Categorie: Romanian devotionals

  • 26 Iulie 2022


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Toți greșim deseori. Dacă cineva nu greșește în cuvânt, este un om desăvârșit.

    Iacov 3.2


    Cât de obișnuite sunt greșelile în cuvânt! Într-adevăr, toți greșim deseori, însă, în ce privește vorbirea noastră, greșim foarte des. Acest lucru este atât de adevărat, încât ni se spune că cel care nu greșește în vorbire este în stare să se controleze în toate lucrurile. Dacă ne gândim la noi înșine sau la cei din jurul nostru, ne întrebăm pe bună dreptate unde poate fi găsit un astfel de om desăvârșit, care să-și țină ființa într-un control perfect. E clar că nu există un astfel de om. Acest lucru însă ne învață că trebuie să fim zăbavnici în a lua poziția de învățători, fiindcă este clar că cel care aspiră să-i învețe pe alții trebuie mai întâi să se învețe pe sine.

    Iacov vorbește foarte clar despre limbă și folosește două imagini foarte expresive: zăbala, folosită pentru strunirea calului, și cârma, folosită pentru dirijarea corabiei.

    Zăbala este mică în comparație cu calul, însă cu ajutorul ei omul poate avea un complet control asupra animalului. Corăbiile sunt mari și sunt mânate de vânturi puternice, sau, în zilele noastre, de motoare puternice, însă ele sunt dirijate prin intermediul unei cârme foarte mici, comparativ cu măsura corabiei.

    Tot așa, limba este un mădular mic, însă realizează lucruri foarte mari, fie bune, fie rele. Din nefericire, descrierea ei ca fiind „un foc, o lume de nelegiuiri” este în întregime adevărată! Deși mică, ea se laudă cu lucruri mari. Este ca o scânteie, care, deși minusculă, poate cauza un incendiu devastator.

    F. B. Hole

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Zilele mele aleargă mai iuți decât un alergător: fug, nu văd binele, trec ca și corăbiile de trestie, ca vulturul care se repede asupra prăzii.

    Iov 9.25,26


    Încotro așa grăbiți?

    O bunicuță care nu ieșise niciodată din satul ei natal, foarte retras de altfel, a fost luată într-o zi cu mașina și dusă pe o autostradă cu trafic intens. Mașinile treceau cu viteză mare și aproape nu puteai să recunoști oamenii din ele. Femeii bătrâne i se părea totul aproape fantomatic și a spus gânditoare: „Unde vor să ajungă toți oamenii, de se grăbesc așa?”.

    Încotro merg atât de grăbiți oamenii? Vor ajunge toți la ținta dorită? Timpul trece la fel de repede cum se grăbesc oamenii. Pe stradă, în fabrică, acasă, peste tot domină același gând: tot mai repede! Orele și zilele trec precum fulgerul. Cu siguranță, ai fost acaparat și tu de graba timpului nostru. Vrei să te oprești o clipă? Încotro mergi așa de grăbit? Ia-ți timp să cugeți la sufletul tău nemuritor; la Dumnezeu care ți l-a dat; la veșnicia care te așteaptă; la păcatele tale și la sângele lui Isus Hristos care le poate șterge.

    Vezi cum în zbor se duce timpul!

    Așa-au trecut chiar mii de ani

    Și noi vom trece toți ca gândul,

    Făr’ să lăsăm urmă măcar.

    Aceste rânduri au fost scrise de un poet rus căruia Lenin i-a cerut să compună niște versuri care să nu conțină Numele lui Dumnezeu, dar în care să se simtă prezența Duhului Sfânt.

    Citirea Bibliei: Iov 4.1-21 · Fapte 6.1-15

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FII UN SUSȚINĂTOR! (1) – Fundația S.E.E.R. România

    „Îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi” (Evrei 3:13)


    Cuvântul grecesc pentru „a îndemna” este parakalew. El provine din două cuvinte: unul care înseamnă „de-a lungul”, și altul care înseamnă „a chema.” Acesta este rădăcina cuvântului grecesc paraclet – numele pe care Isus Hristos îl dă Duhului Sfânt. Adevărata lucrare a Duhului Sfânt este aceea de a ne îndemna și de a ne încuraja în umblarea noastră cu Dumnezeu. Ca atare, niciodată nu te asemeni mai mult cu Duhul Sfânt și nu ești mai conectat la lucrarea Sa, ca atunci când îi îndemni și îi încurajezi pe ceilalți. Un susținător poate transforma un învins într-un învingător, pe cel leneș într-un om muncitor, și pe un pesimist într-un optimist… El îi inspiră pe alții dându-le un suflu nou, mult curaj și nădejde. Lucrarea încurajatorului este afirmarea și aprecierea.

    Este important să nu uiți deosebirea dintre apreciere și afirmare. Noi apreciem ce face o persoană, dar afirmăm ceea ce este o persoană. Aprecierea vine și pleacă pentru că de obicei se referă la realizările omului, însă afirmarea ajunge direct la inima unei persoane – pentru că este țintită spre valoarea intrinsecă a acelei persoane. Susținătorul are abilitatea de a te face să ai o părere bună despre tine. El te ridică, te inspiră, te motivează, și te face să te simți mai bine prin simplul fapt că se află în preajma ta. Biblia spune că Barnaba era un asemenea susținător. „Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, şi au trimis pe Barnaba până la Antiohia. Când a ajuns el şi a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi i-a îndemnat pe toţi să rămână cu inimă hotărâtă alipiţi de Domnul.” (Faptele Apostolilor 11:22-23). Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi, este acesta: Fii un susținător!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ioan 9:35-41; 10:1-6


    Spre binele lui este dat afară de farisei orbul vindecat, pentru că acolo Îl întâlneşte pe Acela care fusese respins înaintea lui şi care de asemenea a fost scos din templu, la sfârşitul capitolului precedent. Acum acest om va putea face un mare pas înaintând în adevăr şi cunoscând nu numai puterea lui Isus, ci şi Persoana Sa: Acela pe care Îl distinsese ca profet (v. 17) este „Fiul lui Dumnezeu” (v. 3537). Mulţi se mulţumesc să se ştie salvaţi, însă rămân ignoranţi cu privire la Salvatorul ~ aceasta poate pentru că sunt încă reţinuţi în sisteme religioase, neavând făcută experienţa prezenţei Domnului acolo unde El a promis-o (Matei 18.20). Pretinzând că văd bine, aceşti farisei se lasă orbiţi de ura şi de orgoliul lor religios. În capitolul 8, ei respinseseră Cuvântul Domnului; în capitolul 9, ei nu vor lucrarea Lui. Dar El nu are nimic dea face cu ei. Îşi cheamă oile pe nume, le scoate afară şi merge înaintea lor. Totuşi, nar putea oare oile să se înşele, urmând un străin care să le ducă în rătăcire? Nicidecum! Ele au un mijloc sigur de recunoaştere a Aceluia căruia Îi aparţin: glasul Său bine cunoscut. Este el familiar fiecăruia dintre cititorii noştri?

  • 25 Iulie 2022


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și a fost așa: când s-a întărit împărăția lui Roboam, și el a ajuns puternic, a părăsit legea Domnului, și tot Israelul odată cu el.

    2 Cronici 12.1


    Lecții din viața lui Roboam (3) – Păzirea Cuvântului lui Dumnezeu

    Iov a pus următoarele două întrebări: „De unde vine deci înțelepciunea? Și unde este locul priceperii?”. Psalmistul, de asemenea, a întrebat: „De unde îmi va veni ajutorul?” (Iov 28.20; Psalmul 121.1). Se pare că Roboam nu s-a gândit că răspunsul la aceste întrebări se găsea în Domnul. Probabil, el s-a gândit că puterea sa și întărirea împărăției sale se datorau lui însuși și înțelepciunii sale și, poate, unui mic ajutor din partea celor din jurul său. Rezultatul a fost că el a părăsit legea Domnului și, de vreme ce el era împăratul, tot Israelul l-a urmat pe această cale.

    Este nu numai trist, ci și foarte grav să vedem credincioși care părăsesc Cuvântul lui Dumnezeu sau parte din el. Așa ceva înseamnă același lucru cu a-L părăsi pe Dumnezeu. „Voi M-ați părăsit” (2 Cronici 12.5). Din cauza aceasta, „Șișac, împăratul Egiptului, s-a suit împotriva Ierusalimului și a luat vistieriile casei Domnului și vistieriile casei împăratului: a luat tot” (versetul 9). Nu numai că au pierdut toate vistieriile, dar au ajuns și robi ai lui Șișac (versetul 8). Acesta era felul în care ei trebuiau să învețe diferența dintre a-I sluji Domnului și a sluji împărățiilor națiunilor.

    Roboam a pierdut toate bogățiile din cauză că a părăsit legea Domnului. A părăsi Cuvântul lui Dumnezeu, chiar și în parte, înseamnă a ne pierde bogățiile. Fie că este vorba de adevăruri prețioase cu privire la mântuirea sau la poziția noastră binecuvântată în Hristos, fie că este vorba de învățătura cu privire la lucrurile prezente sau viitoare, aceste bogății sunt pierdute. Dacă ne vom întoarce către noi înșine pentru a compensa această pierdere, nu vom face decât să devenim și mai săraci (Apocalipsa 3.17). Singurul mod în care ne putem păzi binecuvântările bogate este să păzim Cuvântul. Domnul a spus cu mare bucurie adunării din Filadelfia: „Ai păzit Cuvântul Meu” (Apocalipsa 3.8). Facă El să-I fim și noi plăcuți în același fel!

    A. Leclerc

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Omul nu este stăpân pe suflarea lui ca s-o poată reține și n-are nicio putere peste ziua morții.

    Eclesiastul 8.8


    Producția supersonicelor în declin

    Pe 24 iulie 2000 s-a încheiat primul contract preliminar de cumpărare a unui Airbus A380, cel mai mare avion civil fabricat în serie. Semnarea contractului a fost elogiată într-un ziar regional din sudul Franței, sediul firmei Airbus fiind în Toulouse. Același ziar scria a doua zi un alt articol triumfal despre „campionul” ceva mai bătrân, Concorde, și încheia cu mândrie: „Concorde va zbura și în anul 2020”.

    Dar, în seara zilei de 25 iulie 2000, la decolarea de pe aeroportul Paris s-a întâmplat tragicul accident care a făcut 113 victime și care a fost începutul sfârșitului avionului Concorde…

    Între timp, cererea de avioane A380 a scăzut și ea, iar Airbus a anunțat că avea să oprească în anul 2021 producția lui. Airbus A380, Concorde sau chiar și naveta spațială americană Columbia au demonstrat într-un mod impresionant progresele tehnicii. Lumea ia cunoștință cu mândrie de astfel de succese mărețe. Dacă mai târziu însă, din cauza unor eșecuri tehnice sau umane, se ajunge la declin, atunci suntem cuprinși de un sentiment de adâncă nesiguranță și simțim o neputință înfricoșătoare.

    Și Eclesiastul vorbește în versetul de astăzi despre lucruri pe care nu le putem opri, despre evenimente în fața cărora suntem neputincioși. El ne arată neputința omului de a controla hotarele vieții sale. De aceea, omul trebuie să se îndrepte spre Dumnezeu și să se încreadă în mâna Lui!

    Citirea Bibliei: Iov 3.1-26 · Fapte 5.33-42

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CE FACE DUMNEZEU CU EGOCENTRISMUL NOSTRU? – Fundația S.E.E.R. România

    „Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.” (Galateni 5:24)


    Se estimează că un om obișnuit rostește aproximativ 9 milioane de cuvinte pe an, și mai bine de jumătate dintre acestea sunt „eu, mie, al meu, pe mine”! Dar a-L urma pe Hristos înseamnă a muri față de sine, iar eul nostru nu renunță fără luptă. De aceea, apostolul Pavel a scris: „Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.” Interesul propriu nu se retrage pur și simplu și moare, el trebuie ucis. Vorbim aici despre o luptă zilnică, pentru că noi avem tendința să ne agățăm zdravăn, cu aviditate de propriile noastre interese. Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi: „oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să vă fie rob” (Matei 20:27). În acele vremuri, robul era considerat cel mai de jos dintre slujitorii unei case. Asta înseamnă că ai fost chemat să-ți sacrifici propriile interese, pentru a-i sluji pe ceilalți. Și dacă trebuie, Dumnezeu îți va lăsa un semn ca să-ți aduci aminte ce a trebuit să facă pentru a ajunge la acele domenii în care ai fost încăpățânat și egoist.

    De exemplu, după întâlnirea sa cu Dumnezeu, patriarhul Iacov s-a ales cu un șchiopătat care i-a adus aminte mereu să fie supus și dependent față de Dumnezeu. Iar marele apostol Pavel scria: „ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască şi să mă împiedice să mă îngâmf” (2 Corinteni 12:7). Care este țepușul tău? Un obicei cu care te lupți? O teamă care te urmărește? O relație dificilă? Un deficit financiar? O suferință fizică? Te-ntrebi: de ce Dumnezeu nu-l înlătură, pur și simplu? Pentru că Dumnezeu consideră că orice te face să depinzi mai mult de El, și mai puțin de tine însuți, este un plus și nu un minus!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ioan 9:17-34


    Orbul vindecat constituie pentru farisei un martor supărător al puterii lui Isus. Ei caută deci să smulgă întâi de la el sau de la părinţii lui un cuvânt care să le permită să conteste această minune; iar când le este imposibil să o mai nege, încearcă să-L denigreze pe Cel care a înfăptuit-o şi să arunce dispreţ asupra Lui (cap. 8.49). „Noi ştim că Omul acesta este păcătos” (v. 24), afirmă ei, deşi, cu puţin înainte, Domnul le pusese întrebarea: „Cine dintre voi Mă dovedeşte de păcat?” (cap. 8.46).

    Este o mare diferenţă între orbul vindecat şi părinţii lui. Aceştia ţineau mai puţin la adevăr decât la poziţia lor religioasă. A-L recunoaşte pe Isus ca fiind Hristosul şi a avea parte de aceeaşi respingere ca şi El este mai mult decât pot ei suporta. Se tem de ruşine şi de dispreţ şi cât de mulţi le seamănă astăzi! Fiul lor, din contră, nu se jenează de părerile semenilor. De aceea, fariseii nu ajung să-i clatine umila lui încredere în Cel care l-a vindecat. El trecuse din întuneric la lumină; aceasta nu era pentru el o teorie sau o doctrină; era un fapt, o certitudine. „Eu una ştiu ~ spune el simplu ~ că, fiind orb, acum văd” (v. 25). Putem spune şi noi împreună cu el aceste cuvinte?

  • 24 Iulie 2022


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dacă vorbește cineva, să fie ca și cuvinte ale lui Dumnezeu; dacă slujește cineva, să fie ca din puterea pe care o dă Dumnezeu, pentru ca în toate să fie glorificat Dumnezeu prin Isus Hristos, ale Căruia sunt gloria și puterea, în vecii vecilor! Amin.

    1 Petru 4.11


    Doxologiile din Noul Testament (12) – Cuvintele lui Dumnezeu

    Această doxologie apare în legătură cu subiectul slujirii în adunare, într-una dintre cele câteva ocazii când Petru vorbește despre chestiuni practice cu privire la adunare. Apostolul Pavel este cel care ne oferă cele mai multe îndrumări în privința acestui subiect, așa cum putem vedea în 1 Corinteni 12–14. În timp ce unele grupări creștine au abuzat de aceste capitole, altele au căzut în cealaltă extremă și le-au eliminat din bibliile lor, înlocuindu-le cu un sistem clerical, în care un singur om face întreaga slujire. Trebuie să ne ferim de ambele extreme.

    Deși afirmația lui Petru aici asupra acestui subiect este scurtă și lipsită de detalii, în contrast cu îndrumările lui Pavel, ea nu este nicidecum mai puțin clară – de fapt este cum nu se poate mai clară. Aici nu este vorba de a pretinde posesiunea unor daruri miraculoase, însă, lucru foarte important, întregul sistem clerical este și el dat la o parte, în egală măsură. Când creștinii de la început se adunau, regula era: „dacă vorbește cineva …”, aceasta însemnând că era libertate pentru toți frații, cu condiția ca vorbirea să fie precum „cuvinte ale lui Dumnezeu”. Aceasta înseamnă că cei care vorbesc trebuie să fie conștienți că sunt gura lui Dumnezeu, ceea ce constituie un gând deosebit de solemn: „Păzește-ți piciorul când mergi în casa lui Dumnezeu și apropie-te mai bine să asculți decât să aduci jertfa nebunilor; pentru că ei nu știu că fac rău. Nu te pripi cu gura ta și să nu ți se grăbească inima să rostească ceva înaintea lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este în ceruri și tu pe pământ; pentru aceasta, cuvintele tale să fie cumpătate!” (Eclesiastul 5.1,2). Lucrul principal este încrederea în Dumnezeu, în călăuzirea Duhului Sfânt și în puterea pe care El o oferă. Domnul să facă să ne bazăm pe El pentru închinare și pentru slujire, „pentru ca în toate să fie glorificat Dumnezeu prin Isus Hristos, ale Căruia sunt gloria și puterea, în vecii vecilor! Amin”.

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Vă las pacea, vă dau pacea Mea.

    Ioan 14.27


    Pacea Sa

    Domnul Isus le-a spus ucenicilor că le lasă pacea și S-a referit la pacea cu Dumnezeu, pe care El a făcut-o prin sângele Său care a curs la cruce. Domnul Isus dăruiește pacea pentru conștiință oricui vine la El cu pocăință și credință (Coloseni 1.20).

    Domnul însă a spus că le dă pacea Sa, adică propria Lui pace pe care o avea în inima Sa în părtășia cu Dumnezeu, când a mers prin această lume rea și dușmănoasă și a fost „ispitit în toate” (Evrei 4.15). Nimic nu a putut tulbura pacea și liniștea Lui în părtășia cu Dumnezeu. El vrea să ne dea această pace pentru inima noastră în toate împrejurările vieții noastre.

    Ce har deosebit că, prin El, nu doar conștiința ajunge la liniște, ci și inima noastră! Să nu uităm niciodată să-I mulțumim pentru dragostea Lui cu care ne-a iubit și prin care Și-a dat viața pentru a ispăși păcatul! Pacea care a adus conștiințele noastre la liniște este de neclintit, la fel și lucrarea Lui de la Golgota. Să credem că El va lucra totul spre binele nostru, pentru ca inimile noastre să savureze pacea Lui adâncă în toate împrejurările vieții! Simțim această pace numai dacă trăim în părtășie strânsă cu Dumnezeu. Domnul Isus a putut să spună întotdeauna: „Da, Tată”, și așa trebuie să fie și la noi. Oricât de greu ne vine să spunem Da căilor lui Dumnezeu, aceasta trebuie să fie ținta spre care să ne fie îndreptate gândurile și simțămintele noastre. Atunci El ne dă pacea Lui.

    Citirea Bibliei: Iov 2.1-13 · Fapte 5.25-32

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    STRĂDUIEȘTE-TE SĂ AI PĂRTĂȘIE CU DUMNEZEU! – Fundația S.E.E.R. România

    „Să-L cunosc pe El… şi părtăşia suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui…” (Filipeni 3:10)


    Să știi lucruri despre Dumnezeu este una, dar să-L cunoști în mod personal este cu totul altceva. Oprește-te o clipă, astăzi, și analizează-ți viața. Nu cumva umblarea ta cu Dumnezeu a devenit o înaintare lentă? Poți avea rezervorul mașinii mereu plin numai dacă faci vizite regulate la pompa de benzină; și asta mai presupune și să fii atent la indicatorul de combustibil. Iată deci că umplerea rezervorului nu se produce din senin: este nevoie de vigilență, angajament și acțiune. Firea pământească se va împotrivi în fiecare clipă și împrejurările potrivnice vor veni adesea să te descurajeze. Chiar și cei apropiați pot înțelege greșit noile tale priorități spirituale. Dacă ar fi ceva ușor, oricine ar face-o. Premiul este oferit acelora care pot spune, asemenea lui Pavel: „Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.” (Filipeni 3:10-11). În Biblie citim că: „Omul şi nevasta lui erau amândoi goi şi nu le era ruşine” (Geneza 2:25). Asta înseamnă apropiere și intimitate fizică! Însă apropierea supremă nu este între un bărbat și o femeie, ci este între om și Dumnezeu! Este acea părtășie profundă cu El, iar apostolul Pavel nu doar s-a rugat pentru ea, ci a și practicat-o toată viața. Nimic nu era mai important pentru el. Ce poți spune despre tine? Cânți laude lui Dumnezeu, la biserică, având mintea în altă parte? Ai devenit atât de critic în preajma altora, încât vorbești ca un necredincios? Ai lăsat ca obiceiurile păcătoase să-ți fure încrederea în Dumnezeu? (vezi 1 Ioan 3:21-22). Nu?! Slavă Domnului! Dar dacă unele dintre ele sau toate acestea sunt adevărate, trebuie să faci ceva în acest sens, astăzi! Așa că, începând de astăzi, străduiește-te să ai o relație tot mai profundă cu Dumnezeu!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ioan 9:1-


    Evanghelia lui Ioan este cea a întâlnirilor personale cu Domnul: Nicodim, samariteanca, paraliticul de la Betesda, … bărbaţi şi femei cu diferite poziţii sociale au de-a face cu Isus în mod individual. A avut fiecare dintre noi o astfel de întrevedere particulară cu Isus?

    Acest orb din naştere ilustrează starea noastră naturală. Păcatul ne-a făcut incapabili să vedem lumina lui Dumnezeu. Vederea noastră morală şi spirituală este întunecată încă de la naştere. Dumnezeu trebuie să ne deschidă ochii asupra stării noastre, asupra cerinţelor sfinţeniei Sale, asupra lumii. Nu ca urmare a vreunui păcat deosebit de grav i-a pedepsit Dumnezeu pe acest om şi pe părinţii lui, ci această infirmitate va fi un prilej pentru Isus să facă să strălucească harul Său. Tina pe care o face este o imagine a umanităţii Sale prezentate omului. Pentru a putea vedea însă, tina trebuie să fie spălată: Cuvântul (apa) i-L revelează pe Hristos ca fiind Trimisul lui Dumnezeu (Siloam înseamnă Trimis). Orbul s-a dus crezând şi s-a întors văzând (v. 7). Este apoi vorba de mărturia sa. Vecinii, cei care-l cunosc, se miră: Este oare cu putinţă să fie el? O întoarcere la Dumnezeu nu poate trece neobservată. A noastră ne-a produs ea în viaţă o schimbare văzută de toţi?

  • 23 Iulie 2022


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Acesta este preaiubitul meu, da, acesta este prietenul meu.

    Cântarea Cântărilor 5.16


    Preaiubitul, descris de către Mireasă (2)

    Pântecele Lui este asemănat cu fildeșul strălucitor, acoperit cu safire. Albul și finețea fildeșului arată perfecțiunea lui Hristos, Cel fără cusur și fără pată, iar safirele arată scumpătatea Lui. Petru prezintă aceste două caractere ale lui Hristos atunci când vorbește despre El ca fiind „fără cusur și fără pată”, iar în altă parte spune: „Iată, pun în Sion o piatră de unghi, aleasă, prețioasă; și cine crede în El nicidecum nu va fi dat de rușine” (1 Petru 1.19; 2.7).

    Picioarele Lui sunt ca niște stâlpi de marmură, așezați pe postamente de aur fin. Aceasta vorbește despre stabilitatea și despre tăria hotărârii care L-au caracterizat întotdeauna pe Domnul Isus. Postamentele de aur fin arată că toată stabilitatea și tăria Lui își au temelia în dreptatea divină.

    Înfățișarea Lui, întregul Său aspect, este asemănată cu Libanul, o imagine care ne vorbește despre excelența și despre demnitatea lui Hristos.

    Cerul gurii Lui este plin de dulceață. În contextul imaginilor din cântare, sărutul este cel pus în legătură cu gura, mai degrabă decât cuvintele. Această afirmație din descrierea făcută de mireasă ne prezintă deci dulceața dragostei lui Hristos.

    Ființa Lui este plină de farmec. În Hristos avem Obiectul perfect – pe Acela care este plin de farmec. Inima deci se poate odihni în El pe deplin satisfăcută. În imaginea folosită în Daniel, capul era de aur, însă degetele picioarelor erau parte de fier și parte de lut. Aici, capul Mirelui este asemănat cu aurul curat, iar picioarele, cu niște stâlpi de marmură așezați pe temelii de aur curat. În Cel Preaiubit nu există niciun regres. Întreaga Sa înfățișare este maiestuoasă. Toată Ființa Lui este plină de farmec!

    La încheierea descrierii, mireasa poate adăuga: „Acesta este preaiubitul meu, da, acesta este prietenul meu!”. La fel, fiecare răscumpărat poate spune despre Hristos: «El este Preaiubitul meu, este Prietenul meu»!

    H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Nu este decât un pas între mine și moarte.

    1 Samuel 20.3


    Numai două minute!

    Întârziase numai două minute! Și, pentru cele două minute de întârziere, nu i-a fost permis să intre în avion. Au fost doar două minute care au decis între viață și moarte!

    Avionul trebuia să zboare din Etiopia spre Kenya și la bord erau 157 de persoane. Lui nu i s-a permis să intre în avion, deși avea rezervat locul 2L la clasa Business. Venise prea târziu, iar personalul a fost de neînduplecat.

    Grecul Antonis Mavropoulos era încă furios când, după trei ore de așteptare, a putut ocupa loc într-un alt avion spre Nairobi. Imediat după aceea a venit un agent de securitate și i-a spus să înceteze să protesteze și, în schimb, să-I mulțumească lui Dumnezeu. Atunci Mavropoulos a aflat că avionul pe care îl pierduse se prăbușise la șase minute după decolare. Toți pasagerii muriseră, el fiind deci singurul supraviețuitor.

    Și noi am fost păziți de multe ori și ni s-a dat din nou viața, în dar. Poate doar mai târziu am realizat acest lucru. Dumnezeu ne-a dăruit încă o dată harul Său și totodată timp să venim la El. Dumnezeu ne-a dat timp și ca să-I mulțumim pentru ocrotirea, pentru bunătatea, pentru credincioșia Sa și pentru ajutorul Său, fără de care am fi fost pierduți. „O, de L-ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui!” (Psalmul 107.8).

    Citirea Bibliei: Iov 1.13-22 · Fapte 5.12-24

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ELIBEREAZĂ-TE DE DATORII! – Fundația S.E.E.R. România

    „Cel ce ia cu împrumut este robul celui ce-i dă cu împrumut.” (Proverbele 22:7)


    Pentru a te elibera de povara datoriilor, trebuie să faci câteva lucruri:

    1) Stabilește-ți scopuri financiare în scris! Hotărăște-te ce este cu adevărat important – cât vei economisi, cât vei cheltui, și cărei cheltuieli (investiții) îi poți face față fără să-ți pui în pericol viitorul. Unul dintre motivele pentru care nu ne atingem scopurile este că nu ne stabilim vreunul. Trebuie să știi încotro mergi și cum poți ajunge acolo.

    2) Începe cu pași mărunți! Ocupă-te de fiecare factură pe rând. E uimitor să vezi câte poți realiza când ești serios și te ții de un plan. Biblia ne asigură că „la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (vezi Galateni 6:9).

    3) Nu mai tânji după lucruri pe care nu le poți plăti! Dacă te întinzi mai mult decât îți este plapuma, vei avea dobânzi tot mai mari și îți vei îngreuna viața. Folosește cărți de credit numai dacă ești destul de disciplinat ca să nu depășești pragul. Poate intențiile tale sunt bune, dar circumstanțele neprevăzute te pot face să cari după tine sume neplătite de la o lună la alta. Și dacă domeniul cheltuielilor ți-a scăpat de sub control, te rog să faci cea mai avantajoasă „operație” – taie-ți cărțile de credit!

    4) Dăruiește mai mult lui Dumnezeu! Poate lucrul acesta sună a nebunie și pare a fi împotriva gândirii logice, când ai datorii… dar Domnul Isus a promis că „vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.” (Luca 6:38).

    5) Așteaptă-te la dezaprobare. Când începi să practici disciplina spirituală, probabil unii vor fi nemulțumiți, mai ales dacă îi afectează în mod personal. Dar dacă în viața ta vei face doar lucrurile pe care lumea le aplaudă, nu vei avea realizări prea mari. Așa că, începând de astăzi, Dumnezeu dorește să scapi de datorii – și (conform Ioan 8:36) să fii liber!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ioan 8:37-59


    În capitolul 5.45, Domnul le arătase iudeilor inconsecvenţa lor: în timp ce făceau apel la Moise, înseşi scrierile acestuia îi acuzau. Aici ei îşi reclamă calitatea de fii ai lui Avraam, în timp ce lucrările lor erau cele ale diavolului, care este mincinos şi ucigaş de la început. Auzim uneori spunânduse: aşa tată, aşa fiu (comp. cu Ezechiel 16.44), şi Domnul confirmă că după faptele noastre se poate vedea ai cui copii suntem (comp. cu 1 Ioan 3.7-10). Pe pământ există doar două mari familii: cea a lui Dumnezeu şi cea a diavolului. Fiecare trebuie să ştie căreia dintre acestea îi aparţine. Faptul de a fi copii din părinţi creştini nu conferă mai multe drepturi înaintea lui Dumnezeu decât le dădea acestor iudei orgolioşi titlul lor de descendenţi ai lui Avraam; dimpotrivă, atrage o responsabilitate mai mare.

    „Ai demon”, repetă aceşti mizerabili (v. 48 şi 52; comp. cu cap. 7.20 şi 10.20). Din nou admirăm răbdarea Domnului Isus: în faţa acestor insulte, El lasă Tatălui grija răzbunării gloriei Sale. Şi prin aceasta, El este măreţul nostru Model. Singura noastră preocupare trebuie să fie aceea de a-L cunoaşte pe Dumnezeu şi de a păzi Cuvântul Său (v. 55). „Eu sunt” declară Isus în versetul 58. Nu numai „eram înainte de Avraam”, ci „Eu sunt veşnic” (comp. cu Exod 3.14)!

  • 22 Iulie 2022


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Preaiubitul meu este alb și rumen, cel dintâi între zece mii.

    Cântarea Cântărilor 5.10


    Preaiubitul, descris de către Mireasă (1)

    Aceste cuvinte nu pot fi aplicate decât lui Hristos. În tot acest pasaj, perfecțiunile Lui sunt prezentate înaintea ochilor noștri. Doar El este „alb și rumen, cel dintâi între zece mii”. Oricum ar fi alții, El este Cel dintâi; și oricât de mulți ar fi alții, El este Cel dintâi între zece mii.

    Măreția Sa divină este simbolizată de capul Lui, care este ca aurul cel mai fin. Buclele Lui se revarsă și sunt negre, vorbind despre vigoarea perfectă. Niciun fir de păr alb, niciun semn al îmbătrânirii sau al regresului nu Îl vor caracteriza vreodată. Toți îmbătrânesc, însă El, niciodată. Anii Lui nu se vor sfârși. Ochii Lui, precum porumbeii, vorbesc despre compasiunea Lui. Expresia „scăldați în lapte” arată puritatea. „Tu ai ochi prea curați ca să privească răul și nu Te poți uita la răutate” (Habacuc 1.13). Cuvintele „frumos așezați” vorbesc despre perfecțiunea privirii Lui, înaintea Căruia totul este gol și descoperit (Evrei 4.13).

    Obrajii Lui vorbesc despre frumusețe și atractivitate. Lumea n-a văzut nicio frumusețe în Hristos și L-a lovit peste obraji. Iuda a pretins că este atras de Hristos, însă doar pentru a-L trăda, sărutându-L pe obraji. Credinciosul însă își poate găsi plăcerea în frumusețea lui Hristos și este atras de El, ca de un strat de miresme.

    Buzele Sale sunt asemănate cu niște crini care picură smirnă curgătoare. Crinul vorbește despre puritate, iar smirna curgătoare, despre har. Buzele lui Hristos sunt pure – nu s-a găsit viclenie în gura Lui. Tot despre El se spune: „Harul este turnat pe buzele Tale” (Psalmul 45.2).

    Mâinile Mirelui sunt asemănate cu niște inele de aur, ferecate cu crisolit. Inelul este emblema autorității (Geneza 41.42; Estera 3.10) și un simbol al dragostei (Luca 15.22). Omul și-a exprimat ura față de Hristos țintuind mâinile Sale de dragoste pe o cruce, însă cel credincios recunoaște cu bucurie că toată puterea a fost dată în mâinile lui Hristos. Iar mâna Sa puternică este mișcată de dragostea Sa infinită.

    H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neînțelegerile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănile fără motiv? Ai cui sunt ochii roșii?

    Proverbe 23.29


    Renunțarea la alcool

    În lumea aceasta este mult necaz și suferă atât adulții, cât și copiii. Odată mă aflam în vizită la o familie. Totul era foarte frumos aranjat. Stăpâna casei povestea: „Familia noastră ar putea fi fericită. De curând am sărbătorit nunta de argint. Venitul este foarte bun, nu ne lipsește nimic. Dar dacă nu ar fi alcoolul…!”. Sărmana femeie fugise de mai multe ori de acasă când soțul ei venea băut. Deseori dormise în mașină. Vecinii o înștiințau când acesta pleca și atunci intra în casă. Odată însă, el a fost acasă când ea a intrat. Atunci, într-o furie necontrolată, soțul a prins-o și a aruncat-o pe scări în jos… „Atunci s-a rupt ceva în mine”, mi-a spus femeia aproape șoptit. „Acum vreau să plec cu fiica mea, nu mai suport.”

    Câți „ochi roșii”, câte vaiete, câte oftări, câte certuri, câte răni sunt în multe case unde domnește alcoolul! Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează și ne spune ce se întâmplă cu cei care se dedau băuturii: „Nu te uita la vin când curge roșu și face mărgăritare în pahar; el alunecă ușor, … inima îți va vorbi lucruri stricate. Vei fi ca un om culcat în mijlocul mării, ca un om culcat pe vârful unul catarg” (Proverbe 23.31-34).

    Cine Îi deschide Domnului Isus ușa inimii nu mai are poftă de alcool.

    Citirea Bibliei: Iov 1.1-12 · Fapte 5.1-11

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    OBICEIUL RĂU POATE FI ZDROBIT PRIN HRISTOS! – Fundația S.E.E.R. România

    „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte” (Filipeni 4:13)


    Obiceiurile încăpățânate au viața lor proprie; de aceea ele continuă să crească. Ai zice că au o minte care gândește în locul tău, o voce care îți vorbește și o putere care continuă să te cucerească.

    Ce ar trebui să faci? Să te rogi și să proclami Cuvântul lui Dumnezeu peste obiceiul tău rău, pentru că Dumnezeu a spus: „Eu veghez asupra Cuvântului Meu, ca să-l împlinesc.” (Ieremia 1:12). Roagă-te: „Doamne, Cuvântul Tău spune că atunci când Te chem, Tu-mi vei răspunde, vei fi cu mine în strâmtorare, mă vei proslăvi și mă vei izbăvi (vezi Psalmul 91:15). Ai promis că prin puterea Duhului Tău cel Sfânt care locuiește în mine, eu pot fi eliberat din cercul vicios al ispitei, păcatului și eșecului (vezi Romani 8:2). Tu ai spus că dacă mă supun Ție, voi căpăta putere să mă împotrivesc diavolului și că el va fugi de la mine (vezi Iacov 4:7). Cuvântul Tău spune că mi-ai dat puterea de a doborî vechile mele întărituri mentale și de a lua în stăpânire orice gând nesupus, orice imaginație și orice pornire (vezi 2 Corinteni 10:5). Tu ai promis că prin citirea și meditarea la Cuvântul Tău în fiecare zi, eu voi deveni părtaș firii Tale dumnezeiești și voi învinge pornirile firii mele pământești (vezi 2 Petru 1:4). Tu ai promis că-mi vei întări gândirea, emoțiile și voința; că valoarea mea se va sprijini numai pe dragostea Ta pentru mine; că vei face nespus mai mult decât aș putea eu cere sau gândi – pentru că Tu lucrezi în mine (vezi Efeseni 3:14-21). Astăzi cer izbăvirea în Numele lui Isus Hristos, de sub puterea acestui obicei dăunător. Amin!”

    Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi este acesta: Poți totul în Hristos, care te întărește!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ioan 8:21-36


    Iudeii Îi declaraseră Domnului că mărturia Lui nu era adevărată (v. 13). La ce bun Îl întreabă acum cine este? (v. 25). El nu poate să le dea alt răspuns decât: „Întocmai ceea ce vă şi spun” (unele ms. ad. „de la început”). Cuvintele Lui sunt expresia perfectă a ceea ce este El (Psalmul 17.3). Este suficient să ne gândim, prin contrast, la diferenţa care este între ceea ce noi spunem şi arătăm altora şi ceea ce suntem în realitate. Tot ceea ce Isus spunea şi făcea era în perfectă armonie cu gândul Tatălui Său. „Eu fac întotdeauna cele plăcute Lui” (v. 29), poate afirma El! Ce Model inegalabil şi pe care totuşi noi trebuie să căutăm să-L imităm!

    Celor care cred în El, Isus le vesteşte o eliberare deplină. Iudeii care sunt acolo protestează: „Nam fost robi nimănui niciodată” (v. 33), uitând printr-un ciudat lapsus, sau mai curând din mândrie, de istoria lor în Egipt, de Babilon şi de prezenta stăpânire romană. Aşa este omul: nu este dispus să admită că este robit de păcat şi-şi închipuie că este liber să facă ce vrea (2 Petru 2.19).

    Să recunoaştem, dragi prieteni, starea cumplită în care am fost găsiţi, dar să reţinem şi adevărata libertate în care Fiul ne-a aşezat, în calitate de copii ai lui Dumnezeu!

  • 21 Iulie 2022


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Eu Mă voi încrede în El.

    Evrei 2.13


    „Eu Mă voi încrede în El” putem spune că a fost motoul vieții lui Isus. Dar credința Lui a fost aur, aur curat și nimic altceva decât aur. Când a fost încercat în cuptor, a ieșit aceeași cantitate care intrase, căci n-a existat zgură. Sfinții, dimpotrivă, sunt curățiți prin cuptor. Nerăbdarea, egoismul sau cârtirea trebuie eliminate, așa cum arată Psalmii 73 și 77. Iov a fost biruit: l-a atins necazul și și-a pierdut inima, măcar că adesea înainte el întărise mâinile slăbite și susținuse prin cuvânt pe cei care cădeau. «Cei mai tari», a spus un scriitor din vechime, «sunt adesea cei care se dovedesc cei mai slabi». Petru doarme în grădină, iar în curtea marelui preot spune minciuni, întărite cu jurământ; însă a fost Unul pe care cuptorul, încălzit de șapte ori, L-a dovedit a fi de o valoare care nu se poate exprima.

    Citiți Luca 22; urmăriți-L în acest capitol măreț; priviți-L pe Isus acolo, în ceasul încercării credinței. Mai întâi El Se află în compania durerii care-L aștepta, apoi în cea a ucenicilor, după aceea în cea a Tatălui, iar la urmă în compania vrăjmașilor Săi. Remarcați cât de perfect este totul! Cât de desăvârșită este această credință, dovedită prin foc a fi neamestecată și cu totul prețioasă! Însă toată viața lui Isus a fost o viață de ascultare și de credință. Într-unul din aspectele ei, ea a fost cu siguranță viața Fiului lui Dumnezeu, cu un „chip de rob”, smerindu-Se până la moarte, măcar că avea „chipul lui Dumnezeu” și fără să considere ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu El; însă într-un alt aspect, ea a fost o viață de credință: „Eu Mă voi încrede în El”. „Am pus întotdeauna pe Domnul înaintea mea; pentru că El este la dreapta mea, nu mă voi clătina.” Iată cuvintele prin care respira sufletul Său. Toată această viață scumpă a credinței a fost trăită prin grija și paza lui Dumnezeu. „Cel care locuiește în locul ascuns al Celui Preaînalt va rămâne la umbra Celui Atotputernic.” Credința Celui care slujea pe pământ era desăvârșită, și la fel a fost și răspunsul Celui care locuia în ceruri (Psalmul 91).

    J. G. Bellett

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Unul din ucenicii Săi … I-a zis: „Este aici un băiețel care are cinci pâini de orz și doi pești; dar ce sunt acestea la atâția?”.

    Ioan 6.8,9


    Să-I slujim Domnului acum!

    Acel băiat a avut tocmai ceea ce era necesar și a fost dispus să dea ceea ce avea. Băiatul L-a văzut și L-a auzit pe Domnul Isus și, când a fost chemat, a venit imediat, iar pâinile și peștii lui au fost de mare folos. Băiatul era mic și a avut doar cinci pâini de orz și doi pești. Dar băiatul I-a dat imediat Domnului puținul pe care îl avea când Acesta i l-a cerut. – Și, în mâinile Domnului, cele cinci pâini de orz și cei doi pești au devenit multe pâini și mulți pești, și oamenii s-au săturat, iar la final a rămas mai mult decât a fost la început.

    Să folosim și noi ocaziile pe care le avem aici pe pământ și pe care nu le vom mai avea în cer! Acolo nu vom mai întâlni pe nimeni obosit care are nevoie de încurajare, pentru că în cer nu va mai obosi nimeni. Acolo nu vom mai avea parte de împotrivire, pentru că acolo nu există împotrivitori ai evangheliei. Dacă nu-I slujim acum Domnului nostru, dacă nu ne așezăm acum la dispoziția Lui, atunci pierdem aceste ocazii! Acum trebuie să răscumpărăm timpul (Coloseni 4.5).

    Să nu așteptăm ocazii mari, ci să facem sârguincioși lucrurile mici „slujind Domnului”! Apoi El ne va încredința și lucruri mai mari, dacă Îi suntem credincioși. În cer Îl vom preamări – dar acolo nu-I vom mai putea sluji în același mod cum o putem face astăzi (Romani 12.11).

    Citirea Bibliei: Daniel 12.1-13 · Fapte 4.32-37

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNVAȚĂ SĂ STAI SINGUR CU DUMNEZEU! – Fundația S.E.E.R. România

    „Numai Moise să se apropie de Domnul… poporul să nu se suie cu el.” (Exodul 24:2)


    Este esențial să stai singur în prezența lui Dumnezeu, dacă vrei să-I auzi clar vocea. Pentru generația de astăzi, împătimită de telefoane mobile și rețele de socializare, bombardată fără întrerupere de mass-media, acest concept poate fi greu de înțeles. Dar dacă nu vei sta singur cu Dumnezeu, nu vei ajunge nicăieri din punct de vedere spiritual.

    Îți dorești să-L urmezi pe Hristos cu toată seriozitatea? Știi ce făcea El? „Se ducea în locuri pustii şi Se ruga” (Luca 5:16) și „S-a suit pe munte să Se roage singur la o parte” (Matei 14:23). Cum crezi că a devenit Iacov înșelătorul „Israel, cel ce luptă cu Dumnezeu?” (vezi Geneza 32:28). Biblia ne spune că „a rămas singur. Atunci, un om (un înger al Domnului) s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor” (Geneza 32:24). Victoriile spirituale cele mai mari se obțin în urma bătăliilor pe care te cheamă Dumnezeu să le duci… când ești singur cu El! El îți prezintă și îți clarifică planurile pe care le are pentru viața ta – atunci când nu este nimeni în preajmă. Asta pentru că El dorește să fii influențat mai mult de El, decât de ei!

    Când Dumnezeu te pregătește pentru o lucrare specială, va trebui să petreci timp în afara companiei celorlalți. În cartea Exodul, Dumnezeu a spus: „Numai Moise să se apropie de Domnul… poporul să nu se suie cu el.” După ce Ilie a stat o noapte singur în peșteră, Dumnezeu i-a zis: „Ieşi şi stai pe munte înaintea Domnului!” Şi iată că Domnul a trecut pe lângă peşteră…” (1 Împărați 19:11). Daniel „a rămas singur şi a văzut această mare vedenie” (Daniel 10:8). Iar Ieremia spune: „am stat singur la o parte, căci mă umpluseşi de mânie.” (Ieremia 15:17).

    Așadar, învață să faci deosebirea dintre singurătate și solitudine. Când Dumnezeu te cheamă deoparte, strânge tot ce poți din acea experiență și… treci la nivelul următor!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ioan 8:1-20


    Este o cursă foarte subtilă cea cu care cărturarii şi fariseii se gândesc săL prindă pe Domnul Isus. Prin El au venit împreună harul şi adevărul (cap. 1.17). Dacă El o condamnă pe această femeie vinovată, unde este harul pe care toţi îl cunosc (Luca 4.22)? Dacă o cruţă, nu este aceasta în detrimentul adevărului, în contradicţie cu legea? În înţelepciunea Lui perfectă, Isus le arată că această lege îi atinge pe toţi. Am putea-o compara cu o sabie fără mâner care-l răneşte întâi pe cel care o foloseşte. Însă, în loc să-şi mărturisească păcatele care le revin în memorie, acuzatorii se retrag unul după altul, peste măsură de încurcaţi (Iov 5.13).

    „Lumina lumii” este înaintea lor (v. 12), dar „oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina” (cap. 3.19), precum acele insecte care, atunci când ridici piatra sub care se adăpostiseră, fug să se ascundă în altă parte. Atunci singurul care, fiind fără păcat, ar fi avut dreptul să exercite judecata îi declară femeii: „Nici Eu nu te condamn”. El adaugă: „Du-te şi să nu mai păcătuieşti” (v. 11).

    Multe persoane se străduiesc ca prin propria lor purtare să fie vrednice de iertarea lui Dumnezeu, în timp ce Domnul începe prin a ierta şi numai după aceea porunceşte „să nu mai păcătuieşti” (comp. cu cap. 5.14, cu Psalmul 130.4 şi cu 1 Ioan 3.9).

  • 20 Iulie 2022


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și speranța nu înșală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.

    Romani 5.5


    Cu aceasta atingem punctul culminant al învățăturii apostolului din acest pasaj. Speranța care este animată în noi de experimentarea credincioșiei neschimbate a lui Dumnezeu nu poate înșela, nu se poate dovedi mincinoasă, deoarece între noi și Dumnezeu a fost făcută o legătură pe care nimeni și nimic nu o va putea rupe: El ne-a dat Duhul Său! Nu doar că suntem înnoiți prin lucrarea acestui Duh, „născuți din apă și Duh” (Ioan 3.5), ci Duhul Sfânt Însuși, care, aș remarca în treacăt, este menționat aici pentru prima dată în această epistolă, ne-a fost dat ca pecete a credinței noastre și ca arvună a moștenirii dobândite pentru noi prin Hristos (2 Corinteni 1.22; Efeseni 1.13,14). Trupurile noastre au devenit locuința Duhului Sfânt. Pe această cale, așa cum spune apostolul, dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre. În alte locuri ni se spune că prin Duhul strigăm: „Ava, Tată!”, că prin El știm că suntem în Hristos și că Hristos este în noi (Galateni 4.6; Ioan 14.16-20).

    Ce fapt minunat: dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin faptul că Duhul Sfânt locuiește în noi! Acest fapt nu ne-a putut fi descoperit mai devreme, înainte ca lucrarea răscumpărării să fie adusă înaintea ochilor noștri în toată plinătatea ei. El reprezintă, așa cum am spus, punctul culminant al învățăturii apostolului. În ce măsură fiecare credincios, individual, înțelege acest lucru prin credință și savurează dragostea lui Dumnezeu prin lucrarea Duhului Sfânt este un aspect, iar în ce măsură umblă în ea este un alt aspect; dar faptul rămâne același pentru toți credincioșii. Ca urmare a acestuia, speranța nu poate să înșele. Dumnezeu nu Își întoarce ochii de la cei drepți (Iov 36.7).

    R. Brockhaus

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Căci știți că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați, … ci cu sângele scump al lui Hristos.

    1 Petru 1.18,19


    Totul este achitat!

    Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, S-a jertfit pentru a ispăși păcatele cu sângele Său. Când a fost răstignit pe cruce în fața porților Ierusalimului, s-a făcut întuneric în miezul zilei timp de trei ore. Atunci, El a suportat judecata grea a lui Dumnezeu pentru vina altora. La scurt timp înainte să-Și dea viața, a strigat victorios: S-a sfârșit! Vina este achitată!

    Cine beneficiază de plata datoriei păcatelor sale? Oricine o acceptă pentru sine personal! Cum? ­Printr-o rugăciune sinceră! Spuneți-I lui Dumnezeu, plin de încredere, de exemplu: „Dumnezeule mare din ceruri, eu vin astăzi la Tine! Recunosc faptul că sunt un păcătos. Dar cred că Isus Hristos a plătit la cruce pentru vina mea. Îți mulțumesc că L-ai jertfit pe Fiul Tău pentru mine! Amin”.

    Atunci Dumnezeu vă iartă toate păcatele și nu-Și va mai aduce aminte de ele: „Eu ți-am șters fărădelegile ca un nor gros și păcatele ca o ceață” (Isaia 44.22). În schimb, El vă dăruiește viața veșnică și Duhul Său Sfânt. Acum sunteți un copil al lui Dumnezeu. Însuși Isus Hristos garantează că totul este achitat: după moartea Sa, El a înviat a treia zi și puțin mai târziu S-a înălțat la cer. În curând îi va lua la Sine pe toți cei credincioși. Aceasta vă motivează să trăiți acum pentru Domnul Isus și să vă bucurați de cer.

    Citirea Bibliei: Daniel 11.29-45 · Fapte 4.23-31

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PACE – ÎN CIUDA CIRCUMSTANȚELOR! – Fundația S.E.E.R. România

    „Vă las pacea, vă dau pacea Mea…” (Ioan 14:27).


    Dumnezeu îngăduie în viața noastră și împrejurări incomode sau apăsătoare… Dar ne promite în schimb că va fi cu noi în ciuda fricii noastre! Prezența și însoțirea lui Dumnezeu, și nu circumstanțele confortabile, sunt în măsură să ne întărească credința și să scoată la iveală ce e mai bun din noi.

    Dumnezeu i-a zis lui Avraam să-și lase familia bogată și locul de baștină și să meargă într-un ținut pe care nu-l cunoștea. Dumnezeu i-a spus că va fi tatăl unui „neam mare”, prin care va binecuvânta lumea. Avraam a ascultat, a plecat… și astfel s-a născut poporul evreu.

    Dumnezeu i-a zis lui Moise să se confrunte cu Faraon, cel mai mai puternic om de pe pământ și l-a asigurat că El Însuși îl va folosi ca să-și scape poporul. Moise a ascultat, și Dumnezeu i-a adus scăparea promisă.

    Dumnezeu i-a zis lui Iosua că dacă va fi puternic și curajos, când toți ceilalți doreau să se întoarcă în robie, El va merge cu ei și le va da țara. Iosua a fost puternic și curajos, iar Dumnezeu a mers El Însuși cu ei și le-a dat țara.

    Vedem din nou și din nou acest tipar repetându-se în Sfânta Scriptură. Tânărul David s-a luptat cu uriașul Goliat, Ilie l-a înfruntat pe Baal, Daniel a fost aruncat în groapa cu lei – și întotdeauna Dumnezeu a fost acolo, în mijlocul încercării și temerii lor. Și dacă spui că aceste relatări despre curaj sunt de domeniul trecutului, istoricul Everett Ferguson spune că mai mulți creștini au fost uciși pentru credința lor în ultimii 50 de ani, decât în primii 300 de ani de existență a Bisericii.

    Așadar, iată Cuvântul de azi de la Dumnezeu pentru tine: când oamenii nu te agreează, când primești un calificativ slab la locul de muncă, când te confrunți cu o boală incurabilă, sau când economia cade iar pensia ta este în pericol – Domnul spune: „Vă dau pacea Mea!”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ioan 7:37-53


    Aceste capitole, 6 şi 7, ne fac să ne gândim, respectiv, la capitolele 16 şi 17 din Exod. În capitolul 6, Domnul Isus Se prezenta ca fiind adevărata Pâine venită din cer, căreia mana nu îi era decât un simbol. Acum El este înaintea noastră ca stânca din Exod 17, din care apa vie ţâşneşte îmbelşugat. Isaia, în capitolul său 55, invita pe „oricine însetează” să vină la apele harului. Aici însă, Însuşi Domnul strigă: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea” (v. 37). Şi credinciosul, umplut de Duhul Sfânt, devine un canal pentru binecuvântarea altora (v. 38).

    Dar ce trist la orice răspuns apar noi contestări! Este ca şi cum oameni însetaţi, aflaţi în faţa unui izvor curat, în loc să bea, s-ar apuca să discute compoziţia chimică a apei sau originea ei.

    Capitolul se încheie prezentându-ne două mărturii pentru Domnul făcute înaintea fariseilor. Slujbaşii (aprozii) trimişi săL prindă sunt nevoiţi să recunoască faptul că nu sunt cuvinte omeneşti cele rostite de El: „Niciodată na vorbit vreun om aşa, ca Omul acesta” (v. 46). Apoi Nicodim este cel care, cu timiditate, pledează în favoarea Celui cu care, în capitolul 3, avusese o întrevedere de neuitat.

  • 19 Iulie 2022


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Pleacă de aici și mergi în Iudeea, pentru ca și ucenicii Tăi să vadă lucrările Tale pe care le faci; pentru că nimeni nu face ceva pe ascuns, ci caută el însuși să fie cunoscut; dacă faci acestea, arată-Te pe Tine Însuți lumii.

    Ioan 7.3,4


    Frații Săi după trup susțineau că, dacă un om primise puteri extraordinare, era perfect legitim ca el să le folosească pentru a dobândi un loc în lume, spre avantajul propriu și al celorlalți. În spatele raționamentului lor se afla necredința inimii. Ei nu credeau în El.

    Răspunsul Domnului arată că, întrucât fusese respins, nu venise încă timpul pentru manifestarea Sa publică înaintea lumii și nici pentru a interveni în cursul ei. Când Domnul va face acest lucru în mod public, va fi prin judecată. Dacă ar fi intervenit la acel moment, așa cum doreau frații Săi, acest lucru ar fi însemnat judecarea națiunii.

    Și noi astăzi, în timpul când Hristos este lepădat, trebuie să fim veghetori ca nu cumva să ne folosim abilitățile naturale sau darurile spirituale pentru a fi înălțați în lumea seculară sau religioasă. Corintenii au căzut în această capcană. Ei își foloseau darurile spirituale pentru a se înălța în ochii lumii. Pavel a trebuit să le spună: „Sunteți deja sătui; sunteți deja îmbogățiți; ați împărățit” (1 Corinteni 4.8), mustrându-i pentru această stare. Dacă pentru Hristos n-a venit încă timpul să intervină în chestiunile acestei lumi, să fim siguri că acest timp n-a venit nici pentru cei ai Săi! Dacă avem simțământul aprobării Domnului, nu vom căuta aprobarea lumii religioase, sociale sau politice.

    Însă „timpul întotdeauna este gata” pentru cei care sunt din lume. Dacă iubim lumea și lucrurile care sunt în ea, lumea ne va iubi. Dacă vorbim ca din lume și despre lume, lumea va fi întotdeauna gata să ne asculte. Însă o mărturie cu privire la răul ei, din partea celui care este separat de ea, va produce întotdeauna ură. Așa au stat lucrurile în cazul Domnului nostru, în cel mai limpede și mai complet mod. Mai mult, Hristos este Cel pe care lumea Îl urăște; cu cât credinciosul Îl manifestă mai mult pe El, cu atât ura lumii va fi mai aprinsă (Ioan 15.18,19).

    H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Voi, toți cei însetați, veniți la ape, și cel care nu are bani să vină, să cumpere și să mănânce. Veniți și cumpărați vin și lapte, fără bani și fără plată!

    Isaia 55.1


    Cumpărături la discreție

    Cumpărăturile săptămânale din supermarket sunt probabil pentru unii o metodă de relaxare binevenită, pentru alții o necesitate enervantă. Căruciorul de cumpărături se umple cu iaurt, cu suc de portocale, cu un pachet de paste, cu legume proaspete… Apoi, când ajungem la casă, așezăm toate articolele pe banda rulantă și casierița ia fiecare produs în mână, iar display-ul îi indică prețul.

    Viața se aseamănă cu un tur prin supermarket: ne servim din dreapta și din stânga, ne îndeplinim pe cât posibil orice dorință și încercăm să ne atingem toate țelurile și visurile. Tot ce realizăm are însă prețul său: nervii sunt suprasolicitați, corpul este ruinat, iar conștiința este apăsată de acuzații! Concluzia lui Dumnezeu este: „v-ați înșelat singuri” (Ieremia 42.20).

    La casa de marcat scoatem de obicei bancnota potrivită sau cardul de credit și achităm cumpărăturile. Dar cu ce veți achita vina vieții dumneavoastră în fața lui Dumnezeu? „Ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?” (Matei 16.26). Atunci veți sta cu mâinile goale.

    Dar lucrurile se pot schimba! Dumnezeu este gata să ierte pe oricine își recunoaște păcatele. De ce? Pentru că Isus Hristos a plătit prețul pentru ele.

    Citirea Bibliei: Daniel 11.10-28 · Fapte 4.13-22

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DUMNEZEU TE IARTĂ ȘI TE RESTAUREAZĂ! – Fundația S.E.E.R. România

    „Tată, am păcătuit… împotriva ta…” (Luca 15:18)


    Știți cum începe pilda fiului risipitor (Luca 15:11-13): „Un om avea doi fii. Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: ‘Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine.’ Şi tatăl le-a împărţit averea. Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul şi a plecat într-o ţară depărtată, unde şi-a risipit averea, ducând o viaţă destrăbălată…” Păcatul acestui tânăr a fost unul foarte grav! În societatea patriarhală a Orientului Mijlociu, lipsa de respect de care a dat dovadă acest fiu, față de tatăl său, depășește orice ne-am putea închipui. Ca fiu mai mic, el avea drept la o treime din averea familiei, însă numai după moartea tatălui său. Deci, cu alte cuvinte, el numai că nu i-a spus tatălui său: „Aș vrea să mori!”

    Dacă lucrul acesta ți se pare șocant, reacția plină de dragoste și de bunătate a tatălui său este și mai șocantă!

    Iar dacă ești dintre cei ce știu că L-au dezamăgit profund pe Dumnezeu, această reacție va fi o mare încurajare pentru tine. Când fiul rătăcitor s-a întors acasă – rușinat, lefter și dezgustat – Biblia ne relatează că: „tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult” (Luca 15:20).

    În acea cultură, tații nu alergau niciodată. Un patriarh mândru nu-și ridica niciodată haina și nu alerga cu picioarele goale – niciodată! Ce a vrut Domnul Isus să ne transmită este următorul mesaj de mare valoare: în momentul în care te întorci la Dumnezeu, El va alerga să te întâmpine cu brațele deschise, îți va ierta păcatul și îți va reda locul de drept în familia Sa.

    Așadar, nu mai amâna și vino la El chiar astăzi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ioan 7:25-36


    Versetul 25, comparat cu versetul 20, dă la iveală ipocrizia acestor iudei. Ca şi astăzi, ce raţionamente deşarte se fac despre Isus! Fiecare îşi dă cu părerea, opinia conducătorilor este luată în dezbatere. În realitate, dacă prezenţa şi cuvintele Domnului stârnesc o astfel de tulburare, este pentru că aceşti oameni sunt răscoliţi în interiorul lor de această voce despre care simt, deşi nu mărturisesc, că este a lui Dumnezeu (comp. cu v. 28). Ei încearcă să scape de ea, amăgindu-se cu gândul că acest Galileean nu poate fi Hristosul, pentru că-I cunosc familia şi locul de naştere. Într-adevăr, „Mă ştiţi”, le răspunde Isus; şi chiar mai mult, cât voi nici nu gândiţi; conştiinţa voastră vă spune că „Eu sunt” şi ea vă acuză.

    Este atât de solemn să-L auzi pe Domnul strigând acestor mulţimi (v. 28,37; comp. cu Proverbe 8.1 şi 9.3). Nimeni nu poate spune astăzi că nu le-a auzit.

    „Unde sunt Eu, voi nu puteţi veni” (v. 34), le spune Domnul tuturor celor necredincioşi. Cât despre ai Săi, ei au însă din partea Lui o promisiune inestimabilă: „Vă voi primi la Mine Însumi, ca, acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi” (cap. 14.3). Cititorule, care dintre aceste două cuvinte ţi se pot adresa ţie? Unde vei fi tu în veşnicie?

  • 18 Iulie 2022


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și Îngerul Domnului i S-a arătat într-o flacără de foc, din mijlocul unui rug. Și el s-a uitat și, iată, rugul ardea cu foc, dar rugul nu se mistuia.

    Exod 3.2


    Păstorind turma lui Ietro, Moise a ajuns la muntele Horeb, numit muntele lui Dumnezeu, fiindcă el simbolizează relația lui Israel cu Dumnezeu sub lege. El este de asemenea numit muntele Sinai. Doar după patruzeci de ani lungi de experiență în pustie i S-a descoperit Dumnezeu lui Moise, stârnindu-i interesul prin priveliștea minunată a unui rug care ardea și care nu se mistuia. Când Moise s-a apropiat, Dumnezeu l-a chemat pe nume, atenționându-l să nu se apropie și spunându-i să-și scoată încălțămintea din picioare, fiindcă locul pe care stătea era pământ sfânt (versetul 5).

    Rugul vorbește despre Israel, iar focul semnifică persecuția pe care a suferit-o din partea egiptenilor. Dumnezeu însă, în puterea Sa suverană, n-avea să îngăduie ca Israel să fie mistuit de împotrivirea vrăjmașilor săi. El a îngăduit ca focul să ardă, însă i-a stabilit limite. Faptul că acela era un pământ sfânt ne oferă o lecție încă și mai profundă, fiindcă amintește despre crucea lui Hristos, când tot focul cumplit al judecății lui Dumnezeu a căzut asupra Domnului Isus, din cauza păcatelor noastre. Acel foc nu L-a mistuit pe Domnul Isus, ci El a mistuit tot focul judecății lui Dumnezeu și a înviat biruitor. Acesta este cu adevărat un „pământ sfânt”.

    Revelația lui Dumnezeu către Moise a fost deci deplină și reală. El folosise variate împrejurări pentru a-l pregăti pe Moise în vederea momentului când avea să-l trimită în Egipt, pentru a-l elibera pe Israel din robie (versetul 10). Poate că, ajuns la acest moment, Moise, care avea optzeci de ani, credea că trecuse de vârsta când putea fi folosit de Dumnezeu, însă Dumnezeu știa că, în urmă cu patruzeci de ani, el nu fusese pregătit pentru o astfel de misiune și că acum era timpul potrivit. Dumnezeu nu folosește pe cineva datorită puterii acestuia, ci mai degrabă datorită slăbiciunii lui. „Deoarece, când sunt slab, atunci sunt puternic” (2 Corinteni 12.10).

    L.M.Grant

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Domnul este încet la mânie și bogat în bunătate, iartă fărădelegea și răzvrătirea; dar nu ține pe cel vinovat drept nevinovat.

    Numeri 14.18


    Ascultați de atenționările lui Dumnezeu!

    Bărbatul fusese de multe ori în pragul morții. Odată, escaladând Munții Alpi, un strat subțire de zăpadă a cedat sub el și aproape s-ar fi înecat într-un lac. Altă dată, pe timp de furtună, s-a răsturnat cu o barcă și a fost salvat de poliția marină. Când a împlinit 40 de ani, s-a îmbolnăvit de leucemie. Datorită tratamentului medicamentos, boala a stagnat. Dumnezeu i-a mai dăruit cincisprezece ani, dar apoi, deplasându-se cu mașina pe timpul unei furtuni puternice, a fost lovit de un copac care a căzut la pământ.

    Acest bărbat foarte amabil și prietenos cu toți oamenii avea vecini credincioși. Unul dintre ei i-a vorbit de mai multe ori despre credința în Isus Hristos. Dar, cu toate că bărbatul cunoștea bine Biblia, nu accepta că are nevoie de un Salvator.

    Dumnezeu a vrut să-l salveze pe acest bărbat și l-a atenționat foarte insistent. Dar, în acea zi furtunoasă, timpul vieții sale pe acest pământ s-a sfârșit. El a fost chemat în veșnicie pentru a da socoteală înaintea lui Dumnezeu, Creatorul său!

    „Iată, acestea le face Dumnezeu, de două ori, de trei ori, omului, ca să-i ridice sufletul din groapă, ca să-l lumineze cu lumina celor vii” (Iov 33.29,30).

    Citirea Bibliei: Daniel 10.15-11.9 · Fapte 4.1-12

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    GÂNDURI DESPRE DARNICIE (3) – Fundația S.E.E.R. România

    „Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui…” (2 Corinteni 9:7).


    Noi dăruim din diferite motive, iar astăzi vom vorbi despre unele dintre ele:

    1) Unii dăruiesc din vinovăție. Ei dăruiesc lucrării lui Dumnezeu pentru că s-ar simți prost dacă n-ar face-o!

    2) Alții dăruiesc din lăcomie. Ei dăruiesc numai ca să primească și se bazează pe versete precum: „Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura” (Luca 6:38). „Dar ce este greșit la acest fel de gândire?” – întrebi tu. Această gândire îl are în centrul său pe „eu” și nu pe „noi” sau „ei”!

    3) Unii dăruiesc pentru a fi lăudați. Domnul Isus a spus: „Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altminteri, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri.” (Matei 6:1). Pe Dumnezeu nu-L interesează cât dăruiești, ci de ce dăruiești. El privește dincolo de măsura dărniciei tale, la motivul din spatele ei. Dacă Îi dai lui Dumnezeu din lăcomie, din vinovăție sau din dorința de slavă, El va scrie un mare zero în contul tău. Domnul Isus a spus: „Când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta, pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti” (Matei 6:3-4).

    4) Iar alții dăruiesc ca semn de mulțumire. Aceștia sunt oamenii care se întreabă: „Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui faţă de mine?” (Psalmul 116:12). Iar ei sunt darnici pentru că doresc să-și arate mulțumirea. Și tu trebuie să fii o astfel de persoană!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ioan 7:1-24


    Fraţii lui Isus făceau parte dintre aceia care nu credeau, pentru că ei căutau gloria care vine de la oameni (v. 4,5; comp. cu cap. 5.44). Contau pe faptul că popularitatea Lui se răsfrângea şi asupra familiei lor, în timp ce, dacă ar fi crezut că El era Fiul lui Dumnezeu, puteau lesne măsura distanţa care-i separa de El (citiţi Luca 8.21 şi 2 Corinteni 5.16). Mai târziu, fraţii Domnului au crezut în El şi sunt găsiţi printre ucenici (Fapte 1.14).

    Principiul lor aplicat aici este al oricărui om: acela de a-şi valorifica darurile şi capacităţile în folosul său, pentru a se face cunoscut şi onorat (v. 4). Spre deosebire de acesta, Domnul na încetat niciodată să caute „gloria Celui care L-a trimis” (v. 18). Şi El nu Se suie la sărbătoare decât la ceasul ales de Dumnezeu. Cât de departe suntem noi de acest Model desăvârşit! Multe din necazurile noastre vin fie pentru că ne grăbim să acţionăm, fie pentru că întârziem să ascultăm de poruncile lui Dumnezeu. Versetul 17 ne aminteşte, de asemenea, că supunerea faţă de această voie a lui Dumnezeu este, pentru fiecare în parte, mijlocul de a cunoaşte adevărul.

    La Ierusalim, Isus îi întâlneşte pe aceşti iudei plini de ură care căutau să-L omoare, de când fusese vindecat paraliticul din Betesda într-o zi de sabat (v. 1; cap. 5.16).

  • 17 Iulie 2022


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Iar Dumnezeul păcii, care L-a adus înapoi dintre morți prin sângele legământului etern pe Domnul nostru Isus, Păstorul cel mare al oilor, să vă desăvârșească în orice lucrare bună, ca să faceți voia Lui, lucrând în voi ceea ce este plăcut înaintea Lui, prin Isus Hristos, căruia fie gloria în vecii vecilor! Amin.

    Evrei 13.20,21


    Doxologiile din Noul Testament (11) – Păstorul cel mare

    Textul nostru de astăzi este o rugăciune care se încheie cu o doxologie. Rugăciunea este adresată lui Dumnezeu, iar doxologia este îndreptată către Domnul Isus Însuși. Acest lucru arată că El este o Persoană divină, egal cu Tatăl, fiindcă nimeni care este doar om nu poate și nu trebuie să primească închinare. Acest text este nu doar o rugăciune și o doxologie, ci și o măreață benedicție a Bibliei, care încheie această minunată epistolă.

    Aici avem singura referire directă la învierea lui Hristos în Epistola către Evrei, care, în general, accentuează înălțarea Sa la dreapta lui Dumnezeu. „Dumnezeul păcii” este Cel care L-a înviat pe Hristos dintre cei morți – în contrast cu zeii capricioși și răzbunători ai păgânilor. „Pace” a fost cuvântul mângâietor rostit către ucenicii plini de teamă în ziua învierii (Ioan 20.19,26). Domnul Isus este Păstorul cel mare, este Păstorul cel bun și este Mai-marele Păstor – El a murit pentru noi, trăiește pentru noi și va veni din nou pentru noi (Ioan 10.11; 1 Petru 5.4).

    Sângele legământului etern este temelia tuturor lucrurilor – „legământul cel nou în sângele Meu”, care a fost vărsat pentru noi (Luca 22.20; Ezechiel 37.26). Scopul rugăciunii de aici este ca Domnul să lucreze în noi astfel încât să facem voia Lui. Aceasta să fie rugăciunea noastră zilnică pentru noi înșine și pentru cei dragi ai noștri! Este o rugăciune la care Domnul va da răspuns. El a rânduit deja lucrările noaste și puterea Lui este cea care le va împlini (Efeseni 2.10; Filipeni 2.13). Să ne încredem în El, „căruia fie gloria în vecii vecilor! Amin”!

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    [Ștefan] a zis: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu”.

    Fapte 7.56


    Fiul Omului

     

    Acest titlu al Domnului Isus ne arată atât înjosirea, cât și înălțarea Lui.

    „Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului n-are unde-Și odihni capul” (Luca 9.58). Isus Hristos a fost un Străin pe pământ și nu a avut un loc pe care să-l poată numi acasă. Ce înjosire pentru El care a venit la noi din gloria cerului!

    „Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoții cei mai de seamă și de cărturari, să fie omorât și a treia zi să învieze” (Luca 9.22). Domnul Isus S-a lăsat prins, condamnat pe nedrept la moarte și pironit pe cruce. Ce ocară pentru El că a fost tratat astfel de oameni!

    „De acum încolo, Fiul Omului va sta la dreapta puterii lui Dumnezeu” (Luca 22.69). Omul Isus Hristos, care L-a proslăvit în viața și în moartea Lui pe Dumnezeu, ocupă acum locul de cinste la dreapta Sa. Ce apreciere pentru El care a fost disprețuit pe pământ!

    „Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor, cu putere și cu mare slavă” (Luca 21.27). În curând Hristos va apărea în fața lumii pentru a prelua domnia asupra universului. Ce victorie, pentru El care S-a înjosit atât de mult de bunăvoie!

    Citirea Bibliei: Daniel 10.1-14 · Fapte 3.19-26

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    GÂNDURI DESPRE DARNICIE (2) – Fundația S.E.E.R. România

    „Cine dă, să dea cu inimă largă…” (Romani 12:8).


    Biblia spune: „Deoarece avem felurite daruri… Cine dă, să dea cu inimă largă…” (Romani 12:6-8). Fiecare credincios primește harul de a dărui, însă unii dintre noi au darul generozității. Cine sunt aceștia? Acei oameni care au și darul de a face bani. Orice ating, se transformă în aur. Ei știu să facă investiții înțelepte și recunosc o afacere bună. Iar afacerile bune sunt atrase de ei la fel cum fierul este atras de un magnet. Ei știu cum să obțină cel mai bun profit din banii lor. Dacă ești unul dintre aceștia, trebuie să înțelegi că abilitatea ta de a face avere este de fapt un dar de la Dumnezeu. Biblia spune: „adu-ţi aminte de Domnul, Dumnezeul tău, căci El îţi va da putere să le câştigi…” (Deuteronomul 8:18). Și: „Eu, Domnul, Dumnezeul tău, te învăţ ce este de folos, şi te călăuzesc pe calea pe care trebuie să mergi!” (Isaia 48:17). Așa că nu lăsa prosperitatea să te ducă la mândrie. Nu ești bogat datorită abilității tale de a negocia, ci pentru că Dumnezeu te-a înzestrat și te-a binecuvântat. Și El a făcut-o cu un scop: ca tu să poți fi o binecuvântare pentru alții! Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare.” (Geneza 12:2). Așadar, când Dumnezeu te bate pe umăr și te îndeamnă să-ți bagi mâna în buzunar, nu negocia cu El. Poți doar să-L întrebi cu smerenie: „Ce sumă e bine să dau, Doamne?” Poate întrebi: „De ce trebuie să fac asta?” Pentru că același Dumnezeu care poate să-ți adauge, poate să și scadă!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ioan 6:51-71


    În ciuda promisiunii pe care Dumnezeu leo făcuse, copiii lui Israel, descoperind mana în pustiu, se întrebau unul către altul: „Ce este aceasta?“ (Exod 16.15). Aceeaşi necredinţă se arată şi la descendenţii lor. Ei discută aprins între ei pe tema hranei neobişnuite despre care lea vorbit Isus: carnea şi sângele Lui, adică moartea Lui. Un Hristos viu pe pământ nu este suficient pentru a face sufletul nostru să trăiască. Trebuie să ne însuşim moartea Lui (în sens figurat, să mâncăm trupul Lui şi să bem sângele Lui), pentru a avea viaţă veşnică. Apoi trebuie în fiecare zi să ne identificăm cu El în moartea Lui. Noi suntem morţi împreună cu El în ce priveşte lumea şi păcatul. Omul firesc nu poate pricepe aceasta. El vrea mai bine un model, în timp ce îi este prea greu săşi recunoască starea de condamnare despre care îi vorbeşte moartea lui Hristos.

    În loc săL întrebe pe Domnul, mulţi pretinşi a fi ucenici ai Săi sau îndepărtat, şocaţi de cuvintele Lui. El na căutat săi reţină Ťîndulcindť adevărul. Le încearcă însă inima celor rămaşi: „Şi voi vreţi să plecaţi?“

    „Doamne, la cine să ne ducem?“, este frumosul răspuns al lui Petru. De ar putea fi acesta şi răspunsul nostru (v. 67,68; Evrei 10.38,39)!

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne