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Când le-a zis: Eu sunt, ei s-au dat înapoi și au căzut la pământ.

    Ioan 18.6



    Cine este Isus?

    Această întrebare îi mișcă astăzi pe oameni, dar cât de puțini sunt aceia preocupați cu Isus! Când a trăit pe pământ, oamenii au discutat mult despre El. Erau impresionați de minunile pe care El le făcea și care nu puteau fi explicate prin procese naturale; vorbirea Lui îi impresiona pe mulți.

    Când preoții au vrut să-L prindă pe Isus și i-au trimis pe slujitorii lor să-L aducă la ei, ca să-L interogheze, slujitorii au venit înapoi cu mâinile goale. La întrebarea: „De ce nu L-ați adus?”, ei au răspuns: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul Acesta” (Ioan 7.45,46). Cuvintele Lui i-au impresionat atât de mult, încât n-au putut să-L aresteze. Și nici cu alte ocazii, Isus nu a putut fi prins. Un număr mare de soldați împreună cu preoții cei mai de seamă și cu slujitorii lor se îndreptau spre locul unde știau că Se afla. Ei au pornit cu făclii și cu arme. Și, într-adevăr, El Se afla acolo împreună cu ucenicii Săi. Isus și ucenicii Lui au auzit, desigur, mulțimea de oameni venind spre ei. Dar, în loc să fugă, Isus a mers în întâmpinarea lor și i-a întrebat: „Pe cine căutați?”. Ei I-au răspuns: „Pe Isus Nazarineanul” (Ioan 18.4,5). Atunci cei înarmați au avut parte de o experiență cu totul neobișnuită, simțind pe pielea lor puterea Lui divină. Când El le-a răspuns „Eu sunt”, ei au căzut la pământ.

    Au înțeles oare ei atunci cine este Isus? Nu, pentru că s-au ridicat repede, au luat lanțurile și L-au legat. Ei n-ar fi putut niciodată să facă aceasta, dacă El nu S-ar fi lăsat de bunăvoie să fie legat de ei. El a îngăduit aceasta, pentru că sosise timpul să moară, ca să-i salveze pe păcătoși. Motivul pentru care S-a lăsat prins și pironit pe cruce este dragostea Lui cea mare față de oamenii pierduți.

    Citirea Bibliei: Numeri 21.16-35 · Matei 13.18-23

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FII GATA SĂ ASCULȚI, SĂ IEI AMINTE ȘI SĂ CEDEZI! – Fundația S.E.E.R. România

    „Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.” (Romani 12:10)


    În vara anului 1986, două vapoare s-au ciocnit pe Marea Neagră, în apropiere de coasta Rusiei. Sute de pasageri au murit în apele înghețate. Tragedia a părut și mai mare după investigația care a demonstrat cauza accidentului. Nu fusese o problemă tehnică (de exemplu: radarul sau semnalizările nu au funcționat), nici meteorologică (de gen: vizibilitate redusă din cauza ceții). Nu, cauza a fost umană – mai precis, încăpățânarea și trufia omenească prostească. Ambii căpitani au știut de prezența celuilalt vas și ar fi putut să se ferească. Dar, potrivit raportului, niciunul dintre căpitani nu a dorit să-i facă loc celuilalt, pentru că fiecare era prea mândru ca să cedeze. Până să-și vină în fire, a fost prea târziu.

    Dacă ești o persoană cu capul pe umeri, cu o voință puternică, și duci totul la îndeplinire, gândește-te la ceea ce tocmai ai citit. Dacă prin faptul că ai câștigat o ceartă rănești sau pierzi o relație, se mai poate spune că ai câștigat? Dacă ieși cu fața curată, dar pierzi relația, ajungi să fii pomenit la rubrica „pierderi”.

    Așadar, iată cuvântul pentru tine astăzi: „Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia… Aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii. Nu umblaţi după lucrurile înalte, ci rămâneţi la cele smerite. Să nu vă socotiţi singuri înţelepţi. Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine, înaintea tuturor oamenilor… Prea iubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti” zice Domnul… Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine” (am spicuit din Romani 12, între versetele 10 și 21) Așadar, fii gata să asculți, să iei aminte și să cedezi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iov 37:5-24


    Pentru a zugrăvi starea de suflet a patriarhului şi căile lui Dumnezeu cu privire la el, Elihu ia ca exemplu cerul întro zi de furtună (pe care lam văzut deja în cap. 36.27,28,29,32,33; cap. 37.2…). Norii întunecoşi reprezintă doliul şi încercările care, pentru moment, ascund lumina feţei lui Dumnezeu. Inimii fireşti îi este greu să înţeleagă tainica lor plutire (v. 16). Iov trebuie să înveţe o lecţie: că aceşti nori sunt umpluţi de Dumnezeu cu apa binecuvântării (pentru el): v. 11; cap. 26.8.

    Ploaia poate cădea pe pământ fie ca beneficiu (Psalmul 65.10), fie ca pedeapsă, precum o nuia (v. 13; cf. Psalmul 148.7,8).

    Ea poate veni fie sub formă de revărsări fertilizante, în abundente picături benefice, care fac pământul să rodească (36.27,28; 37.6), fie, din contră, ca nişte torente (ploaia puterii Lui), devastând solul fără să intre în el. În ultimul caz este ca judecată, fără niciun efect asupra sufletului. Dar nu acesta era gândul lui Dumnezeu cu privire la slujitorul Său Iov. El dorea săl binecuvânteze, de aceea îl corecteaz㠄cu măsur㓠(Ieremia 10.24), până îl va face să spună, în acordurile cântării:

    Ce dulcei să descopăr,

    Mai sus de zareanghiţită de nor,

    Cum Tu, în limpezime, Prieten divin,

    Străluceşti scăldat în splendori! (comp. cu v. 21)

  • 6 Februarie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Pentru că ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi și Eu de ceasul încercării, care va veni peste tot pământul locuit, ca să-i încerce pe cei care locuiesc pe pământ.

    Apocalipsa 3.10


    Aceste prețioase cuvinte din Apocalipsa sunt adresate îngerului adunării din Filadelfia. Unora le place să se laude că sunt Filadelfia, însă, în loc să pretindem o astfel de poziție, ar trebui să privim cu atenție cum ne raportăm la ceea ce Domnul recomandă aici. El încurajează adunarea din Filadelfia, spunând: „Ai puțină putere și ai păzit cuvântul Meu și n-ai tăgăduit numele Meu” (versetul 8). Sunt aceste lucruri adevărate despre noi? Filadelfia înseamnă „dragoste frățească” și, prin urmare, ea implică o dragoste adevărată pentru toți cei care sunt răscumpărați prin sângele prețios al lui Hristos.

    Putem aprecia într-adevăr cuvintele Domnului care ne spun: „Te voi păzi și Eu de ceasul încercării, care va veni peste tot pământul locuit, ca să-i încerce pe cei care locuiesc pe pământ”. Acest ceas al încercării face referire la Necazul cel mare, cea mai cumplită perioadă de timp pe care lumea o va experimenta vreodată. Va fi un timp de o neasemuită încercare pentru cei care locuiesc pe pământ, nu pentru cei a căror cetățenie este în ceruri. Remarcați că Domnul nu spune că îi va păzi pe aceștia în ceasul încercării, ci de ceasul încercării. Singurul fel în care putem fi păziți de acel ceas al încercării este să fim luați cu totul din lume. Înainte ca acest necaz să aibă loc pe pământ, credincioșii găsiți în viață și cei care au murit vor fi răpiți împreună ca să-L întâmpine pe Domnul în văzduh și astfel vor fi totdeauna cu El.

    Domnul spune, de asemenea: „Ai păzit cuvântul răbdării Mele”. El așteaptă cu răbdare și orice credincios trebuie și el să aștepte, să vegheze și să-I slujească cu răbdare.

    L. M. Grant

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Armele cu care ne luptăm noi nu sunt ale firii păcătoase, ci sunt puternice, datorită lui Dumnezeu, ca să dărâme întăriturile.

    2 Corinteni 10.4



    O carte plină de surprize (1)

    Acești doi frați, Shosei și Majan, care primiseră o Biblie, citeau și altora din ea. Și acum credea tot satul în Isus Hristos.

    În anul 1945, insula a fost ocupată de trupe americane și mulți japonezi au murit în urma acestei ocupații străine. Într-o zi, americanii au ajuns și în satul lui Shosei și al lui Majan. Cei doi frați s-au dus în întâmpinarea soldaților invadatori și i-au salutat cu prietenie. Translatorul chemat în grabă a rămas fără cuvinte. „Ei ne spun nouă, ca creștini, un bun venit”, a spus el. Soldații nu avuseseră parte niciodată de o asemenea primire. Ei i-au urmat pe cei doi în satul lor și au fost mirați de ceea ce vedeau: străzile erau curate și colibele ordonate, iar locuitorii păreau pașnici și fericiți. Acest sat avea o cu totul altă înfățișare față de celelalte sate prin care trecuseră.

    Unul dintre ofițeri i-a întrebat pe cei doi care era motivul pentru comportamentul lor. Atunci ei i-au povestit despre acea carte pe care o primiseră de la un misionar cu ani în urmă. Ea schimbase viața lor, iar acum tot satul credea în Isus Hristos și toți trăiau în ascultare de îndemnurile acestei cărți.

    Ofițerii s-au întrebat: „Oare nu folosim noi arme greșite pentru a schimba lumea?”.

