Mana Zilnica

Categorie: Domnul Este Aproape

  • 28 Iulie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

     

    Am văzut cerul deschis: și iată un cal alb și Cel care ședea pe el este numit Credincios și Adevărat; și El judecă și Se luptă cu dreptate.
    Apocalipsa 19.11

    La momentul apariției lui Hristos împreună cu sfinții Săi pentru a-Și institui domnia asupra pământului, Ioan spune: „Am văzut cerul deschis”. Oricând cerurile sunt deschise, aceasta este în legătură cu Hristos. Când a fost pe pământ, cerurile s-au deschis deasupra Lui, pentru ca Tatăl să-L privească pe pământ pe Cel în care Își găsea toată desfătarea (Matei 3.17). După înălțarea Domnului, Ștefan a putut spune: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu” (Fapte 7.56). Cerurile sunt deschise acum pentru ca cei credincioși de pe pământ să-L poată vedea pe Omul din glorie.

    În Apocalipsa 4 vedem o ușă deschisă în cer, prin care Ioan a putut pătrunde în duh în acea scenă de glorie pentru a-L descoperi pe Hristos, Mielul, Tema laudei universale. El este Creatorul și Răscumpărătorul, vrednic de a primi gloria, onoarea și puterea. Acum, în Apocalipsa 19, cerurile sunt deschise pentru ca Hristos să poată veni și domni ca Împărat al împăraților și Domn al domnilor.

    În această viziune, Ioan vede un cal alb, simbolul puterii victorioase. Prima venire a lui Hristos a fost în slăbiciune și în har; următoarea va fi în putere și în glorie. Călărețul de pe calul alb nu poate fi decât Hristos, căci cine altul poate fi descris ca fiind Credincios și Adevărat? Prima Sa venire a fost marcată de har și de adevăr, pentru a aduce mântuire oamenilor. A doua oară, El va veni ca fiind Credincios și Adevărat, pentru a executa judecata dreaptă. Când va apărea în glorie, pentru a-i judeca pe toți vrăjmașii lui Dumnezeu, va fi arătat clar că El este cu adevărat Împăratul împăraților și Domnul domnilor.

    H Smith

     


    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    „El face lucruri mari și nepătrunse, minuni fără număr.”
    Iov 5.9

    Pot să mă prezint?

    Bună ziua. Pot să mă prezint? Chiar dacă poate nici nu este necesar. Căci fiecare mă cunoaște, fiecare mă posedă. Foarte mare nu sunt în niciun caz. De la un capăt până la celălalt măsor aproximativ 5,5 m. Un cap de ac este de 400 de ori mai mare decât mine. Totuși, eu am și patru centrii construiți egal. Activitatea mea este foarte simplă. Eu trebuie să transport ceva, să preiau și să predau iarăși. Dacă numai unul dintre cei patru centrii ai mei a preluat ceva, poziția acestuia se modifică față de ceilalți centrii cu 0,04 nm (=0,00000004 mm), ca celelalte locuri rămase libere să nu fie împiedicate. Acum ești poate surprins. „Așa de puțin doar?” te vei gândi. Dar Creatorul meu a fost convins că este suficient.

    Imediat după aceea pornesc pe calea spre predarea mărfii. Cei patru centrii ai mei sunt din atomi de fier, care sunt legați de molecule construite complicat. Totul are la mine locul său exact. Căci la o greșeală extrem de mică în structura mea chimică nu mai funcționez corect – și atunci nu mai există viață. Bănuiești acum cine sunt eu și ce transport?  Numai  încă  o  ultimă  indicație:  eu  transport oxigen spre fiecare organ.

    Numele meu este hemoglobină. 300 milioane ca mine formează o globulă roșie de sânge. Există într-adevăr oameni care sunt de părere că m-am dezvoltat în decursul a milioane de ani în ceea ce sunt acum. Ei afirmă că aș fi doar un produs al hazardului. Eu nu pot să cred aceasta, căci funcționez prea minunat, prea perfect.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU TE MAI ÎNGRIJORA!

    „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre” (1 Petru 5:7)

         Autorul John Mason a scris: „Nu puteam simți pacea. Dacă nu rezolvam totul, deveneam neliniștit, agitat, nervos, îngrijorat și morocănos… la fel ca un dependent de droguri care are nevoie de o doză. Nu era la fel de grav, dar simptomele semănau… Eram creștin și presupuneam că umblu prin credință. Credeam în Domnul Isus în privința mântuirii, dar în alte domenii credeam în mine însumi.” Te regăsești și tu în această descriere? Iată avertismentul lui William Ward, care spunea: „Îngrijorarea este credința în lucrurile negative, încrederea în cele neplăcute, siguranța dezastrului și convingerea că vei fi înfrânt. E un magnet care atrage condiții negative. Credința este o forță mai puternică ce dă naștere unor circumstanțe pozitive. Îngrijorarea înseamnă irosirea timpului prezent și blocarea oportunităților de mâine cu necazurile de ieri.” Când un bătrân a fost întrebat ce i-a furat bucuria vieții, el a răspuns: „Lucrurile care nu s-au întâmplat niciodată.” Îți mai aduci aminte ce îngrijorări ai avut acum un an? Nu-i așa că ai investit multă energie în ele? Și nu-i așa că majoritatea dintre ele s-au rezolvat? Aproape 99% din lucrurile pentru care ne îngrijorăm nu se întâmplă! Știai că o ceață densă care acoperă șapte blocuri de zece etaje este formată din mai puțin de un pahar cu apă? Doar un pahar! Dar practic blochează vederea. O cană plină de îngrijorări poate face același lucru. Biblia spune: „Soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, când umblă, să-şi îndrepte paşii spre ţintă” (Ieremia 10:23). Așadar, nu mai încerca să controlezi orice rezultat posibil. Viața este mai frumoasă atunci când te hotărăști să te încrezi în Cuvântul lui Dumnezeu și când ai convingerea că El îți poartă de grijă!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Galateni 1.1-10

    Epistola pe care Pavel le-o adresează adunărilor din Galatia este una severă. El trebuia să se ocupe nu de un păcat moral, ca în cazul corintenilor, ci de un rău doctrinar extrem de grav. Aceşti sărmani galateni, înşelaţi de învăţători falşi, erau pe cale să abandoneze harul, singurul mijloc de mântuire, pentru a se întoarce la religia faptelor. Pavel afirmă cu tărie caracterul absolut al Adevărului divin. Este unul singur, este complet, este perfect, pentru că Adevărul este Hristos (Ioan 14.6). Auzim uneori spirite îndârjite să susţină „în fond pentru a-şi justifica necredinţa” că fiecare popor a primit propria sa descoperire, religia care i se adaptează cel mai bine caracterului şi civilizaţiei. Nimic mai fals! Nu există decât o singură evanghelie; ea proclamă că „Domnul nostru Isus Hristos S-a dat pe Sine Însuşi pentru păcatele noastre”. Care este consecinţa acestui fapt? „Ca să ne scoată din veacul rău de acum”, continuă apostolul (v. 4).

    Versetul 10 ne aduce aminte de un alt adevăr capital, anume că preocuparea de a plăcea oamenilor ne face să pierdem calitatea de robi ai lui Hristos. Căutăm noi, înainte de orice, să-I fim pe plac numai Lui? (1 Tesaloniceni 2.4).

  • 27 Iulie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

     

    Nu fiți ca un cal sau ca un catâr, care n-au pricepere, a căror podoabă sunt frâul și zăbala.
    Psalmul 32.9

    Călăuzirea lui Dumnezeu

    Dumnezeu ne călăuzește, sau mai degrabă ne ține sub control, și într-un alt fel, anume prin intermediul împrejurărilor providențiale, astfel încât să nu ne abatem, chiar dacă încă nu avem pricepere pentru a distinge voia Sa. Și trebuie să-I fim mulțumitori pentru acest fel în care El lucrează, cu toate că o astfel de călăuzire este cu „frâul și zăbala”. Dacă voința noastră se supune Lui, El ne va conduce cu ochiul asupra noastră; dacă nu suntem supuși, va trebui să folosească frâul și zăbala. Însă aceste două feluri de călăuzire sunt complet diferite unul față de celălalt.

    Fie ca inimile noastre să dorească să cunoască și să facă voia lui Dumnezeu. Atunci nu va mai fi vorba de a cunoaște care este acea voie, ci de a cunoaște și de a împlini voia lui Dumnezeu. De asemenea, vom experimenta realitatea sigură și binecuvântată de a fi călăuziți de ochiul Său.

    Există o călăuzire bazată pe cunoaștere și există o călăuzire care nu este bazată pe cunoaștere. Prima dintre ele constituie privilegiul nostru binecuvântat, însă a doua poate fi câteodată necesară pentru a ne smeri. În Hristos, totul a fost exact așa cum Dumnezeu a vurt. Când privesc la El, ce văd? O manifestare constantă a ascultării. El rămâne două zile în locul în care era, după ce a auzit că Lazăr este bolnav, după care Se duce în Betania, în ciuda temerilor ucenicilor Săi. Singurul Lui scop este să împlinească totul pentru gloria lui Dumnezeu. Unii oameni sunt moi și înceți; în alții predomină hotărârea și tăria. Există o mare diversitate de caractere în rândul oamenilor. În Hristos însă nu vedem nimic de felul acesta; nu există nimic nelalocul lui, nimic exacerbat, nimic care să predomine. Orice facultate a umanității Sale a manifestat ascultare și a fost instrumentul impulsului izvorât din voia divină.

    J N Darby

     


    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    ” …Alege viața, ca să trăiești…”
    Deuteronom 30.19

    Alegerea

    Cu toții suntem puși mereu în fața alegerii și trebuie să decidem. Acest lucru nu are valabilitate numai pentru marii politicieni care adesea dispun prin deciziile lor de bunăstarea sau mersul rău a milioane de oameni. Nu, și viața zilnică ne cere mereu decizii. Meseria, căsnicia, confortul locuinței, concediul și timpul liber, planurile de viitor: toate aceste domenii ne cer o chibzuire grijulie, alegerea între diferite posibilități. De un singur lucru însă se îngrijește omul cel mai puțin, și anume încotro va duce calea sa după ce va muri.

    Mulți sunt de părere că religia lor, „credința” lor, este suficientă pentru aceasta. Dar de unde știți că religia dumneavoastră nu vă înșală? Există așa de multe religii și toate afirmă că știu calea spre Dumnezeu. Care trebuie aleasă? Nu vă mulțumiți doar a crede ceea ce au crezut strămoșii dumneavoastră! Oare nu este o nebunie să consultăm părerile omenești, iar pe Dumnezeu, care singur poate arăta calea, să-L trecem cu vederea? Viața veșnică există numai în Hristos. Domnul Însuși este viața veșnică.

    Cine vrea să fie salvat de mânia viitoare a lui Dumnezeu, are nevoie de Domnul Isus Hristos. Numai El a putut spune că este Calea spre Dumnezeu, Adevărul și Viața veșnică. Alegeți-L pe Mântuitorul și veți avea adevărata credință! Să ne deschidem inima pentru a primi vestea bună! În momentul când facem acest lucru, suntem oameni eliberați  de  Mântuitorul.  Şi  când  Fiul  lui  Dumnezeu  face  pe cineva un om liber, acela este într-adevăr liber.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    POARTĂ-TE CU BUNĂTATE FAȚĂ DE VRĂJMAȘII TĂI

    „Dacă este flămând vrăjmașul tău, dă-i pâine să mănânce, dacă-i este sete, dă-i apă să bea.” (Proverbe 25:22)

         Nu este suficient să-i lași în pace pe vrăjmașii tăi; trebuie să dovedești dragostea lui Dumnezeu față de ei. Însuși Mântuitorul a citat aceste versete din Proverbele lui Solomon: „Dacă este flămând vrăjmaşul tău, dă-i pâine să mănânce, dacă-i este sete, dă-i apă să bea. Căci făcând aşa, aduni cărbuni aprinşi pe capul lui, şi Domnul îţi va răsplăti.” Ce înseamnă „să aduni cărbuni aprinși pe capul lui?” Charles Swindoll explică faptul că în vremurile străvechi, mâncarea se gătea pe niște sobe mici, portabile, asemănătoare cu grill-urile din zilele noastre, și tot așa se încălzeau și casele. Se întâmpla frecvent ca cineva să rămână fără jăratic și trebuia să-și refacă rezerva. Coșul era de obicei purtat pe cap. Așa că, atunci când o persoană trecea pe sub ferestre, oamenii grijulii care aveau jăratic în plus, deschideau fereastra și le puneau jarul în acel coș de pe cap. Mulțumită generozității câtorva persoane, ajungeau acasă cu o grămadă de cărbuni aprinși pe cap și cu un foc gata făcut pentru gătit și încălzit. „A aduna cărbuni aprinși pe capul cuiva” a ajuns să fie o expresie obișnuită care desemnează faptele spontane și generoase pe care cineva le face față de o altă persoană. Când te porți astfel față de dușmanul tău, Biblia promite că „Domnul îţi va răsplăti.” Deci tu ai de făcut o alegere: Poți experimenta satisfacția de moment pentru că te-ai răzbunat – și să ai necazuri cu Dumnezeu pentru asta, sau să dai dovadă de milă și de bunătate – și să fii răsplătit de Dumnezeu pentru asta. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Poartă-te cu bunătate față de vrăjmașii tăi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Maleahi 3.13-18; 4.1-6

    Dumnezeu ne prezintă aici câţiva credincioşi, smeriţi şi ascunşi, care urmează să aibă onoarea de a-L întâmpina pe Fiul Său la venirea Lui pe pământ. Ei sunt o „comoară deosebită” (v. 17); numele lor sunt consemnate în cartea Sa de aducere-aminte şi Evanghelia ni-i face cunoscut pe câţiva dintre ei: Iosif şi Maria, Zaharia, Elisabeta, Simeon, Ana.

    Ne numărăm noi astăzi printre cei care se tem de Domnul, care vorbesc despre El şi care aşteaptă revenirea Lui?

    Mai târziu, în timpul necazului celui mare, va fi o rămăşiţă care se va teme de numele Domnului (cap. 4.2; Apocalipsa 12.17). Pentru ei va răsări Soarele dreptăţii. Activitatea întunericului va lua sfârşit, cei mândri şi răi vor fi nimiciţi (cap. 3.15; 4.1,2). Şi, cu acest cuvânt, blestem, se încheie Vechiul Testament, altfel spus, istoria în întregime dezamăgitoare a celui dintâi Adam. Mizeria lui fără remediu, afundându-se în nefericire eternă, a fost definitiv demonstrată. Suntem noi convinşi în conştiinţă personal de aceasta? Atunci, încă de la prima pagină a Noului Testament, vom învăţa să cunoaştem Numele celui de-al doilea Om, Isus, în care Dumnezeu Şi-a găsit plăcerea şi în care noi ne găsim mântuirea şi binecuvântarea.

  • 26 Iulie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

     

    Noi știm că am trecut din moarte la viață, pentru că îi iubim pe frați.
    1 Ioan 3.14

    Oricine crede că Isus este Hristosul este născut din Dumnezeu; și oricine Îl iubește pe Cel care a născut îl iubește și pe cel născut din El.
    1 Ioan 5.1

    Această dragoste (agape) nu trebuie confundată cu dragostea omenească obișnuită. Ea a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt și produce un atașament spontan de toți ceilalți credincioși. Doi străini se întâlnesc pe stradă. O remarcă făcută de unul dintre ei îl lasă pe celălalt să înțeleagă că cel cu care s-a întâlnit este creștin, el însuși fiind de asemenea creștin. Dintr-odată inimile lor se alipesc una de alta de parcă ar fi fost prieteni de o viață. Experiența unei astfel de legături instantanee confirmă faptul că „am trecut din moarte la viață”.

    Oamenii nu pot realiza o astfel de unitate de inimă prin nici o asociere omenească. Au încercat să facă acest lucru creând cluburi și organizații secrete, însă Dumnezeu a creat o familie de oameni născuți din nou, care sunt uniți în mod spontan prin dragostea divină. Acesta este cercul credinței creștine, compus din oameni care L-au mărturisit cu adevărat pe Hristos ca Domn și Mântuitor al lor și care au viață din El. Ei sunt aceia în ale căror inimi locuiește această dragoste divină.

    Poți face parte din această familie nu căutând să duci o viață evlavioasă, nici alipindu-te de o biserică, ci mărturisindu-ți păcatele și punându-ți încrederea în Cel care te-a iubit și care Și-a dat viața pe cruce pentru a deveni Mântuitorul tău. Doar astfel poți fi unit în dragoste cu orice alt creștin de pe fața pământului.

    T Westwood

     


    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    ” …Judecați voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu, căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut și am auzit.”
    Fapte 4.19,20

    Cuvintele chinezului

    Pentru vrăjmașul cel vechi, diavolul, acest lucru nu a fost pe plac, deoarece el dorește să îi țină pe oameni în întunericul necunoștinței față de Dumnezeu. Astfel, acei prieteni ai chinezului au aruncat cu noroi în el, l-au bătut, l-au izgonit din localitate în localitate, dar nu l-au putut aduce la tăcere. În cele din urmă, prigonitorii lui l-au dus în fața unui slujbaș judecătoresc nedrept; martori mincinoși au adus acuzațiile cele mai rușinoase împotriva lui. Judecătorul l-a condamnat așa de tare, încât spatele lui gol a fost bătut cu bambus, până a fost sfâșiat de tot. A fost dus ca mort la ferma misiunii. Misionarul voia să-l consoleze, dar martirul a spus zâmbind: „Învățătorule, acest trup are dureri mari, dar inima mea are pace.” Pe când era abia pe jumătate vindecat, s-a furișat afară șia apărut dintr-odată în localitatea lui de baștină, pentru a le vesti Evanghelia cruzilor lui prigonitori. Cuvintele chinezului, care a trecut printr-o asemenea încercare sângeroasă, au avut un efect și mai puternic, au adus chiar câțiva dintre prietenii lui la Mântuitorul.

    Să învățăm și noi că atunci când ne încredem în Dumnezeu, pacea Lui ne va păzi inimile prin Isus Hristos, iar cei care doresc să ne facă rău, să ne batjocorească, vor rămâne de rușine sau chiar vor fi câștigați de partea adevărului.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ASCULTĂ CU ATENȚIE, FĂRĂ SĂ ÎNTRERUPI!

    „Priveşte cu ochii tăi, ascultă cu urechile tale, şi ia aminte la toate lucrurile pe care ţi le voi arăta” (Ezechiel 40:4)

         Dacă îți faci obiceiul de a asculta cu atenție ceea ce spune cineva, acea persoană îți va spune cine este și ce este înainte de a intra într-o relație cu ea. E mai bine să previi decât să tratezi! De multe ori, când cineva începe să ne avertizeze cu privire la slăbiciunile sale și la așteptările pe care trebuie să le ai sau nu, intervențiile noastre motivaționale precum: „O, nu, nu se poate să fie adevărat” îl încurajează să se implice mai departe în relație…

    Trebuie să învățam arta neprețuită a ascultării fără a întrerupe. Te vei scuti astfel de ani de lacrimi, de dezamăgiri știute doar de tine și de experiențe negative. În loc să-ți folosești optimismul și stilul persuasiv pentru a constrânge o persoană să-ți accepte idealurile și obiectivele, trebuie să-ți dai seama când o persoană nu poate deveni cine ai vrea tu să fie, sau cine crezi că ar putea deveni… Ea nu poate alerga cu energia ta! Caracterul și maturitatea ta nu vor compensa lipsa acestora din viața ei. Fără înțelegerea acestui principiu, astfel de relații te pot necăji și îți pot deturna ori secătui energiile ani de zile. În relațiile personale sau profesionale, dacă trebuie să-l motivezi pe celălalt tot timpul ca să se apuce de treabă, va trebui să o faci tot timpul și pentru a menține relația.

    Pe de altă parte, dacă te uiți, asculți, te rogi și ești supus, poți decide dacă merită efortul să te angajezi într-o astfel de relație de la început. Și dacă Îl rogi pe Dumnezeu, El te va călăuzi cu privire la relațiile cu ceilalți, deoarece Cuvântul Său spune: „Priveşte cu ochii tăi, ascultă cu urechile tale, şi ia aminte la toate lucrurile pe care ţi le voi arăta.”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Maleahi 3.1-12

    Maleahi semnifică „solul Domnului”. Citând versetul 1, Domnul Isus îi aplică acest titlu lui Ioan Botezătorul, chemat să pregătească înaintea Lui inima poporului Său (Matei 11.10). Respingerea lui Mesia după cea a precursorului Său a întrerupt cursul profeţiei. Perioada actuală a Bisericii este trecută sub tăcere; şi Îl vedem în versetul 2 pe Domnul cum Îşi reia căile faţă de fiii lui Levi printr-o lucrare de topire şi de purificare (v. 2, 3; Psalmul 66.10; Iov 18.1). Unii l-au urmărit pe meşterul turnător ocupat să purifice minereul de argint. El stă lângă creuzet tot timpul cât durează topirea, iar operaţia nu este încheiată decât atunci când propria lui imagine se reflectă în mod clar în metalul strălucitor. Ce minunată ilustrare a ceea ce Domnul împlineşte în fiecare dintre noi! El ştie să ne regleze împrejurările, înteţind uneori focul încercării, cu scopul de a îndepărta din noi orice aliaj impur. Şi Îşi continuă răbdător lucrarea până când radioasa Lui imagine morală străluceşte în noi (comp. cu Zaharia 13.9; 2 Corinteni 3.18).

    Care pot fi sentimentele Domnului, frustrat de daruri, de slujire şi de încrederea datorate Lui?

    „Puneţi-Mă la încercare” (v. 10), spune El poporului Său. Da, Domnul Se bucură atunci când credinţa noastră Îi dă posibilitatea să ne binecuvânteze.

  • 25 Iulie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Eu te voi instrui și te voi învăța calea pe care trebuie să mergi; Eu te voi sfătui, având ochiul Meu asupra ta.
    Psalmul 32.8

    Călăuzirea lui Dumnezeu

    Adesea suntem ca un cal sau ca un catâr, iar aceasta din cauză că ogorul sufletului nostru nu a fost desțelenit. Când voința noastră este la lucru, Domnul acționează față de noi ca și față de un cal sau față de un catâr, strunindu-ne cu ajutorul frâului și al zăbalei. Când însă fiecare parte a inimii noastre este în contact cu El, Dumnezeu ne călăuzește cu ochiul Său.

    „Lumina trupului este ochiul; când ochiul tău este curat, tot trupul tău este, de asemenea, plin de lumină; iar când ochiul este rău, și trupul tău este plin de întuneric” (Luca 11.34). Când ochiul nu este curat, nu există comuniune de inimă și de afecțiuni cu Dumnezeu, iar consecința este că voința noastră nu este zdrobită, iar noi nu suntem călăuziți în mod simplu de Dumnezeu. Când inima este într-o stare bună, întreg trupul este „plin de lumină” și percepem cu ușurință voia lui Dumnezeu. El ne călăuzește cu ochiul Său în orice direcție dorește și ne face să fim grabnici la a înțelege voia și gândurile Sale, fiind dominați de o teamă sfântă (Isaia 11.3). Aceasta este partea noastră, având Duhul Sfânt locuind în noi, anume de a fi grabnici la pricepere în teama de Domnul, iar inimile noastre să nu aibă alt scop decât voia și gloria Lui. Exact așa a trăit Hristos: „Iată, vin; în sulul cărții este scris despre mine. Este desfătarea mea, Dumnezeul meu, să fac plăcerea Ta” (Psalmul 40.7,8). Unde lucrurile stau așa, împrejurările pot fi dificile și dureroase, însă va exista întotdeauna bucuria generată de ascultare, iar Dumnezeu ne va călăuzi cu ochiul Său. El lucrează cu noi pe bază morală și nu ne va descoperi voia Sa dacă nu trăim într-un duh de ascultare. Aceasta este de fapt ascultarea credinței – inima trebuie să fie într-o stare de ascultare, așa cum a fost a lui Hristos.

    J N Darby


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Doresc Eu moartea păcătosului? zice Domnul, Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui și să trăiască?”
    Ezechiel 18.23

    Cuvintele chinezului

    Un chinez neștiutor l-a auzit pe misionarul B. predicând într-o capelă din Ato. După terminarea slujbei, chinezul a spus: „Despre acest Isus Hristos încă n-am auzit și nu știu cine este; dar n-ai spus că poate să mă salveze de toate păcatele mele?” – „Da”, a răspuns misionarul, „exact aceasta am spus.”– „Dar tu nu mă cunoșteai când ai spus aceasta. Am fost un mincinos, un vrăjitor, un adulter și de 20 de ani sunt fumător de opiu. Așadar, dacă m-ai fi cunoscut, n-ai fi spus niciodată ceea ce ai spus.” Misionarul B. n-a putut decât să reia ceea ce a spus subliniind încă o dată, că Domnul Isus are puterea și dorința să curețe și să salveze chiar și o asemenea mulțime de păcate. Fumătorul de opiu a rămas mut de uimire, căci duhul său zăcea în lanțurile grele ale stăpânului întunericului.

    Au trecut câteva săptămâni și într-o dimineață chinezul a năvălit impetuos în camera misionarului și cu fața radiind l-a informat:

    „Acum știu! Isus Hristos poate să mă mântuiască de toate păcatele mele! Da, a și făcut-o!”

    Într-adevăr, credința în Mântuitorul Isus Hristos a frânt robia multor ani trăiți în întunericul moral, patima de opiu și altele. Chinezul s-a întors în localitatea lui, pentru a povesti tovarășilor lui despre Mântuitorul Isus. Deși a fost prevenit de pericolul iminent, a vestit totuși istoria despre marele Mântuitor, care poate să salveze pe cei mai răi păcătoși.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TĂIAT ȘI CURĂȚAT

    „…Ca să aducă şi mai multă roadă.” (Ioan 15:2)

         Domnul Isus a spus că Dumnezeu este ca vierul care taie „orice mlădiţă, care n-aduce roadă; şi pe orice mlădiţă care aduce roadă, o curăţă, ca să aducă şi mai multă roadă.” Să învățăm două lucruri din acest verset: 1) Dumnezeu taie anumite lucruri. Care-ar fi acestea? Pot fi lucruri care îți plac, dar care stau în calea desăvârșirii tale. Lucruri pe care nu El le-a ales pentru tine și care îți vor aduce necazuri. Lucruri care nu se vor schimba sau care și-au împlinit deja scopul. 2) Dumnezeu curăță. Un pom fructifer care a fost curățat cu siguranță nu arată foarte bine. Când Dumnezeu începe să curețe viața ta de anumite lucruri, pentru a-ți redirecționa energiile, o vreme nici tu nu vei arăta prea bine. Uneori asta înseamnă să renunți la lucruri despre care ai crezut că vor exista mereu, și să restabilești ordinea priorităților. Alteori, va însemna să te descurci o vreme cu mai puțini bani, sau să nu fii capabil să le explici celor dragi de ce treci prin acest proces de curățare. Însă energia dătătoare de viață care curge printr-o creangă uscată este o pierdere! Tot la fel este și atunci când timpul, atenția și energia sunt luate de la lucrurile esențiale și investite în lucruri de mâna a doua sau a treia. Să înțelegem ceva important: Dumnezeu știe ce trebuie tăiat și ce trebuie curățat din viața ta. Și chiar dacă e posibil să nu înțelegi ce face, roagă-te: „Trimite-mi orice vrei și ia-mi orice dorești. Te voi lăuda când va veni și te voi lăuda când va pleca, pentru că aprobarea Ta este răsplata mea și planul Tău este rațiunea vieții mele.”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Maleahi 2.117

    Domnul are pentru preoţi o învăţătură specială. Să dea glorie Numelui Său „iată ce trebuia ei să-şi pună la inimă” (v. 2)! Slujirea creştină nu are nici ea altă raţiune. Prea adesea însă, slujitorul este cel glorificat mai degrabă decât Stăpânul său.

    Despre cine altcineva decât despre Hristos s-ar mai fi putut spune: „nedreptate nu s-a găsit pe buzele lui” (v. 6)?

    Până şi aprozii au trebuit să admită că „niciodată n-a vorbit vreun om aşa, ca Omul acesta” (Ioan 7.46). Această perfecţiune nu face altceva decât să scoată în evidenţă şi mai bine tristul portret al clerului din timpul Domnului, preoţi, cărturari şi farisei: El a păzit legământul (v. 5); ei l-au stricat. El a umblat cu Dumnezeu în pace şi dreptate; ei sau îndepărtat de drum. El „a întors pe mulţi de la nelegiuire” (v. 6); ei „au făcut pe mulţi să se poticnească” (v. 8, 9; Isaia 9.16). „Legea adevărului era în gura Lui” (v. 6); „ei Îl oboseau pe Domnul cu vorbele lor” (v. 17; Matei 6.7).

    „Luaţi seama la duhul vostru, ca să nu vă purtaţi cu necredincioşie”, repetă versetele 15 şi 16. Duhul nostru are sensibilitatea unei benzi magnetice. Păstrează urma a tot ceea ce sa înregistrat acolo. Să veghem să nu-l ocupăm decât cu lucrurile adevărate, „curate, vrednice de iubit, vorbite de bine” (Filipeni 4.8).

  • 24 Iulie 2018

     

     

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

     

    În ziua întâi a săptămânii, noi fiind adunați să frângem pâine, Pavel a stat de vorbă cu ei, urmând să plece a doua zi; și a prelungit cuvântul lui până la miezul nopții.
    Fapte 20.7

    Tineri din Scriptură – Eutih

    Unul dintre lucrurile interesante legate de relatarea din Fapte 20.7-20 este că ea ne oferă o prețioasă imagine din viața unei adunări de la începutul istoriei creștinismului. Luca ne prezintă câteva detalii simple, dar care au prospețime și rezonanță chiar și pentru timpurile noastre.

    Apostolul Pavel și însoțitorii lui au stat șapte zile la Troa, în Asia Mică (pe teritoriul Turciei de astăzi). Ei au rămas acolo o săptămână întreagă pentru a-i încuraja pe sfinți prin învățătura Cuvântului lui Dumnezeu și pentru a participa la Cina Domnului împreună cu ei. „În ziua întâi a săptămânii, noi fiind adunați să frângem pâine, Pavel a stat de vorbă cu ei” (versetul 7). Vedem că era obiceiul creștinilor timpurii de a se aduna împreună pentru frângerea pâinii în prima zi a săptămânii. De asemenea, vedem că Pavel a dat învățătură sfinților în aceeași zi. Un lucru este evident: credincioșii din Troa erau înfometați după Cuvântul lui Dumnezeu. Era probabil ca Pavel să nu-i mai revadă pe acești dragi sfinți, de aceea dorea să le împărtășească „tot planul lui Dumnezeu”, drept pentru care a predicat până aproape de miezul nopții. O astfel de dorință de a asculta expunerea Scripturii poate fi văzută câteodată și astăzi pe terenul de misiune, acolo unde noii convertiți stau cu orele pentru a absorbi învățăturile Bibliei. Din nefericire, în locurile unde noi trăim, creștinii încep să se plângă dacă mesajul este mai lung de treizeci de minute.

    Luca ne spune că era acolo un tânăr care îl asculta pe apostolul Pavel în acea seară. Și, deși era obosit, el venise totuși la întâlnire. Dacă ar fi stat acasă, ar fi pierdut binecuvântarea păstrată pentru el prin harul Domnului. Fie ca Duhul Sfânt să trezească și în inimile noastre dorința de a sta la picioarele Domnului și de a asculta Cuvântul Lui!

    B Reynolds

     


    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    „Bucurați-vă întotdeauna. Rugațivă neîncetat. Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.”
    1 Tesaloniceni 5.16-18

    Impulsuri pentru viaţa creştină

    Cine economisește dimineața timpul pentru rugăciune, face o socoteală greșită. El este în pericol să aibă prea puțin timp pentru activitățile zilei.

    Dacă Dumnezeu nu îți împlinește toate dorințele tale, atunci enumeră tot ce ți-a dăruit El fără ca tu să-L fi rugat pentru așa ceva.

    Lasă mai bine ca inima ta să se roage fără cuvinte, decât ca gura ta să se roage fără inimă.

    Costurile ascultării sunt mici, comparativ cu costurile care rezultă din neascultare.

    Dumnezeu nu este o garanție împotriva furtunilor vieții, dar El ne dă siguranța desăvârșită în atacuri și încercări.

    Dumnezeu ne lasă să trecem prin greutăți, care ne depășesc deplin, pentru ca să învățăm să înțelegem în viața de zi cu zi că El poate totul.

    Activitățile și obligațiile mici, nesemnificative devin mari atunci când ele sunt făcute pentru Dumnezeu.

    Trăiește așa ca oamenii care au de-a face cu tine să aibă dorința să-L cunoască pe Domnul Isus.

    Nu aștepta timpul când vei părăsi lumea, pentru a te separa de ea. De asemenea nu aștepta cerul, ca să savurezi binecuvântarea cerească.

     


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DUMNEZEU ESTE ADEVĂRAT!

    „Domnul este lumina şi mântuirea mea: de cine să mă tem?” (Psalmul 27:1)

         Ce speranță sau ce ajutor are ateul ori agnosticul? Niciuna! Scriitorul și editorialistul William Oscar Saunders scria la jumătatea secolului XX în American Magazine: „Aș vrea să vă prezint unul dintre cei mai singuri și mai nefericiți oameni de pe planetă: omul care nu crede în Dumnezeu. Vi-l pot prezenta fiindcă eu însumi sunt unul dintre ei; veți avea astfel o reprezentare a agnosticului sau a scepticului din propriul vostru cartier, căci astfel de oameni sunt peste tot. Veți fi surprinși să aflați că agnosticul vă invidiază credința în Dumnezeu,  credința fermă într-o viață de apoi în ceruri și siguranța că vă veți întâlni cu cei dragi într-un loc unde nu va exista nici tristețe, nici suferință. El ar da orice să fie în stare să îmbrățișeze acea credință și să fie mângâiat prin ea, însă pentru el există doar mormântul și persistența sau risipirea materiei. După mormânt tot ce poate el vedea este dezintegrarea materiilor din care este alcătuit corpul și personalitatea, dar în această viziune materialistă, nu găsește nici extaz, nici fericire… Poate la suprafață va brava, dar nu este fericit. Uneori tânjește după un toiag pe care să se sprijine,  pentru că și el poartă o cruce. Pentru el, acest pământ nu este decât o barcă plutitoare pe apele neînțelese ale eternității, fără niciun orizont la vedere. Inima lui tânjește după fiecare viață prețioasă de pe această barcă – care plutește, plutește, plutește, nimeni nu știe încotro…” Însă când îți pui încrederea în Hristos, poți spune fără clar și fără teamă, ca psalmistul: „Domnul este lumina şi mântuirea mea: de cine să mă tem?”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Maleahi 1.114

    Cartea lui Maleahi este deosebit de solemnă. Ea constituie cel din urmă apel divin către conştiinţa şi inima acestui popor iudeu, în mijlocul căruia Hristos va apărea patru secole mai târziu. Dialogul care se angajează între Dumnezeu şi popor scoate în evidenţă din partea lui Dumnezeu, încă de la primele cuvinte: iubirea veşnică, personală, sursă a oricărei binecuvântări: „Team iubit”. Iar din partea lui Israel? Nerecunoştinţă, inconştienţă, întrun cuvânt, obrăznicia cu careşi permite să ceară dovezi despre această bunătate divină! Ce tată, ce stăpân ar suporta să fie tratat cu o asemenea scandaloasă lipsă de consideraţie (v. 6)? Ori acest popor călca în picioare nu numai onoarea datorată Domnului, ci şi preceptele Lui cele mai imperioase (v. 8; Levitic 22.1725), sentimentele Sale cele mai tandre. În mod regretabil, aici nu avem mult de căutat lecţii de <învăţare de minte>! Să ne ferim şi noi de a ne îndoi de dragostea Domnului, de a cârti sau chiar de a ne răscula împotriva voinţei Lui! Să nu trecem cu indiferenţă pe lângă atâtea mărturii ale harului lui Dumnezeu, privindule cu plictiseală (v. 13)! Să ne oprim întâi la crucea unde El La dat pe Fiul Său pentru noi: ce importanţă au pentru noi drepturile şi dragostea lui Dumnezeu?


     

  • 23 Iulie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

     

    Prin credință, Avraam … a locuit temporar în țara promisiunii, ca într-o țară străină, … pentru că aștepta cetatea care are temelii, al cărei meșter și ziditor este Dumnezeu.
    Evrei 11.8-10

    Dumnezeu niciodată nu ne satisface pe acest pământ; El ne binecuvântează, dar nu ne satisface. Când Avraam a sosit în țara care-i fusese promisă ca moștenire, ce a dobândit el? Nimic. A fost mereu un străin acolo. Inimii nu-i place acest lucru. Iată unde își au sursa multe dintre dezamăgirile noastre. În ce privește perspectivele, adesea noi avem gândurile noastre proprii cu privire la ele; ne gândim câteodată cum să ne aranjăm lucrurile chiar și pentru douăzeci de ani de acum încolo. Dumnezeu însă dorește să ne aducă în odihna Lui – iată adevărata noastră perspectivă!

    El îl aduce pe Avraam în țara Canaan, apoi începe să-i conducă gândurile către o altă țară. Avraam stă aproape de Dumnezeu și este așezat pe un loc al credinței suficient de înalt, de unde să poată vedea că țara este încă în întregime înaintea lui. Domnul i Se descoperă într-o stare de comuniune, îi vorbește și îi face cunoscut planurile Sale; iar Avraam I se închină. El nu are decât un cort și un altar. Acest lucru îl face Dumnezeu și cu noi; ne face creștini, ne aduce în țara promisă și ne arată că ea se află în întregime înaintea ochilor noștri. Acum nu este timpul pentru odihnă. Ochii noștri văd tot mai limpede căile lui Dumnezeu și avem privilegiul de a fi străini și călători împreună cu Dumnezeu; și vom fi străini și călători până când vom ajunge în casa Tatălui.

    Iubiți frați, cum stau lucrurile cu voi în această privință? Puteți să spuneți: «Casa mea este casa Tatălui, iar inima mea este acolo»? Puteți afirma cu toată inima: «Nu am nicio casă până când voi ajunge acolo și nici nu vreau vreuna în afară de ea»? Nu există nimic nepotrivit între noi și Dumnezeu, niciun nor, niciun păcat; altminteri, Hristos nu S-ar putea afla acolo, la dreapta Lui, iar El Se află acolo tocmai pentru că ne-a înlăturat orice păcat. Se odihnește deci sufletul vostru doar pe lucrarea și pe Persoana Domnului Isus? Sau încercați să împliniți ceva ce a fost deja împlinit? Domnul să ne dea harul să credem mărturia Lui și să ne încredem în puterea Sa!

    J N Darby

     


    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    „Isus i-a zis: «Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.»”
    Ioan 14.6

    Cunoaşteţi calea?

    Un om de afaceri din Scoția, care se afla într-o călătorie cu autoturismul său prin orașul Kilmacolm, opri și întrebă un polițist care este drumul corect spre Glasgow. Cel întrebat i-a dat informația dorită și a adăugat prietenos: „Vă rog să mă scuzați, cunoașteți calea spre cer?” „Nu”, dădu negativ din cap domnul din autoturism. „Isus Mântuitorul spune: Eu sunt Calea”, explică serios polițistul.

    Omul de afaceri ridică fereastra și merse mai departe. Dar cuvintele bărbatului nu-i ieșeau din minte. Când și-a terminat afacerile în Glasgow, a pornit spre casă. Pe drum a avut un accident de circulație ca urmare a poleiului de pe stradă și a fost dus la spital fiind foarte grav rănit. A mai trăit doar câteva zile.

    Două săptămâni mai târziu, veniră doi tineri îmbrăcați în doliu la poliția orașului din Kilmacolm și întrebară de acel polițist  care  a  arătat  tatălui  lor  calea  spre  cer.  Tatăl  îi rugase cu scurt timp înainte de moartea lui, să meargă imediat la Kilmacolm și să-i mulțumească în numele lui pentru indicația cu privire la necesitatea mântuirii. Ei i-au adresat mulțumirea tatălui lor și i-au spus bucuroși: „Tatăl nostru v-a înțeles și acum este în cer!”

    Iată un exemplu simplu din marea mulțime de întoarceri la Mântuitorul! Marea întrebare pentru fiecare este: Cunoaște, cititorul nostru, calea spre cer?

    Nu uitați: ISUS HRISTOS este Calea spre cer!

     


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TU POȚI FI SCHIMBAT

    „Noi suntem lutul, şi Tu olarul…” (Isaia 64:8)

         Ai văzut vreodată cum o bucată de lut este transformată în ceva frumos de către olar? Lutul nu se poate schimba singur; puterea aceasta se află în mâinile olarului. Isaia spune: „Noi suntem lutul, şi Tu olarul… suntem cu toţii lucrarea mâinilor Tale.” Asta înseamnă că nu trebuie să-ți trăiești tot restul vieții cu fricile și frământările tale; Dumnezeu te poate schimba. Chiar dacă până acum ai fost o persoană care se îngrijora, nu trebuie să te îngrijorezi tot restul vieții. Ce dacă te-ai născut în sărăcie sau într-un mediu plin de prejudecăți? Nu trebuie să mori la fel. De unde ideea aceasta că nu te poți schimba? De unde vin comentarii de felul: „Stă în firea mea să mă îngrijorez” sau „Întotdeauna voi fi un pesimist; așa sunt eu” sau „Mă trag dintr-o familie de alcoolici și de dependenți de droguri, așa că nu voi fi niciodată liber”?! Vei face aceleași afirmații și când vine vorba de trupul tău? „Așa sunt eu, cu piciorul rupt. Nu pot face nimic!” Sigur că nu! Dacă trupul tău nu funcționează corect, cauți ajutor. Nu ar trebui să faci la fel și cu poftele tale păcătoase, cu atitudinile acre și cu tiradele egoiste? Ceea ce lumea consideră a fi un gunoi, Dumnezeu consideră a fi o comoară. Și asemenea olarului, El te poate modela și te poate face un vas de cinste (vezi 2 Timotei 2:21). Tot ce trebuie să faci este să-ți pui viața în mâinile Sale. Nu cântăm noi: „Schimbă-mi inima, fă-mă mai curat. Tu ești olarul, iar eu lutul.”?! Când vei înceta să te schimbi singur, și când te vei preda lui Dumnezeu, în tine se va produce o schimbare adevărată și de durată.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Zaharia 14.6-21

    Acesta este sfârşitul dramei. Când se va deschide şi cel din urmă act, situaţia va fi fost răsturnată prin apariţia deodată a Domnului gloriei. Până şi decorul va fi schimbat. Un cataclism nemaiauzit va schimba configuraţia ţării. Popoarele surprinse pe cale să facă război Ierusalimului şi Împăratului său divin se vor vedea lovite dintr-o dată de o urgie cumplită. De atunci înainte, naţiunile, în loc să urce să asedieze Ierusalimul, vor trebui să facă pelerinaje anuale pentru a se prosterna înaintea Împăratului, Domnul (v. 16). Cei care nu vor asculta vor fi lipsiţi de ploaie. Chiar şi zurgălăii cailor a acestor cai care ocupă atâta spaţiu în profeţia lui Zaharia vor purta gravată inscripţia: „Sfinţenie Domnului”. Pentru că toată puterea omului, simbolizată de cal, va fi de atunci încolo sfinţită pentru Dumnezeu! Fie ca Domnul să graveze şi pe inimile noastre acest semn al punerii deoparte şi al consacrării pentru El! Şi ca nimic să nu pătrundă în inimi fără să fie în armonie cu această deviză: „Sfinţenie Domnului”! Astfel vom fi deja în acord cu „ziua aceea”, zi în care El va fi în mod public „glorificat în sfinţii Săi şi privit cu uimire în toţi cei care vor fi crezut” (2 Tesaloniceni 1.10).

     

     

  • 22 Iulie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

     

    La înfățișare fiind găsit ca un om, S-a smerit pe Sine, făcându-Se ascultător până la moarte, și chiar moarte de cruce.
    Filipeni 2.8

    Trăim într-o scenă în care domnește moartea. În orice localitate am merge, acolo există un cimitir. Nimeni nu poate scăpa de moarte. Neascultarea a adus asupra oamenilor sentința morții și a judecății, iar această sentință rămâne, din cauza necredinței și a respingerii remediului lui Dumnezeu. „Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata” (Evrei 9.27).

    Care este remediul? Este harul lui Dumnezeu care a adus mântuirea și care s-a arătat tuturor oamenilor. Legea dată prin Moise cerea ca omul să împlinească ceva pentru a fi acceptat de Dumnezeu, însă el nu putea aduce nimic de felul acesta. Remediul lui Dumnezeu se găsește în Fiul Său, în Domnul Isus Hristos, care S-a smerit pe Sine și S-a făcut ascultător până la moarte.

    Aceste cuvinte necesită o atenție deosebită. „După cum prin neascultarea unui singur om cei mulți au fost făcuți păcătoși, tot așa și prin ascultarea Unuia singur, cei mulți vor fi făcuți drepți” (Romani 5.19). Moartea a venit peste noi toți din cauza neascultării unui singur om – a lui Adam. Însă Domnul din cer, Omul fără păcat, a ascultat de voia lui Dumnezeu, chiar dacă această voie cerea să meargă la moarte, și încă moarte de cruce. Pe acea cruce, El a purtat în trupul Său pedeapsa păcatului, pedeapsă pe care noi o meritam. Ascultarea L-a adus pe Hristos acolo unde păcatul și neascultarea ne aduseseră pe noi.

    Acesta este harul, harul suveran care a venit prin Isus Hristos, prin Cel care locuiește dintotdeauna în sânul Tatălui! El a venit pe pământ ca să moară și ca noi, prin moartea Sa, să putem intra în bucuriile cerului. „Deoarece cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos, că El, bogat fiind, S-a făcut sărac pentru voi, ca, prin sărăcia Lui, voi să fiți îmbogățiți” (2 Corinteni 8.9).

    J Redekop

     


    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    ” …s-au închinat înaintea lui Isus și i-au zis: «Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!»”
    Matei 14.33

    Învăţătorul venit de la Dumnezeu

    Fără a se gândi la auditoriu, fără să țină cont de urmări, Domnul Isus vorbea fără teamă în orice ocazie, fiind preocupat numai de adevăr și de comunicarea mesajului Tatălui Său. Puterea învățăturii Sale era profund simțită de cei care Îl ascultau: „Oamenii erau uimiți de învățătura Lui, căci îi învăța ca unul care are putere.” Iar Nicodim a spus:

    „Învățătorule, știm că ești un Învățător venit de la Dumnezeu.” Forța spirituală a personalității Învățătorului ceresc se exprima în afirmațiile și lucrările pe care le făcea. Astfel, nu trebuie să fim surprinși citind despre impresia deosebită,  pe  care  o  făcea  pretutindeni.  Oamenii spuneau:

    „Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul acesta.” Simplitatea, farmecul și adâncimea, sinceritatea, univer-

    salitatea și adevărul învățăturii Sale lăsau o impresie profundă asupra ascultătorilor Domnului, dăruindu-le convingerea că se aflau în prezența unui Învățător cum omenirea nu mai cunoscuse înainte de El și nici după El. Şi astfel, multele Sale învățături din Evanghelii și impresii produse în mod evident de către Învățătorul Însuși sunt de așa natură, încât mii de ani după aceea ele au adus pace în sufletele care L-au primit prin credință în inimă pe Mântuitorul.  Să  lăsăm  ca  aceste  meditații  cu  privire  la Persoana Mântuitorului să ne ajute și pe noi să-L cunoaștem mai bine pe Învățătorul ceresc și învățăturile Sale.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FII PASIONAT, EFICIENT ȘI PERSEVERENT!

    „Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători…” (Iacov 1:22)

         Când Neemia a văzut prima oară ruinele Ierusalimului, a plâns. Apoi și-a suflecat mânecile și s-a apucat de lucru. În ciuda istoriei necruțătoare și a împotrivirilor nesfârșite, el a reconstruit zidurile în cincizeci și două de zile. Cum? Având o viziune și având o pasiune! Întrebare: Îți este teamă să rostești: „Doamne, voi face tot ce-mi spui”? Te gândești că te va trimite unde nu vrei să mergi, sau că îți cere să faci ceva pentru care nu te simți pregătit sau calificat? Dacă răspunsul este „Da”, trebuie să ți-l schimbi!… Biblia spune că voia lui Dumnezeu este „bună, plăcută și desăvârșită” (Romani 12:2). Dar dacă voia lui Dumnezeu este bună, nu înseamnă că este și ușoară, dar El îți va da pasiune. Când Ieremia a încercat să nu mai vorbească despre Domnul, Cuvântul lui Dumnezeu a devenit „ca un foc mistuitor, închis în oasele” lui (Ieremia 20:9). Viziunea dată de Dumnezeu îți pune un foc în inimă. Începi să vezi lucruri pe care nu le-ai văzut niciodată și te vei umple de entuziasm. Poate în trecut ai avut parte de eșec, însă Dumnezeu poate lua capitolele eșecului tău și să scrie cu ele o istorie de succes. Lucrul acesta nu se va întâmpla dacă stai deoparte. Biblia spune: „Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători.” Vei avea pasiune pentru voia lui Dumnezeu când începi s-o faci! Atunci vei spune: „Pentru asta am fost făcut.” Când ai luat hotărârea fermă de a face ceva și știi că Dumnezeu te privește și îți zâmbește, lucrul acesta face imposibilul posibil! Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este un întreit îndemn: Fii pasionat, fii eficient, fii perseverent!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Zaharia 13.1-9; 14.1-5

    Privirile lui Israel (şi ale noastre) se îndreaptă spre cruce (cap. 12.10). Sângele lui Hristos ne ispăşeşte păcatele, însă din coasta Lui străpunsă ţâşneşte, de asemenea, un izvor de apă vie. El evocă această curăţire practică pe care Cuvântul o împlineşte în conştiinţa noastră (Psalmul 51.2,7). În acea zi, idolii vor fi nimiciţi (Ezechiel 36.25); vocile minciunii vor înceta. Atunci Preaiubitul Îşi va relata minunata Sa istorie: Venit aici jos ca Om, a luat chip de Rob pentru a sluji creaturii Sale (comp. cu cap. 11.12 şi cu Exod 21.2-6). A fost rănit la propriii prieteni (comp. cu Ioan 20.27). A fost lovit de Însuşi Dumnezeu.

    „De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat foarte sus”, continuă Filipeni 2.9. Curând, acest acelaşi Domn Se va înfăţişa lumii în strălucirea puterii Sale. Unde va avea loc această apariţie? În locul de unde odinioară El a părăsit pământul, pe acest munte al Măslinilor care se va despica sub picioarele Sale (cap. 14.4; Fapte 1.11,12).

    El însă nu va veni singur. „Şi toţi sfinţii împreună cu El”, adaugă sfârşitul versetului 5. Ca o suită regală, Hristos îi va aduce pe aceia pe care mai înainte îi va fi răpit la cer alături de El. Noul Testament confirmă această apropiată şi triumfătoare „venire a Domnului nostru Isus cu toţi sfinţii Săi” (1 Tesaloniceni 3.13; Iuda 14).


     

  • 21 Iulie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

     

    Și erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, și Isus mergea înaintea lor; și se minunau și, urmându-L, se temeau.
    Marcu 10.32

    Marcu folosește de șapte ori cuvântul „uimire” („minunare”), care apare mai des către sfârșitul Evangheliei sale, când a scris despre suferințele Domnului, despre moartea și despre învierea Sa. Mulți profeți credincioși fuseseră omorâți la Ierusalim; acum venise rândul Domnului. Ucenicii L-au auzit vorbind despre suferințele Sale viitoare și erau uimiți și Îl urmau plini de frică. Apoi Marcu ne spune că El i-a luat deoparte și a început să le spună despre lucrurile care aveau să I se întâmple. Ca Profet, Domnul le-a prezentat suferințele Sale viitoare cu multe detalii (versetele 32-34).

    Totuși, doi dintre ucenici se gândeau la poziția lor în Împărăția viitoare (versetele 36 și 37). Domnul le-a arătat, lor și celorlalți, că aveau nevoie să învețe să fie slujitori adevărați. Pentru aceasta trebuia ca vederea spirituală să le fie dată, așa cum ne arată episodul vindecării orbului Bartimeu. El a crezut, a fost vindecat, iar apoi L-a urmat pe Domnul. Ceea ce ucenicii aveau de învățat era că Domnul Isus trebuia să aibă întâietatea (Coloseni 1.18).

    Și noi trebuie să învățăm să-I dăm Domnului locul care I se cuvine, fiind gata să-L urmăm, fără să conteze unde, când și cum. Iată un gând care ne cercetează adânc! Nu avem nici voința și nici puterea pentru așa ceva – acestea trebuie să vină de la El. Trebuie însă ca în inimile noastre să existe nevoia după așa ceva, la fel cum s-a întâmplat cu orbul sau cu Saul din Tars, atunci când ajuns să nu se mai încreadă în el însuși (Filipeni 3.7-17). Atunci Saul (Pavel) a devenit un adevărat urmaș al lui Hristos. Acest privilegiu este și al nostru.

    A E Bouter

     


    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.”
    Matei 6.33

    Mai întâi…

    Un medic a intervievat 3.000 de pacienți pentru a afla care sunt lucrurile care și le doresc cel mai mult. Răspunsurile primite au dus la concluzia că atenția oamenilor este centrată foarte mult asupra eului lor. Iată câteva răspunsuri:

    unele familii așteptau moartea părinților, pentru ca, scăpând de responsabilitatea îngrijirii acestora, să se mute în alt oraș;

    alte familii așteptau să-și vadă copiii căsătoriți;

    multe familii tinere așteptau primul lor copil;

    multe mame doreau să se facă bine, ca să-și poată crește copiii;

    unii copii așteptau să fie mari, ca să conducă autoturismul…

    Așteptările nu erau rele în sine, dar erau doar pentru orizontul îngust al acestui pământ. Dumnezeu dorește, ca toți  să  privim  dincolo  de  realitatea  imediată,  așteptând lucruri mari cu privire la veșnicie. Ce frumos ar fi, dacă toți oamenii s-ar gândi la DARUL nespus de mare al mântuirii prin credința în Domnul Isus Hristos! Dumnezeu ne spune prin  Cuvântul  Său  că  cine  crede  în  Fiul  Său  are  viața veșnică. Cu siguranță, această credință nu este una formală într-un fapt istoric, ci o credință din inimă urmată de o pocăință sinceră.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    O RUGĂCIUNE PENTRU PACE

    „Tu-i chezăşuieşti pacea…” (Isaia 26:3)

         Iată o rugăciune pentru pace: „Doamne, Cuvântul Tău spune: „Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.” Cuvântul Tău spune: „Domnul dă tărie poporului Său, Domnul binecuvântează pe poporul Său cu pace.” (Psalmul 29:11) Cuvântul Tău spune: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea… Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.” (Ioan 14:27) Cuvântul Tău promite că „pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4:7) Astăzi am nevoie de această pace care întrece orice pricepere, pentru a-mi liniști sufletul și mintea. În loc să mă gândesc la fricile și îngrijorările mele, ajută-mă să-mi îndrept atenția asupra bunătății Tale, asupra credincioșiei Tale, asupra puterii Tale vindecătoare, asupra resurselor și inimii Tale iertătoare. Locuiește în mine și umple-mă cu pacea Ta. Arată-mi care sunt lucrurile care îmi fură pacea. Doresc în mod real să mi le descoperi, Tată, ca să le pot mărturisi, și să știu ce să încredințez în mâna Ta și ce să schimb. Îmi deschid inima către Tine, învață-mă taina păcii de durată. Îți mulțumesc acum pentru tot ceea ce-mi vei da ca să mă ajute să primesc pacea pe care Tu ești gata să mi-o oferi cu atâta generozitate. Cuvântul Tău spune: „Pacea lui Hristos… să stăpânească în inimile voastre…” (Coloseni 3:15). Astăzi doresc să fiu stăpânit de pacea Ta și nu de temerile și îngrijorările mele. Îți dau Ție toate îngrijorările mele, și cred că Tu vei lucra spre binele meu și spre slava Ta. În Numele Domnului Isus mă rog, Amin!”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Zaharia 12.114

    Cine vorbeşte aici? Cel care a întins cerurile, care a întemeiat pământul, care ia dat omului această inteligenţă în care el se încrede atât de mult (şi pe care adesea o foloseşte atât de rău; comp. cu Isaia 42.5)! Un asemenea Dumnezeu să nu aibă mâna întinsă peste evenimentele pământului? Comploturile urzite de duhul celui pe care El Însuşi la creat săL poată lua prin surprindere? Imposibil! Atunci când toate naţiunile pământului, orbite de ură, se vor strânge pentru a asedia Ierusalimul, acesta va fi pentru ei ca un potir otrăvitor, ca o piatră de cădere. Pentru că, „în ziua aceea”, Domnul va întări victorios pe căpeteniile lui Iuda şi pe locuitorii Ierusalimului! El va lucra prin ei, dar de asemenea va lucra în ei. Dumnezeu va răspândi peste poporul Său umilit şi pocăit „duhul îndurării şi al cererilor” (v. 10). În Acela pe care Lau străpuns, iudeii Îl vor recunoaşte, în sfârşit, pe Păstorul lor credincios, pe Moştenitorul tronului lui David, pe Fiul unic al lui Dumnezeu.

    Prieteni creştini, dacă este adevărat că Domnului Îi place să lucreze prin noi, să nu pierdem din vedere lucrarea pe care El doreşte să o împlinească în noi. Aceasta constă în a ne aşeza în fiecare zi din nou înaintea crucii şi a consecinţelor ei. Iar versetele 1114 subliniază faptul că fiecare trebuie să fi avut personal dea face cu Dumnezeu în chestiunea păcatului său.

     
     


     

  • 20 Iulie 2018

     

     

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

     

    Simon Petru deci, auzind că este Domnul, și-a încins haina (pentru că era dezbrăcat) și s-a aruncat în mare.
    Ioan 21.7

    În Ioan 21 vedem trei feluri de restabilire: a conștiinței, a inimii și a căii. Prima dintre ele, cea a conștiinței, este foarte importantă. Creștinul nu poate înainta dacă există vreo pată pe conștiința lui. În această scenă de la marea Tiberiadei este clar că Petru avea deja o conștiință restabilită. O singură privire a lui Isus îl zdrobise și îl făcuse să verse lacrimi amare. Însă nu lacrimile lui, ci dragostea care l-a făcut să le verse a fost cea care a format temelia restabilirii depline a conștiinței sale. Acum, când a auzit că este Domnul, Petru s-a aruncat în mare – atât de dornic era să stea la picioarele Domnului său înviat. Conștiința lui era în lumina strălucitoare a dragostei care nu se schimbă niciodată. Încrederea lui Petru era neumbrită, iar acest lucru era plăcut inimii Domnului. Să nu uităm niciodată că dragostei îi place să ne încredem în ea. Nimeni să nu-și închipuie că Îl onorează pe Domnul stând departe de El, pe motivul nevredniciei sale. Este trist când greșim și când cădem, însă este și mai trist ca, după ce am greșit și am căzut, să nu ne încredem în dragostea lui Isus sau în faptul că El este mereu gata să ne primească la pieptul Său.

    Inima trebuie de asemenea să fie restabilită. Conștiința poate fi perfect curățită de greșeala pe care am comis-o, însă rădăcina din care a izvorât ea se poate să nu fi fost atinsă. Această rădăcină este adânc ascunsă în inimă, necunoscută nouă și altora, însă pe deplin descoperită ochilor Domnului. Mândria, lăcomia, mânia și ambiția sunt doar câteva din aceste rădăcini. Ele trebuie judecate complet. Domnul l-a luat pe Petru deoparte, pentru a turna în sufletul său lumina adevărului, ca astfel el să poată discerne rădăcina încrederii în sine din care izvorâse căderea sa.

    Apoi, printr-o chemare scurtă, însă atotcuprinzătoare, Domnul îi restabilește calea lui Petru: „Urmează-Mă!”. Să luăm aminte la urmele Lui și să călcăm pe ele!

    C H Mackintosh

     


    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    „Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat și să nu se lase.”
    Luca 18.1

    Rugăciunea schimbă lucrurile

    O femeie a cumpărat un poster pe care erau scrise cuvintele: „Rugăciunea schimbă lucrurile!” Bucuroasă de acest mesaj, a atârnat posterul la loc vizibil în sufragerie. După câteva zile a observat că posterul nu mai era acolo unde a fost așezat. Surprinsă de dispariție, femeia l-a întrebat pe soțul ei dacă știe ce s-a întâmplat cu posterul.

    „Eu l-am luat din locul unde era atârnat”,a răspuns soțul.

    „Dar de ce ai făcut așa ceva?” l-a întrebat soția. „Nu crezi că rugăciunea poate schimba lucrurile?” „Da, cred”, i-a răspuns soțul, „și tocmai de aceea l-am mutat, pentru că mie nu-mi plac schimbările!”

    Multor oameni nu le plac schimbările, la fel ca în cazul menționat în istorioara de azi. Rugăciunea este canalul care unește sufletele noastre cu izvorul vieții, al nădejdii, al tăriei, al fericirii, care este Dumnezeu. Bărbatului din istorioara noastră nu-i plăceau schimbările pe care le face Dumnezeu în viața oamenilor. Şi ca acel bărbat sunt multe persoane.

    Rugăciunea creștinului trebuie să fie o obișnuință normală și nu o experiență ocazională. Rugăciunea este o atitudine de viață creștină. În rugăciune pășim înaintea lui Dumnezeu pentru a cere înțelepciunea și puterea necesară fiecărei zile. În rugăciune acceptăm schimbarea dorită de Dumnezeu prin Cuvântul Său.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNVAȚĂ SĂ FII MULȚUMIT!

    „M-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc” (Filipeni 4:11)

         Nemulțumirea este o capcană care te poate înrobi și îți poate fura bucuria și împlinirea. De aceea Biblia spune că trebuie să înveți să fii mulțumit „în starea în care te găsești.” Ideea că o mașină mai bună, o casă mai mare, ori un salariu decent îți vor aduce mulțumirea este un mit. Întotdeauna va exista undeva ceva „mai mare și mai bun.” Întotdeauna vor exista oameni care au mai mult decât tine, așa că nu vei putea să te dai jos, niciodată, de pe roata morii. Dar acest lucru nu înseamnă că trebuie să te mulțumești cu robia datoriilor, ori a obiceiurilor distrugătoare, sau să te complaci în mediocritate și să nu împlinești chemarea lui Dumnezeu pentru viața ta. Absolut deloc! Trebuie să lucrezi neîncetat, să fii tot mai bun și să rămâi dependent de Dumnezeu în ceea ce privește binecuvântarea, promovarea și împlinirea nevoilor tale. Mulțumirea înseamnă să nu poftești locul de muncă al altuia, posesiunile sau personalitatea altcuiva. Siguranța și stima ta de sine trebuie să se fundamenteze pe cine ești tu în Hristos, nu pe ceea ce ai din punct de vedere material. Ce mod extraordinar de viață! Pavel așa a trăit. El a spus: „M-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc. Ştiu să trăiesc smerit, şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” (Filipeni 4:11-13). În fiecare zi ai de făcut o alegere privind atitudinea ta. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Învață să fii mulțumit!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Zaharia 11.1-17

    Incendiul din versetele 1-3 anunţă mânia împotriva ţării şi împotriva poporului, din cauza crimei de care acesta se va face vinovat la cruce.

    În versetul 4, profetul este invitat să personifice, succesiv, pe Păstorul cel bun (Hristos) şi pe Păstorul nebun, adică pe Antihrist (v. 15-17). Până la versetul 14 suntem purtaţi în vremea evangheliilor. Aceşti stăpâni, aceşti vânzători, aceşti păstori răi din versetul 5 sunt, respectiv, romanii şi mai-marii iudeilor, fie ei politici sau religioşi. Isus îi califică drept hoţi, tâlhari, oameni plătiţi, lupi răpitori (Ioan 10.8,12; Ezechiel 34). El, Păstorul cel bun, venea să-i substituie pe aceştia şi să păstorească poporul, aducând-i la gloria şi la unitatea naţională (cele două toiege de păstor numite <Frumuseţe> şi <Legături>). Cu excepţia câtorva „săraci ai turmei” (v. 11; Luca 14.21) însă, poporul n-a înţeles planurile Sale de dragoste.

    Versetele 12 şi 13, împlinite cu atâta exactitate, ne spun la ce preţ derizoriu a fost estimat Domnul (Matei 26.15). Noi la ce preţ Îl estimăm pe Domnul Isus?

    Apoi, fără tranziţie, versetele 15-17 introduc domnia încă viitoare a „păstorului netrebnic” (v. 17; Ioan 5.43) pentru că acest personaj satanic este <declanşat> ca pedeapsă asupra turmei <de măcelărit>: poporul vinovat de a-L fi respins pe adevăratul său Conducător!

  • 19 Iulie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

     

    El le-a zis: „Voi nu trebuie să cunoașteți timpurile sau vremurile pe care Tatăl le-a așezat sub propria Sa autoritate; ci veți primi putere, când va veni Duhul Sfânt peste voi, și veți fi martorii Mei atât în Ierusalim, cât și în toată Iudeea și Samaria și până la marginea pământului”. Și, spunând acestea, pe când priveau ei, a fost înălțat și un nor L-a luat dinaintea ochilor lor.
    Fapte 1.7-9

    Apostolii tocmai Îl întrebaseră pe Domnul dacă în acest timp avea să restabilească împărăția lui Israel. Interesul lor era normal, ei fiind iudei, însă Domnul urma să Se înalțe la dreapta lui Dumnezeu și Duhul Sfânt avea să vină pe pământ, pentru a locui cu cei credincioși și în cei credincioși. Avea să urmeze o paranteză în lucrările lui Dumnezeu cu Israel, în timpul căreia Adunarea avea să fie formată și să constituie obiectul special al interesului lui Dumnezeu pe pământ.

    Duhul Sfânt avea să dea putere acestor apostoli care, cu câteva săptămâni mai devreme, stăteau cu ușile încuiate, de frica iudeilor. Începând de la Ierusalim, unde împotrivirea iudeilor culminase cu răstignirea Domnului, acești ucenici aveau să-I fie martori, vestind celor de aproape și celor de departe că Isus înviase cu adevărat dintre cei morți și era viu în glorie.

    Pe când Domnul le spunea aceste lucruri, ei L-au văzut înălțându-Se la Dumnezeu. Apoi un nor L-a ascuns de privirile lor – norul gloriei din care Dumnezeu a vorbit în repetate rânduri poporului Său, după ce l-a scos din Egipt. Ce priveliște! Domnul lor era luat și înălțat în acel nor care semnifica prezența lui Dumnezeu! Ce mesaj pentru ei (și pentru noi azi), menit să fie proclamat în puterea Duhului începând din Ierusalim, apoi în Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului! „Să știe deci sigur toată casa lui Israel că Dumnezeu L-a făcut și Domn și Hristos pe acest Isus, pe care voi L-ați răstignit” (Fapte 2.36).

    E P Vedder, Jr

     


    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    „Tot așa, și limba este un mic mădular și se fălește cu lucruri mari. Iată un foc mic ce pădure mare aprinde!”
    Iacov 3.5

    Lucruri mici efecte mari

    În anul 1904 a avut loc marele incendiu din Baltimore. Cum s-au petrecut lucrurile? Un mic incendiu izbucnit în zona comercială a fost transformat datorită vântului puternic într-un incendiu necontrolabil, care până la lăsarea nopții a afectat o mare parte a orașului. Se crede că incendiul a pornit de la o țigară aruncată într-o pivniță unde, probabil, erau materiale inflamabile. După 31 de ore, incendiul a încetat și în urma lui casele de pe 80 de străzi din partea comercială a orașului au fost distruse complet, iar aproximativ 1.000 de case au suferit prejudicii importante. Un adevărat dezastru!

    Un lucru mic a produs pagube mari. Tot așa este și limba omului: ea spune adeseori cuvinte care aprind multe neînțelegeri în familie sau în societate. Cuvintele pot răni, pot produce mari pagube. Cuvintele sunt asemănate cu săgeți, sulițe, cuțite și săbii. Dacă aceste instrumente puternice sunt mânuite greșit, pot tăia sau chiar ucide. Cuvintele pot nărui reputații și pot dezbina familii. Cuvintele care critică, judecă, sunt unelte ale diavolului, care este numit

    „acuzatorul”. În ciuda potențialului distructiv al cuvintelor, adevărul minunat este că de asemenea cuvintele pot vindeca. Ele pot fi un leac alinător sau pot fi ca raza de soare care pătrunde într-o casă întunecoasă. În școala Mântuitorului putem învăța o vorbire caracterizată de harul ceresc.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNȚELEGÂND PLANUL DIAVOLULUI (5)

    „Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul.” (Luca 22:31)

         Luca scrie: „Domnul a zis: Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.” (Luca 22:31-32). Atacul lui Satan dovedește că ai un rol important în planul lui Dumnezeu. De aceea Satan încearcă așa de tare să te înfrângă. De fapt, intensitatea și durata atacului sunt indicii clare ale valorii tale pentru Dumnezeu și ale nivelului de binecuvântare pe care îl are Dumnezeu în plan pentru tine, de partea cealaltă a atacului. Așadar, dacă îi aparții lui Hristos, consideră atacul ca pe un semn al respectului. Și nu uita Cine este în control! Satan a avut nevoie de permisiunea lui Dumnezeu pentru a-l ataca pe Iov. Domnul Isus a spus: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ” (Matei 28:18). Și acesta este un adevăr pe care te poți baza! Scopul acestui test este acela de a-ți sluji drept mărturie a bunătății lui Dumnezeu. Domnul Isus a îngăduit ca Petru să treacă prin încercare pentru a putea să-și încurajeze frații. Poate Dumnezeu face la fel și cu tine. El știe că biserica și lumea au nevoie de mărturii vii ale puterii Sale. Așadar, dificultatea în care te găsești te pregătește să fii o voce a încurajării pentru alții care sunt încercați. Adu-ți aminte ce le-a spus Iosif fraților săi: „Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine” (Genesa 50:20). Întrucât Dumnezeu te iubește și îți controlează viața, El te va scoate biruitor din dificultățile prin care treci chiar acum!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Zaharia 10.1-12

    Poporul iudeu, decepţionat de idoli, înşelat şi asuprit de conducătorii răi, va fi mult timp ca o turmă fără păstor (v. 2b; comp. cu Matei 9.36). Dumnezeu însă va cerceta această „casă a lui Iuda” din care a ieşit Hristosul, „Piatra de unghi„ (v. 4). El o va întări pentru a lupta împreună cu ea. Nu va uita însă nici de casa lui Iosif, de cei ai lui Efraim (adică de cele zece seminţii încă risipite). Îi va mântui, îi va aduce înapoi, le va răspunde (v. 6). După atâtea mângâieri deşarte (v. 2), ce bucurie le va umple inimile (v. 7)!

    Drag prieten creştin, Domnul a arătat faţă de tine şi faţă de mine o îndurare şi mai mare. Fie ca aceasta să constituie pentru noi subiectul unei continue bucurii!

    Asemeni fiului risipitor în „ţara îndepărtată”, venindu-şi în fire evocând casa tatălui, cei scăpaţi ai lui Israel îşi vor aminti de Dumnezeul lor „în ţări îndepărtate şi vor trăi şi se vor întoarce„ (v. 9; Luca 15.17). „Îi voi aduna, pentru că Eu i-am răscumpărat”, promite Domnul (v. 8, 10; Ioan 11.52). Dragostea Domnului Isus nu va fi deplin satisfăcută decât de prezenţa alor Săi alături de El. Înainte de a-Şi aduce poporul pământesc întregit în ţară, El îi va introduce pe scumpii Lui răscumpăraţi în casa Tatălui, unde le-a pregătit locul (comp. cu Ioan 14.2).

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne