Mana Zilnica

9 Aprilie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Iată Mielul lui Dumnezeu!

Te-am glorificat pe pământ.

Ioan 1.36; 17.4

Ca Miel al lui Dumnezeu, Hristos Îl glorifică în mod perfect pe Dumnezeu în Ioan 13; ca Fiu, Îl glorifică în mod perfect pe Tatăl în Ioan 14.

Crucea este cu adevărat minunată; acolo, și doar acolo, Dumnezeu a fost glorificat pe deplin. Unde găsim dragostea lui Dumnezeu în toată plinătatea ei? La cruce! „Prin aceasta am cunoscut dragostea, pentru că El Și-a dat viața pentru noi” (1 Ioan 3.16). Unde găsim dreptatea perfectă manifestată împotriva păcatului? La cruce! „Pe Cel care n-a cunoscut păcat, L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim dreptate a lui Dumnezeu în El” (2 Corinteni 5.21). Unde găsim ascultarea absolută? La cruce, unde Hristos a fost „ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce”. Unde a fost măreția lui Dumnezeu pe deplin arătată? Nicăieri în altă parte, decât la cruce: „I se cuvenea Aceluia pentru care sunt toate și prin care sunt toate, aducând pe mulți fii la glorie, să desăvârșească prin suferințe pe Căpetenia mântuirii lor” (Evrei 2.10). Cu cât contemplăm mai mult crucea – și mai întâi trebuie să venim la ea ca păcătoși sărmani, care au nevoie de mântuire – cu atât ne vom minuna mai mult de dragostea lui Dumnezeu. La cruce vedem ura absolută a omului față de Dumnezeu și, de asemenea, vedem toată puterea lui Satan. Vedem un Om, Unul mai mult decât un om, într-o ascultare perfectă, și pe Dumnezeu în dreptatea Lui perfectă împotriva păcatului. La cruce vedem tot ceea ce este mai bun în om (în persoana lui Hristos); tot ceea ce este mai rău în om (în omul căzut); și tot ceea ce Dumnezeu este, în dragoste și în dreptate.

Orice chestiune legată de bine și de rău a fost rezolvată la cruce. Cerul nou și pământul nou au crucea ca temelie. Deși toate binecuvântările noastre izvorăsc de acolo, „Mielul lui Dumnezeu” este mai întâi de toate pentru gloria lui Dumnezeu, pentru tot ceea ce Dumnezeu este în Sine Însuși.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ezechia a trimis soli în tot Israelul și în Iuda și a scris scrisori și lui Efraim și lui Manase, ca să vină la casa Domnului, la Ierusalim, să sărbătorească Paștele pentru Domnul Dumnezeul lui Israel.

2 Cronici 30.1

Toți sunt invitați

Israeliții trebuiau să sărbătorească în fiecare an Paștele, amintindu-și astfel de salvarea lor din Egipt. Ezechia, un împărat temător de Dumnezeu, a dorit să țină această sărbătoare în Ierusalim, împreună cu tot poporul, așa cum le poruncise Dumnezeu. Cu toate că el domnea doar peste două seminții, a trimis mesageri în toată țara Israel și i-a invitat pe toți să vină la templul din Ierusalim pentru a sărbători acolo Paștele.

În mod regretabil, mulți israeliți au refuzat această invitație, astfel că doar câțiva oameni din semințiile din nord au răspuns și au venit la Ierusalim. Ei au celebrat cu mare bucurie, împreună cu frații lor din Iudeea, Paștele și Sărbătoarea Azimelor.

Domnul Isus ne invită și pe noi la această sărbătoare. Când a instituit Cina Domnului, El a spus: „Să faceți lucrul acesta în amintirea Mea” (1 Corinteni 11.24). Această invitație este pentru toți cei care cred, pentru toți cei care au fost curățiți cu sângele Lui prețios. Lor li se cere să meargă la locul unde sunt adunați doi sau trei în Numele Domnului Isus, pentru a participa, conform Scripturii, la cina de aducere aminte.

Adesea sunt câțiva creștini care dau curs acestei invitații. Dar ce mult bucură inima Domnului toți aceia care, chiar în număr mic, se gândesc împreună la Răscumpărătorul lor și la lucrarea Lui de la cruce.

Citirea Bibliei: Ieremia 20.1-18 · Luca 24.1-12

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

EXERSEAZĂ-ȚI CREDINȚA NEÎNCETAT! (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Dacă aţi avea credinţă…” (Matei 17:20)

Autorul epistolei către Evrei definea credința ca „o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite…” (Evrei 11:1). Să reținem cuvintele „și credința” cu care începe cap. 11… Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru credința înaintașilor noștri, dar pentru a mișca un munte care îți stă ție în cale, tu ai nevoie de credința ta. Domnul Isus le-a spus ucenicilor: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: „Mută-te de aici colo” şi s-ar muta…” (Matei 17:20). Poate credința mamei tale a mutat munții ei, dar e nevoie de credința ta pentru a muta muntele care îți stă ție în cale. Cu toții avem munți în viețile noastre, ori Dumnezeu este dispus să-i mute. Atunci, care e problema? Îndoiala! Părerea altora! Neputința de a înțelege Cuvântul lui Dumnezeu! Chiar dacă Domnul Isus le-a dat ucenicilor Săi puterea de a-i vindeca pe bolnavi, ei s-au dovedit neputincioși în fața unui băiat îndrăcit. „Noi de ce n-am putut să-l scoatem?” au întrebat ei (vezi Matei 17:19).

Haideți să învățăm câteva lucruri din ce le-a răspuns Domnul Isus:

1) Fii dispus să începi cu pași mici. „O sămânță de muștar” poate crește și poate deveni un copac mare. Așa că, începe de unde ești și crede-L pe Dumnezeu în lucrurile obișnuite, de fiecare zi, și când El îți onorează credința, mulțumește-I și zidește mai departe pe această temelie.

2) Ai grijă ce spui. „Aţi zice muntelui acestuia: „Mută-te de aici colo” şi s-ar muta.” Cuvintele tale eliberează forța dătătoare de viață a Cuvântului lui Dumnezeu. Așa că aliniază ceea ce-ți iese din gură cu ceea ce este scris în Sfânta Scriptură.

3) Fii dispus să faci ceea ce trebuie. Unii munți au nevoie de mai multă rugăciune sau, cum a fost în cazul acestui băiat îndrăcit, de puterea care vine prin post. Așa că, roagă-te, postește și rostește cuvinte prin credință.

Când tu faci ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu, vei vedea cum sunt mutați munții din viața ta!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Eclesiastul 7:16-29

Ce semnifică recomandarea pe care o găsim în versetul 16? Cumva că riscăm să devenim prea riguroşi în umblarea noastră? Cu siguranţă nu înseamnă aceasta! Nu vom avea niciodată o conştiinţă prea sensibilă. Există însă un pericol căruia îi cad victimă deseori cei de curând întorşi la Dumnezeu: acela de a fi exageraţi în atitudinile sau în cuvintele lor, acestea depăşind măsura credinţei pe care o au. În acelaşi timp îi critică cu uşurinţă pe ceilalţi creştini, iar aceasta pur şi simplu deoarece încă nu se cunosc pe ei înşişi (Romani 12.3).

Versetul 21 ne prezintă cealaltă latură, a criticilor cărora, de data aceasta, noi înşine le suntem ţinta. Dacă avem aprobarea Domnului, nu trebuie să le punem la inimă. „Cel care se teme de Dumnezeu iese din toate” (v. 18), este învăţat să facă faţă situaţiilor celor mai periculoase. Printre aceste pericole, versetul 26 menţionează „femeia a cărei inimă este (ca nişte) laţuri şi ale cărei mâini sunt lanţuri”. Cel care–I este plăcut lui Dumnezeu (adică acela care se teme de El şi Îl ascultă) poate avea încredere că va fi păzit şi că va scăpa, dar „cel păcătos va fi prins de ea”. Două istorii opuse ilustrează acest avertisment: cea a lui Iosif (Geneza 39.7…) şi cea, tragică, a lui Samson trădat de Dalila (Judecători 16.4). Tineri creştini, să medităm mai mult asupra acestor două exemple!

8 Aprilie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Ca roua Hermonului, care coboară pe munții Sionului, pentru că acolo a poruncit Domnul binecuvântarea, viața pentru totdeauna.

Psalmul 133.3

Psalmul 133 (3) – Viața pentru totdeauna

Untdelemnul era turnat pe capul lui Aaron, curgea pe barba lui și, în cele din urmă, ajungea la marginea veșmintelor lui (versetele 1 și 2). Unitatea fraților este descrisă ca fiind asemenea curgerii acestui untdelemn, însă untdelemnul însuși este de asemenea o imagine a Duhului Sfânt. Duhul Sfânt a fost mai întâi turnat asupra lui Hristos, după care, prin har, „darul Duhului Sfânt” ne-a fost dat și nouă de către El. Aaron este o imagine minunată a acestui lucru – untdelemnul era turnat pe capul lui și se scurgea până la marginea veșmintelor lui (vedeți Levitic 8.12; Matei 3.16; Fapte 2.33).

Untdelemnul turnat asupra lui Aaron este simbolizat și prin „roua Hermonului”. Roua este cea care înviorează și împrospătează. Roua se așeza mai întâi pe muntele înalt al Hermonului, apoi cobora pe munții Sionului. Muntele Hermon este probabil locul unde Domnul S-a schimbat la față. Această scenă, în timpul slujirii pe pământ a lui Hristos, a prefigurat gloria Împărăției (Matei 16.28–17.3; 2 Petru 1.16,17).

Prin urmare, muntele Hermon ne ilustrează binecuvântările lui Israel în Împărăția de o mie de ani. De fapt, acesta este subiectul psalmului. Pe „munții Sionului” a poruncit Dumnezeu binecuvântarea, în mod profetic, în Psalmul 133. „Viața pentru totdeauna”, sau viața eternă, este menționată doar de două ori în Vechiul Testament: aici și în Daniel 12.2. Israel o așteaptă, însă, pentru noi, ea a venit în plinătatea revelației (2 Timotei 1.10). Viața eternă este posesiunea prezentă a celui credincios și, în același timp, ea este obiect al speranței pentru noi (Tit 1.2). Gândul cu privire la acest dar nemăsurat să ne învioreze și nouă inimile, ca „roua Hermonului”! Să medităm asupra prețului nespus de mare care a fost plătit pentru ca noi să avem viața eternă!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Prin har sunteți mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu.

Efeseni 2.8

Prin har, fără condiții

În fiecare sâmbătă, Adriana vizitează familia micuței Maria. La ultima vizită, Adriana i-a făcut micuței o promisiune: „Sâmbăta viitoare îți voi aduce un cadou, dacă până atunci vei fi cuminte!”. Fetița își dorea mult acel cadou, și astfel că și-a propus să fie ascultătoare. Dar sâmbăta următoare nu s-a dus la ușă pentru a o întâmpina pe Adriana; în ciuda intențiilor ei bune și cu toată osteneala pe care și-o dăduse, ea a fost neascultătoare și știa că nu merita cadoul.

În acea zi, când Adriana și-a luat rămas bun, s-a uitat prietenește în ochii fetiței și i-a promis din nou: „Maria, sâmbătă îți aduc un cadou”. Fetița s-a uitat mirată și a completat întrebând: „…dacă voi fi cuminte?”. — „Nu, astăzi îți promit un cadou fără condiții.” Sâmbăta următoare fetița o aștepta fericită și plină de încredere pe Adriana la ușă. Fără să o întrebe ceva, aceasta i-a oferit fetei cadoul promis.

În același fel lucrează Dumnezeu cu noi. Dacă ar trebui să respectăm anumite reguli sau să ținem porunci pentru a ajunge în cer, niciunul dintre noi nu ar reuși. Ispita de a face răul este mai tare decât noi. Suntem neascultători de Dumnezeu și prin propria noastră sforțare nu putem fi salvați!

De aceea, Dumnezeu nu ne pune condiția – dacă te comporți bine – înainte de a ne dărui salvarea prin har. Fiul Său Isus Hristos a luat asupra Lui pedeapsa pe care o meritam noi, păcătoșii. Trebuie doar să credem în El. Așadar, nu depinde de noi, de cum ne-am comportat, ci de El, de harul Său suveran.

Citirea Bibliei: Ieremia 19.1-15 · Luca 23.47-56

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCETINEȘTE RITMUL! (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Iată pun ca temelie… piatra din capul unghiului… cel ce o va lua ca sprijin, nu se va grăbi să fugă.” (Isaia 28:16)

De fiecare dată când îți activezi „modulul grăbit”, tu îi trimiți corpului tău semnalul „stare de urgență.” Și acesta reacționează prin eliberarea adrenalinei și a cortizolului, hormoni de stres, care te pregătesc să faci față pericolului. Corpul tău nu poate face deosebirea dintre pericolul fizic, sau pericolul de a-ți pierde locul de muncă sau orice altă formă de stres și presiune. El știe doar că trebuie să acționeze și că trebuie să te energizeze pentru a le face față. Acum, lucrul acesta este bun, dacă ești amenințat din punct de vedere fizic. Dar să trăiești constant cu trupul tău în alertă maximă e ca și cum ai lupta într-un meci de box 15 runde fără oprire. Mai devreme sau mai târziu, tu vei plăti prețul – sub forma unor boli de inimă, de stomac, de memorie, sau alte afecțiuni.

Care este remediul? Conștientizare, credință, schimbare. Fii conștient de starea ta de alertă continuă și de rolul pe care îl joci de fiecare dată când te grăbești.

Întreabă-te: „Cum aș putea să nu mă mai agit atâta?” Crede că Duhul Sfânt îți va da izbândă dacă Îi ceri, și începe să-ți schimbi comportamentul. Schimbă-te – încetinește ritmul în mod conștient. Vorbește mai domol și mișcă-te mai lent. „Graba strică treaba.” Graba cauzează dublarea muncii, accidente și alte lucruri care duc la timp irosit. Întrebare: „Oare nu cumva citești sau asculți aceste gânduri – în grabă?” Dacă da, iată cuvântul pentru tine astăzi: încearcă să citești și să meditezi de două ori mai mult la ceea ce citești sau auzi… și întreabă-L pe Dumnezeu: „Ce vrei să-mi spui? Ce schimbări dorești să produci în viața mea? În ce fel dorești să devin mai bun?” Dumnezeu nu Se grăbește, așa că încetinește ritmul și încearcă să te sincronizezi cu El!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Eclesiastul 7:1-15

Predicatorul a cercetat lumea. Ce a văzut el pretutindeni? Deşertăciune, suferinţă, dezordine şi nebunie. O întrebare se ridică atunci pentru Înţelept: cum trebuie să se comporte el într–o asemenea stare de lucruri în care nu poate schimba nimic? Sub formă de maxime care amintesc de cartea Proverbe, Eclesiastul ne dă acum sfaturi ale înţelepciunii şi ale chibzuinţei.

Să nu ne ferim de casa de jale (v. 2-4)! Ea ne va aduce aminte de cât de firavi suntem şi ne va da un plus de seriozitate. Vederea durerii altora ne va sensibiliza inimile şi poate ne va inspira cuvinte de simpatie, potrivite să îndrepte spre Domnul gândul celor întristaţi.

Să urmărim şi alte recomandări: „Nu te grăbi să te mânii în duhul tău”. Mânia este deseori fiica grabei şi merge însoţită de nebunie (v. 9).

„Nu spune: Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune decât acestea?” (v. 10; Judecători 6.13). „Să nu credem că astăzi este mai dificil să-L urmăm pe Domnul decât în zilele părinţilor sau ale bunicilor noştri” Resursele pe care aceştia le–au găsit în Cuvântul Său şi în comuniunea cu El ne stau şi nouă la dispoziţie pentru a ne conduce într-o lume care, din punct de vedere moral, nu s–a schimbat.” (G.A.).

7 Aprilie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Iată ce bine și ce plăcut este să locuiască frații uniți împreună! Este ca untdelemnul prețios pe cap, care curge pe barbă, pe barba lui Aaron, care curge pe marginea veșmintelor lui.

Psalmul 133.1,2

Psalmul 133 (2) – Adevăratul Aaron și adevăratul Melhisedec

În acest psalm milenial îl vedem pe Aaron prezentat ca simbol al Domnului Isus. În acea zi, El va fi Împărat și Preot pe tronul Său, Adevăratul Melhisedec. Astăzi, prin credință, noi Îl vedem în glorie. Aaron și Melhisedec sunt simboluri ale preoției lui Hristos. Aaron este simbol al preoției Lui prezente, preoție care este după modelul celei aaronice, Domnul fiind în prezența lui Dumnezeu pentru noi. Într-o zi viitoare însă, preoția Domnului va fi după rânduiala lui Melhisedec.

În descrierea lui Aaron prezentată în acest psalm vedem capul său, barba sa și veșmintele sale, toate simbolizând trăsături ale lui Hristos.

Capul – măreția Sa: El este încununat cu glorie și cu onoare. El este „Cap peste toate lucrurile”, iar Adunarea este asociată cu El ca Trup al Său (Efeseni 1.22). Ar trebui să apreciem mai mult calitatea de Cap a lui Hristos – ea este mijlocul prin care Adunarea, Trupul lui Hristos, este hrănită și condusă.

Barba – umanitatea Sa: Domnul Isus a fost cu adevărat Omul dependent pe acest pământ; întruparea Sa este unul dintre cele mai minunate adevăruri ale creștinismului. Să nu uităm însă niciodată că există acum un Om în glorie.

Veșmintele – slujirea Sa: untdelemnul se scurgea până la marginea veșmintelor lui Aaron. Veșmintele simbolizează caracterul și căile cuiva. Slujirea Domnului Isus pe pământ s-a coborât până la cei mai de jos dintre oameni; marginile veșmintelor au atins pământul (Matei 9.20). Slujirea Sa a fost de asemenea caracterizată de ungerea Duhului Sfânt. Fie ca toate aceste lucruri să ne caracterizeze și pe noi!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Stai liniștit și deosebește lucrările minunate ale lui Dumnezeu!

Iov 37.14

Puiul de găină

Un ou – un simplu ou de găină, alb sau maroniu – este fecundat și depus și apoi este clocit de găină.

Încă din primele ore de la procesul de fecundare începe formarea unui nou organism: se definește partea de deasupra și partea de dedesubt, apar capul și coada. A doua zi se formează coloana vertebrală, urechile, ochii. Capul ia o poziție care rămâne neschimbată până în ultima zi, când puiul iese din găoace. Inima bate pentru prima dată, venele se ramifică.

Într-un ou atât de banal, celulele se mișcă, stabilesc legături și lucrează împreună. Totul este o succesiune exactă, o orchestrare bine dirijată, o compoziție atent repetată și experimentată! Astfel, în următoarele nouăsprezece zile se încheie dezvoltarea puiului de găină în găoace.

De la prima celulă, în ziua întâi, până la ultima, în a douăzeci și una zi, oul este ca o hală în care fiecare celulă știe și unde și când trebuie să preia o funcție anume, lucrând fără încetare ca un mic utilaj. Fantastic, fenomenal! Și apoi oul se sparge și se ivește un pui perfect, chiar dacă este încă ud și lipicios.

De unde știu celulele cum, când, cât timp și de ce trebuie să preia o funcție? Deja primul ou, cel original, a fost perfect, altfel nu ar fi putut ieși un pui din el! Iar această programare este stocată în fiecare ou. Totul este pregătit ca, dintr-un ou mic și nebăgat în seamă, să poată lua naștere un pui. Nu este acesta un miracol fascinant? Stai liniștit și deosebește lucrările minunate ale lui Dumnezeu!

Citirea Bibliei: Ieremia 18.1-23 · Luca 23.39-46

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCETINEȘTE RITMUL! (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Nu ieşiţi cu grabă, nu plecaţi în fugă; căci Domnul vă va ieşi înainte şi Dumnezeul lui Israel vă va tăia calea.” (Isaia 52:12)

Ai auzit vreodată de „boala grabei”? Cei care suferă de ea fac slalom de pe o bandă pe altă în traficul congestionat, încearcă să coboare primii din avion, chiar dacă trebuie să aștepte o veșnicie să-și ridice bagajele, te claxonează când nu demarezi ca un bolid de curse când semaforul se face verde, bat cu degetele în orice au la îndemână atunci când trebuie să aștepte, lovesc butonul liftului în mod repetat în încercarea de a-l face să se miște mai repede etc. Oamenii aceștia ne duc cu gândul la pasărea colibri. Această pasăre minusculă poate zbura cu peste 60 de km pe oră, poate plana în aer pe termen lung și este o zburătoare acrobatică, de vreme ce poate zbura chiar cu capul în jos! Aripile ei micuțe pot bate până la 75 de ori pe secundă. Problema este că durata lor de viață este de numai 3-5 ani, în comparație cu vulturul care trăiește 30 de ani.

Care este diferența?

Vulturul a învățat să-și conserve energia folosindu-se în timpul zborului de curenții de aer pe care i-a dat Dumnezeu. Ce mesaj vrem să-ți transmitem prin această relatare? Unul simplu și clar: când te adapi din puterea Duhului Sfânt care te locuiește, trăiești mai mult și ajungi mai sus decât ți-ai imaginat vreodată. Un pastor a relatat că în tinerețea sa a fost „o mașină de împrăștiat stres” și toți din jurul său simțeau acest lucru. Într-o zi, unul dintre copiii săi i-a spus: „Tată, o să încerc să mă grăbesc și să-ți spun un lucru.” El i-a răspuns: „E în regulă, dragă, dar poți vorbi rar?” După o pauză lungă de așteptare, el a zis „aha” și copilul a spus: „Atunci – ascultă – încet!”

Când te hotărăști să te miști într-un ritm mai lent, calitatea vieții și a relațiilor tale se va îmbunătăți fără discuție. Așadar, încearcă să încetinești ritmul!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Eclesiastul 6:1-12

„În adevăr, orice om care stă în picioare este numai o suflare” În adevăr, omul umblă ca o umbră; în adevăr, se frământă în zadar, îngrămădeşte bunuri şi nu ştie cine le va strânge. Experienţa Eclesiastului confirmă aceste certitudini din Psalmul 39.5,6. Omul, mediul lui, activitatea lui, toate acestea sunt trecătoare. Numai sufletul său există pentru totdeauna şi, în general, tocmai de suflet se ocupă cel mai puţin.

„Toată truda omului este pentru gura lui”; sufletul nu i se satură cu bunuri (v. 7). Domnul ne relatează istoria acelui bogat care–şi înşela propriul suflet, oferindu-i bunuri pământeşti (Luca 4.4; 12.6‑20).

Nu avem o strângere de inimă când ne gândim la multitudinea de existenţe irosite, la cumulul de abilităţi şi de energii consacrate, pentru ce? ~ pentru a urmări încoace şi încolo ţeluri la fel de inconsistente şi de trecătoare ca şi vântul nestăpânit. Chinuindu–se astfel, fără odihnă (v. 5) şi fără fericire (v. 6), aceste vieţi vor fi trecut „ca o umbră” (v. 12) şi totuşi vor trebui să–I dea socoteală lui Dumnezeu. Creştini, aceasta trebuie să ne deschidă şi nouă ochii! Nu vom mai avea ocazia să ne reîncepem viaţa. Să fie deci folosită în întregime pentru Domnul!

6 Aprilie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Iată ce bine și ce plăcut este să locuiască frații uniți împreună! Este ca untdelemnul prețios pe cap, care curge pe barbă, pe barba lui Aaron, care curge pe marginea veșmintelor lui.

Psalmul 133.1,2

Psalmul 133 (1) – A locui în unitate

Dacă în Psalmul 132 Îl vedem pe Mesia domnind în Sion, în Psalmul 133 Îl vedem ca Împărat și Mare Preot șezând pe tronul Său, la începutul domniei Sale mileniale (vedeți Zaharia 6.13). El Îi va strânge pe cei alungați din Israel în unitate, în jurul Său.

Noi Îl vedem încă de pe acum așa. Creștinul anticipează acel timp viitor. Într-un sens foarte real, noi suntem „mileniali” acum, însă lumea nu ne cunoaște astfel, așa cum nici pe El nu-L cunoaște. Domnul Isus este așezat pe tronul lui Dumnezeu, însă prin credință „Îl vedem pe Isus” încununat cu glorie și cu onoare (Evrei 2.9). În acea zi, El va fi îmbrăcat cu veșmintele „de glorie și de frumusețe”, însă noi Îl vedem încă de pe acum așa.

Locuirea fraților în unitate, cu care se deschide Psalmul 133, este un lucru bun și plăcut, însă știm cu toții cât de repede putem strica, prin falimentul nostru, expresia minunată a acestei unități. Unitatea descrisă aici este asemănată cu untdelemnul prețios care curge de pe capul lui Aaron până la marginea veșmintelor lui. Untdelemnul este o imagine a Duhului Sfânt, care a coborât de la Adevăratul Aaron, Capul nostru din cer, Duhul fiind singurul care poate păstra această unitate. Așa cum știm, într-un motor, uleiul face ca toate piesele să funcționeze așa cum trebuie, reducând la minim fricțiunea dintre ele. Doar Duhul Sfânt ne poate da puterea de a păstra „unitatea Duhului” (Efeseni 4.3).

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ea avea o soră numită Maria, care s-a așezat la picioarele Domnului și asculta cuvintele Lui.

Luca 10.39

Maria asculta cuvintele Domnului

Maria și-a găsit timp pentru a se așeza la picioarele Domnului Isus și pentru a asculta cuvintele Lui, fiind astfel pentru noi un exemplu pe care este bine să-l imităm.

Maria era gata, ocupând smerită locul de la picioarele Domnului, pentru a se lăsa învățată de El și pentru a urma Cuvântul Lui.

Maria s-a așezat la picioarele Domnului și astfel L-a ascultat în liniște. Ea nu s-a mulțumit să primească doar pe fugă, în trecere, câteva cuvinte, ci și-a rezervat suficient timp pentru ceea ce Domnul avea să o învețe.

Citirea Bibliei: Ieremia 17.12-27 · Luca 23.26-38

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ÎȚI DĂ TOATE LUCRURILE! – Fundația S.E.E.R. România

„El, care… L-a dat pe Fiul Său… cum nu ne va da… toate lucrurile?” (Romani 8:32)

Iată cum îi încuraja Pavel pe romani, vorbindu-le despe Dumnezeu: „El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?”

Un autor ne oferă următoarea analogie: „Să presupunem că un om dă peste un copil care este bătut de niște golani. El se năpustește în mulțime, îl salvează pe băiat și îl duce la spital. Băiatul este îngrijit până se face bine. Omul plătește pentru tratamentul copilului. Află că băiatul este orfan și îl adoptă, dându-i numele său. Apoi într-o seară, câteva luni mai târziu, tatăl aude că fiul său plânge în pat. Merge la el și îl întreabă care este motivul lacrimilor. „Îmi fac griji, tată, pentru ziua de mâine. De unde o să mai iau mâncare? Cum o să-mi pot cumpăra haine ca să nu-mi fie frig? Și unde o să dorm?” Tatăl este pe bună dreptate tulburat. „Nu ți-am arătat? Nu înțelegi? Eu mi-am riscat viața ca să te salvez. Am dat din banii mei ca să te faci bine. Îmi porți numele. Te-am numit fiul meu. Aș fi făcut eu toate acestea, dacă nu ți-aș putea împlini toate nevoile?”

Sincer, crezi că Dumnezeu te-a mântuit pentru a te lăsa apoi de izbeliște, pradă îngrijorărilor? Te-ar învăța El să umbli doar ca să te vadă cum cazi? S-ar fi lăsat El țintuit pe cruce pentru păcatele tale, ca apoi să-ți desconsidere rugăciunile? Să fim serioși! Oare vrea Sfânta Scriptură să ne amăgească prin cuvintele: „Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale” (Psalmul 91:11)? Tu știi cel mai bine, nu-i așa?

Așadar, nu te mai îngrijora și încrede-te ferm în promisiunea lui Dumnezeu că El „ne va da fără plată… toate lucrurile”!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Eclesiastul 5:1-20

Versetele 1 şi 2 reamintesc ce este cuvenit în prezenţa lui Dumnezeu. Să veghem ca atitudinea şi ţinuta noastră la strângerile frăţeşti să fie respectuoase şi modeste. Teama de Dumnezeu trebuie să‑l caracterizeze pe cel credincios în orice moment şi nu avem dreptul la nicio „destindere” (ieşire de sub această teamă de Dumnezeu), sub pretextul că astăzi suntem în libertatea harului.

Începând cu versetul 10 se vorbeşte din nou despre bogăţii. „Cine iubeşte argintul nu se va sătura de argint”. Un avar seamănă cu unul care caută să-şi potolească setea cu apă din mare. Cu cât bea mai mult, cu atât setea sa devine mai intensă. Aşa este înşelăciunea bogăţiilor (Matei 13.22). Avem impresia că ne servim de ban, dar în realitate noi suntem sclavul lui. Una din două: bogăţiile ori sunt păstrate de cei care le stăpânesc, în detrimentul lor spiritual (v. 13), ori pier fără să fi fost de vreun folos cuiva (v. 14; Iacov 5.3)! În final, mai devreme sau mai târziu, omul va trebui la moarte să se despartă de ele (v. 15). „Un giulgiu de înmormântare nu are buzunare”, a afirmat cineva. Comorile strânse în mormintele antice nu i-au urmat pe proprietarii lor dincolo.

Versetele din 1 Timotei 6.17‑19 cuprind reglementarea perfectă, pentru creştin, cu privire la această problemă a bogăţiilor.

SUS INIMILE CREȘTINI! E TIMPUL BUCURIEI! 15 aprilie Național Arena București

Este oficial – pe 15 aprilie ne vedem să sărbătorim Paștele pe Național Arena București, ne comunică Tony Berbece, pastorul bisericii Profides.

„După 7 ani de rugăciune, 7 ani de post, 7 ani de speranță si încredere, după 7 ani în care am spus că ne vom închina pe stadioane, iată ca a sosit vremea să ne facem asta, pe cel mai mare stadion din România.” ne comunică plin de entuziasm Tony Berbece.

O stăruință constantă a credincioșilor bisericii Profides și o credință autentică în puterea Celui atotputernic a mișcat inima lui Dumnezeu, dar și a oamenilor care așteptau de ceva vreme ca un eveniment de amploare să se întâmple în România, în ceea ce îi privește pe toți cei ce cred în Dumnezeu, ca singurul Salvator în orice vreme, Mijlocitor neobosit înaintea Tatălui nostru din Cer și Mântuitor, fără de care nu putem intra în împărăția Lui Dumnezeu.

„Administratorii de la stadion mi-au spus că așteptau de mult să se organizeze si un eveniment religios, deoarece ei au văzut cum la Roterdam 60.000 de oameni s-au închinat pe stadion înaintea lui Hristos indiferent de eticheta religioasă. Se intrebau când se va întâmpla si la noi si s-au bucurat ca se va întâmpla curând. Domnii din comisie mi-au spus cu credință: „Veți fi peste 20.000 de mii!” Altcineva din administratie mi-a spus: „Voi veți umple stadionul acesta pentru ca puteți, fotbalul nu prea o mai face, dar credinta in Dumnezeu poate!” relatează Tony Berbece însuflețit de speranță și bucurie.

„Inimile s-au deschis, porțile la fel, trebuie doar ca noi să ne mobilizăm și să arătăm lumii că în Romania credința e mai înflăcărată ca oricând, că suntem gata să dăm mâna cu mână, să ne smerim înaintea lui Dumnezeu, să -I chemăm Numele pentru vremuri de înviorare„, adaugă pastorul bisericii Profides cel care a organizat anul trecut și Marșul apărătorilor credinței, la București, un eveniment care a adus împreună aproape 10 mii de credincioși.

„Doar Dumnezeu mai poate salva România de destrăbălare, de faliment, de război si de orice rău. Așadar, vino și tu pe 15 Aprilie, de la ora 17:00 să vezi cu ochii tăi cea mai mare adunare publică creștină din România.” este îndemnul lui Tony Berbece pentru toți credincioșii din România.

Pastorul bisericii Profides este puternic încredințat că vom asista împreună la un moment istoric, în ceea ce privește o trezire spirituală autentică :

” Va fi un moment istoric care va declanșa o trezire spirituală la nivel național, iar din această trezire, fiecare instituție, fiecare biserică , fiecare cetățean al acestei țări cu credința în Dumnezeu va fi binecuvântat!”

Organizatorii menționează că accesul la eveniment va fi liber și sugerează celor dornici să participe să vină din timp pentru a avea ocazia să ocupe locuri cu vizibilitate cât mai bună.

„Intrarea Liberă!
Vino mai devreme pentru locul cel mai bun (Așezarea scenei va fi in zona VIP).

Cu prețuire,
Toni Berbece”

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=pfbid02J28y5JFcbuQiz8xzwVs4N1eW3Qx61sELHKQ6cARQqz3Hxuhb2GAprJYp92TbSC9tl&id=100001143847506

5 Aprilie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Mulțumiri fie lui Dumnezeu, că erați robi ai păcatului, dar ați ascultat din inimă de modelul învățăturii în care ați fost instruiți!

Romani 6.17

Ne alăturăm fericiți acestei afirmații a apostolului. Nu depindem de noi înșine în această nouă poziție. Ca ființe create, nu putem fi independenți, nu ne suntem îndeajuns; avem nevoie de un model după care să ne formăm, de un exemplu pe care să-l imităm. Acest Model, acest Exemplu, este Hristos, așa cum Dumnezeu S-a descoperit în El, împreună cu tot ce ne-a fost dăruit în El. Duhul Sfânt, de care suntem convinși prin intermediul Cuvântului, lucrează neîncetat să-L așeze pe Hristos în fața privirilor noastre, lăsându-ne în același timp să savurăm lucrurile pe care El ni le-a împărtășit în Cuvântul Său.

Privind astfel la Hristos și purtând în inimi dorul de a asculta de modelul învățăturii în care am fost instruiți, întregul om, duh și gândire, va fi transformat și modelat conform cu acest model care ne este dat în Cuvânt.

„Și, fiind eliberați de păcat, ați devenit robi ai dreptății. Vorbesc omenește din cauza slăbiciunii cărnii voastre” (versetele 18 și 19). Domnul spune: „Nu puteți sluji la doi stăpâni”. Așa este și în acest caz. Eliberați de primul stăpân, suntem aduși într-o relație cu Cel de-al doilea, iar această relație nu va fi desfăcută niciodată. Ceea ce legea nu a reușit să facă, după cum am accentuat deja de atâtea ori, face harul, producând în viața practică a creștinului ceea ce se vede în mod desăvârșit în Hristos. Deși pe deplin liber, credinciosul este totuși rob de bunăvoie al lui Hristos, un rob al dreptății cu trup și suflet pentru dreptate. În loc de a abuza de libertatea în care a fost adus, el o folosește pentru a face tocmai ceea ce legea, cu toate promisiunile și amenințările ei, nu reușise să producă, și chiar mai mult decât atât.

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Îngăduiți-vă unii pe alții, … iertați-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi.

Coloseni 3.13

Angajamentul că nu se vor certa

Imediat după ceremonialul nunții, soții au făcut un angajament, că nu se vor certa niciodată. Ce frumos! Ei au hotărât ca, atunci când unul dintre ei încearcă să provoace o discuție mai aprinsă, celălalt să iasă în curte și să facă o plimbare în jurul locuinței. Anii au trecut. La nunta de argint, bărbatul a mărturisit că și-a ținut cu mare strictețe promisiunea făcută, însă că în timpul celor 25 de ani de căsătorie a făcut de mai multe ori pneumonie și că și-a rupt mai multe perechi de pantofi. Cu toate că a trebuit să plătească acest preț, a mai spus el, a meritat sacrificiul, fiind foarte fericit că nu s-a certat niciodată cu soția sa. Despre soție nu știm dacă și ea a răcit vreodată sau dacă și-a rupt vreo pereche de pantofi pentru a-și ține promisiunea.

O căsnicie bună este însă când cei doi se iartă fără a face plimbări în jurul casei. Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, ne spune atât de exact care este soluția pentru buna înțelegere în familie: să ne iertăm și noi unul pe altul, așa cum ne-a iertat Dumnezeu în Mântuitorul Isus Hristos. Prin puterea proprie nu putem face aceasta. Natura noastră veche este iremediabil de rea. Dar toți cei care vin cu starea lor păcătoasă la Mântuitorul vor primi o altă natură, care este în stare să pună în practică iertarea, așa cum o dorește Dumnezeu.

„Cu îndelungă răbdare, îngăduiți-vă unii pe alții în dragoste. Și fiți buni unii cu alții, miloși și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos” (Efeseni 4.2,32).

Citirea Bibliei: Ieremia 17.1-11 · Luca 23.13-25

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM TE COMPORȚI CU FAMILIA TA? – Fundația S.E.E.R. România

„Nu va face El oare să răsară… tot ce este spre mântuirea şi bucuria mea?” (2 Samuel 23:5)

Fie că vorbim despre biserică ori despre locul de muncă, dacă ești „o persoană din conducere”, iată o întrebare pe care trebuie să ți-o pui în mod serios: dacă nu-ți iubești propria familie și nu ai grijă de ea, de ce ar trebui ca persoanele care apelează la tine pentru călăuzire să creadă că tu îi vei iubi și că vei avea grijă de ei? Te simți incomodat de o asemenea întrebare? Te face ea să reacționezi spunând: „Viața mea personală nu privește pe nimeni?” Ei bine, aici greșești! Tu conduci prin puterea exemplului. Și dacă cei din jurul tău nu se simt liberi să-ți spună ce gândesc despre tine, asta nu înseamnă că ei nu gândesc lucrurile acestea, sau nu le spun altora.

În goana ta după succes, îți iei familia cu tine sau îi lași în urmă? Le oferi timpul și atenția pe care le merită, sau ei sunt mai degrabă frustrați la finalul unei zile grele? Sunt ei mai importanți pentru tine decât cariera ta, succesul tău sau fericirea ta personală? Ar trebui să fie! Oricâte distincții și premii ai câștiga la serviciu, dacă pe frontul de acasă ești falimentar, ce ai câștigat? Cine va sărbători alături de tine?

Psihologul William James a spus: „În fiecare om sălășluiește o profundă dorință de a fi apreciat!” Comentariile superficiale ale colegilor de serviciu, care te laudă pentru talentul și pentru realizările tale, nu vor împlini acea nevoie. Ea se poate împlini numai într-o familie – unde acceptarea, dragostea și încurajarea îi țin strâns laolaltă pe membrii familiei.

Familia ta trebuie să fie refugiul tău – locul în care stai la adăpost de furtunile vieții. Ce faci tu pentru ca familia ta să fie un astfel de loc? Răspunde-ți astăzi la această întrebare, și schimbă rapid tot ce nu este în regulă!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Eclesiastul 4:1-16

Pentru ce nedreptatea? Pentru ce mizeria? Pentru ce asuprirea? Pentru ce conflictele de care este plină lumea? Se fac eforturi pentru a se soluţiona aceste probleme prin doctrine sociale şi economice; eforturi pentru a se remedia prin conferinţe internaţionale. Singura explicaţie adevărată însă nu este dată niciodată, pentru că omul, în orgoliul său, refuză să o recunoască: starea sa de păcat. Domnul, departe de a fi indiferent la toate aceste suferinţe (Plângeri 3.34‑36), Se foloseşte de necazul oamenilor pentru a Se arăta ca singurul Mângâietor adevărat (2 Corinteni 1.3; Isaia 51.12).

Începând cu versetul 4, Predicatorul (Eclesiastul) analizează diferite forme ale „lucrului rău care se face sub soare” şi de fiecare dată se face auzită concluzia: deşertăciune, goană după vânt, preocupare neplăcută (finalele v. 4, 6, 8, 16). Reflexiile lui au o deschidere generală; până şi lumea le recunoaşte adesea înţelepciunea. Versetul 6 afirmă, de exemplu, că odihna duhului împreună cu o situaţie modestă valorează mai mult decât „amândouă mâinile pline” împreună cu chin (vezi şi 1 Timotei 6.6). Dacă, din punct de vedere omenesc, o asociere oferă mai multe avantaje şi chiar plăcere în muncă, în umblare sau în luptă (v. 9‑12), pentru creştin, adevărata forţă constă întotdeauna în comuniunea lui personală cu Domnul.

4 Aprilie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Și să țineți sărbătoarea Azimelor … Șapte zile să nu se găsească aluat în casele voastre … Să nu mâncați nimic dospit; în toate locuințele voastre să mâncați azime.

Exod 12.17-20

Acesta este, fără îndoială, motivul pentru care există multă uscăciune spirituală și lipsă a păcii temeinice printre copiii lui Dumnezeu. Ei nu cultivă sfințenia – nu țin „sărbătoarea Azimelor”. Sângele este pe ușorii ușii, însă aluatul din casele lor îi împiedică să se bucure de siguranța pe care o oferă sângele. Îngăduirea răului distruge părtășia noastră, deși nu rupe legătura eternă dintre sufletele noastre și Dumnezeu. Cei care aparțin adunării lui Dumnezeu trebuie să fie sfinți. Ei nu numai că au fost eliberați de vina și de consecințele păcatului, ci și de practicarea, de puterea și de iubirea lui. Chiar faptul de a fi eliberați prin sângele mielului pascal îi făcea pe israeliți responsabili de a înlătura aluatul din casele lor. Ei nu puteau spune cuvintele groaznice ale antinomianistului: «Acum, că am fost mântuiți, putem să trăim cum ne place». Nicidecum! Ei erau mântuiți prin har și mântuiți spre sfințenie. Sufletul care, datorită libertății date de harul divin și datorită răscumpărării complete care este în Hristos Isus, găsește de cuviință să trăiască în păcat dovedește în mod clar că n-a înțeles nici ce înseamnă mântuirea și nici ce înseamnă păcatul.

Harul nu numai că mântuiește sufletul cu o mântuire veșnică, ci și oferă o natură nouă, care își găsește plăcerea în tot ceea ce-I aparține lui Dumnezeu, fiindcă este divină. Suntem făcuți părtași naturii divine, care nu poate păcătui, fiindcă este născută din Dumnezeu. A umbla în puterea acestei naturi înseamnă, în realitate, „a ține sărbătoarea Azimelor”. Nu există „aluat vechi”, nici „aluat al răutății și al vicleniei” în natura cea nouă, fiindcă ea este de la Dumnezeu, iar Dumnezeu este sfânt și „Dumnezeu este dragoste”. Prin urmare, este evident că nu înlăturăm răul din noi înșine pentru a îmbunătăți natura veche, care este iremediabilă, nici pentru a obține natura nouă, ci tocmai fiindcă avem această natură nouă. Avem viața și, în puterea acestei vieți, înlăturăm răul. Doar atunci când suntem eliberați de vina păcatului putem înțelege și manifesta adevărata putere a sfințeniei. A încerca să o obținem în oricare alt fel nu este decât o trudă zadarnică. Sărbătoarea Azimelor poate fi ținută doar la adăpostul perfect al sângelui.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și voi zice sufletului meu: „Suflete, ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani; odihnește-te, mănâncă, bea și înveselește-te!”. Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ți se va cere înapoi sufletul”.

Luca 12.19,20

Nicio garanție pentru ziua de mâine

O creatoare de modă a acordat un interviu când avea în jur de 80 de ani. Ea intenționa să o ia mai ușurel, astfel încât să-și trăiască viața mai pe îndelete. Când a fost întrebată dacă se teme sau nu de moarte, a răspuns că nu se teme; dorea să se mai bucure de viață vreo câțiva ani, iar la final, în loc de înmormântare, a cerut să se dea o mare petrecere. Însă la scurt timp după acest interviu, în ziar a apărut știrea că respectiva creatoare de modă murise subit, secerată de un cancer pe care nu îl depistase și despre care nu știuse nimic. Își făcuse planuri de viață fără Dumnezeu, dar acestea i-au fost zădărnicite.

Aceeași nebunie ca la omul bogat, despre care vorbește versetul de astăzi! Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a venit să-i avertizeze pe oameni să nu-și planifice și să nu-și trăiască viața fără Dumnezeu (Luca 12.16-21). Dar majoritatea consideră că se descurcă destul de bine fără El. Vor să-și împingă cât se poate de departe sfârșitul vieții. Uită că Atotputernicul Dumnezeu i-a creat ca ființe responsabile și, prin urmare, îi va trage la răspundere pentru viața lor.

Din fericire, oricine dorește să renunțe la viața dusă până acum fără Dumnezeu, poate să înceapă o viață nouă cu El.

Citirea Bibliei: Ieremia 16.1-21 · Luca 23.1-12

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

AI GRIJĂ DE MINTEA TA! – Fundația S.E.E.R. România

„El este ca unul care îşi face socotelile în suflet!…” (Proverbele 23:7)

Când suntem tineri, ni se spune: „Ai grijă cum te porți!”

Când ne lansăm într-o carieră, ni se spune: „Ai grijă de afacerea ta!”

Ei bine, iată un sfat înțelept valabil în orice moment, toată viața: „Ai grijă de mintea ta!” Când pierzi în acest domeniu, pierzi în toate celelalte lucruri! În Proverbele, capitolul 23, înțeleptul Solomon scoate în evidență șase principii despre gândire, după care să trăiești:

1) Gândurile îți determină caracterul. „El este ca unul care îşi face socotelile în suflet.” Înainte să spui o minciună, mai întâi o fabrici și apoi gândești ca un mincinos. Înainte să comiți adulter, mai întâi întreții o fantezie. Deci dacă nu vrei să faci ceva, nu te mai gândi la lucrul acela!

2) Nu-ți irosi gândurile bune pe oamenii care nu le prețuiesc. „Nu vorbi la urechea celui nebun, căci el nesocoteşte cuvintele tale înţelepte” (Proverbele 23:9).

3) Prima persoană pe care trebuie să înveți s-o conduci ești tu însuți. „Deschide-ţi inima la învăţătură, şi urechile la cuvintele ştiinţei.” (Proverbele 23:12). Câtă vreme crești, tu poți să fii model pentru alții.

4) Asigură-te că modelele tale sunt oameni cu principii și integri. „Să nu-ţi pizmuiască inima pe cei păcătoşi” (Proverbele 23:17).

5) Fii încrezător că viziunea pe care ți-a dat-o Dumnezeu se va împlini. „Să aibă totdeauna frică de Domnul; căci este o răsplată, şi nu ţi se va tăia nădejdea.” (Proverbele 23:17-18).

6) Fii neclintit în convingerea că ceea ce știi este corect. Nu te lăsa amăgit! „Ascultă, fiule, şi fii înţelept; îndreaptă-ţi inima pe calea cea dreaptă” (Proverbele 23:19).

În concluzie, ai grijă de mintea ta!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Eclesiastul 3:1-22

Dumnezeu rânduieşte „timpul” tuturor făpturilor Sale. Astfel, El a determinat data naşterii noastre şi pe cea a tuturor evenimentelor din viaţa noastră. Asemeni psalmistului, creştinul poate spune cu încredere: Doamne, „zilele mele sunt în mâna Ta” (Psalmul 31.15). La ceea ce El a făcut, „nu este nimic de adăugat şi nimic de scăzut” (v. 14). „El a făcut orice lucru frumos la timpul său” (v. 11); creaţia a ieşit perfectă din mâinile lui Dumnezeu.

Însă oricare-ar fi minunile încă vizibile astăzi în natură, noi tot nu o putem admira în splendoarea şi în prospeţimea ei străveche. Omul a întinat–o şi a degradat–o prin răutatea lui (v. 16); a supus–o deşertăciunii (Romani 8.20). Spinii şi pălămida îi aduc aminte de căderea lui (Geneza 3.8).

În plus, în mijlocul naufragiului produs de păcat, omul însuşi nu subzistă decât ca o tristă epavă a binecuvântărilor sale trecute. Şi versetul 20 evocă, în cele din urmă, sentinţa din Geneza 3.19: „Ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce”. Acest „un timp pentru a muri” (v. 2) expiră pentru fiecare, adesea mult prea curând decât ne–am închipui. Drag cititor, dacă încă nu eşti mântuit, să ştii că de asemenea există un timp pentru a te întoarce la Dumnezeu, şi acesta este astăzi!

3 Aprilie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Când a văzut Atalia, mama lui Ahazia, că fiul ei a murit, s-a ridicat și a nimicit toată sămânța împărătească. Dar Ioșeba, fiica împăratului Ioram, sora lui Ahazia, a luat pe Ioas, fiul lui Ahazia, și l-a furat din mijlocul fiilor împăratului care au fost omorâți.

2 Împărați 11.1,2

Vedem în această întâmplare două femei, ca personaje principale. Una este Atalia, fiica lui Ahab și a Izabelei, a celor mai nelegiuiți conducători ai împărăției lui Israel. Ca soție a lui Ioram, împărat al lui Iuda, ea a adus în această împărăție toată nelegiuirea părinților ei. Fiul ei, Ahazia, n-a fost cu nimic mai bun. La moartea acestuia, Atalia i-a ucis pe toți nepoții ei care ar fi avut dreptul la domnie și a luat tronul în stăpânire.

Unul dintre moștenitorii la tron a fost însă salvat. Ioșeba, o femeie care se distinge prin curajul și prin virtuțile ei la fel cum Atalia se distinge prin nelegiuirea ei, l-a ascuns pe micuțul Ioas de împărăteasa ucigașă. Să privim puțin la caracterul ei.

Ioșeba și Ahazia erau amândoi copii ai lui Ioram și erau probabil apropiați ca vârstă. Totuși Ioșeba a refuzat în mod clar căile rele ale tatălui și fratelui ei. De asemenea, soțul ei era Iehoiada, un preot evlavios, lucru care arată care erau prioritățile ei. De fapt, când Ioșeba avea în jur de douăzeci de ani, Iehoiada avea în jur de nouăzeci de ani (2 Cronici 24.1,15). Căsătoria ei deci nu a fost făcută pe principii pur omenești, ci a fost unirea a doi oameni care împărtășeau același interes adânc pentru mărturia lui Dumnezeu, în ciuda diferenței de vârstă dintre ei.

Prin curajul și inițiativa acestei femei, Dumnezeu a păstrat linia împărătească a lui David, iar copilul pe care ea l-a salvat a fost legătura prin care promisiunile lui Dumnezeu cu privire la Mesia au supraviețuit. Când cei credincioși imită curajul, virtuțile și inițiativa pe care Ioșeba le-a avut, Dumnezeu realizează lucruri mărețe pentru poporul Său.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Privind țintă la Isus, Căpetenia și Desăvârșitorul credinței noastre.

Evrei 12.2

Isus Hristos este Modelul desăvârșit

Predicatorul Spurgeon i-a întrebat odată pe ascultătorii săi: „Ați observat că scrisul elevilor care abia învață să scrie este urât pe ultimele rânduri ale paginii? Pe primul rând, învățătorul scrie cu multă atenție cu mâna lui cuvintele. Elevii se uită la acest scris original când încep să scrie pe rândul al doilea. Pentru cel de-al treilea, de cele mai multe ori ei se uită la rândul al doilea, deci la rândul scris de ei, și la al patrulea se uită la al treilea și așa mai departe. În acest fel, scrisul devine tot mai urât până la finalul paginii”.

Tot așa s-a întâmplat în creștinism: apostolii L-au urmat pe Domnul Isus Hristos și L-au imitat. Primii „părinți ai Bisericii” i-au urmat pe apostoli, iar următorii părinți s-au orientat după acești strămoși. Astfel, copierea sau transmiterea a devenit în decursul timpului tot mai rea.

Versetul de astăzi ne spune că cea mai bună „imitare” este întotdeauna după original. De aceea suntem îndemnați să privim direct la Isus, „Căpetenia și Desăvârșitorul credinței”. Destinatarii Epistolei către Evrei aveau unde privi: înapoi, la acel „nor mare de martori”, la acel număr impresionant de oameni ai credinței. Au fost încurajați să învețe mult de la ei pentru viața de credință (Evrei 11) și totuși să nu se oprească la exemplele omenești, capabile să greșească, ci să privească la Hristos. Numai El este „originalul”, arhetipul. Umblarea Sa pe acest pământ a fost desăvârșită – spre onoarea și spre bucuria lui Dumnezeu, dar și spre binele oamenilor.

Citirea Bibliei: Ieremia 15.1-21 · Luca 22.66-71

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NĂDĂJDUIEȘTE ÎN DOMNUL! – Fundația S.E.E.R. România

„Fii tare, îmbărbătează-ţi inima, şi nădăjduieşte în Domnul!” (Psalmul 27:14)

Când devenim nerăbdători și reacționăm fără să ne gândim, putem să ne facem rău nouă, dar și altora. Uneori, când ne rugăm și ni se pare că Dumnezeu nu răspunde suficient de rapid, luăm problema în propriile noastre mâini – și drept rezultat, lucrurile se înrăutățesc.

Când Dumnezeu ne spune să nădăjduim, El vrea să zică: „Ai încredere în Mine în privința momentului, a căilor și a modalităților – și vei obține un rezultat mai bun!”

Împăratul David a scris: „O, dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii!… Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima, şi nădăjduieşte în Domnul!” (Psalmul 27:13-14).

Uneori e greu să nădăjduiești în Domnul. E mult mai simplu ca în toiul evenimentelor să-ți pierzi cumpătul! Oprește-te și privește înapoi. Ce rezultate au avut deciziile tale din trecut, luate în grabă și fără să te rogi pentru ele? Crezi că această situație este diferită? Câtuși de puțin! Ce-ți dorești? Ușurare temporară sau o soluție permanentă? Graba strică treaba! Când acționezi pripit, faci lucruri pe care ajungi să le regreți, și pentru care trebuie să-ți ceri iertare. Sau mai rău, pe care trebuie să le justifici! Caracterul impulsiv l-a dus pe regele Saul la necazuri serioase: în loc să aștepte până la sosirea profetului Samuel, sau până când preoții vor aduce jertfa de ispășire, pentru a obține victoria asupra filistenilor, Saul a devenit agitat, a uzurpat rolul preotului și a adus el însuși jertfa. Când Samuel l-a întrebat de ce, el a răspuns: „am îndrăznit ” (1 Samuel 13:12). Și rezultatul? Samuel i-a zis lui Saul: „Ai lucrat ca un nebun… domnia ta nu va dăinui” (1 Samuel 13:13-14).

Așadar, tu să nădăjduiește în Dumnezeu întotdeauna!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Eclesiastul 2:12-26

„Ce folos are omul din toată truda”? era prima întrebare pusă de Eclesiast (cap. 1.3). „Niciun folos” a răspuns versetul 11. În ce priveşte prezentul, se frământă, zilele lui sunt durere, iar îndeletnicirea lui, trudă; nici noaptea nu are odihnă (v. 22, 23). Iar cât despre viitor, realizează că nimic nu este stabil.

În faţa acestui tablou disperant (v. 20), ce va face copilul lui Dumnezeu? Lui nu-i este interzis să iubească viaţa şi să vadă zile fericite aici, pe pământ. Aceasta însă nu va fi străbătând lumea în căutarea unei fericiri iluzorii. Partea lui este să împlinească aceste cerinţe: „să-şi păzească limba de rău, să facă binele, să caute pacea” (1 Petru 3.10,11; când nu suntem fericiţi, îi acuzăm atât de liber pe alţii!).

Pe de altă parte, munca este necesară, dar ea trebuie făcută paşnic, împlinită pentru Domnul, nu pentru a ne servi propria ambiţie (2 Tesaloniceni 3.12; Coloseni 3.23‑25). Dragi prieteni, fie ca nimeni să nu se întrebe: Care este scopul muncii mele? Pentru că lucrurile nu au nicidecum aceeaşi înfăţişare atunci când sunt privite în lumina soarelui ca atunci când sunt privite în lumina eternităţii. Numai veşnicia va arăta ce este cu adevărat de folos.

2 Aprilie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Și pe orice făptură care este în cer și pe pământ și sub pământ și pe mare și pe toate cele din ele le-am auzit spunând: „A Celui care șade pe tron și a Mielului fie binecuvântarea și onoarea și gloria și puterea, în vecii vecilor!”.

Apocalipsa 5.13

Această magnifică scenă de adorare ne prezintă acea zi viitoare când orice făptură – cerească, pământească și diabolică – va da onoarea cuvenită Dumnezeului etern slăvit și Mielului. Chiar și cei pierduți pentru totdeauna vor face acest lucru, deși nu din inimă.

Măreția minunată a Celui care șade pe tron este de natură să miște adâncul sufletelor noastre. Tronul Său de glorie și de autoritate Îl arată ca fiind sfânt în mod perfect și deasupra tuturor celor din jurul Său. Cuvântul Său este pur, adevărat și absolut. El niciodată nu-Și va împărți slava cu vreun altul.

Vedem însă, într-un contrast la fel de minunat și de prețios, smerirea Mielului de jertfă, a binecuvântatului nostru Domn Isus Hristos. El este arătat astfel ca fiind Cel care, într-un har nespus, S-a dat pe Sine pentru a purta povara cumplită a păcatelor și a vinovăției noastre, luând locul cel mai de jos, pentru a-i răscumpăra pe păcătoși pentru Dumnezeu, prin vărsarea sângelui Său scump.

Aceste două teme stârnesc adorarea întregului univers. Binecuvântarea, onoarea, gloria și puterea sunt atribuite lui Dumnezeu și Domnului Isus, în vecii vecilor. Cei credincioși au încă de pe acum bucuria anticipativă a acelei zile viitoare și aduc din inimă închinare Tatălui și Fiului Său preaiubit.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Când a intrat în Ierusalim, toată cetatea a fost mișcată și fiecare zicea: „Cine este acesta?”.

Matei 21.10

„Cine este Acesta?”

Ierusalimul fremăta. Domnul Isus intrase în cetate călare pe un măgăruș. Pentru că Îl însoțeau așa mulți oameni, locuitorii cetății întrebau cu nedumerire: „Cine este Acesta?”. Dar iată că evenimentele care au avut loc în zilele care au urmat aveau să aducă răspunsul:

El este Înțelepciunea în persoană. Când conducătorii religioși au căutat să-L prindă cu vorba, El i-a adus pe toți la tăcere cu răspunsurile Lui.

El este Omul ascultător. În grădina Ghetsimani, El S-a rugat: „Tatăl Meu, dacă este cu putință, să treacă de la Mine paharul acesta! Totuși, nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu” (Matei 26.39).

El este Omul drept. Cu toate că Isus a fost învinovățit cu înverșunare în fața guvernatorului, judecătorul roman a trebuit să depună de mai multe ori mărturie despre nevinovăția acuzatului.

El este Împăratul iudeilor. Așa era scris pe inscripția pe care Pilat a pus-o sus pe cruce, astfel că toți cei care treceau pe acolo puteau vedea că poporul Îl respinsese pe Mesia.

El este Mântuitorul nostru. În timpul celor trei ore de întuneric, El a suferit în locul nostru judecata divină. După aceea El a murit, luând asupra Lui plata păcatului nostru.

El este Fiul lui Dumnezeu. Când a văzut cum Și-a dat Isus viața, sutașul a rămas foarte impresionat și a exclamat: „Cu adevărat Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!” (Matei 27.54).

Citirea Bibliei: Ieremia 14.1-22 · Luca 22.47-65

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DOMNUL ISUS ÎȚI CUNOAȘTE POTENȚIALUL! – Fundația S.E.E.R. România

„Eu am venit ca oile să aibă viaţă…” (Ioan 10:10)

Oare experiențele prin care ai trecut te-au făcut să fii diferit de persoana care a intenționat Dumnezeu să fii? Oamenii, idealurile sau plăcerile pentru care ai optat au produs dezamăgire sau deznădejde în ce privește viitorul tău? Când îți pierzi sentimentul valorii, e greu să crezi că Dumnezeu te-ar mai putea iubi – și totuși El te iubește.

El știe că înlăuntrul tău este cineva care poate face lucruri mari pentru El. De aceea El îți cercetează inima și Se oferă să schimbe lucrurile din viața ta. Așa că răspunde-I prin credință! Îndrăznește să crezi că El te poate face „o făptură nouă” (2 Corinteni 5:17).

Mută-ți încrederea de la propriile-ți slăbiciuni pe puterea Lui. Încrede-te în El și nu în tine însuți. Fie că rănile tale au fost cauzate de tine însuți sau de alții, Domnul Isus te va vindeca și te va ridica iarăși.

Tu spui: „Dar tu nu știi lucrurile pe care le-am făcut și persoanele pe care le-am rănit!” Domnul Isus le știe! Și El dorește să îndrepte părțile strâmbe din viața ta și să te facă desăvârșit. Însă trebuie să Îi permiți accesul în toate domeniile din viața ta. Când El vine în inima ta, nu vei mai fi aceeași persoană zdrobită.

Păcatele împăratului David au fost cunoscute de toată țara, dar când Dumnezeu l-a iertat și l-a restaurat, el a scris: „Binecuvântează, suflete, pe Domnul, şi nu uita nici una din binefacerile Lui! El îţi iartă toate fărădelegile tale, El îţi vindecă toate bolile tale; El îţi izbăveşte viaţa din groapă, El te încununează cu bunătate şi îndurare; El îţi satură de bunătăţi bătrâneţea, şi te face să întinereşti iarăşi ca vulturul.” (Psalmul 103:2-5).

Așadar, acestea sunt beneficiile unei vieți trăite cu Hristos: iertare, vindecare, eliberare de obiceiuri distrugătoare, milă și mulțumire. Îți dorești o astfel de viață? Astăzi, vino la Hristos!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Eclesiastul 2:1-11

Eclesiastul şi–a pus inima întâi să cunoască. Şi câte lucruri pasionante a descoperit el în toate domeniile: în arte, în ştiinţe, în turism, în arheologie! Astăzi, acestea sunt puse la îndemâna tineretului prin mijloace moderne. Cu cât mai mult înaintează însă Înţeleptul în cercetările sale, cu atât mai arzătoare îi devin problemele şi cu atât mai descurajat ajunge. Spiritul omenesc este prizonier între zidurile propriilor raţionamente. Singur Cuvântul lui Dumnezeu eliberează gândirea şi comunică adevărata cunoştinţă. Preocupare neplăcută, chinuitoare, obositoare! ~ aceasta a fost trista concluzie a Înţeleptului (cap. 1.13,18; 12.12)!

Atunci să nu ne mai gândim la altceva ~ vorbeşte el cu sine ~ decât la plăcerile vieţii (cap. 2.1‑3)! Însă şi acolo experienţa lui se întoarce în loc; deşertăciune şi nesăbuinţă sunt cuvintele care o rezumă de astă dată. Orice bucurie omenească este alterată din start de sentimentul că nu este durabilă (Proverbe 14.13).

Ar putea atunci abundenţa de bunuri pământeşti să dea satisfacţie? Cine oare avea oportunităţi mai mari decât Solomon să acumuleze şi să administreze bogăţii, desăvârşind „lucruri mari”, pe care ambiţia omenească nu încetează să şi le propună? (2 Cronici 9.22). Să ascultăm însă cum le apreciază el în final: „deşertăciune şi goană după vânt” (v. 11).

1 Aprilie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Și în Damasc era un ucenic cu numele Anania. Și Domnul i-a zis într-o viziune: „Anania!”. Și el a spus: „Iată-mă, Doamne!”. Și Domnul i-a zis: „Ridică-te și mergi pe strada care se cheamă «Dreaptă» și caută în casa lui Iuda pe unul cu numele Saul, din Tars. Pentru că, iată, el se roagă; și a văzut într-o viziune pe un om cu numele Anania intrând și punându-și mâna peste el, ca să vadă din nou”.

Fapte 9.10-12

Anania (1) – „Un ucenic”

Anania este descris aici ca fiind „un ucenic”. Ce titlu minunat! El nu este numit apostol, nici profet, nici diacon, nici bătrân, nici evanghelist, nici păstor și nici învățător. Nu are importanță care era darul sau poziția lui în adunarea din Damasc. Domnul nu-l trimitea pentru a împlini o slujbă oficială. El era „un ucenic”, unul care Îl urma pe Domnul Isus Hristos.

Ani mai târziu, Pavel, în Ierusalim, și-a rostit mărturia înaintea unei mulțimi furioase de iudei care tocmai încercaseră să-l omoare. Vorbind despre Anania, el spune: „Un oarecare Anania, om evlavios după lege, cu mărturie bună de la toți iudeii care locuiesc acolo, în Damasc”. Din nou nu este menționat niciun titlu, ci auzim o recomandare cu privire la viața acestui om, care era respectat de conaționalii săi iudei, acolo unde trăia.

Pe acest ucenic a dorit Domnul să-l folosească. Lui i S-a arătat într-o viziune, chemându-l pe nume. El îi cunoaște pe toți cei ai Săi pe nume, așa cum El Însuși ne-a spus. De asemenea, El dorește ca noi să fim atenți la glasul Lui și să răspundem la fel ca Anania: „Iată-mă, Doamne!”. N-avem nevoie de daruri pentru a fi ascultători. „Dacă Mă iubiți, păziți poruncile Mele”, ne spune El (Ioan 14.15). Dacă Îi aparținem Lui, dacă-L iubim și dacă dorim să-I facem pe plac, cu siguranță că El va avea o lucrare pe care s-o facem pentru El.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

El face să crească iarba pentru vite și verdețuri pentru nevoile omului, ca pământul să dea pâine.

Psalmul 104.14

Fără sămânță nu există dezvoltare!

Dumnezeu îi binecuvântează pe oameni, susținându-i cu hrană! Astăzi, din ce în ce mai puțini oameni mai au contact cu agricultura, astfel că mulți nu mai sunt conștienți că hrana depinde de natură. În ziua de astăzi putem fi, bineînțeles, foarte creativi cu plantele și, astfel, să le rafinăm: putem să le schimbăm forma, culoarea și gustul, le putem face rezistente la insecte și boli, mai tolerabile, chiar să le falsificăm.

Dar ceva totuși nu putem face: nu putem crea hrana! Putem cultiva, selecta și modifica genetic – dar ca materie primă avem nevoie întotdeauna de o sămânță. Fără sămânță nu există creștere! Iar sămânța vine de la Dumnezeu, care a spus la creație: „Pământul să producă vegetație [sau legume, cereale], plante cu sămânță, pomi roditori care să facă rod după specia lor și care să aibă în ei sămânța lor pe pământ” (Geneza 1.11).

Așadar, Dumnezeu este Acela care Se îngrijește de mine zilnic să am pâine, fructe, legume, carne și pește. Indiferent dacă sunt sau nu conștient de acest fapt, eu sunt dependent în fiecare zi de Dumnezeu. El îmi dă de mâncare, fără El nu pot trăi! În fiecare an, după iarnă vine o primăvară și în fiecare an Dumnezeu dă seminței putere să germineze, să încolțească, să crească și să rodească.

Dumnezeu m-a făcut și tot El mă ține în viață. De ce? Pentru că mă iubește. Pentru ce? Ca să-L onorez, să-L laud, să-I mulțumesc: „Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul și nu uita niciuna din binefacerile Lui!” (Psalmul 103.2).

Citirea Bibliei: Ieremia 13.1-27 · Luca 22.39-46

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DOMNUL ISUS MIJLOCEȘTE PENTRU TINE! – Fundația S.E.E.R. România

„Eu M-am rugat pentru tine…” (Luca 22:32)

Domnul Isus i-a spus lui Petru: „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.” (Luca 22:31-32).

Ai fost vreodată implicat în lucruri pe care niciodată n-ai fi crezut că vei fi în stare să le faci? Nu ți-a trecut niciodată prin cap că ai putea avea o relație extraconjugală… nu ai crezut niciodată că vei înșela, că vei fura și că vei minți ca să mergi înainte, nu-i așa? Nu ai crezut niciodată că vei fi gelos și plin de ură pentru succesul altcuiva… N-ai fi crezut niciodată că îți vei neglija sau că te vei purta urât cu familia ta… Ai crezut vreodată că ai putea cădea în patima jocurilor de noroc? Și nici nu ți-a trecut vreodată prin minte că ai putea fi dependent de alcool, nu-i așa?

Nu ești singurul! Și totuși, unele din acestea ți s-au întâmplat și ție.

Apostolul Petru s-a jurat că nu se va lepăda niciodată de Domnul Isus, dar a făcut-o. Și nu doar o dată, ci în trei rânduri. Îl iubea Petru pe Domnul? Categoric. Dar pentru că a fost slab, I-a întors spatele Domnului. Ce povară de vinovăție! Nu e de mirare că „a ieşit afară, şi a plâns cu amar.” (Luca 22:62). Dar Isus știa dinainte ce avea să se întâmple, și i-a spus lui Petru că Se roagă pentru el. Un gând uimitor: când păcătuiești, Isus mijlocește pentru tine! „De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei” (Evrei 7:25).

Imaginează-ți că te lupți cu un obicei păcătos, și în același timp Domnul Isus Se prezintă în fața Tatălui și Îi cere ajutor și milă pentru tine. Vor fi ascultate rugăciunile lui Isus pentru tine? Absolut! Și ca în cazul lui Petru, El va lucra cu tine până când vei fi restaurat, indiferent cât durează!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 31:10-31

Cartea Eclesiastul poate fi rezumată prin aceste cuvinte ale Domnului Isus: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete” (Ioan 4.13). Fântâna din Sihar este imaginea lumii aride şi amăgitoare, unde nu se poate găsi o fericire de durată. Cea mai mare parte a oamenilor seamănă cu sărmana samariteancă. Nu sunt gata să primească apa vie, darul fără plată al Fiului lui Dumnezeu, decât după ce, de nenumărate ori, vor fi făcut experienţa că „apa” de pe pământ nu poate în niciun fel potoli setea sufletului (comp. cu Ieremia 2.13).

Ei bine, această experienţă a fost făcută; ea se găseşte consemnată în această carte pentru ca noi să nu mai avem nevoie să o începem din nou! Şi a fost făcută de cineva care, prin înţelepciunea şi prin măreţia lui, era şi calificat să cerceteze „tot ce se face sub ceruri” (v. 13). Eclesiastul (sau Predicatorul) nu este altul decât Solomon, împărat la Ierusalim. Mărturia lui are întotdeauna aceeaşi valoare, pentru că „nu este nimic nou sub soare” (v. 9). Multe lucruri, fără‑ndoială, şi–au schimbat înfăţişarea, însă inima omului a rămas identică, iar consecinţele păcatului sunt întotdeauna acolo: „Ce este strâmb nu poate fi îndreptat şi ce lipseşte nu poate fi numărat” (v. 15).