    Da, Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, este o carte plină de surprize: Oamenii citesc în ea și inima lor este schimbată, iar aceasta are o influență bună asupra a tot ceea ce-i înconjoară.

    Ce frumos obicei este acesta, de a citi regulat Biblia, și câte inimi transformă puterea Cuvântului!

    Citirea Bibliei: Numeri 21.1-15 · Matei 13.10-17

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ALEGE BUCURIA! – Fundația S.E.E.R. România

    „Faceţi toate lucrurile fără cârtiri…” (Filipeni 2:14)


    Persoanele care suferă de cârtire cronică sunt aproape imposibil de ajutat. Nu-i poți mulțumi niciodată, dar nici nu te vor lăsa să încerci să-i ajuţi, așa că în preajma lor te simți ca-ntr-o capcană. Când capeți eticheta că ești o astfel de persoană, oamenii vor fugi de tine ca de ciumă, și vei ajunge să te simți singur și neapreciat. Și probabil nu vei înțelege niciodată cu adevărat de ce! Atitudinile nu se întâmplă pur și simplu, ci le alegi. Apostolul Pavel scrie: „Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul!” (Filipeni 4:4). Lipsa bucuriei caracterizează o sumedenie de persoane care merg la biserică, și din nefericire nu este genul de problemă pentru care ne facem griji. Psalmistul scrie: „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!” (Psalmul 118:24).

    Să observăm că el nu a spus „Ieri a fost ziua Domnului, ce fericit am fost atunci,” sau „Mâine va fi ziua Domnului, voi îndura până atunci.” Nu, această zi, azi, acum este un dar de la Dumnezeu! Cârtirea vine deseori din egocentrism şi se referă la ceea ce îți place ție sau nu-ți place – adică egoism pur. Bucuria adevărată este o alegere. Ea vine la acei oameni care se angajează în ceva mai măreț decât propria lor fericire. Există decizii pe care trebuie să le iei în fiecare zi, cum ar fi: ce mănânci, cu ce te îmbraci, atitudinea pe care o afișezi…

    Pavel se afla în închisoare, lipsit de orice speranță de a fi eliberat, când a scris: „Bucurați-vă totdeauna în Domnul”. Nu circumstanțele i-au dictat bucuria, ci prioritățile și valorile vieții sale! Același lucru este valabil și pentru tine. „Bucuraţi-vă întotdeauna. Rugaţi-vă neîncetat. Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi” (1 Tesaloniceni 5:16-18). Așadar, astăzi alege bucuria!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iov 36:22-33; 37:1-4


    „Cine învaţă (pe alţii) ca El?„, întreabă Elihu (v. 22). Dumnezeu are şcoala Lui. Spre deosebire de cele ale oamenilor, ea durează întreaga viaţă. Dacă acceptăm să urmăm cursurile acestei şcoli, ea ne va da mai multă înţelepciune şi educaţie decât o pot face toate universităţile lumii (Psalmul 94.10,12; Isaia 48.17).

    După ce au auzit predica de pe munte, mulţimile au recunoscut că Isus îi învăţa „ca având autoritate, şi nu precum cărturarii lor” (Matei 7.29). Autoritate încununată de înţelepciune, de îndelungărăbdare, de blândeţe, dovedită în special faţă de cei critici, acestea sunt câteva din minunatele caracteristici ale Învăţătorului venit de la Dumnezeu pentru ai învăţa pe oameni (Ioan 3.2). El nu mai este pe pământ, dar nea lăsat Cuvântul Său, sursa tuturor învăţăturilor de care are nevoie sufletul nostru.

    Elihu glorifică puterea lui Dumnezeu (v. 22), lucrarea Lui (v. 24), măreţia Lui (v. 26), dreptatea Lui şi bunătatea Lui (v. 31). Ce bucurie să putem exclama împreună cu el: „Iată, Dumnezeu este puternic!” „Iată, Dumnezeu este înălţat!” „Iată, Dumnezeu este mare!” (36.5,22,26).

    „SăL facă cunoscut pe Tatăl şi să glorifice Numele Său mare”, acestea au fost pentru Isus, în timp ce Se afla pe pământ, scopul întregii Sale slujbe. Şi acesta este minunatul rezumat al învăţăturii Sale (Ioan 17.4,6,26).

  • 5 Februarie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    El este Capul trupului, al Adunării.

    Toate să se facă așa cum se cuvine și cu ordine.

    Coloseni 1.18; 1 Corinteni 14.40


    În adunarea lui Dumnezeu, totul trebuie rânduit în supunere față de Cuvânt. Scripturile trebuie să ocupe locul suprem, pentru că ele sunt expresia voii lui Dumnezeu. Așadar, nimic din ceea ce se opune sau nu are aprobarea Cuvântului Său nu poate fi tolerat.

    Nu suntem lăsați în voia raționamentului și a practicilor noastre, ci, în epistole, au fost lăsate resurse pentru cele mai mici detalii legate de adunare. De aceea, a acționa fără autoritatea Cuvântului nu este o neascultare mai mică decât a acționa contrar acestuia. Este peste măsură de important să porți acest lucru în minte, pentru că, dacă vei cerceta lucrurile mai îndeaproape, vei găsi că nu este nicio denominațiune unde creștinii să nu-și fi rânduit singuri anumite lucruri, așa cum ei înșiși au considerat cel mai bine.

    Pentru a ilustra ceea ce vreau să spun, aș menționa o discuție pe care am avut-o anul trecut cu un vechi coleg de studii. Am spus: «Aveți autoritatea Scripturii pentru toată această varietate de rânduieli bisericești?». «Nu», mi-a răspuns sincer, «nu avem, dar», a adăugat el, «susțin faptul că avem libertatea să alegem planurile și metodele pe care experiența noastră ni le arată ca fiind cele mai bune». Și, fără vreo acoperire, aceasta este poziția general adoptată.

    Eu susțin că toate lucrurile rânduite în adunare, fiecare acțiune și procedură, toate activitățile sfinților – rugăciune, laudă și lucrarea Cuvântului – trebuie să fie conduse și să aibă aprobarea directă a Scripturii. Capul conduce totul și acest Cap este Hristos; El a consemnat voia Sa pentru noi în Cuvântul scris. Prin urmare, El ne-a așezat într-o poziție în care nu putem inventa și potrivi, ci în care trebuie doar să ascultăm.

    E. Dennett

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și aceasta este porunca Lui: să credem în Numele Fiului Său Isus Hristos și să ne iubim unii pe alții, așa cum ne-a poruncit El.

    Să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta și cu adevărul.

    1 Ioan 3.23; 1 Ioan 3.18



    O carte plină de surprize (1)

    La începutul secolului al XX-lea, un misionar a ajuns pe insula japoneză Okinawa. Într-un sat mic a întâlnit doi frați, Shosei și Majan, cărora le-a dăruit o Biblie.

    Cei doi au început să citească din Biblie. Într-o dimineață, Shosei a spus fratelui său: „Cartea aceasta este plină de surprize! Aici scrie să ne arătăm dragostea și să slujim unii altora. Hai ca de azi înainte să trăim după învățăturile din cartea aceasta și să facem ce spune ea!”.

    A doua zi a trecut pe acolo un cerșetor. Ei l-au poftit în coliba lor și i-au dat să mănânce. Acesta s-a mirat, dar cei doi frați i-au spus: „Noi tocmai citim o carte și în ea scrie că există un Dumnezeu al dragostei care este ca un Tată pentru noi. El ne vrea numai binele, de aceea L-a trimis pe Fiul Său Isus Hristos, ca să ne scape de toate păcatele noastre”.

    Cerșetorul a vrut să audă mai multe din acea carte, așa că din acel moment s-a așezat în fiecare zi la intrarea colibei celor doi frați. Apoi au venit și alții să audă ce citeau ei din cartea aceea. Locuitorii satului au înțeles ce se citea și tot mai mulți s-au hotărât să-L urmeze pe Isus Hristos. Încet-încet, satul s-a schimbat, obiceiurile rele au dispărut și închinarea ocultă nu s-a mai practicat. Oamenii se ajutau unii pe alții și rareori se mai certau.

    Citirea Bibliei: Numeri 20.14-29 · Matei 13.1-9

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PE PLACUL OAMENILOR – Fundația S.E.E.R. România

    „Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor…?” (Galateni 1:10)


    Când cauți bunăvoința oamenilor, se întâmplă două lucruri:

    1) Îți neglijezi propriile dorințe, pentru a împlini dorințele lor.

    2) Vei lua decizii pe baza aprobării lor. În oricare dintre situații, te vei simți ca și cum ai fi preșul lor.

    Poate că ai devenit o persoană care caută bunăvoința oamenilor, pentru a primi atenția după care tânjeai și pe care nu o primeai altfel. Sau poate nu ai învățat niciodată să ai încredere în tine însuți. Biblia spune: „Frica de oameni este o cursă” (Proverbele 29:25), deoarece provoacă întotdeauna rezultate neașteptate. Nu numai că ceilalți se supără pe tine, dar ajungi să fii dezamăgit de tine însuți, când lucrurile nu se rezolvă.

    Apostolul Petru s-a luptat cu această tendință de a fi pe placul oamenilor. În noaptea dinaintea răstignirii, când „o slujnică a venit la el, şi i-a zis: „Şi tu erai cu Isus Galileanul!”… s-a lepădat înaintea tuturor, şi i-a zis: „Nu ştiu ce vrei să zici.” (Matei 26:69-70). După aceea, a ajuns să plângă cu amar pentru eșecul său.

    Când Samuel l-a confruntat pe Saul cu privire la decizia lui de-a nu-i distruge total pe amaleciți: „Saul i-a zis lui Samuel: „…mă temeam de popor, şi i-am ascultat glasul.” (1 Samuel 15:24). Pe de altă parte, apostolul Pavel a scris: „Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor sau bunăvoinţa lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n-aş fi robul lui Hristos.”

    E bine să fii atent, iubitor și răbdător, dar nu te poți lăsa intimidat și manipulat: „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de chibzuință.” (2 Timotei 1:7). Când cedezi în fața fricii de oameni, îi lași de fapt pe ei (și nu pe Dumnezeu!) să-ți controleze viața. Dumnezeu nu dorește să-i slujești pe oameni din frică, ci din dragoste – pentru ei… și pentru El!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iov 36:1-21


    Continuând cuvântarea, Elihu Îl îndreptăţeşte pe Dumnezeu (v. 3), combătând cele două idei false cu privire la El.

    Întâi întăreşte faptul că, în ciuda atotputerniciei Sale, Creatorul Se interesează de făptura Sa şi nu o dispreţuieşte deloc (v. 5). Cel drept (credinciosul) se bucură de grija Sa deosebită. Ochii Săi veghează fără încetare şi asupra celui pe care îl înalţă (v. 7) şi asupra celui peste care trimite încercări (v. 8).

    Apoi spune cu hotărâre că Dumnezeu nu acţionează niciodată întrun fel capricios, cum lăsase Iov să se înţeleagă. Permiţând încercarea, El urmăreşte un scop bine definit: să le arate alor Săi ce au făcut, să le deschidă urechile spre disciplină şi săi motiveze să se întoarcă, dacă au înfăptuit nedreptate. Disciplina formează discipolii (ucenicii); supunerea modelează supuşii. Evrei 12.7 ne aminteşte că disciplina este rezervată pentru „fiii lui Dumnezeu“, aşa cum şi părinţii îşi disciplinează propriii copii, nu pe ai altora. Disciplinarea este o dovadă a relaţiei noastre cu Tatăl. Dar, conform aceluiaşi pasaj (Evrei 12.5,6), sufletul care este sub disciplină poate ori să o nesocotească, neascultând de ea sau neacordândui nicio importanţă (v. 12; comp. cu 5.17), ori, dimpotrivă, săşi piardă curajul, uitând că cea care a pregătit disciplina este credincioşia dragostei Domnului (Psalmul 119.75). Există şi o a treia atitudine, iar aceasta este cea bună: de a ne lăsa exersaţi prin disciplină, altfel spus, de a ne întreba cu ce scop a trimiso Dumnezeu în calea noastră (Evrei 12.11).

  • 4 Februarie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Cel dintâi om, Adam, a devenit un suflet viu; cel din urmă Adam, un duh dătător de viață.

    1 Corinteni 15.45


    Citim în Geneza că din Adam, după cădere, când acesta avea vârsta de o sută treizeci de ani, s-a născut un fiu după asemănarea sa și după chipul său, care a fost numit Set. Aceasta înseamnă că fiul care i s-a născut lui Adam era după chipul și asemănarea omului căzut, a omului aflat sub judecata lui Dumnezeu, a omului care fusese la început în comuniune cu Dumnezeu, dar care acum pierduse această comuniune. Acest om, Set, fiul lui Adam, era păcătos, fiindcă tatăl lui era păcătos. Găsim acest principiu important peste tot în Cuvântul lui Dumnezeu, anume că orice om își primește natura de la familia în care este născut. Fapte 17.26 afirmă clar că întreaga rasă umană constituie o singură familie. Orice om aparține acestei familii – familiei lui Adam.

    Acum să privim la pasajele din Noul Testament în care Dumnezeu vorbește despre Ultimul Adam: Romani 5.12 și 1 Corinteni 15.47. Vedem aici că ceea ce este adevărat cu privire la primul Adam este adevărat și cu privire la Ultimul Adam – Omul din cer. Cei care aparțin familiei Lui sunt părtași caracterului Său. L-am putea numi „al Doilea Adam”, însă Cuvântul Îl numește „Ultimul Adam”, pentru că nu va mai exista un al treilea Adam. Dumnezeu recunoaște doar două categorii de oameni: oameni care sunt conectați cu Dumnezeu și oameni care aparțin familiei lui Adam și care au natura lui căzută. Prin urmare, Cuvântul lui Dumnezeu vorbește despre rasa primului Adam și despre rasa Ultimului Adam. Dacă citim cu atenție porțiunea din Cuvânt care vorbește despre cele două familii sau rase diferite, vom descoperi o imensă diferență între ele. Niciunul dintre cei care aparțin rasei primului Adam nu poate intra în prezența lui Dumnezeu, din cauză că este, prin natura lui, un păcătos care a fugit din prezența lui Dumnezeu. Singurul lucru bun pe care el îl mai are este conștiința lui. Aceasta însă nu-l conduce la Dumnezeu, ci îl îndepărtează de El, făcându-l să se ascundă dinaintea Lui. Este rău caracterul omului și, în consecință, Dumnezeu nu poate avea părtășie cu el și nici nu-l poate binecuvânta. Există însă și Ultimul Adam și El este Cel despre care Dumnezeu a spus: „În El Mi-am găsit plăcerea”. În mod evident, toți cei care sunt conectați cu El au parte de aceeași bună plăcere pe care Dumnezeu Și-o găsește în El.

    H. L. Heijkoop

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cine crede în Fiul are viața veșnică; dar cine n-ascultă de Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.

    Ioan 3.36



    Existența veșnică

    „Odată cu moartea s-a sfârșit totul.” Mulți oameni fac asemenea afirmații doar pentru că moartea întrerupe orice comunicare cu cel decedat. Dar cine ne poate confirma că este așa? Dacă totuși după moarte viața se continuă? Cei muritori nu ne pot da un răspuns concret.

    Dumnezeu însă ne dă informațiile necesare cu privire la acest subiect. Versetul de mai sus conține două declarații clare. Prima este: „Cine crede în Fiul are viața veșnică”. Aceluia care Îl primește prin credință pe Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu îi dăruiește o altă viață, o viață nouă, o viață care nu se termină odată cu moartea, și anume viața veșnică. Prin această viață, credinciosul va fi odată la Domnul său, în slava cerului, și nu se va mai despărți niciodată de El.

    Dar mai există o declarație: „Cine n-ascultă de Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el”. Și pentru acela care Îl refuză pe Isus Hristos este o existență necontenită, dar nu este „viața veșnică”. El va avea parte de mânia lui Dumnezeu care se exprimă la judecată prin condamnarea veșnică a păcătosului.

    Oamenii spun: „Odată cu moartea s-a sfârșit totul”. Să nu credeți această afirmație! Numai Dumnezeu stă deasupra timpului și a morții. El ne-a spus tot ceea ce trebuie să știm. Astăzi mai avem ocazia să-L primim prin credință pe Fiul Lui și astfel să schimbăm „macazul” vieții noastre în direcția corectă.

    Citirea Bibliei: Numeri 20.1-13 · Matei 12.46-50

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CEL MAI IMPORTANT LUCRU – Fundația S.E.E.R. România

    „Un singur lucru trebuie…” (Luca 10:42)


    Astăzi vom vorbi despre doi dușmani care îți amenință viața spirituală:

    1) Plictiseala. Misionarul și pedagogul Frank Laubach a spus: „Dacă te-ai plictisit de o anumită formă de închinare, probabil și Dumnezeu este la fel de plictisit ca și tine.” Umblarea cu Dumnezeu ar trebui să fie cel mai entuziasmant și împlinitor mod de viață posibil. „Înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse, şi desfătări veşnice în dreapta Ta” (Psalmul 16:11).

    2) Supra-aglomerarea. Domnul Isus i-a zis Martei: „pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu, dar un singur lucru trebuie. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua” (Luca 10:41-42). Ce făcea Maria? Stătea la picioarele Domnului Isus și-L asculta! Marta Îl iubea pe Domnul Isus și parcă nu făcea destule pentru El. Dar era atât de ocupată să-L slujească, încât nu știa să se relaxeze și să se bucure că este cu El. Poate, ca Marta, și tu ai impresia că dacă nu faci tu lucrurile, nu vor fi făcute cum trebuie. Și poate așa e! Dar Dumnezeu nu-ți va cere niciodată să faci ceva ce va lua locul Lui din viața ta. El dorește să fie prioritatea ta.

    Uneori ne apropiem de Dumnezeu cu o listă interminabilă de cereri, pentru că ne interesează mai mult darurile Sale decât prezența Sa. David a spus: „Un lucru cer de la Domnul, şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului, şi să mă minunez de Templul Lui” (Psalmul 27:4). Îți imaginezi cum ar fi să ai zilnic, ca prioritate în agenda ta, să petreci timp cu Dumnezeu? Gândește-te serios la asta, pentru că ți-ar putea revoluționa viața!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iov 35:1-16


    Din necazurile sale, Iov trăsese trista concluzie că nu merită să încerci să fii drept, pentru că, în cele din urmă, nu eşti cu nimic mai câştigat decât cel care a păcătuit (9.22; 34.9; 35.3). Vai, cum îşi descoperea el acolo adâncul inimii! Părea să dea dreptate insinuării lui Satan: „Oare în zadar (sau: pentru nimic) se teme Iov de Dumnezeu?” (1.9). Era aproape aceeaşi logică a „oamenilor stricaţi la minte” cărora le vorbea apostolul şi care considerau că „evlavia este sursă de câştig” (1 Timotei 6.5; citiţi şi Maleahi 3.14).

    Patriarhul nostru nu îşi amintea să fi avut până atunci astfel de sentimente în inimă. Îşi cunoştea faptele bune, dar nu şi motivele lor tainice. Şi acestea erau departe de a fi întotdeauna bune. SăI dăm voie Duhului să ne cerceteze prin Cuvânt, pentru a distinge şi a da la iveală intenţiile inimii (Evrei 4.12). Este serviciul pe care Elihu i la făcut lui Iov, spunândui adevărul. Unele lucruri nu sunt plăcute de auzit, dar „rănile făcute de un prieten sunt credincioşie„ (Proverbe 27.6; vezi şi Coloseni 4.6). Iar când aceste lecţii importante vor fi fost învăţate, lacrimile, strigătele din necazuri, chemarea în ajutor (19.21) vor face loc „cântărilor în noapte” (v. 9,10).

  • 3 Februarie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Deci, fiind îndreptățiți din credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am și avut intrare, prin credință, în acest har în care stăm și ne lăudăm în speranța gloriei lui Dumnezeu.

    Romani 5.1,2


    Epistola către Romani îl privește pe cel credincios ca om pe acest pământ, având viața lui Hristos și Duhul Sfânt, așa încât pentru el, care este adăpostit „în Hristos”, „nu mai este nicio condamnare”. Vina sa este ștearsă, păcatul este judecat și, îndreptățit prin lucrarea lui Hristos, credinciosul are pace cu Dumnezeu și este chemat să umble în înnoirea vieții, să-și aducă trupul ca o jertfă vie, plăcută înaintea lui Dumnezeu. Însă această epistolă nu-l privește pe cel credincios ca înviat împreună cu Hristos. Apostolul prezintă doar urmările învierii: „Pentru că, dacă ne-am făcut una cu El în asemănarea morții Lui, tot așa vom fi și în a învierii Lui” (Romani 6.5), dar nu merge mai departe de atât. Acest adevăr îl vedem în Epistola către Coloseni. Repet: ceea ce ne este prezentat în Romani este lucrarea harului lui Dumnezeu pentru îndreptățirea păcătosului pierdut, pe temeiul morții și al învierii lui Isus Hristos, precum și primirea credinciosului în Hristos, astfel încât el poate fi privit ca fiind „în Hristos”, dar trăind încă pe acest pământ, deși nu ca om „în carne”, ci „în Duh”, deoarece Duhul lui Dumnezeu locuiește în el.

    Credinciosul nu este văzut aici ca o „nouă creație”, deși știm din alte texte că el este așa și că viața cea nouă pe care o posedă aparține acestei noi creații. Această nouă creație este și ea o parte a planului lui Dumnezeu, dar, așa cum am spus, nu găsim aceasta în Romani. Omul este o ființă responsabilă în această lume – și este tratat ca atare. Lucrarea lui Hristos a rezolvat însă problema responsabilității: acum credinciosul se află în lume, dar trupul său este un templu al Duhului Sfânt, dragostea lui Dumnezeu fiind turnată în inima sa. Mântuit fiind, el este așezat în favoarea lui Dumnezeu, se laudă în speranța gloriei Sale, este un fiu al lui Dumnezeu, deci și moștenitor al lui Dumnezeu și moștenitor împreună cu Hristos, dar nu este prezentat și ca înviat cu Hristos, ca așezat în Hristos în locurile cerești, ci este chemat să sufere cu Hristos aici jos, în lume, pentru ca la sfârșitul drumului să fie glorificat împreună cu El.

    R. Brockhaus

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Faceți în tot timpul, prin Duhul, tot felul de rugăciuni și cereri. Vegheați la aceasta cu toată stăruința și cu rugăciune pentru toți sfinții.

    Efeseni 6.18



    Rugăciunea, respirația sufletului

    Rugăciunea este vitală pentru cel credincios. O facem noi cu ardoare? Versetele de mai jos, care pun în lumină diferite forme de rugăciune, ne încurajează să practicăm și noi, la timp și nelatimp, rugăciunea:

    „Îmi vărsam sufletul înaintea Domnului” (1 Samuel 1.15) înseamnă să-I spui lui Dumnezeu, în rugăciune, fără nicio reținere, toată tristețea ce te apasă.

    „Îmi ridic ochii spre munți” (Psalmul 121.1) înseamnă să cauți ajutor la Acela care este Atotputernic și Suveran și care vede tot ce se petrece pe acest pământ.

    „Vorbesc în inima mea” (Geneza 24.45) înseamnă să te dezlipești de problemele momentului, pentru a te refugia la Dumnezeu, înseamnă să părăsești domeniul omenesc, pentru a pătrunde în domeniul divin.

    „Cer ajutorul lui Dumnezeu” (Iov 12.4) înseamnă a implora, a face apel la Acela care ține totul în mâna Lui.

    „Strig către Domnul” (Psalmul 142.1) înseamnă să te rogi cu toată puterea pentru o nevoie urgentă.

    „Sufletul meu suspină” (Psalmul 84.2) înseamnă să te rogi fără să formulezi propoziții, doar să-ți îndrepți gândul către Domnul.

    Citirea Bibliei: Numeri 19.11-22 · Matei 12.38-45

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SĂ AI O ZI BINECUVÂNTATĂ! – Fundația S.E.E.R. România

    „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” (Filipeni 4:13)


    Biblia spune: „Nu te făli cu ziua de mâine, căci nu ştii ce poate aduce o zi” (Proverbele 27:1). Adevărul este că atunci când te trezești, în fiecare dimineață, nu ai nici cea mai mică idee despre ce ți se va întâmpla în acea zi. Speri să ai o zi fără incidente, o zi în care așteptările și dorințele tale să fie împlinite… însă știi din experiență că nu se întâmplă mereu așa. Noi trăim într-o lume reală, cu probleme reale. Dușmanul tău, diavolul, este și el real, și lucrează pe toate căile să răspândească descurajare, teamă și eșec. Cunoscând lucrul acesta, psalmistul a scris: „Pentru că zici: „Domnul este locul meu de adăpost!” şi faci din Cel Prea Înalt turnul tău de scăpare, de aceea nicio nenorocire nu te va ajunge, nicio urgie nu se va apropia de cortul tău. Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale; şi ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră. Vei păşi peste lei şi peste năpârci, şi vei călca peste pui de lei şi peste şerpi. „Fiindcă Mă iubeşte – zice Domnul – de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu. Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi. Îl voi sătura cu viaţă lungă, şi-i voi arăta mântuirea Mea”. (Psalmul 91:9-16).

    Indiferent ce ți se întâmplă, trebuie să ai încredere că în acel moment, Dumnezeu îți va da harul de a face față. Nu uita: lui Satan îi face plăcere să-i atace pe cei care se califică pentru binecuvântarea lui Dumnezeu. De aceea apostolul Pavel a scris: „Pot totul în Hristos, care mă întărește.” Tăria interioară este mai bună decât tăria fizică. De ce? Deoarece, câtă vreme rămâi puternic pe dinăuntru, poți face față oricărui lucru care vine asupra ta din exterior, și poți merge înainte. Așa că, să ai o zi binecuvântată!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iov 34:16-37


    Prin propriile sale raţionamente, omului îi este imposibil săL înţeleagă pe Dumnezeu, deoarece nui are ca termeni de comparaţie decât pe semenii săi. Pentru ca făptura Lui săL poată cunoaşte, a fost nevoie ca Dumnezeu Însuşi să Se reveleze pe Sine. Nici chiar inteligenţa noastră nu poate înţelege această descoperire divină. Numai credinţa este în stare. Dumnezeu Se manifestă acum prin Duhul Său. „Nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, … afară de Duhul lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 2.11). El îi îndrumă pe credincioşi în tot adevărul (Ioan 16.13).

    Instruindul pe Iov, Elihu este o astfel de imagine. El îi arată patriarhului că încercarea de aL cunoaşte pe Dumnezeu în lumina propriei experienţe şi a propriilor gânduri (v. 33) la rătăcit complet. Na ajuns el săL condamne „pe Cel Întrutotul drept” (v. 17)?!

    Ce ar fi trebuit să facă Iov, în loc să cultive şi să dezvăluie aceste gânduri nepotrivite despre Dumnezeu? SăI ceară cu umilinţă: „Ce nu văd, învaţămă (aratămi)„ (v. 32). Aceasta este scurta rugăciune pe care fiecare dintre noi ar trebui să Io adresăm Domnului în fiecare moment al zilei.

  • 2 Februarie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și Moise a stat la poarta taberei și a zis: „Cine este pentru Domnul: la mine!”. Și toți fiii lui Levi s-au strâns la el … Și fiii lui Levi au făcut după cuvântul lui Moise și cam trei mii de bărbați au căzut din popor în ziua aceea. Și Moise a zis: „Consacrați-vă astăzi pentru Domnul, fiecare împotriva fiului său și împotriva fratelui său, ca să aduceți astăzi o binecuvântare asupra voastră înșivă”.

    Exod 32.26,28,29


    Leviții (4) – De partea Domnului

    În timp ce Moise era pe munte pentru a primi de la Domnul legea și îndrumările cu privire la cortul întâlnirii, israeliții s-au lepădat de el și i-au cerut lui Aaron să le facă un vițel de aur, înaintea căruia au început să se închine. Dumnezeu l-a trimis pe Moise în tabără, iar el, în mânia sa, a spart tablele legii la poalele muntelui. Apoi a ars vițelul, l-a prefăcut în pulbere, pe care a vărsat-o deasupra apei și i-a silit pe cei din popor s-o bea. După ce l-a mustrat aspru pe Aaron, Moise a rostit această provocare: „Cine este pentru Domnul: la mine!”.

    Cei din seminția lui Levi au răspuns la această provocare, iar Dumnezeu, prin Moise, le-a spus să-și ia fiecare sabia, să treacă prin tabără și să-i omoare pe cei care se dedaseră idolatriei, chiar dacă aceștia erau dintre rudele și dintre prietenii lor cei mai apropiați. Un măcel cumplit a avut loc în acea zi, în care aproape trei mii de oameni au fost uciși. Binecuvântarea însă a venit asupra leviților, fiindcă se consacraseră Domnului în felul acesta. Dumnezeu S-a putut folosi de astfel de oameni, care L-au pus pe El pe primul loc, fără rezerve.

    Chemarea se aude și astăzi: „Consacrați-vă astăzi pentru Domnul!”. Dumnezeu nu le cere celor credincioși din ziua de azi să omoare, în mod literal, pe cineva, însă îi cheamă să se separe de rău cu toată inima, chiar dacă această separare îi are în vedere chiar pe cei mai apropiați ai lor. Dumnezeu este un Dumnezeu gelos, care nu-Și va împărți gloria cu nimeni. Mulți credincioși au plătit prețul suprem pentru poziția pe care au luat-o, iar Domnul îi va răsplăti negreșit „în ziua aceea”.

    E. P. Vedder, Jr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți.

    Fapte 4.12



    Nimic despre Isus

    Un conte grav bolnav l-a chemat pe predicator la el, pentru a-i vorbi de teme religioase. Dar contele i-a precizat că nu vrea să audă nimic despre Isus.

    — Pot atunci să vă vorbesc despre Dumnezeu?, a întrebat predicatorul. Contele a fost de acord, pentru că Îl onorase întotdeauna pe Cel Preaînalt. Astfel, el a putut să-i spună bolnavului despre dragostea lui Dumnezeu. Aceasta i-a făcut bine contelui și l-a rugat pe predicator să-l viziteze și în altă zi.

    La a doua vizită, predicatorul i-a vorbit despre înțelepciunea, puterea și atotștiința lui Dumnezeu.

    La a treia vizită i-a vorbit despre sfințenia și dreptatea lui Dumnezeu: „Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu și împotriva oricărei nedreptăți a oamenilor” (Romani 1.18). Aceste cuvinte au lovit conștiința bolnavului și el a recunoscut că nu va putea sta în fața lui Dumnezeu cu vina sa.

    După câteva zile, predicatorul a fost chemat iarăși. Contele se temea foarte tare și avea conștiința împovărată.

    — Oare nu există nicio cale de scăpare pentru mine?, a fost prima lui întrebare.

    — Ba da! Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu! Dar atunci trebuie să vă vorbesc despre Hristos, Domnul.

    Atunci contele bolnav a fost dispus să asculte despre Isus care a venit „să caute și să mântuiască ce era pierdut”. Și a primit, prin credință, vestea cea bună, găsind pacea atât de mult dorită.

    Citirea Bibliei: Numeri 19.1-10 · Matei 12.22-37

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CAUTĂ SFETNICI BUNI! – Fundația S.E.E.R. România

    „Biruinţa vine prin marele număr de sfetnici.” (Proverbele 11:14)


    Pentru a reuși în viață, ai nevoie de oameni înțelepți și competenți în jurul tău, de oameni informați și cu o conduită morală impecabilă, care să te poată asista. Dar ține cont: Cei mai buni oameni, cu cea mai vastă cunoaștere, te vor provoca, te vor solicita și îți vor confrunta părerile pe care le-ai avut până acum. Asta nu înseamnă că trebuie să-i eviți. Din contră, este exact motivul pentru care ai nevoie de ei! Trebuie să treci peste teama pe care o ai față de persoanele care sunt mai istețe, mai pregătite, mai talentate și mai experimentate decât tine, și să înveți de la ele. Ceea ce ne împiedică, pe cei mai mulți dintre noi, să ne apropiem de oameni competenți este faptul că ne simțim stingheri în preajma lor. Nu e grav să fii neștiutor… dar e grozav să rămâi așa! Nu fugi spre lucrurile comode, obișnuite și spre interacțiunea cu persoane mediocre, care nu te provoacă să crești. Cu cât te miști în mai multe domenii ale vieții, cu atât ai mai multă nevoie de „un mare număr de sfetnici” care să te forțeze să fii mai mult decât ești, chiar dacă la început nu e ceva confortabil. Du-te acolo unde sunt ei, ascultă ce spun și evaluează-le părerile. Dacă te zidesc spiritual, emoțional și financiar, trebuie să-ți părăsești confortul. Dacă nu, nu vei avea informația de care ai nevoie ca să mergi dincolo de zona ta de confort și să-ți atingi țelul. Doar cei ce sunt dispuși să lupte își împlinesc visele.

    Și nu uita, oamenii de care ai cea mai mare nevoie sunt cel mai adesea foarte ocupați! De aceea, e puțin probabil că ei vor veni la tine; așa că tu trebuie să mergi la ei. Și fii pregătit: poate că unii dintre ei te vor refuza, dar destui alții, văzându-ți foamea după înțelepciune și cunoaștere, vor răspunde și te vor ajuta să reușești. Așadar, caută sfetnici buni!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iov 33:23-33; 34:1-15


    Versetele 23 şi 24 din cap. 33 ne îndreaptă gândurile spre Mesagerul dragostei divine, spre Isus, Mijlocitorul nostru.

    (Viaţa Lui:) El a venit pentru ai arăta omului păcătos calea dreptăţii, pentru al ajuta săşi recunoască starea şi să se judece în lumina divină. Felul Său de a trăi viaţa aici, pe pământ, pune cu atât mai mult în evidenţă adevărata stare a omului. Dar, pentru ca Dumnezeu să poată manifesta îndurare, a fost necesară ispăşirea. Şi soluţia a fost găsită:

    (Moartea Lui:) Prin jertfa Domnului Isus, noi suntem eliberaţi de groapa pieirii! Şi aceasta nu este totul! Versetele 25 şi 26 vorbesc despre viaţa cea nouă, despre comuniune, despre bucurie, despre îndreptăţire, toate ca fiind partea noastră. Dumnezeu nea primit prin har, nea făcut plăcuţi în Cel Preaiubit (Efeseni 1.6 notă).

    (Învierea Lui:) Astăzi noi ne bucurăm de prezenţa unui Mântuitor viu în glorie. El este acolo ca Mijlocitor al nostru. Câte consecinţe binecuvântate decurg din aceasta!

    Versetele 27 şi 28 vorbesc despre mărturia pe care suntem chemaţi so dăm „înaintea oamenilor“ cu privire la ce a făcut Dumnezeu pentru noi. Să nu pierdem niciodată din vedere această slujbă, care este partea noastră!

    În cap. 34, Elihu este obligat să vorbească cu asprime. Căutând să se îndreptăţească, Iov Îl acuzase pe Dumnezeu de nedreptate (32.2). Era mult prea grav. Iov se asocia astfel cu cei răi şi de aceea mustrarea trebuia săi fie făcută răspicat (Romani 9.14).

  • 1 Februarie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dumnezeul meu, în Tine mi-am pus încrederea; să nu fiu dat de rușine, să nu triumfe vrăjmașii mei asupra mea … pe Tine Te aștept toată ziua.

    Psalmul 25.2,5


    Credinciosul biruie toate dificultățile doar prin încredere în Domnul. Așa cum s-a spus de multe ori, el nu face nici cel mai mic pas înspre a-i răni pe vrăjmașii săi, ci vine înaintea Domnului și lasă totul în mâinile Sale, așteptând ca El să-l elibereze. Încredințându-se în brațele Domnului, el poate spune: „Să nu fiu dat de rușine, să nu triumfe vrăjmașii mei asupra mea”. Uneori, în prezența împotrivirii și a insultelor, ne încredem în noi înșine și în eforturile noastre de a-i insulta și zdrobi pe cei care ni se împotrivesc, însă descoperim că nu facem altceva decât să ne expunem rușinii și înfrângerii înaintea vrăjmașilor noștri. Psalmistul însă spune: „Nu, niciunul dintre cei care Te așteaptă pe Tine nu va fi dat de rușine”.

    După ce a găsit odihnă încredințându-se pe sine și împrejurările sale în mâna Domnului, credinciosul dorește acum să vadă căile Lui, să fie învățat cu privire la cărările Lui și să fie condus în adevăr (versetele 4 și 5). Deseori cei credincioși au tendința să se preocupe cu căile rele ale oamenilor, cu cărările lor strâmbe și cu erorile pe care aceștia le propovăduiesc. Dumnezeu însă Își are căile Sale pentru a-i călăuzi pe cei ai Săi, are cărări pe care picioarele lor să calce și are adevărul Său, pentru a-i instrui. Preocuparea noastră de bază trebuie să fie să vedem căile Sale și să fim învățați cu privire la cărările Sale, deci nu numai să cunoaștem adevărul, ci, de asemenea, să fim conduși sau călăuziți în el. Pe acestea trebuie să le așteptăm în mod continuu de la Dumnezeu, așa cum psalmistul spune: „Pe Tine Te aștept toată ziua” (versetul 5).

    H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Deci, dacă Fiul vă face liberi, veți fi cu adevărat liberi.

    Ioan 8.36



    De fapt, pe ei îi aștepta libertatea!

    În sud-vestul insulei Mauritius se înalță conul vulcanic Morne Brabant, cu o înălțime de 556 de metri. Stâncile sale înalte, aproape verticale, se văd de departe ca un far. La începutul secolului al XIX-lea, câțiva sclavi au fugit de pe plantații pe această insulă și s-au cățărat pe munte. Ei au locuit acolo pe un vârf împădurit, hrănindu-se cu porci mistreți și cu maimuțe, cu fructe de pădure și cu miere sălbatică, trăind câțiva ani fără niciun contact cu lumea exterioară.

    În anul 1832, toți sclavii de pe insulă au fost declarați liberi, iar pe 1 februarie 1835, câțiva soldați au urcat pe Morne Brabant pentru a le aduce această veste bună și foștilor sclavi. Dar aceștia, văzând soldații, au crezut că vin să-i prindă și să-i facă din nou sclavi. De aceea s-au aruncat în mare de la multe sute de metri. Au vrut mai degrabă să moară, decât să fie făcuți din nou sclavi. De fapt, pe ei îi aștepta libertatea! Chiar și în zilele noastre, populația de pe Mauritius comemorează în fiecare an pe 1 februarie acea faptă necugetată.

    Ce tragic! Libertatea se apropia, dar ei au înțeles greșit intențiile mesagerilor și au preferat să moară! Astăzi este la fel. Dumnezeu, în iubirea Sa, îi cheamă pe oameni și dorește să-i elibereze de legăturile păcatului. Evanghelia este adusă oamenilor care sunt sclavii păcatului, dar oamenii resping harul și dragostea lui Dumnezeu și, prin aceasta, libertatea. Ei resping vestea bună și rămân sclavi ai păcatului, iar urmarea va fi pierzarea veșnică. Ce tragic!

    Dar cine primește iertarea lui Dumnezeu este liber; Hristos a plătit pentru el prețul de răscumpărare! Și în zilele noastre, libertatea este o problemă a credinței și a încrederii!

    Citirea Bibliei: Numeri 18.20-32 · Matei 12.15-21

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    VORBIREA POTRIVITĂ – Fundația S.E.E.R. România

    „Cuvântul… în gura ta…” (Romani 10:8)


    Dacă nu ești atent, s-ar putea să rostești cuvinte nepotrivite, care să semene îndoială și să contrazică ceea ce spune Dumnezeu în Cuvântul Său. Apostolul Pavel scria romanilor: „Cuvântul este aproape de tine: în gura ta şi în inima ta.” Şi cuvântul acesta este cuvântul credinţei, pe care-l propovăduim noi.” Așadar, rostește Cuvântul lui Dumnezeu peste situația în care te afli – și vei vedea cum El lucrează în locul tău, rezolvând lucrurile pentru tine.

    Cuvântul „mărturisire” vine de la cuvântul grecesc homologia, care înseamnă „a ajunge la un acord, a spune același lucru.” Asta înseamnă că trebuie să ajungi în consens cu voia și Cuvântul lui Dumnezeu, și să înveți să spui ceea ce spune El, indiferent cât de gravă poate părea situația la un moment dat. Dacă nu este ceea ce spune Dumnezeu, nu este ce trebuie! Dar dacă este în acord cu ce spune Dumnezeu, cuvintele rostite vor deveni arme puternice. Biblia spune: „cât de înduplecătoare sunt cuvintele adevărului!” (Iov 6:25). Cuvântul „înduplecător” vine de la cuvântul iudaic marats, care înseamnă „a apăsa.” La fel cum sigiliul, de pe inelul regelui, imprimă pecetea autorității sale pe un document, mărturisirea credinței tale pecetluiește problema înaintea lui Dumnezeu.

    Domnul Isus a spus: „Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: „Ridică-te şi aruncă-te în mare” şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut. De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.” (Marcu 11:23-24). Nu te limita doar să Îi spui lui Dumnezeu despre „muntele” tău – vorbește-i „muntelui” tău, folosind Cuvântul lui Dumnezeu! Fă, începând de azi, din Cuvântul lui Dumnezeu – cuvântul tău… și „muntele” tău va începe să se miște!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iov 33:1-22


    În două rânduri, Iov ceruse intervenţia unui mediator (9.33; 16.21), iar acum dorinţa îi este îndeplinită: Elihu urmează să fie pentru el interpretul gândurilor lui Dumnezeu. Iov mai înţelesese că această misiune nu putea fi îndeplinită decât de un om asemenea lui (9.32), iar acum poate auzi din gura lui Elihu tocmai această trăsătură: „iată, înaintea lui Dumnezeu eu sunt ca tine: şi eu sunt frământat din lut” (v. 6).

    Scriptura ne învaţă că este „un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos…” (1 Timotei 2.5). Este marea taină a Domnului Isus <umanitatea Sa> fără de care El nu Sar fi putut face purtătorul de cuvânt al omului înaintea lui Dumnezeu!

    „Dumnezeu vorbeşte o dată, şi de două ori…” (v. 14). După ce a vorbit prin profeţi, Dumnezeu a vorbit în Fiul. Câtă atenţie ar fi trebuit să acorde lumea acestui limbaj! (Evrei 1.1,2; 2.1). Şi totuşi în Iov 33.14 trebuie să se facă această tristă remarcă: „(omul) nu ia seama”. Ce mari sunt indiferenţa şi împietrirea inimii omului! Din acest motiv, aceeaşi epistolă avertizează solemn: „Luaţi seama să nu Îl respingeţi pe Cel care… vorbeşte din ceruri” (Evrei 12.25).

    Printrun verdict concis, Elihu pune deoparte toate raţionamentele: „Dumnezeu este mai mare decât omul” (v. 12) şi nu este obligat să „dea socoteală” oamenilor (v. 13).

  • 31 Ianuarie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    După cum printr-un singur om păcatul a intrat în lume, și prin păcat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, … plinătatea harului și a darului dreptății vor domni în viață printr-Unul singur, Isus Hristos.

    Romani 5.12,17


    De unde a venit acest lucru înfiorător: păcatul? Pavel ne dă răspunsul. Avem aici originea morții. Moartea a venit prin păcatul care a rupt legătura dintre făptură și Dumnezeul cel viu. Prin urmare, făptura a căzut sub stăpânirea morții, înaintea căreia nu are nicio putere.

    Aceasta este una dintre multele dovezi cu privire la totala incapacitate a omului de a sta înaintea lui Dumnezeu. Nu poate exista comuniune între Dumnezeu și om, decât în puterea vieții, însă omul se află sub puterea morții. Prin urmare, pe temeiul natural nu poate exista nicio comuniune. Viața nu poate avea comuniune cu moartea, la fel cum lumina nu poate avea comuniune cu întunericul și nici sfințenia cu păcatul. Omul trebuie să stea înaintea lui Dumnezeu pe un temei cu totul nou și pe un principiu la fel de nou, anume credința. Această credință îl face capabil să-și recunoască poziția ca „vândut rob păcatului” (Romani 7.14) și, în consecință, ca supus morții. În același timp, ea îl face capabil să înțeleagă caracterul lui Dumnezeu, care oferă o viață nouă, o viață dincolo de puterea morții, o viață care nu poate fi atinsă de vrăjmaș și nici pierdută de noi.

    Iată ceea ce arată clar siguranța veșnică a celui credincios: viața lui este Hristos Însuși, înviat, glorificat și biruitor asupra a tot ceea ce poate fi împotriva noastră. Viața lui Adam a fost bazată pe propria lui ascultare – a fost neascultător și a pierdut viața. Hristos însă, având viața în Sine Însuși, a venit în această lume, în mijlocul tuturor circumstanțelor păcatului omului. Supunându-Se morții, El l-a desființat pe cel care avea puterea ei și, prin înviere, a devenit viața și îndreptățirea tuturor celor care cred în Numele Său minunat.

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Căci pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la timpul cuvenit, a murit pentru cei nelegiuiți.

    Hristos … a suferit o singură dată pentru păcate, Cel Drept pentru cei nedrepți.

    Romani 5.6; 1 Petru 3.18



    Mijlocitorul

    Domnul Isus Hristos a venit în lume ca să fie Mijlocitor între om și Dumnezeu. El a suferit pentru păcat o dată pentru totdeauna, ca să ne aducă la Dumnezeu. Niciodată nu vom putea înțelege ce a însemnat pentru El ca, în sfințenia Sa de Dumnezeu, să împlinească această lucrare, pentru a reface legătura ruptă prin păcat între Dumnezeu și om. Niciodată nu vom înțelege disprețul suportat de Domnul Isus de a fi numărat în rândul nelegiuiților, al tâlharilor, nici singurătatea și durerea despărțirii Lui de Dumnezeu. Totuși, Domnul Isus a mers până la capăt, suferind moartea și încă moarte de cruce, fără să dea înapoi. El a mers pe drumul suferinței și al morții, ca să nu mai mergem noi pe acest drum. El a fost despărțit de Dumnezeu, ca să nu mai fim noi despărțiți de Dumnezeu. Astfel, în urma suferințelor și a morții Domnului Isus, toți cei care credem în El am beneficiat de pacea Lui.

    „Dar El era străpuns pentru nelegiuirile noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea era peste El și prin rănile Lui suntem vindecați” (Isaia 53.5).

    Slăvit să fie Dumnezeul care ne-a dăruit un Mântuitor așa de mare, care, în urma suferințelor, a morții, a despărțirii Sale de Dumnezeu, ne-a asigurat nouă, celor ce credem în El, tămăduirea de boala păcatului, iertarea, pacea și viața veșnică!

    Citirea Bibliei: Numeri 18.1-19 · Matei 12.1-14

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TU EȘTI CONECTAT CU CERUL – Fundația S.E.E.R. România

    „Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor” (1 Ioan 2:1)


    Luna și stelele pe care le vezi pe cerul senin sunt doar niște picături în vastitatea universului. Soarele nostru este una din cele peste 100 de miliarde de stele care formează galaxia Calea Lactee. Și probabil că există nu mai puțin de 100 de miliarde de galaxii – dintre care miliarde de galaxii probabil că au sute de milioane de planete asemănătoare cu planeta noastră. Telescopul spațial Hubble ne trimite imagini ale unor galaxii aflate la 13 miliarde de ani-lumină. Undeva, pe-acolo, ar putea fi și casa pregătită de Domnul Isus pentru noi, nu crezi?! Și toate acestea au fost create pentru că Dumnezeu a rostit o singură propoziție: „Să fie!…” (vezi Geneza 1).

    Dar există ceva și mai uimitor: Cel care a creat toate acestea te iubește, și se îngrijește de fiecare detaliu al vieții tale. Când ești slab, El este tare. Când greșești, El te iartă. Biblia ne liniștește că „dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre” (1 Ioan 2:1-2). Harul lui Dumnezeu este cu adevărat uimitor și nu trebuie să faci nimic pentru a-l merita. Fiindcă Dumnezeu este Tatăl tău, poți merge oricând acasă și vei fi întâmpinat de El. Ești „conectat” cu Cel care „în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie” (Evrei 4:15-16).

    Tu ești conectat la mila și la harul Său nemărginit! Fii uimit și încântat și astăzi de cât de extraordinar este faptul acesta!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iov 32:1-22


    Elifaz, Bildad şi Ţofar şiau epuizat argumentele. La rândul său, Iov a tăcut! Acum intră în scenă o nouă persoană: Elihu, al cărui nume înseamnă „Dumnezeu Însuşi„. Prin gura sa urmează să vorbească Duhul lui Dumnezeu (1 Petru 4.11).

    Insuficienţa omului a fost pe deplin demonstrată. La Iov sa manifestat incapacitatea de a face faţă încercărilor; la prietenii săi, deşertăciunea mângâierii omeneşti. De vreme ce „înţelepciunea pământească” sa dovedit neputincioasă, „înţelepciunea de sus” urmează să se pronunţe prin intermediul lui Elihu (Iacov 3.1417). Şi, în faţa acestui om mai tânăr decât ei, cei patru bătrâni vor rămâne umiliţi.

    Elihu are simţul buneicuviinţe. A aşteptat cu răbdare sfârşitul cuvântărilor precedente. Tinerii trebuie în special să ştie să asculte. Aceasta este primul semn al înţelepciunii (Iacov 1.19). Cunoştinţa şi experienţa celor mai bătrâni sunt, în general, mai bogate decât ale lor! Este apoi un semn simplu al politeţii.

    Totuşi, aceste considerente nul împiedică pe Elihu să fie umplut de o dreaptă mânie. Gloria lui Dumnezeu fusese pusă sub semnul întrebării de către Iov şi de către însoţitorii acestuia, iar omul credincios al lui Dumnezeu nui poate trata cu blândeţe. El nici nui va flata, nici nui va părtini: două pericole care ne ameninţă şi pe noi întotdeauna (v. 21).

  • 30 Ianuarie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dar vine un ceas, și acum este, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; pentru că și Tatăl caută astfel de închinători ai Lui. Dumnezeu este Duh și cei care I se închină trebuie să I se închine în duh și în adevăr.

    Ioan 4.23,24


    În ce privește închinarea – cea mai înaltă manifestare de care duhul omului este capabil – este important să ne amintim că există o mare diferență între felul cum ea este prezentată în Vechiul Testament față de Noul Testament. În dispensațiile trecute, Dumnezeu a rămas ascuns în mare măsură. Înțelepciunea și providența Lui s-au manifestat în actul creației, iar dragostea Lui a fost văzută în grija față de cei care s-au încrezut în El. Harul Său a fost declarat de profeți ca ceva care urma să fie revelat. În consecință, în acea vreme nu a existat un acces imediat în prezența lui Dumnezeu. Perdeaua dinăuntru nu era încă ruptă, iar cuvintele Sale față de Israel au fost: „Nu te apropia de locul acesta” (Exod 3.5) și „Închinați-vă de departe” (Exod 24.1).

    După venirea lui Hristos însă, totul s-a schimbat. Harul și adevărul sunt acum revelate. Perdeaua este ruptă, iar intrarea în Locul Preasfânt este acum revelată clar. În duh, orice credincios este invitat să se apropie „cu o deplină siguranță a credinței” (Evrei 10.19-22). Închinarea noii creații este întemeiată pe lucrarea încheiată a binecuvântatului nostru Domn. În duh intrăm în prezența imediată a Tatălui, deplin conștienți că suntem fii ai Săi. Închinarea este mult mai mult decât rugăciunea sau decât savurarea slujirii prin Cuvânt. Ea este preocuparea în adorare cu Dumnezeu Însuși, nu doar pentru a-I mulțumi pentru darurile Sale, ci pentru ceea ce El este. Iată ceea ce caută Tatăl.

    Nivelul închinării coboară atunci când devenim preocupați cu lucrurile exterioare, chiar și cele ale creștinismului. Închinarea atinge punctul cel mai înalt atunci când duhurile noastre sunt absorbite în contemplarea perfecțiunilor Dumnezeului etern, în lumina crucii și a mormântului gol.

    H. A. Ironside

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Ce va da un om în schimb pentru sufletul său?

    Marcu 8.37



    Afirmațiile lui Dumnezeu

    Biblia este bogată în afirmații ale lui Dumnezeu, pe care ar trebui să ni le însușim. Amintim aici câteva dintre ele:

    Fiecare om are un suflet, care va continua să existe și după moarte.

    Sufletul este cel mai de preț bun de care dispune omul.

    Există o veșnicie. Mulți oameni cred aceasta, dar și mai mulți dau la o parte acest cuvânt incomod.

    Cine nu și-a pus aici, pe pământ, viața în ordine cu Dumnezeu, în veșnicie va ajunge la judecată. Grozăviile acestei judecăți divine nu se pot nici descrie și nici percepe cu înțelepciunea omenească.

    În starea veșnică, nimeni nu mai are vreo influență asupra destinului său.

    Câtă vreme este pe pământ, omul trebuie să-și rezolve aici problema împăcării lui cu Dumnezeu. Timpul potrivit este chiar astăzi.

    Este un singur preț de răscumpărare pentru suflet: sângele lui Isus Hristos, Mielul lui Dumnezeu.

    Numai Hristos ne poate răscumpăra din păcat și din judecată. Faptele bune și o viață așa-zisă corectă nu sunt suficiente niciodată.

    Să răspundem cu sinceritate la întrebarea Fiului lui Dumnezeu: „Ce va da un om în schimb pentru sufletul său?”.

    Citirea Bibliei: Numeri 17.16-28 · Matei 11.20-30

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNVAȚĂ MEREU! – Fundația S.E.E.R. România

    „Inima celor pricepuţi caută ştiinţa” (Proverbele 15:14)


    Se spune că uităm peste 80% din ceea ce învățăm la școală și la facultate. Se ridică astfel întrebarea: „Atunci, de ce să ne mai ostenim? Chiar merită educația să investim atât de mult în ea?” Merită! Există nenumărate motive valide pentru învățare, chiar dacă uitarea își va lua și ea tributul. Iată cinci dintre cele mai importante argumente:

    1) Funcția cea mai importantă a procesului de învățare este autodisciplina și controlul pe care le cultivă. Studenții sârguincioși învață să urmeze indicații, să îndeplinească cerințe și să-și canalizeze facultățile mentale spre scopuri constructive. Acestea sunt capacități de care ai nevoie pentru a reuși în viață.

    2) Chiar dacă nu ținem minte toate faptele și conceptele, știi că ele există și știi unde să le găsești. Așa că știi de unde poți extrage informația, atunci când vei avea nevoie de ea, mai târziu…

    3) Faptul că ai învățat mai demult te ajută să înveți mai ușor în prezent. Fiecare exercițiu mental îți facilitează mai multe indicii asociative, de care poți lega idei și concepte viitoare; de asemenea, poți fi transformat prin procesul de învățare.

    4) Creierul tău este ca programarea computerului. În realitate, nu se uită nimic. Informația este încă depozitată în creier și se va reactiva atunci când este stimulată în mod corespunzător.

    5) Ești modelat de influența celor care te învață.

    Biblia spune: „Inima celor pricepuţi caută ştiinţa” (Proverbele 15:14). Poate ți-ai dori să se descopere un proces mai simplu de modelare a minții omenești, care să înlocuiască experiența anevoioasă și dureroasă a educației. Dar până se va inventa „pilula pentru învățare”, va trebui să te mulțumești cu vechea abordare. Așadar, continuă să înveți!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iov 31:1-12; 31:29-40


    În cap. 29, Iov desfăşurase pe larg binele pe carel făcea; aici expune în amănunt răul pe care nul făcea: sa ferit şi de imoralitate (v. 112), şi de nedreptate (v. 1315), şi de egoism (v. 1523) şi de idolatrie (v. 2428). Întrun fel sau în altul, el se laudă, uitând că numai Dumnezeu ne dă putere să facem binele şi tot El ne păzeşte şi să nu facem răul.

    Bineînţeles că, dacă ar exista vreun om care să aibă dreptul să se sprijine pe lucrările lui, acela ar fi, mai mult ca sigur, Iov. Pavel a scris aceleaşi lucruri despre sine în Filipeni 3.4. Dar a adăugat: „cele care îmi erau câştig leam socotit pierdere, datorită lui Hristos…„ (Filipeni 3.7). Avantajele sale naturale de bun israelit, dreptatea sa anterioară de fariseu conştiincios, pe toate acestea el le consideră de atunci gunoaie. De altfel, Dumnezeu nu a mai fost nevoit să i le îndepărteze, precum lui Iov; prin har, Pavel pusese deja deoparte tot ce nu era Hristos.

    Să remarcăm numeroasele provocări din text, rămase fără răspuns; ele par să implice toate gândurile bune pe care le avea Iov despre sine şi despre lucrările lui din trecut.

    La încheierea acestei expuneri a tuturor meritelor sale, Iov îşi pune solemn semnătura şi Îl provoacă sfidător pe Dumnezeu săi răspundă (v. 35).

  • 29 Ianuarie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dar cărarea celor drepți este ca lumina strălucitoare, care luminează tot mai mult, până când ziua e deplină.

    Proverbe 4.18


    Vedem cum unii credincioși își încep viața într-un fel nepotrivit, însă, mai apoi, după ce învață să se judece sub mâna lui Dumnezeu, își sfârșesc alergarea bine și, uneori, într-un mod chiar strălucit. Așa au stat lucrurile cu Iacov, ale cărui zile au fost „puține și rele” (Geneza 47.9), însă a cărui viață s-a încheiat cu o viziune deplină a gloriei. Mai frecvent însă vedem credincioși care încep bine și sfârșesc rău. Aceasta este istoria lui Lot, care, neavând credința lui Avraam, a mers totuși pe același drum cu el. Viața lui a slăbit tot mai mult din punct de vedere moral, din cauza dragostei lui față de bunurile pământești, și s-a încheiat într-un fel rușinos (Geneza 19).

    Așa au stat lucrurile și cu Ghedeon, care la început a fost smerit și a avut curajul să-și curețe casa de dumnezeii străini, apoi l-a condus pe Israel la biruință împotriva lui Madian, însă la sfârșitul vieții a făcut ca întreaga sa casă și întreg poporul să păcătuiască prin intermediul unui efod ce devenise o cursă pentru ei (Judecători 6–8).

    Între aceste două căi o vedem pe cea de mijloc, a credinciosului care, de la început și până la sfârșit, umblă fără să eșueze în duhul de sfințenie personală. Pe o astfel de cale a mers Avraam. Rareori practica sa a contrazis credința sa, iar el și-a judecat umblarea atunci când ea a dus la întreruperea comuniunii sale cu Dumnezeu.

    Așa a fost, însă în mod perfect, și calea Slujitorului perfect, Hristos. Nu găsim acolo nicio imperfecțiune, ci doar încredere absolută, ascultare completă, dependență perfectă, dreptate practică ireproșabilă, sfințenie divină pură într-un Om, credință nezdruncinată, dragoste necuprinsă, nădejde neabătută. Când privim la o astfel de cale, nu putem face altceva decât să ne închinăm. Însă putem de asemenea să-L urmăm, iar El ne dă puterea pentru aceasta. Între noi și El va fi întotdeauna diferența dintre imperfect și perfect, dintre finit și infinit. Iar câtă vreme ochii noștri vor fi ațintiți asupra Lui, vom găsi secretul unei umblări care să-L glorifice până la sfârșit.

    H. L. Rossier

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cerurile spun slava lui Dumnezeu și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui. O zi istorisește alteia acest lucru, o noapte îl face cunoscut altei nopți, fără grai, fără cuvinte; totuși glasul lor este auzit.

    Psalmul 19.1-3



    Pe acestea le-a pictat fiul meu

    Proprietarul unei vile impunătoare a primit în vizită o rudă mai îndepărtată, care acum îl vizita pentru prima oară. Dar acesta înjura întruna. La întrebarea proprietarului dacă nu se teme că Îl supăra pe Dumnezeu cu astfel de vorbe, vizitatorul a răspuns că nu, pentru că nu L-a văzut niciodată pe Dumnezeu.

    A doua zi dimineața, cei doi bărbați se uitau la câteva tablouri. „Pe acestea le-a pictat fiul meu”, a spus proprietarul. Vizitatorul era încântat. Dar acesta era doar începutul. În cursul zilei, cei doi au avut ocazia să admire și alte lucrări pe care fiul le făcuse în diferite locuri – în grădină, în interiorul casei și chiar în oraș.

    Vizitatorul întreba de fiecare dată: „Cine a făcut aceasta?”, și mereu primea răspunsul: „Fiul meu!”. La final, vizitatorul a exclamat: „Ce fericit ești să ai un astfel de fiu!”. — „Dar cum poți să spui așa ceva?”, a întrebat proprietarul, „doar nu l-ai văzut niciodată!” — „Dar văd ceea ce a făcut el.” — „Atunci du-te la fereastră și uită-te la ce a făcut Dumnezeu. Nici pe El nu L-ai văzut niciodată, dar poți să admiri lucrările Lui!”

    Noi nu L-am văzut pe Dumnezeu, dar putem să vedem în fiecare zi creația Lui și să recunoaștem în aceasta existența și măreția Sa. Fiecare dintre noi este chemat să creadă că Dumnezeu, Creatorul Atotputernic, este și un Dumnezeu Mântuitor măreț, care L-a dat pe Fiul Său Isus Hristos, ca să ne conducă la El.

    Citirea Bibliei: Numeri 16.25-17.15 · Matei 11.10-19

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    AI VREUN PLAN PENTRU VIAȚA TA? – Fundația S.E.E.R. România

    „Planurile omului harnic nu duc decât la belşug” (Proverbele 21:5)


    Fără un plan pentru viața ta, ea te va lua prin surprindere. Unii își planifică viața pe zile. Se trezesc, își fac lista cu lucrurile pe care le au de făcut – și trec la treabă. Alții își planifică viața pe o săptămână întreagă. Se uită în calendarul săptămânii, își verifică întâlnirile, își revizuiesc țelurile și apoi se pun pe treabă.

    Expertul în leadership John Maxwell scria: „La începutul fiecărei luni, stau o jumătate de zi și îmi stabilesc agenda pentru următoarele 40 de zile. Pentru mine, patruzeci de zile funcționează mai bine decât treizeci. În felul acesta, am parte de o introducere în luna următoare și nu sunt surprins. Încep prin a-mi revizui programul de călătorii și activitățile planificate cu familia. Apoi revizuiesc proiectele, lecțiile și alte obiective pe care doresc să le îndeplinesc în timpul acelor cinci sau șase săptămâni. După aceea, încep să aloc zile și perioade pentru solitudine, citit, scris, muncit, întâlniri cu oamenii etc. Mi-am pus în orar și activități recreative, cum ar fi să văd o expoziție, să urmăresc o partidă, un meci – sau să joc golf. De asemenea aloc timp și pentru lucrurile neprevăzute. Iar când termin, voi putea să spun aproape tot ce voi face, pe ore, în săptămânile care vor urma. Acesta este unul din motivele pentru care am reușit să realizez atâtea.”

    Poate gândul de a-ți planifica programul pentru următoarele 40 de zile te copleșește, dar începe măcar prin a-ți planifica ziua. Apoi fă-ți planuri pe o săptămână, pe două săptămâni… apoi pe o lună, pe un an etc. Și dacă Îl consulți mereu pe Dumnezeu, „El îţi va netezi cărările.” (Proverbele 3:6).


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iov 30:1-31


    Câtă deosebire între acest capitol şi cel precedent! Copleşit de onoruri, bucurânduse de o popularitate măgulitoare, Iov se trezeşte, de pe o zi pe alta, obiect al dispreţului şi al bătăii de joc. Lumea este ipocrită şi trădătoare. Cei credincioşi care au crezut căşi pot pune nădejdea în ea, fie şi pentru un moment, au ajuns, mai devreme sau mai târziu, la această dureroasă concluzie. Inima omului găseşte plăcere în nenorocirea altora. Nu se bucurau oamenii cu răutate de înjosirea Domnului Isus? (comp. v. 9 cu Psalmul 69.12).

    Binecuvântările pământeşti ale lui Iov putuseră să se ofilească, însă cele ale creştinului sunt „binecuvântări spirituale în locurile cereşti, în Hristos” (Efeseni 1.3), şi pe acestea nici Satan, nici lumea, nici chiar moartea nu le pot răpi vreodată. Iov, cel care gândea că evlavia sa îi dădea dreptul la prosperitate, merge acum până acolo încât se plânge de Dumnezeu. Suntem noi siguri că nu vom face niciodată aşa ceva? Şi încă pentru motive mai mărunte!

    „Strig către Tine şi numi răspunzi” (v. 20) sunt şi cuvintele Psalmului 22.2. Dar ce contrast între amărăciunea lui Iov, cel care Îl învinuieşte pe Dumnezeu de sentimente de ură şi de cruzime (v. 21), şi supunerea desăvârşită a Domnului Isus, care nu Şia părăsit nici măcar o clipă încrederea în Dumnezeul Său.

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne