Mana Zilnica

Categorie: Domnul Este Aproape

  • 7 August 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Aceste cuvinte, pe care ți le poruncesc astăzi, să fie în inima ta.
    Deuteronom 6.6

    Nu vom putea niciodată să explicăm altora ceva ce noi înșine nu am înțeles mai întâi. Domnul este interesat ca noi nu numai să ne temem de el (versetul 2), ci și ca în inimile noastre să locuiască din belșug Cuvântul Său, astfel încât el fie întotdeauna pe buzele noastre, în discuțiile pe care le avem cu cei din familia noastră și cu ceilalți credincioși. Orice ocazie și orice eveniment, mic sau mare, trebuie folosite pentru a împărtăși Cuvântul.

    Versetul 8, „să le legi ca semn pe mâna ta și să-ți fie ca fruntare între ochii tăi”, arată cât mult trebuie ca acest Cuvânt să fie folosit în mod practic în ceea ce facem (mâna) și în lucrurile cu care ne preocupăm (ochii).

    În Luca 8.18 citim: „Luați seama deci cum auziți; pentru că oricui are i se va da; și oricui nu are, i se va lua și ceea ce i se pare că are”. Cunoașterea intelectuală a Cuvântului nu este de niciun folos atunci când apar necazurile sau încercările. Ceea ce cuiva i se pare că are nu-l poate ajuta deloc. Cuvântul trebuie însușit prin credință și pus în practică pentru a-l avea cu adevărat.

    Copiii învață foarte repede din acțiunile, bune sau greșite, ale părinților; ei văd imediat ceea ce părinții lor fac și ceea ce le preocupă mințile. Îi văd în cămin și în afara căminului și observă cu ușurință orice diferență de comportament. Cuvintele și faptele trebuie să meargă împreună, altfel ele vor transmite un mesaj cu totul nepotrivit. Când copiii pun întrebări, răspunsurile trebuie să fie din Cuvântul lui Dumnezeu, deoarece credința vine din auzirea lui. Acest lucru este însă posibil doar atunci când noi înșine avem Cuvântul din belșug în inimile noastre.

    Binecuvântările noastre sunt în locurile cerești în Hristos, iar Dumnezeu dorește să fim încontinuu preocupați cu ele și în ele să ne găsim bucuria și bogăția, atât din punct de vedere individual, cât și ca familie. Cuvântul lui Hristos să locuiască din belșug în noi, ca să poată fi văzut în orice acțiune a noastră!

    A Leclerc


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    ” …Tatăl a trimis pe Fiul ca să fie Mântuitorul lumii. Şi noi am cunoscut și am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu față de noi…”
    1 Ioan 4.14,16

    Mântuitorul lumii

    Dumnezeul cel mare și atotputernic a trimis în dragostea Sa fără margini pentru făpturile Sale pe Fiul Său la noi în lume. El a știut că noi nu putem să ne ajutăm singuri. Fără un Mântuitor nu am fi stat înaintea Lui ca păcătoși, ci am fi fost condamnați veșnic.

    Pentru ca trimiterea Fiului Său să poată rezolva într-adevăr problema păcatelor noastre, Domnul Isus a trebuit să îndure moartea de ispășire. „Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5.8).

    Dacă Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său ca Mântuitor al lumii, atunci sunt mântuiți automat toți oamenii? Nu, căci marea întrebare între Dumnezeu și noi oamenii nu este astăzi doar problema păcatelor noastre. Mai mult, El ne întreabă: „Ce faceți voi cu Isus Hristos, Fiul Meu, Mântuitorul lumii?” Cine Îl primește prin credință și își pune încrederea în El, Îl cunoaște pentru el personal ca Mântuitor. Dar cine Îl respinge, aceluia nu-i folosește la nimic marea lucrare de răscumpărare. Poziția sa respingătoare față de Isus Hristos mărește doar vina și pedeapsa lui.

    Ceva este sigur: oamenii au nevoie de un Mântuitor, iar Dumnezeu în dragostea și harul Lui S-a îngrijit de aceasta. De aceea Isus Hristos este unica speranță pentru această lume – pentru tine și pentru mine personal. Crezi în El?


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    EȘTI O PERSOANĂ SUPĂRĂCIOASĂ?

    „Multă pace au cei ce iubesc Legea Ta, şi nu li se întâmplă nicio nenorocire.” (Psalmul 119:165)

         Ești o persoană care se supără repede? Chiar și pentru lucruri mărunte? Petrece mai mult timp rugându-te și citind Biblia. Într-un ziar a apărut următorul articol: „O femeie mi-a ocupat locul din biserică, o prietenă bună, de fapt. Pot sta oriunde, nu e mare lucru. Locul meu e în partea dreaptă cum intri în biserică. Pot să-mi reazem mâna de mânerul din margine. E un loc bun, dar nu aș face tărăboi pentru un scaun, nici nu m-aș supăra. De fapt, mi l-a ocupat acum trei luni și chiar nu știu de ce. Nu i-am făcut niciodată nimic… nu i-am ocupat niciodată locul. Probabil va trebui să vin cu o oră mai repede ca să-mi ocup locul. Mi l-a luat pentru că e unul dintre cele mai bune locuri din sală. Nu avea de ce să mi-l ia și nu mă duc la biserică cu două ore mai repede ca să primesc ceea ce îmi aparține de drept. Așa încep nedreptățile sociale: oameni abuzivi ocupă locul altora. Așa sunt semănate semințele revoluției. Nu mai poți suporta! Până unde vor merge toate acestea? Dacă nu te ridici ca să-ți susții părerea, nimeni nu va mai fi sigur de locul lui! Oamenii vor sta oriunde le va plăcea și data viitoare îmi vor ocupa locul de parcare. Ordinea lumii va fi zdruncinată!” Zâmbim, însă e de necrezut cât de repede ne pierdem firea atunci când rutina noastră este deranjată. Știi de ce viața creștină este descrisă ca fiind „marea chemare” (Filipeni 3:14)? Pentru că viața creștină presupune să mergi pe drumul principal și să-i slujești pe ceilalți, în loc să o iei pe drumul lăturalnic și să te pui pe tine pe primul loc.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Galateni 6.1-18

    Acest capitol 6 ne învaţă cum să ne purtăm: faţă de un frate căzut fără a pierde din vedere responsabilitatea pe care o avem cu privire la el (v. 1); faţă de cei care sunt copleşiţi de poveri (v. 2); faţă de cei din casa credinţei şi faţă de toţi, făcând bine (v. 10). În prezent, noi semănăm, în vederea secerişului „la timpul potrivit”. Şi un principiu este evident: recolta va fi, inevitabil, de aceeaşi natură cu sămânţa. Numai un nebun s-ar putea aştepta să culeagă grâu dintr-un loc în care a plantat scaieţi. Carnea generează întotdeauna corupţie, în timp ce roada Duhului germinează pentru viaţa veşnică (v. 8; cap. 5.22; comp. cu Osea 8.7; 10.13). De aceea acum trebuie făcută alegerea; mai târziu regretele vor fi zadarnice.

    Creştinul a fost deja declarat mort faţă de lege (cap. 2.19) şi mort faţă de carne (cap. 5.24). Aici el este recunoscut ca mort faţă de lume şi reciproc (v. 14). De acum încolo, lumea nu mai are drepturi asupra mea mai mult decât am eu asupra ei. Între ea şi mine se ridică o barieră de netrecut, şi aceasta este „crucea Domnului nostru Isus Hristos”, eliberarea mea şi gloria mea. De o parte, „o nouă creaţie”, de cealaltă, „nu este ceva”, Dumnezeu nu recunoaşte nimic acolo (v. 15). De am putea fi şi noi de acord cu El, atât în principiu, cât şi în practică!

  • 6 August 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Prin credință, Moise, când s-a făcut mare, a refuzat să fie numit fiu al fiicei lui faraon, alegând mai degrabă să sufere răul cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă plăcerea trecătoare a păcatului, socotind ocara lui Hristos mai mare bogăție decât comorile Egiptului, pentru că privea spre răsplătire.
    Evrei 11.24-26

    Mulți îl consideră pe Moise a fi un „stâlp” al zilelor Vechiului Testament – un om fără egal în evlavia lui. Cu siguranță, el s-a bucurat de prezența Celui Atotputernic într-un fel cu totul neobișnuit și a fost chemat să facă lucruri mărețe cu ajutorul Domnului. Însă el a fost un om normal, ca și noi, cu aceleași slăbiciuni. Lucrul pentru care Noul Testament îl recomandă este unul pe care îl putem avea și noi: credința.

    Versetul de astăzi aparține capitolului numit „capitolul credinței”. Cei care au primit onoarea de a fi incluși în el au fost aleși pentru că au dat dovadă de ascultare, iar Dumnezeu a împlinit lucrări mari prin intermediul lor.

    Și noi putem vedea mâna Sa la lucru în viețile noastre atunci când acționăm prin credință. Când ne încredem în El și Îl ascultăm, Dumnezeu Își arată puterea. Dacă ne încredem în noi și în puterea noastră, El ne învață să ne bazăm doar pe El.

    Aceasta nu înseamnă că drumul credinței este ușor. Domnul Isus ne-a avertizat că el implică suferință. Într-adevăr, mulți creștini, de-a lungul istoriei, au fost bătuți și chiar omorâți pentru Numele Lui, iar credința este tratată și astăzi cu o persecuție amară în multe locuri din lume. Poate că noi nu experimentăm așa ceva, însă cu toții am simțit ce înseamnă să fim disprețuiți, neînțeleși și părăsiți de prieteni, din cauză că-L urmăm pe Hristos.

    Chiar și persecuția ușoară ne poate face să ne întrebăm dacă trăirea prin credință merită sacrificiul. Adevărul este că cel mai bun fel de a trăi este prin credință. Dumnezeu răspunde credinței prin faptul că îi face capabili pe copiii Lui să îndure dificultățile, demonstrându-Și puterea în mijlocul împrejurărilor lor și umplându-le inimile de bucurie.

    T Hadley, Sr


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Isus i-a răspuns: « …oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete…»”
    Ioan 4.13,14

    Întrebări arzătoare

    „Vă dorim un concediu frumos…

    …iar în ce privește vremea, aveți nevoie de noroc. De altfel,  dumneavoastră  puteți  contribui  mult  prin  faptul  că începeți fără griji concediul în cele mai frumoase săptămâni ale anului.”– Astfel scria asigurarea în reclama ei.

    Şi dacă totuși în ciuda tuturor pregătirilor, nu va fi cum îți dorești? … Tot timpul ploaie, dar deloc vânt pentru surfing, în timpul drumeției te alegi cu piciorul rupt, ambuteiaj de ore în șir pe drumul spre casă? Ei bine, și acestea se pot consola cumva. Există alte lucruri mai grave decât un concediu ruinat. De exemplu: să pierzi veșnicia, pentru că nu te-ai pregătit.

    Îmi permiți să continui în acest sens reclama? Te-ai gândit de exemplu:

    Ce posibilități există să îți petreci veșnicia? Care posibilitate ai dori să o alegi?

    Cum se ajunge la această țintă? Ce te așteaptă acolo?

    Cât timp mai ai pentru a te hotărî?

    Ce se întâmplă, dacă amâni așa mult timp să te decizi?

    De ce spune Biblia: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!” (Evrei 4.7)?


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DORINȚA DUPĂ CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU

    „Cuvântul lui Dumnezeu… pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul.” (Evrei 4:12)

    Când citești Biblia, Dumnezeu îți dă puterea și călăuzirea pentru viață, pe care nu le poți găsi nicăieri altundeva.

    Elifaz i-a spus patriarhului Iov: „El face rana, şi tot El o leagă; El răneşte, şi mâna Lui tămăduieşte” (Iov 5:18).

    Este ceea ce face Dumnezeu în timp ce citești Scriptura. „Cuvântul lui Dumnezeu este… mai tăietor ca o sabie…” Lumea vede faptele noastre, însă când stăm singuri cu Dumnezeu și deschidem Scripturile, El ne descoperă ceea ce suntem. El scoate la lumină probleme vechi, nerezolvate și ne ajută să le înfruntăm. El ne confruntă obiceiurile încăpățânate și ne arată cum să le învingem. El ne arată atitudinile egoiste și lipsite de dragoste, și ne dă șansa să ne pocăim și să ne schimbăm calea.

    Vechii quakeri aveau o vorbă: „Păcatul te va ține departe de Biblie, iar Biblia te va ține departe de păcat.”

    Poate că spui: „Când mă trezesc dimineața, sunt atât de ocupat, încât nu am timp să citesc Biblia.”

    Atunci citește-o când te întorci seara acasă!

    Iar dacă spui: „Când ajung acasă seara, sunt epuizat și nu mă pot concentra la nimic!” – înseamnă că trebuie să-ți rearanjezi prioritățile. Dacă petreci ore în șir uitându-te la televizor, cu siguranță că ai avea timp și să citești Biblia în fiecare zi.

    În realitate, noi ne facem timp pentru lucrurile pe care ni le dorim, pe care le prețuim și care ne plac.

    Așadar, roagă-L pe Dumnezeu să-ți dea o dorință mai mare pentru Cuvântul Său.

    Apoi citește Biblia – și vei vedea cum dorința ta după Scriptură va crește!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Galateni 5.1626

    Domnul ne explică după ce se poate recunoaşte o lucrare, dacă este a cărnii sau dacă este din Duhul (citiţi Matei 7.1620; Ioan 3.6).

    „Un pom bun nu poate să facă roade rele”. Cele din versetele 1921 nu pot deci să provină decât din pomul rău: carnea. Iar carnea este încă în fiecare dintre noi, cu acelaşi potenţial redutabil. Dacă însă suntem „ai lui Hristos” (v. 24), în noi rămâne de asemeni o altă Putere să acţioneze: Duhul Sfânt. El ne face să trăim (v. 25) şi El ne face să umblăm (v. 16, 25); El Se împotriveşte cărnii (v. 17); El ne conduce (v. 18); El aduce la maturitate roada Sa proprie, imposibil de confundat cu o alta, un ciorchine preţios, căruia versetul 22 îi enumeră nouă „boabe” delicioase: dragoste, bucurie, pace.

    Din nefericire însă, un pom poate rămâne neroditor dacă întreaga sa forţă se risipeşte în vlăstari inutili crescând din partea de jos. Ce face atunci grădinarul? Taie aceste mlădiţe, pentru ca seva să circule din nou îmbelşugat prin ramurile altoite. Aceasta este semnificaţia versetului 24.

    „Cei ai lui Hristos au răstignit carnea” la întoarcerea lor la Dumnezeu. Prin credinţă, ei sau supus sentinţei morţii pronunţate asupra întregii lor naturi (pomul sălbatic a fost tăiat pentru a fi altoit). De atunci încolo, ei trebuie să judece în ei manifestările cărnii: patimi şi pofte.

    „Dacă trăim în Duh, în Duh să şi umblăm” (v. 25).

  • 5 August 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Departe de mine să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită față de mine și eu față de lume.
    Galateni 6.14

    La începutul Epistolei către Galateni, apostolul Pavel a afirmat marele adevăr că evanghelia pe care el o predica nu era potrivită omului, ci prin descoperirea lui Isus Hristos, care S-a dat pe Sine Însuși pentru păcatele noastre ca să ne scoată din acest veac rău. Prin această evanghelie am fost chemați, o evanghelie care ne separă de principiile și de practicile acestei lumi.

    Moartea prin răstignire era o metodă crudă și dureroasă de execuție folosită de romani. Ea nu era aplicată cetățenilor romani, ci doar condamnaților de cea mai joasă speță. Stăpânitorii acestei lumi L-au răstignit pe Domnul gloriei. Pilat a scris pe cruce: „Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor”, în timp ce Irod și soldații săi L-au tratat cu mult dispreț și cruzime. Este scris că cel atârnat pe lemn este blestemat (Galateni 3.13). La acest tratament S-a supus de bunăvoie binecuvântatul nostru Domn Isus.

    Isaac Watts (1674–1748) a surprins acest lucru în versurile sale:

    Când privesc la crucea minunată,

    Pe care Prințul gloriei a murit,

    Cele mai mari câștiguri le socotesc a fi pierdere

    Și revărs dispreț peste toată mândria mea.

    Ferește-mă, Doamne, de a mă lăuda cu altceva

    Decât cu crucea lui Hristos.

    Toate lucrurile deșarte care mă farmecă cel mai mult

    Le sacrific sângelui Său.

    Nimic nu se poate compara cu crucea Domnului Isus Hristos. Ea a revelat adâncimile dragostei Sale și a dat pe față adevăratul caracter al acestei lumi, al urii ei împotriva lui Hristos și a urmașilor Lui. Pavel s-a identificat cu Hristos, ca răstignit împreună cu El. Lumea nu a găsit nimic atractiv în Hristos, nici în Pavel, iar Pavel nu găsea nimic atractiv în această lume. Cum stau lucrurile cu noi?

    J Redekop


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Apoi a început să vorbească și să-i învețe astfel: «Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția cerurilor!»” Matei 5.2,3

    Fericirile

    La începutul lucrării Domnului Isus, mulțimi de oameni veneau de pretutindeni la El cu diferite nevoi. Pentru Domnul, acestea erau de fiecare dată ocazii pentru a-i învăța pe ucenicii Săi lecții importante. Să observăm că Domnul Şi-a deschis gura în har; va veni însă și timpul când El Își va deschide gura pentru judecată (Matei 23).

    Mântuitorul știa că mărturia Lui nu va fi primită, în ciuda faptului că Dumnezeu Îl onorase în public. Această împotrivire a omului păcătos s-a arătat tot timpul, de la iesle la cruce, cu toate că Mântuitorul l-a întâmpinat cu bunăvoința Sa. De aceea, El i-a învățat pe ucenicii Săi să aibă o atitudine potrivită față de Dumnezeu și să slujească în mijlocul unui popor care urma să-L respingă pe Mântuitorul.

    „Fericirile” exprimă, de fapt, frumoasele calități ce se găsesc în Domnul Însuși, El dorind mult ca aceste calități să se arate și în cei care Îl urmează. În limba ebraică, cuvântul „ferice” se referă la cineva care merge pe o cale dreaptă. În predica de pe munte (Matei 5-7), Domnul Isus este nu numai marele Învățător, ci și Modelul desăvârșit pentru cei care Îl urmează. Mântuitorul ne încurajează să mergem pe urmele Sale, în ciuda respingerii și a suferințelor, pentru că El întotdeauna ne asigură puterea și energia necesară pentru aceasta. Fiecare cititor poate merge pe acest drum, după ce mai întâi L-a primit în viață pe Mântuitorul.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SCHIMBĂ-ȚI GÂNDIREA!

    „Tot ce este vrednic de cinste… aceea să vă însuflețească.” (Filipeni 4:8)

         Pentru a-ți schimba viața, trebuie mai întâi să-ți schimbi gândirea. Lucrul acesta nu este ușor când toată viața ta ai gândit într-un anume fel.

    Dr. Frank Crane a spus: „Cei mai buni prieteni ai noștri, dar și dușmanii noștri cei mai cruzi sunt gândurile noastre.”

    Împăratul Solomon spune acest lucru sub altă formă: „…el este ca unul care îşi face socotelile în suflet. „Mănâncă şi bea” îţi va zice el; dar inima lui nu este cu tine.” (Proverbe 23:7).

    Pentru a-ți schimba gândirea, trebuie să-ți schimbi fiecare gând pe rând. Asta necesită disciplină și hotărâre. Însă merită. Dacă ai vrea să concurezi la maraton, nu ai mai mânca dulciuri, nu-i așa? Combustibilul cu care alimentezi ceva determină performanța. Cu toate acestea, desconsiderăm această înțelepciune fundamentală: Lucrurile cu care te hrănești sunt nimic pe lângă lucrurile cu care îți hrănești mintea!

    Iată un adevăr care te va transforma: Gândește lucruri excelente! Ceea ce intră în mintea ta în mod repetat și ceea ce îți ocupă mintea, ți-o modelează, o controlează și la sfârșit se exprimă prin ceea ce faci și prin ceea ce devii. Mintea ta va absorbi și va reflecta lucrurile la care este expusă. Evenimente la care participi, relațiile pe care le zidești, materialele pe care le citești și pe care nu le citești, imagini la care ești expus, conversațiile în care te angajezi, gândurile pe care le întreții, toate acestea îți modelează gândirea, caracterul și destinul.

    Așadar, ce ar trebui să faci? Începe fiecare zi rugându-te așa: „Doamne, aș vrea să am și eu gândirea descrisă în Cuvântul Tău. Te rog să-mi dai gândirea care este plină de tot ce este vrednic de cinste, dreaptă, curată și vrednică de iubit!” (Filipeni 4:8).

    Îți poți imagina cum ar fi viața ta, dacă te-ai ruga în mod constant astfel, și dacă ți-ai programa gândirea în consecință?


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Galateni 5.1-15

    Omul a considerat dintotdeauna libertatea ca fiind bunul cel mai de preţ. Unde însă o poate gusta cu adevărat? Sărman sclav al propriilor patimi, el se naşte şi moare cu lanţuri ţintuite de inimă. Numai Isus Hristos îl poate elibera (v. 1; Ioan 8.36).

    Se pune atunci o altă întrebare: în ce fel va face uz răscumpăratul Domnului de libertatea sa? Se va supune el de bunăvoie jugului riguros al legii? (v. 1). Ar fi o atitudine la fel de neobişnuită ca cea a unui ocnaş eliberat care şi-ar exprima dorinţa de a se întoarce la ocnă! Se va folosi el atunci de aceasta ca de „un prilej pentru carne” (v. 13)?

    Ar însemna atunci că parcurge calea inversă a tesalonicenilor, trecând de la slujirea lui Dumnezeu înapoi sub tirania idolilor lumii (cap. 4.8,9; Luca 11.26; 1 Tesaloniceni 1.9). Nu, această libertate, atât de scump plătită de Mântuitorul său la cruce, creştinul o va folosi în slujirea aproapelui! Şi astfel, în final, el va împlini legea, de vreme ce aceasta se rezumă printr-o singură expresie (v. 14) sau, mai degrabă, printr-un singur cuvânt: iubire.

    „Cine iubeşte pe altul a împlinit legea” (Romani 13.8,9). El împlineşte astfel porunca Domnului Isus, a Cărui cea din urmă şi cea mai scumpă dorinţă este să ne iubim unii pe alţii cum ne-a iubit El (Ioan 13.34; 15.12,17).

  • 4 August 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Și mi-a spus: „Scrie: Ferice de cei chemați la cina nunții Mielului!”. Și mi-a spus: „Acestea sunt cuvintele adevărate ale lui Dumnezeu!”.
    Apocalipsa 19.9

    La nuntă vor fi nu doar Mirele și Mireasa, ci și oaspeți. La această nuntă, dintre oaspeți vor face parte cu siguranță credincioșii din Vechiul Testament. Deși ei nu fac parte din Adunare, care reprezintă totalitatea credincioșilor dintre Cincizecime și răpire, totuși vor avea parte de învierea celor sfinți și vor avea un loc special de binecuvântare în ziua gloriei. Toți sfinții de dinainte de cruce vor fi acolo: Abel și marea mulțime a martirilor; Enoh, care a umbla cu Dumnezeu, și zecile de mii de sfinți despre care el a profețit; Avraam și străinii și călătorii care au întors spatele lumii, pentru a căuta o țară cerească; Moise și toți cei care au ales mai degrabă să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu, decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. Într-un cuvânt, toți sfinții, de la grădina Eden la crucea lui Hristos, care au mers pe drumul credinței, se vor afla la nunta Mielului și își vor avea partea lor de binecuvântare acolo.

    Aceste scene minunate ale gloriei viitoare se încheie cu asigurarea că „acestea sunt cuvintele adevărate ale lui Dumnezeu”. Astfel, putem fi pe deplini convinși de adevărul lor și le putem îmbrățișa cu toată inima prin credință. Profeția ne prezintă judecata iminentă a națiunilor și binecuvântarea viitoare a poporului lui Dumnezeu, însă totul este în vederea gloriei și onoarei Domnului Isus. Prin urmare, atunci când studiem profeția, trebuie să avem în vedere nu evenimentele viitoare, ci pe Hristos Însuși.

    H Smith


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.”
    Matei 11.28,29

    „Paşaportul”

    Un tânăr ofițer englez cu mica sa patrulă a fost atacat în India de un băștinaș. Cei mai mulți soldați au fost omorâți. Când a fost anunțat acest incident la cartierul general, au fost trimise ajutoare. Răniții au fost duși într-un spital de campanie. Ofițerul fusese împușcat în piept și avea dureri arzătoare. Când veni medicul, îi spuse: „Pentru mine nu mai este nimic de făcut, voi merge curând acasă.” Ordonanța sa, care scăpase cu viață din baia de sânge, intră în cort. Rănitul îl rugă să-i aducă o lanternă și să-i citească ceva din Biblie. Ordonanța, care își iubea superiorul, se grăbi să-i îndeplinească dorința. Îngenunche lângă el. „Ce să citesc?” „Citește versetul care începe cu cuvintele: Veniți la Mine!” După o lungă căutare, ordonanța spuse: „L-am găsit, domnule ofițer.” Apoi citi versetul de azi. „E suficient, acesta este pașaportul meu”, șopti muribundul, „acum zece ani am dat urmare  acestei  invitații.  Au  fost  ani  fericiți,  dar  acum urmează cei mai buni!”

    Câteva ore mai târziu, ordonanța închise ochii ofițerului. Lângă patul celui mort îngenunchease încă un bărbat. Printre lacrimi spuse: „El mi-a vorbit deseori despre Mântuitorul său Isus Hristos, dar nu am vrut să-l ascult. Dar vreau să mor cum a murit el. Pașaportul lui trebuie să devină și pașaportul meu.” Acel om a găsit odihnă pentru sufletul său. Şi tot așa se va întâmpla cu oricine vine cu credință în fața Mântuitorului și primește odihnă pentru veșnicie.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU TE MAI LĂSA INTIMIDAT

    „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică…” (2 Timotei 1:7)

         Biblia spune: „Fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui!” (Evrei 11:6). Așadar, nu te implica în lucruri care nu-ți solicită credința. Cheia biruinței este să ai mereu înainte o țintă pe care să vrei cu nerăbdare s-o atingi și pentru care să te încrezi în Dumnezeu. Fie îți asumi riscul, fie rămâi impasibil. Domnul Isus Și-a trimis deliberat ucenicii în mijlocul furtunii – pentru a le mări credința și pentru ca ei să învețe că, avându-L pe El la bord, poți trece prin orice! Dumnezeu te va expune unor situații dificile pentru că știe că e singura cale prin care credința ta poate crește. Predicatorul american al secolului al XIX-lea Phillips Brooks, care a fost și un vajnic militant pentru abolirea sclaviei, a scris: „Nu vă rugați să aveți vieți ușoare, rugați-vă să fiți oameni mai puternici! Nu vă rugați pentru sarcini pe măsura puterii voastre, rugați-vă pentru putere pe măsura sarcinilor voastre!” Nu ai parte de resursele lui Dumnezeu până nu încerci ceva ce pare omenește imposibil. Atunci vei descoperi valoarea afirmației de nezdruncinat a apostolului Pavel: „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” (Filipeni 4:13). Orice progres implică risc. Dar progresul implică înfrângerea fricii. Într-o zi, în timp ce David avea grijă de oi, „a venit un leu” (1 Samuel 17:34), dar prin puterea lui Dumnezeu, l-a învins. Apoi, a eliminat un urs… iar mai târziu un uriaș pe nume Goliat. Leul și ursul au fost ocazii deghizate. Dacă ar fi șovăit sau dacă ar fi fugit, ar fi pierdut șansa de a deveni împărat al lui Israel. Așadar, când apare în viața ta acel uriaș ce-ți inspiră teamă, recunoaște-l drept ceea ce este: o ocazie de la Dumnezeu de a crește în credință, și de a învinge!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Galateni 4.19-31

    Apostolul este plin de nelinişte şi de nedumerire. Lucrarea lui răbdătoare să fie oare în zadar? (v. 11). Se vede astfel nevoit să reia împreună cu galatenii cunoştinţele elementare ale evangheliei. Să profităm şi noi de aceasta, pentru a le învăţa odată cu ei. Pentru că, dacă Pavel regreta că nu îi putea învăţa pe copiii lui spirituali pe viu, fiind de faţă, cu glasul său în auzul lor (v. 20), noi nu regretăm, pentru că înţelegem motivul: Dumnezeu voia să ne dea această scrisoare.

    Totuşi veţi spune pentru noi nu mai este câtuşi de puţin actual pericolul de a ne reaşeza sub lege. Înseamnă că nu ne cunoaştem bine! De fiecare dată când ne complacem cu purtarea noastră şi avem impresia că Dumnezeu ne datorează ceva, aceasta înseamnă nici mai mult nici mai puţin legalism.

    De fiecare dată când adoptăm o soluţie fără a conta pe Domnul, de fiecare dată când ne comparăm cu alţii în avantajul nostru, noi manifestăm acest spirit de proprie îndreptăţire, vrăjmaş declarat al harului (comp. cu v. 29). Pentru a ilustra această vrăjmăşie, Pavel îi evocă pe cei doi fii ai lui Avraam. Isaac, fiul promisiunii, este singurul care poate moşteni promisiunea. Ismael, copil după carne, ieşit din roaba Agar, nu are niciun drept la bogăţiile şi binecuvântările tatălui. Aparţinem noi toţi Ierusalimului de sus? Suntem noi, împreună cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov, împreună-moştenitori ai aceleiaşi promisiuni: Cetatea cerească (v. 26; Evrei 11.9,10,16)?

  • 3 August 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Un tânăr cu numele Eutih, stând pe fereastră, copleșit de somn adânc, pe când Pavel stătea de vorbă cu ei de mult timp, fiind copleșit de somn, a căzut jos de la al treilea etaj și a fost ridicat mort.
    Fapte 20.9

    Tineri din Scriptură – Eutih

    Un tânăr pe nume Eutih era și el la strângere în acea seară. Numele său înseamnă „norocos”, însă vedem că nu „norocul”, ci îndurarea suverană a lui Dumnezeu a lucrat în viața lui în acea seară.

    Eutih probabil muncise din greu în ziua aceea – prima zi a săptămânii nu era zi liberă în acel timp – și era foarte ostenit. În cameră fiind multe lumini, fumul și căldura de la lumânări s-au adăugat oboselii sale. Pavel și-a lungit vorbirea, astfel că pe Eutih l-a prins somnul și a căzut de la etajul al treilea. Oricare ar fi fost motivul pentru starea lui de somnolență, putem învăța câteva lecții din acest incident, fiindcă el ne-a fost lăsat scris pentru învățătura și pentru folosul nostru.

    În Romani 13.11 citim: „Este deja ceasul ca noi să ne trezim din somn, pentru că acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut”. Acesta este singurul verset din Biblie care devine mai adevărat pe măsură ce-l citim! Eutih a adormit stând la fereastră, nu într-un loc sigur. Trebuie să ne situăm întotdeauna într-un loc sigur. Mulți creștini, după ce au fost mântuiți, n-au făcut niciun progres în sfințenie, fiindcă i-a cuprins somnul. Domnul vine curând, de aceea El să ne dea harul să fim găsiți veghind și crescând în har!

    B Reynolds


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Așa vorbește Domnul:«…uitați-vă și întrebați care sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblați pe ea, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre!»…”
    Ieremia 6.16

    Unde găsim odihnă?

    Nicolae a ajuns acasă obosit. În sfârșit dorește să se „deconecteze” și să citească în liniște ziarul. Dar imediat apare unul dintre copii cu lecțiile de matematică și îi cere ajutor. Abia și-a terminat de îndeplinit responsabilitatea de tată, și sună telefonul. După multele probleme de astăzi la firmă, o clipă de liniște i-ar fi făcut bine. Nici nu lasă bine telefonul din mână, când sună cineva la intrare. Un străin prietenos îi înmânează o invitație la o evanghelizare. „Numai asta îmi lipsea. Mai lăsați-mă în pace cu evanghelizările voastre”, mormăie el. Dar acum liniștea s-a dus definitiv.

    „De ce tocmai pe mine mă invită la evanghelizare? Doar eu sunt creștin. Părinții și bunicii mei, toți sunt creștini. La fel ca ei, și eu la Paști și la Crăciun merg la biserică.” Nicolae nu a găsit răspunsul care să-i dea liniștea sufletească. Dumnezeu era la lucru și îl cerceta și pe el, așa cum ne cercetează și pe noi chiar prin aceste rânduri.

    Ați trecut și voi prin asemenea împrejurări? Ştiți de ce? Fiindcă Mântuitorul vă caută, vrea să vă arate calea care duce la adevărata odihnă sufletească. El vă spune: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.” O, cititor iubit, te îndoiești oare și tu? Încă eziți? Încă continui să nedreptățești și să rănești acea dragoste minunată a lui Dumnezeu, care nu s-a dat înapoi de la a-L da pe singurul Său Fiu pe lemnul blestemat al crucii?


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DESPRE PRIETENIE (4)

    „Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui.” (Proverbe 27:6)

         Iată două calități indispensabile care vor consolida o prietenie pentru totdeauna: onestitatea și loialitatea. Biblia spune: „Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui, dar sărutările unui vrăjmaş sunt mincinoase.” Prietenul adevărat te poate supăra spunându-ți adevărul, dar el ți-l spune chiar și așa. Poate nu-ți va spune ce vrei să auzi, însă dacă te iubește cu adevărat, îți va spune ce trebuie să auzi. Pe termen scurt poate că doare, dar pe termen lung te va ajuta.

    Dacă dorești să evaluezi o relație pentru a vedea dacă este o prietenie adevărată, iată două întrebări pe care trebuie să i le adresezi celuilalt:

    1) Pot avea încredere că vei fi pe deplin onest cu mine?

    2) Pot avea încredere că vei fi pe deplin onest cu tine?

    Numai o prietenie adevărată așteaptă și oferă o asemenea onestitate, prin care poate supraviețui. Cealaltă calitate implicată în prietenie este loialitatea. „Este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate” (Proverbe 18:24). Cuvântul „a ține” se referă la modul în care pielea stă pe oase. E o imagine sugestivă pentru cât de aproape trebuie să fie un om de prietenul său. Loialitatea este singurul lucru pe care nu trebuie să-l punem la îndoială când vine vorba de prietenul nostru.

    Prietenul adevărat va fi mai întâi avocatul apărării tale înainte să devină judecătorul tău. Nu există prieteni numai pentru vreme bună. Nu ai nevoie de prieteni când e vreme bună; ai nevoie de ei când vremea se înrăutățește. Prietenul de vreme bună de fapt nu îți este deloc prieten. Așa că, dacă ai prieteni buni, mulțumește lui Dumnezeu pentru ei!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Galateni 4.1-13

    Astfel Dumnezeu dăduse cu totul altceva decât legea: promisiuni necondiţionate. Ele proveneau din dragostea Sa şi din bucuria Sa de a binecuvânta, atât naţiunile, cât şi pe iudei. A dispreţui un asemenea dar însemna a dispreţui dragostea Lui. Pretenţia, de exemplu, de a plăti pentru un cadou pe care l-am primit este o ofensă adusă donatorului. Cât de întristată este inima lui Dumnezeu la vederea atâtor creştini care uită de libertatea Duhului, pentru a o înlocui cu biete practici plictisitoare! Ce dovedeşte aceasta? Că aceşti copii ai lui Dumnezeu Îl cunosc atât de greşit pe Tatăl lor ceresc. Este de înţeles că un necredincios se mulţumeşte cu „cunoştinţele elementare slabe şi sărace”, pentru că nu are altele mai bune. „Dar acum” ne spune versetul 9 „după ce L-aţi cunoscut pe Dumnezeu” şi fiind cunoscuţi de El (1 Corinteni 8.3), să nu ne mai lăsăm robiţi şi să nu tolerăm nimic care-I aduce Lui indignare. Să avem încredere deplină în dragostea Lui.

    În versetul 12, apostolul îşi întrerupe expunerea, pentru a vorbi inimii galatenilor săi preaiubiţi. El ştie să le aducă aminte de bunăvoinţa şi de dăruirea lor pentru el. Vai, afecţiunile pe care absenţa le răceşte sunt afecţiuni slabe. Convingerile care-şi pierd înfiriparea atât de repede după plecarea slujitorului lui Dumnezeu sunt convingeri slabe. Cum este dragostea noastră creştină? Şi cum este credinţa noastră?

  • 2 August 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Atunci împăratul l-a ridicat pe Daniel și i-a dat multe daruri mari și l-a pus conducător peste toată provincia Babilonului și căpetenie a guvernatorilor peste toți înțelepții Babilonului. Și Daniel a cerut de la împărat și el i-a pus pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego peste treburile provinciei Babilonului. Și Daniel era la curtea împăratului.
    Daniel 2.48,49

    Daniel, fiind el însuși răsplătit și slăvit, nu-i uită pe aceia care se rugaseră împreună cu el. Totul este împărțit cu ei.

    Ce om minunat era Daniel! Este ceva în caracterul său care mie mi se pare fermecător. Îmi aduce aminte în această privință de apostolul Pavel. Nu se poate spune despre Daniel sau despre Pavel că erau marcați de zgârcenie sau de egoism. Cât de mici și de săraci suntem noi! Ce micime de caracter mizerabilă și ce egoism dovedim noi adesea! Am fost chemați să ne bucurăm de plinătatea lucrurilor lui Dumnezeu și este de o importanță imensă să continuăm mereu să le împărtășim cu ceilalți.

    Daniel era un om al rugăciunii și al laudei, iar apoi, împărțind tot ce primise cu frații săi, a propășit (vedeți și capitolul 6.28). Aici găsim secretul unui sfânt care prosperă în viața sa spirituală. Nu uitați că, dacă am primit lumină, aceasta nu este pentru noi, ci pentru ceilalți. Noi suntem doar niște vase în care Dumnezeu Și-a pus lumina, iar de acum încolo suntem responsabili să împărtășim și să dăm mai departe fie lucrurile referitoare la evanghelie, fie adevărurile cu privire la Adunare. Și sunt încredințat că acest adevăr, pe care-l culegem și-l strângem în sufletele noastre, curând va mucegăi în adâncul nostru, dacă nu-l folosim și nu-l dăm mai departe. Devenim astfel supuși lâncezelii și uscăciunii spirituale, de care mulți copii iubiți ai lui Dumnezeu suferă. Ei dobândesc adevărul, dar nimeni altcineva nu beneficiază de el.

    W T P Wolston


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Eu sunt Ușa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra și va ieși și va găsi pășune.”
    Ioan 10.9

    Uşa mântuirii

    Despre vechea cetate Troia se relatează că ar fi avut o singură poartă. Indiferent din ce direcție venea călătorul, nu găsea altă intrare în cetate decât numai prin acea poartă.  Şi  spre  cer,  spre  viața  veșnică,  spre  pacea  cu Dumnezeu și spre adevărata fericire există numai o Ușă, o singură cale: este jertfa Mântuitorului de pe Golgota.

    Deseori se spune: „Toate drumurile duc la Roma.” Dar spre salvarea sufletului și spre pacea cu Dumnezeu nu pot duce drumurile făcute de oameni. Cuvântul lui Dumnezeu vorbește foarte clar despre faptul că nici propriile fapte, nici  prescripțiile  religiilor  omenești  nu  pot  potoli  dorința sufletului după mântuire și pace.

    Numai Domnul Isus, care a murit pentru păcătoși și care a înviat pentru îndreptățirea lor, salvează de la iad, de la pierzarea veșnică. El a spus: „Eu sunt Calea… Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” Ferice de omul care vine la Tatăl ceresc pe această Cale unică! El va găsi deja în această  viață  bucurie  și  satisfacții  netrecătoare  pentru sufletul său. Dar lucrul cel mai important este că în ceea ce privește veșnicia se află într-o siguranță absolută: va avea o locuință în Casa Tatălui, iar Dumnezeu va locui în mijlocul preaiubiților Săi. Acolo nu vor mai fi nici lacrimi, nici dureri, nici neliniște. Ce viitor veșnic, minunat! Aceasta este calea Dumnezeului nostru cu ai Săi. Aceasta este dragostea Sa. Așa lucrează harul Său.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DESPRE PRIETENIE (3)

    „Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău.” (Proverbe 13:20)

         Se spune că un fermier era deranjat zilnic de un stol de ciori din lanul său de porumb. Săturându-se, și-a încărcat pușca și s-a furișat de-a lungul gardului, hotărât să împuște aceste păsări sâcâitoare. Fermierul avea un papagal foarte sociabil, care se împrietenea cu oricine, fără discriminări… și care – văzând stolul de ciori – li s-a alăturat, din dorința de a fi prietenos. Fermierul a văzut ciorile, dar nu și papagalul, așa că a ochit cu atenție, a tras, după care a sărit în picioare și a alergat pentru a vedea câte ciori a doborât. Dar ce să vezi? Papagalul său era căzut la pământ cu o aripă frântă și ciocul zdrobit, dar în viață. Fermierul l-a luat cu grijă și l-a dus acasă, unde copiii i-au alergat în întâmpinare. Văzând papagalul rănit, l-au întrebat cu lacrimi în ochi: „Tati, ce s-a întâmplat?” Înainte să poată răspunde omul, a vorbit papagalul: „Asta primești când stai în compania nepotrivită!” Este imposibil să fii la locul potrivit, la timpul potrivit, și să faci ce este bine – dacă te afli în grupul nepotrivit. Și ca părinte, trebuie să le dai această învățătură copiilor tăi. Monitorizează felul în care folosesc internetul și avertizează-i cu privire la prădători care pândesc în mod deliberat în mediul online, căutând „prieteni.” Istoriile îngrozitoare despre copii care au fost înșelați, abuzați, răniți, conduși pe căi greșite se înmulțesc în fiecare zi. Dacă lucrul acesta îți sună crunt și urgent, ia atitudine!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Galateni 3.1529

    Apostolul explică pentru ce legea nu schimbă cu nimic promisiunile divine. Acestea sunt anterioare ei, iar Dumnezeu nu Se dezice, şi, mai ales, pentru că ele au fost făcute seminţei lui Avraam, adică lui Hristos (v. 16). Nimic nu va putea anula sau contrazice ceea ce Dumnezeu Îi garantează Preaiubitului Său – şi celor care Îi aparţin.

    „Atunci pentru ce este legea?” (v. 19). Ea a fost comparată cu o oglindă. Îmi arată mizeria morală, dar este tot atât de incapabilă să mio înlăture, cum este oglinda să mă spele. Nu este funcţia ei aceasta. Legea nu face altceva decât să mă convingă de păcat; este deci îndrumătorul meu până la Hristos (v. 24), după care rolul ei se încheie, ca şi al institutorului care şia pregătit elevul pentru a trece în clasa superioară. Ce crudă şcoală este cea a legii! Ea mă învaţă că sunt păcătos şi numi dă îndreptăţirea; mă învaţă că sunt mort şi nu are puterea să mă facă să trăiesc; mă învaţă că sunt lipsit de energie şi numi dă nimic. Tot ceea ce însă îmi lipseşte găsesc atunci în Isus!

    Botezul este semnul public al punerii deoparte pentru Hristos, prin moartea Lui. Voi, cei care aţi fost botezaţi, sunteţi întradevăr „fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Hristos Isus”? Aţi fost cu adevărat „îmbrăcaţi cu Hristos”? (v. 26, 27). A purta o uniformă la care nu ai dreptul este o fraudă şi un abuz de încredere.

  • 1 August 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Au pus chivotul lui Dumnezeu pe un car nou și l-au scos din casa lui Abinadab, care era pe deal. Și Uza și Ahio, fiii lui Abinadab, conduceau carul cel nou.
    2 Samuel 6.3

    Aceasta a fost greșeala lor. Instrucțiunile divine erau clare: chivotul Dumnezeului viu trebuia cărat pe umerii oamenilor vii. Dacă toate aceste instrucțiuni ar fi fost urmate, nu ar mai fi existat boi care să se împiedice, nici pericolul ca eventual să cadă chivotul, iar Uza nu și-ar mai fi întins mâna pentru a-l sprijini. Această spărtură făcută de Dumnezeu a avut rolul de a le îndrepta gândurile către ascultarea simplă și absolută față de instrucțiunile atât de limpezi aflate în codul levitic. Aceste instrucțiuni nu puteau fi încălcate fără ca acest lucru să nu fie un afront adus lui Dumnezeu. Deși Uza a avut intenții bune, și-a pierdut viața din cauza neascultării sale și a lui David de poruncile lui Dumnezeu cu privire la transportarea chivotului.

    Și nouă ne place să folosim care noi pentru Dumnezeu. Adesea ne construim un car nou al hotărârilor bune, pe care așezăm chivotul lui Dumnezeu. Dorim să fim diferiți și credem că Domnul Se va lăsa purtat pe aceste hotărâri. Totuși nu durează mult până când boii se împiedică și până când Uza este lovit cu moartea.

    Dumnezeu nu dorește care noi, ci umerii oamenilor consacrați. Trebuie să trăim pentru El, predându-ne pe noi înșine în slujba Lui; nu conducând noi chivotul, ci noi fiind cei conduși; nu impunându-I Domnului gândurile noastre, ci fiind gata să ne supunem pe deplin Lui. Dacă Îl vom asculta și, prin ascultare, vom descoperi felul în care ne putem apropia de El și în care Îl putem sluji, atunci puterea care altfel este cea care distruge va deveni instrumentul credinței noastre și vom putea face lucruri mari pentru Dumnezeu.

    F B Meyer


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Lumina este semănată pentru cel neprihănit și bucuria, pentru cei cu inima curată.”
    Psalmul 97.11

    Bucuria frumuseţii

    Cândva, o tânără a avut o convorbire cu marele pictor satiric englez William Hogarth (1697-1764). Ea și-a exprimat dorința de a învăța să deseneze caricaturi. Însă maestrul i-a spus: „Vai, tânără doamnă, acesta nu este un talent de invidiat! Ascultă sfatul meu și nu desena niciodată caricaturi! Eu, tot desenând caricaturi, am pierdut bucuria frumuseții  și  nu  mai  văd  niciodată  o  față  frumoasă,  ci numai una denaturată. Eu nu am niciodată satisfacția de a privi fața de om ca fiind divină!”

    Mântuitorul ne-a spus că sunt oameni fățarnici care văd mereu paiul din ochiul fratelui lor, pe când ei au o bârnă în ochi. Astfel de oameni caricaturizează realitatea. Ei au mereu un deget acuzator îndreptat spre alții. Dacă fiecare l-ar vedea pe aproapele cum se vede pe sine, nu ar mai fi vrăjmășii. Din fire suntem gata întotdeauna să ne învinuim unii pe alții, dar, când este vorba să îndreptăm un lucru, suntem mereu zăbavnici. Pe deasupra, numim această atitudine: spirit critic.

    Să ne smerim cu căință în fața lui Dumnezeu, cerând să ne dea lumina dreptății Sale și o inimă curată prin credința în  Mântuitorul!  Deși  nu  putem  înțelege  niciodată  adâncimile tainice ale suferințelor lui Hristos, ar trebui cel puțin să căutăm să medităm mai des la crucea și la suferința Sa, și astfel să avem o înțelegere mult mai adâncă a grozăviei păcatului înaintea ochilor lui Dumnezeu.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DESPRE PRIETENIE (2)

    „…este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate.” (Proverbe 18:24)

         Pentru a avea un prieten bun, trebuie să încerci mai întâi să fii tu un prieten bun. Un poet anonim a scris: „Am plecat să-mi caut un prieten, dar nu am găsit; am căutat să fiu un prieten și am găsit prieteni peste tot.” Prietenia nu cere să ai o personalitate dinamică. Chiar și cei mai timizi, mai tăcuți și mai rezervați pot învăța să fie prietenoși. E aproape imposibil să nu ai nici un prieten, dacă tu însuți ești prietenos. Desigur și opusul este adevărat. Psihologii au cerut unui grup de studenți să noteze inițialele persoanelor pe care le displac cel mai mult. Unii s-au gândit la o singură persoană, în timp ce alții au notat nu mai puțin de paisprezece. Însă un fapt interesant care a ieșit la iveală, în urma acestui studiu, a fost că cei ce displăceau cel mai mare număr de persoane erau ei înșiși displăcuți cel mai mult. Reciproca e cât se poate de valabilă: cu cât ești mai plăcut, cu atât mai ușor va fi să-ți placă de alții și vei fi la rândul tău plăcut de ei.

    Așadar, iată cinci mijloace simple de folos în a-ți face prieteni:

    1) Contactul vizual. Când vorbești cu cineva, privește-l în ochi.

    2) Zâmbetul! E nevoie de șaptezeci și doi de mușchi ca să te încrunți și numai de paisprezece ca să zâmbești – iar zâmbetul încălzește inimile și încurajează conversația.

    3) Spune-le oamenilor pe nume. Străinii sunt doar atât, necunoscuți, dar prietenii se bucură să te audă că le rostești numele.

    4) Vorbește cu alții despre subiectul lor preferat și despre ei.

    5) Găsește ocazii să încurajezi, să faci complimente sau să-ți arăți bunătatea. Când observi pe cineva având aceste cinci deprinderi, să știi că ai găsit de fapt o persoană prietenoasă. De ce să nu fii și tu una?


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Galateni 3.1-14

    Planul general al epistolei se poate schiţa astfel: capitolele 1 şi 2: Mărturia personală a apostolului; capitolele 3 şi 4: Doctrina mântuirii prin credinţă; capitolele 5 şi 6: Viaţa practică a celui răscumpărat sub har.

    Inima lui Pavel era încurcată: zelul său pentru adevăr se dublase de toată dragostea pentru sărmanii galateni. Ce duh de rătăcire i-a putut încânta până într-acolo încât să uite de harul lui Dumnezeu? Şi ce mulţi creştini li se aseamănă! Le-a fost zugrăvit Hristos răstignit (v. 1). Au crezut în El şi au primit prin Duhul Sfânt siguranţa mântuirii. Însă nu au avut încredere în El pentru a le conduce viaţa creştină. După ce au început prin Duhul, au continuat prin carne (v. 3). Sau credeţi că, după ce ne-a îndreptăţit, Dumnezeu poate conta pe noi pentru a-Şi încheia lucrarea? Nu, iar din acest motiv, aceeaşi credinţă care ne mântuieşte este şi cea de care avem nevoie pentru a trăi (v. 11). Legea cea dreaptă a lui Dumnezeu, în schimb, nu poate să ne aducă decât moartea şi blestemul, pentru că am fi incapabili să o împlinim. A trebuit ca, în locul nostru, Hristos să poarte acest blestem. Pentru a ne răscumpăra, El a plătit preţul în întregime. A purtat blestemul legii când a luat la cruce locul pe care-l meritam eu. Binecuvântat fie El în veci!

  • 31 Iulie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

     

    Și, pe când priveau ei țintă spre cer în timp ce El Se ducea, iată, au stat lângă ei și doi bărbați în veșminte albe, care au și spus: „Bărbați galileeni, de ce stați privind la cer? Acest Isus, care a fost înălțat de la voi în cer, așa va veni, în felul în care L-ați văzut mergând spre cer”.
    Fapte 1.10,11

    Doi îngeri și-au făcut apariția acolo, iar apostolii nu i-au observat de la început, fiind preocupați să-L privească pe Domnul ducându-Se la cer. Acești îngeri sunt descriși aici ca fiind doi bărbați îmbrăcați în haine albe. Albul semnifică puritatea. Scriptura nu pomenește niciodată despre un înger al lui Dumnezeu care să fi apărut ca femeie, nici despre îngeri copii, căci îngerii lui Dumnezeu sunt duhuri slujitoare, care nici nu se însoară, nici nu se mărită.

    Acești doi îngeri fuseseră trimiși cu un mesaj important pentru apostoli, care arătaseră interes cu privire la împărăția care urma să-i fie restabilită lui Israel. Acest Isus, la care ei priviseră pe când era înălțat la cer, avea să se întoarcă la fel de vizibil. Apocalipsa 1.7 declară solemn: „Iată, El vine cu norii și orice ochi Îl va vedea, și cei care L-au străpuns; și toate semințiile pământului se vor jeli din cauza Lui! Da, amin”. Această venire este descrisă și în Apocalipsa 19.11-21.

    Această a doua venire este pentru judecată și pentru instituirea domniei Sale. Ea va avea loc la sfârșitul celor șapte ani de necaz. Însă, cu cel puțin șapte ani în urmă, înainte de începerea necazului, Domnul Isus Se va fi coborât din cer, cu un strigăt, pentru a-i învia pe cei morți în Hristos și pentru a-i răpi la Sine împreună cu toți cei credincioși găsiți în viață. Lumea nu are nicio parte în acest eveniment. Apostolii încă nu știau nimic despre el, însă a fost revelat în 1 Tesaloniceni 4.13-18 și în 1 Corinteni 15.51-57. Noi, creștinii, îl așteptăm cu nerăbdare.

    E P Vedder, Jr

     


    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    „Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască…, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărțire între voi și Dumnezeu…”
    Isaia 59.1,2

    Întoarcerea lui Augusto

    Augusto era un tânăr dotat cu frumoase aptitudini intelectuale. A făcut studiile la Leipzig, unde a cunoscut mai mulți creștini. Dar știința și dorința de a ajunge celebru îl atrăgeau puternic. Totuși, Dumnezeu veghea asupra lui. Într-o zi auzi o predică din Evanghelia după Ioan 20: „Lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeți că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu și, crezând, să aveți viața în Numele Său.” A fost cuprins de o neliniște pe care n-o putea spune, pentru că simțea că tocmai aceasta îi lipsea. Se întrebase în mai multe rânduri, dacă Biblia avea într-adevăr dreptul să fie numită „Cuvântul lui Dumnezeu”. Mai târziu, Augusto a mărturisit că în acea clipă solemnă a văzut toată viața în fața lui, așa cum ar privi un oraș dintr-un turn înalt. „Păcatele mele mi se prezentau în fața ochilor așa de clar, încât le-aș fi putut număra, și în curând am descoperit izvorul acestor păcate, adică pretinsa mea credință sau mai degrabă necredința mea, care nu slujea la altceva decât să mă facă să mă înșel singur.”

    Atunci a îngenuncheat și a spus: „Dumnezeule, descopere-Te și mie și mântuiește-mă!” Cererea n-a așteptat mult; o pace divină a coborât în sufletul lui și a alungat într-o clipă toate îndoielile.

    Iată un exemplu bun de urmat de către fiecare!


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DESPRE PRIETENIE (1)

    „Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui” (Proverbe 18:24)

         Cu puține excepții, reușita noastră în viață depinde de capacitatea noastră de a stabili și de a păstra relațiile cu persoanele potrivite. Potrivit unui raport al Asociației Americane de Management, părerea generală a două sute de manageri, care au participat la un studiu, a fost că cea mai importantă abilitate pe care trebuie s-o aibă un director executiv este aceea de a se înțelege bine cu oamenii. Ei au clasat-o ca fiind mai vitală decât inteligența, hotărârea, cunoștințele sau competențele la locul de muncă. Sincer vorbind, niciunul dintre noi nu-și face foarte mulți prieteni adevărați în viață – cel puțin așa ar fi bine! Solomon ne avertizează: „Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui.” Prietenia necesită timp, energie, sacrificiu și implicare personală. Și nu toți așa-zișii prieteni se vor dovedi că ne sunt prieteni, așa cum Ieremia l-a avertizat pe împăratul Zedechia: „Prietenii tăi cei buni te-au înşelat şi te-au înduplecat; dar când ţi s-au afundat picioarele în noroi, ei au fugit!” (Ieremia 38:22). Prietenul fals te va trăda, așa cum a făcut Iuda cu Domnul Isus. Așadar, iată o regulă bună de urmat: „Fii prieten bun cât mai multora, dar prieteni buni cât mai puțini să ai.” Solomon a zis: „Cel neprihănit arată prietenului său calea cea bună, dar calea celor răi îi duce în rătăcire” (Proverbe 12:26). Charles Spurgeon a spus: „Omul se cunoaște după compania în care se găsește, precum și după compania pe care o păstrează.” Cuvântul ebraic pentru „a alege” este tur, iar în Vechiul Testament, acesta se referă la un om care analizează atent pământul. Deci, dacă ești înțelept, vei sonda și vei evalua oamenii înainte de a ți-i face prieteni. Iar dacă spui: „Dar sunt singur!”, iată cum ți-ar răspunde George Washington: „Mai bine să fii singur decât în compania nepotrivită!”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Galateni 2.11-21

    Prin ce era atât de gravă această întoarcere la lege? Şi de ce şi-a pus Pavel atât de mult la inimă această chestiune, încât a ajuns chiar să-l acuze în mod public pe Petru pentru atitudinea sa îndoielnică? (v. 11-14). Pentru că însuşi faptul de a-i încuraja pe credincioşi să se iudaizeze şi să facă lucrări revenea la a spune că lucrarea lui Isus nu era suficientă. Şi nenumăraţi creştini tot în felul acesta înclină să gândească. Recunosc în principiu valoarea ispăşitoare a jertfei lui Hristos, dar în acelaşi timp îşi întemeiază mântuirea pe lucrările lor şi pe practicarea religiei lor. Ei <fac ce pot>, iar pentru restul se bizuie pe Dumnezeu. Unora ca aceştia le răspundem cu versetul 16: „omul nu este îndreptăţit din fapte, ci prin credinţa în Isus Hristos”. Un mijloc atât de simplu? Da, însă oferit de o Persoană atât de măreaţă! Este Fiul lui Dumnezeu „care m-a iubit şi care S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine” (v. 20). Care este partea mea în această lucrare? Aceea pe care o poate avea un mort, adică niciuna. Fiind „răstignit cu Hristos”, am scăpat de sub lege, şi trăiesc, dar „nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine”. Prietene cititor, iubit de Domnul Isus, poţi lua pe cont propriu aceste declaraţii triumfătoare, în tot adevărul lor?

  • 30 Iulie 2018

     

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

     

    Să fiți umpluți de cunoștința voii Lui, în orice înțelepciune și pricepere spirituală.
    Coloseni 1.9

    Călăuzirea lui Dumnezeu

    O mare parte a călăuzirii Duhului, cu privire la cei aflați în comuniune cu Dumnezeu, ne este prezentată în Coloseni 1.9-11. Aici îi vedem pe cei credincioși „umpluți de cunoștința voii Lui”. Duhul Sfânt ne călăuzește în cunoașterea voii divine, chiar când nu avem ocazia să ne rugăm cu privire la acest lucru. Dacă am pricepere spirituală cu privire la o anumită situație, acesta poate fi rezultatul rugăciunilor făcute cu mult timp înainte, și nu al rugăciunii făcute la momentul respectiv. Câteodată trebuie să ne rugăm cu privire la un lucru fiindcă nu suntem în comuniune. Pot fi exersat astăzi, într-un mod real și adânc, pentru a nu avea nicio îndoială cu privire la călăuzirea Domnului într-o situație care va avea loc peste cinci ani.

    Când Dumnezeu ne folosește, dacă suntem liberi de noi înșine, El ne poate pune pe inimă să mergem într-un loc sau într-altul; aceasta este călăuzirea propriu-zisă a lui Dumnezeu. Ea însă presupune să umbli cu Dumnezeu în mod constant; ea presupune moarte față de sine. Dacă umblăm cu smerenie, Dumnezeu ne va călăuzi.

    Mulți vorbesc despre călăuzirea prin providență. Providența însă, deși uneori exercită control asupra noastră, totuși niciodată nu ne călăuzește în adevăratul sens al cuvântului; ea călăuzește lucrurile. Dacă merg într-un loc să predic și descopăr, ajuns pe peron, că trenul a plecat, Dumnezeu a rânduit lucrurile pentru mine (și va trebui să-I fiu mulțumitor pentru aceasta); însă aceasta nu este călăuzirea lui Dumnezeu; voința mea trebuie zdrobită. Există binecuvântare în controlul lucrurilor prin providență, însă ea nu este călăuzirea Duhului lui Dumnezeu, nu este călăuzirea cu „ochiul”, ci mai degrabă cea cu „frâul” și cu „zăbala”. Deși providența controlează totul, ea nu călăuzește în adevăratul sens al cuvântului.

    J N Darby

     


    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    ” …evlavia este folositoare în orice privință, întrucât ea are făgăduința vieții de acum și a celei viitoare.”
    1 Timotei 4.8

    Cartea făgăduinţelor

    O femeie în vârstă, care a fost vizitată de un credincios, se plângea de sărăcia ei. Pe masă era o Biblie mare. În timp ce femeia a plecat după ceva în bucătărie, credinciosul a pus o bancnotă de o sută de dolari între paginile Bibliei. Apoi, când femeia a venit înăuntru, a îndemnat-o să citească în Biblie, pentru că acolo va găsi rezolvarea chiar și pentru sărăcia ei. După mai multe săptămâni, când a vizitat-o din nou, a luat Biblia, a deschis-o și dolarii erau tot acolo. Când a văzut femeia dolarii între paginile Bibliei, și-a plecat capul rușinată, pentru că nu a deschis-o. Banii erau acolo, iar ea se lupta cu sărăcia.

    Câți oameni nu trăiesc o viață de mizerie spirituală, pe când comori nebănuite stau ascunse în Biblia lor acoperită de praful indiferenței!

    Citiți Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu! Ea este cartea promisiunilor lui Dumnezeu față de poporul Israel, față de națiuni, față de Biserica Sa, dar și față de fiecare om în parte. În ea, Dumnezeu promite că „cine crede în Fiul are viața veșnică” (Ioan 3.36). Încrede-te în făgăduința lui Dumnezeu și vei avea un folos pentru timpul de acum și pentru veșnicie! Din vechime, Dumnezeu a dat poporului sfatul:

    „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi și noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea, căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale și atunci vei lucra cu înțelepciune” (Iosua 1.8).


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CE POȚI FACE ÎN TIMP CE AȘTEPȚI

    „Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi… mi-a ascultat strigătele” (Psalmul 40:1)

         Orice lucru construit bine a fost gândit încet și cu grijă. Nerăbdarea este un semn al imaturității; copiii nu au răbdare să aștepte. Încearcă să înțelegi un lucru: Lipsa răbdării nu-L va face pe Dumnezeu să Se miște mai repede. El lucrează conform propriului Său orar. Pavel scrie: „Știm că toate lucrurile lucrează împreună… după planul Său.” (Romani 8:28). Din cauză că ușa nu s-a deschis încă nu înseamnă că Dumnezeu S-a răzgândit. Poate momentul nu este potrivit pentru El ca să obțină cea mai mare slavă, iar tu să ai parte de cel mai mare beneficiu. Așadar, ce ar trebui să faci în timp ce aștepți? Cel puțin două lucruri: 1) Roagă-te pentru voia lui Dumnezeu. Nu lăsa să intre în viața ta lucruri care sunt contrare voii lui Dumnezeu, mai ales graba sau îngrijorarea. Învață să-ți dozezi timpul, energia și banii, inclusiv persoanele cu care trebuie sau nu trebuie să-ți petreci timpul. Dumnezeu spune: „Eu am vestit de la început ce are să se întâmple” (Isaia 46:10). Înainte ca Dumnezeu să înceapă ceva, El are o imagine clară a produsului final și El stabilește etapele care te conduc într-acolo. 2) În timp ce aștepți – bucură-te. „Chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi, şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, şi nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!” (Habacuc 3:17-18). Astăzi, mulțumește-I lui Dumnezeu pentru ce a făcut deja pentru tine și pentru tot ce va face în viitor în locul tău, și în dreptul tău. Deci, pune-ți încrederea în Domnul!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Galateni 2.1-10

    Relatarea pe care Pavel o face despre circumstanţele apostolatului său completează ceea ce noi cunoaştem din cartea Fapte. În timp ce Domnul îi încredinţase lui Petru misiunea de a vesti evanghelia iudeilor, Pavel fusese ales pentru a predica aceeaşi evanghelie naţiunilor (v. 8). Întâlnirea lui cu ceilalţi apostoli nu putea nicidecum să infirme chemarea primită de la Domnul. Dimpotrivă, el a pus atât de mult la inimă îndemnul de a-şi aminti de săraci, încât acesta a ajuns să fie cauza indirectă a întemniţării lui la Ierusalim (Fapte 24.17). Ce ne învaţă aceste relaţii ale apostolilor între ei? Că trebuie să preţuim lucrarea altora, iar în ce priveşte lucrarea noastră, să veghem să nu ne-o supraapreciem, ci s-o împlinim fără greşeală şi fără să „avem în vedere faţa omului” (v. 6).

    Cartea Fapte confirmă cât de greu le-a fost primilor creştini de origine iudaică să se desprindă de porunci: circumcizia şi ţinerea legii. La Ierusalim se ţinuse o conferinţă pentru a reglementa aceste probleme (Fapte 15). Satan însă nu renunţă de bunăvoie la o armă de care deja s-a folosit cu ceva succes. La rândul lor, galatenii, deşi nu erau iudei, căzuseră în această cursă şi Pavel le arată marele pericol care se ascundea în aceasta.

  • 29 Iulie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

     

    Din tine Îmi va ieși cel care va fi Stăpânitor în Israel, ale cărui origini sunt din vechime, din zilele eternității.
    Mica 5.2

    Nu poate exista îndoială că Vechiul Testament Îl prezintă pe Mesia, Domnul Isus, ca fiind Dumnezeu în sensul cel mai deplin. Cât de nebunească este deci încercarea de a separa natura divină de cea umană în Persoana sfântă a Lui! El este Om, însă este în mod absolut și întotdeauna Dumnezeu. Aceasta este o taină, însă credința se va pleca înaintea ei și va recunoaște că există adâncimi pe care mintea creaturii nu le poate sonda și va fi fericită să se sprijine pe o dragoste, pe o înțelepciune, pe o putere și pe o îndurare care întrec orice cunoștință.

    Cităm aici un pasaj din Noul Testament: „El este chipul lui Dumnezeu cel nevăzut, Cel întâi-născut din întreaga creație; pentru că toate au fost create prin El” (Coloseni 1.15,16). Acesta este un pasaj minunat, în care Domnul nostru, ca Om, ne este prezentat ca fiind chipul Dumnezeului nevăzut. Într-un fel în care primul om n-a fost niciodată, nici măcar în inocență, Hristos a fost reflectarea caracterului moral al lui Dumnezeu. El este de asemenea Capul întregii creații, Cel întâi-născut, nu cronologic, ci din punct de vedere ale drepturilor Sale.

    Ne este dat și motivul pentru aceasta: El este Creatorul tuturor lucrurilor. Dacă Creatorul Își ia locul de Om, într-un har infinit, în propria Sa creație, atunci El trebuie să fie Capul ei, pentru chiar motivul că El este Creatorul ei. El nu poate înceta niciodată să fie Dumnezeu. În aceasta se vede blasfemia kenoticismului, a învățăturii eretice care spune că Domnul Și-a lăsat deoparte dumnezeirea atunci când a venit în această lume. Cât de rea este mintea omului atunci când nu este supusă lui Dumnezeu și când este condusă de Satan! Aici vedem harul infinit al lui Dumnezeu către oamenii răzvrătiți și ruinați, anume că El, Dumnezeu Fiul, a venit aici pe pământ ca Om, ca Om adevărat, pentru a înlătura păcatul prin jertfa Sa!

    S Ridout

     


    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    „El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumusețe, nici strălucire ca să ne atragă privirile și înfățișarea Lui n-avea nimic care să ne placă.”
    Isaia 53.2

    Preţuit – dispreţuit

    Când Isus Hristos a trăit aici, El a găsit în tot ce făcea recunoașterea lui Dumnezeu. În același timp, El a avut parte la fiecare pas de respingerea oamenilor. În versetul de astăzi sunt puse una lângă alta cele două reacții și prezentate în contrast.

    Prima parte ne arată ce a prețuit Dumnezeu: „El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat.” Dumnezeu S-a uitat în zadar secole de-a rândul după un om care să îndeplinească așteptările Sale. Atunci Fiul Său, Isus Hristos, a devenit Om șia trăit aici cum niciunul nu a trăit înaintea Lui și după El! Ca o plantă verde, tânără, Ela răsărit dintr-un pământ uscat și mort. Într-un mediu păcătos care nu întreba de Dumnezeu, El a trăit numai spre onoarea Sa. Ce bucurie a fost pentru Dumnezeu să vadă pe acest Unul, care făcea din inimă voia Lui! Cu ce plăcere Se uita El la Isus Hristos, care Se comporta ca Unicul, totdeauna așa cum așteptase Creatorul de la oameni.

    A doua parte a versetului descrie cum oamenii L-au condamnat pe Isus. Ei nu au putut recunoaște ceva deosebit la acest Om smerit și ascultător. Pentru că El în exterior nu avea o înfățișare impresionantă, ei nu L-au băgat în seamă. Comportamentul Său desăvârșit îi deranja chiar, astfel încât L-au îndepărtat din societatea lor.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    BUCURĂ-TE DE TINE ÎNSUȚI, DUMNEZEU O FACE

    „Se va bucura de tine cu mare bucurie” (Țefania 3:17)

         Unii dintre noi avem o părere atât de rea despre noi înșine, încât preferăm să ne implicăm într-o relație nepotrivită decât să nu avem niciuna. Faptul că ești înconjurat de oameni nu garantează că nu te vei simți singur. În realitate, faptul că ești cu persoanele nepotrivite garantează că vei ajunge să te simți gol și folosit. Până nu-ți învingi teama de a fi singur și până nu aștepți ca Dumnezeu să-ți dea relația potrivită, vei continua să te simți singur. Uneori, singurătatea ține mai mult de faptul că nu te iubești pe tine însuți, decât că nu ai persoane în jurul tău care să te iubească. Altfel, de ce ai consuma atâta energie ca să eviți respingerea, în loc să clădești relații sănătoase? Poate crezi că dacă nu te implici, nu vei suferi… Sau îți este teamă să te deschizi ca nu cumva să fii criticat pentru că împărtășești ceva personal. Astfel de neliniști nu fac decât să contribuie la sentimentul izolării. Scriitorul și conferențiarul Zig Ziglar a spus: „Ceea ce îți imaginezi în mintea ta, aceea va încerca mintea ta să împlinească. Când îți schimbi imaginea, automat îți schimbi faptele.” Așa că: 1) Ai nevoie de o imagine reală a modului în care te vede Dumnezeu. Pavel spune: „În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia, care face toate după sfatul voiei Sale” (Efeseni 1:11). Țefania scrie: „Se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui, şi nu va mai putea de veselie pentru tine.” 2) Ai nevoie de o imagine reală despre tine însuți. David a zis: „Tu mi-ai întocmit rinichii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele: Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, și ce bine vede sufletul meu acest lucru.” (Psalmul 139:13-14). Cu aceste două lucruri clare în minte, vei reuși să ai o imagine de sine adecvată, și să urmărești ceea ce e nevoie într-o relație!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Galateni 1.11-24

    Ce fericire pentru noi că ne putem pune toată încrederea în Cuvântul lui Dumnezeu! Dacă evanghelia vestită de Pavel ar fi fost în felul omului, atunci, da, galatenii ar fi fost îndreptăţiţi să accepte completări sau modificări. Dar ea nu era deloc aşa. Iar pentru a atesta mai bine sursa divină a slujbei sale, apostolul istoriseşte în ce mod extraordinar i-a fost încredinţată. Dumnezeu l-a pus deoparte (v. 15), Dumnezeu i L-a descoperit pe Fiul Său în el, din nou Dumnezeu l-a format în şcoala Lui, fără instructori din rândul oamenilor, în pustia Arabiei. În plus, Hristos îl chemase într-un mod direct, din înaltul cerului (Fapte 9).

    Pavel, înainte de drumul său spre Damasc, ne învaţă că noi putem fi absolut sinceri şi, în acelaşi timp, absolut vrăjmaşi ai Domnului (Ioan 16.2). Cât de dragă însă îi ajunsese în prezent această adunare a lui Dumnezeu, altădată persecutată de el „peste măsură” (v. 13)! Să urmăm această pildă de devotament pentru Domnul şi pentru ai Săi, acest zel în vestirea credinţei (v. 23)! Şi să mai remarcăm că, înainte de a ne cere să vorbim altora despre Fiul Lui, Dumnezeu doreşte să-L „descopere” în noi (v. 16). El vrea să producă în inima noastră acea neasemuită cunoştinţă a lui Hristos, din care să decurgă mărturia noastră (2 Corinteni 4.6).

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne