8 Aprilie 2023
Ca roua Hermonului, care coboară pe munții Sionului, pentru că acolo a poruncit Domnul binecuvântarea, viața pentru totdeauna.
Psalmul 133.3
Psalmul 133 (3) – Viața pentru totdeauna
Untdelemnul era turnat pe capul lui Aaron, curgea pe barba lui și, în cele din urmă, ajungea la marginea veșmintelor lui (versetele 1 și 2). Unitatea fraților este descrisă ca fiind asemenea curgerii acestui untdelemn, însă untdelemnul însuși este de asemenea o imagine a Duhului Sfânt. Duhul Sfânt a fost mai întâi turnat asupra lui Hristos, după care, prin har, „darul Duhului Sfânt” ne-a fost dat și nouă de către El. Aaron este o imagine minunată a acestui lucru – untdelemnul era turnat pe capul lui și se scurgea până la marginea veșmintelor lui (vedeți Levitic 8.12; Matei 3.16; Fapte 2.33).
Untdelemnul turnat asupra lui Aaron este simbolizat și prin „roua Hermonului”. Roua este cea care înviorează și împrospătează. Roua se așeza mai întâi pe muntele înalt al Hermonului, apoi cobora pe munții Sionului. Muntele Hermon este probabil locul unde Domnul S-a schimbat la față. Această scenă, în timpul slujirii pe pământ a lui Hristos, a prefigurat gloria Împărăției (Matei 16.28–17.3; 2 Petru 1.16,17).
Prin urmare, muntele Hermon ne ilustrează binecuvântările lui Israel în Împărăția de o mie de ani. De fapt, acesta este subiectul psalmului. Pe „munții Sionului” a poruncit Dumnezeu binecuvântarea, în mod profetic, în Psalmul 133. „Viața pentru totdeauna”, sau viața eternă, este menționată doar de două ori în Vechiul Testament: aici și în Daniel 12.2. Israel o așteaptă, însă, pentru noi, ea a venit în plinătatea revelației (2 Timotei 1.10). Viața eternă este posesiunea prezentă a celui credincios și, în același timp, ea este obiect al speranței pentru noi (Tit 1.2). Gândul cu privire la acest dar nemăsurat să ne învioreze și nouă inimile, ca „roua Hermonului”! Să medităm asupra prețului nespus de mare care a fost plătit pentru ca noi să avem viața eternă!
B. Reynolds
Prin har sunteți mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu.
Efeseni 2.8
Prin har, fără condiții
În fiecare sâmbătă, Adriana vizitează familia micuței Maria. La ultima vizită, Adriana i-a făcut micuței o promisiune: „Sâmbăta viitoare îți voi aduce un cadou, dacă până atunci vei fi cuminte!”. Fetița își dorea mult acel cadou, și astfel că și-a propus să fie ascultătoare. Dar sâmbăta următoare nu s-a dus la ușă pentru a o întâmpina pe Adriana; în ciuda intențiilor ei bune și cu toată osteneala pe care și-o dăduse, ea a fost neascultătoare și știa că nu merita cadoul.
În acea zi, când Adriana și-a luat rămas bun, s-a uitat prietenește în ochii fetiței și i-a promis din nou: „Maria, sâmbătă îți aduc un cadou”. Fetița s-a uitat mirată și a completat întrebând: „…dacă voi fi cuminte?”. — „Nu, astăzi îți promit un cadou fără condiții.” Sâmbăta următoare fetița o aștepta fericită și plină de încredere pe Adriana la ușă. Fără să o întrebe ceva, aceasta i-a oferit fetei cadoul promis.
În același fel lucrează Dumnezeu cu noi. Dacă ar trebui să respectăm anumite reguli sau să ținem porunci pentru a ajunge în cer, niciunul dintre noi nu ar reuși. Ispita de a face răul este mai tare decât noi. Suntem neascultători de Dumnezeu și prin propria noastră sforțare nu putem fi salvați!
De aceea, Dumnezeu nu ne pune condiția – dacă te comporți bine – înainte de a ne dărui salvarea prin har. Fiul Său Isus Hristos a luat asupra Lui pedeapsa pe care o meritam noi, păcătoșii. Trebuie doar să credem în El. Așadar, nu depinde de noi, de cum ne-am comportat, ci de El, de harul Său suveran.
Citirea Bibliei: Ieremia 19.1-15 · Luca 23.47-56
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ÎNCETINEȘTE RITMUL! (2) – Fundația S.E.E.R. România
„Iată pun ca temelie… piatra din capul unghiului… cel ce o va lua ca sprijin, nu se va grăbi să fugă.” (Isaia 28:16)
De fiecare dată când îți activezi „modulul grăbit”, tu îi trimiți corpului tău semnalul „stare de urgență.” Și acesta reacționează prin eliberarea adrenalinei și a cortizolului, hormoni de stres, care te pregătesc să faci față pericolului. Corpul tău nu poate face deosebirea dintre pericolul fizic, sau pericolul de a-ți pierde locul de muncă sau orice altă formă de stres și presiune. El știe doar că trebuie să acționeze și că trebuie să te energizeze pentru a le face față. Acum, lucrul acesta este bun, dacă ești amenințat din punct de vedere fizic. Dar să trăiești constant cu trupul tău în alertă maximă e ca și cum ai lupta într-un meci de box 15 runde fără oprire. Mai devreme sau mai târziu, tu vei plăti prețul – sub forma unor boli de inimă, de stomac, de memorie, sau alte afecțiuni.
Care este remediul? Conștientizare, credință, schimbare. Fii conștient de starea ta de alertă continuă și de rolul pe care îl joci de fiecare dată când te grăbești.
Întreabă-te: „Cum aș putea să nu mă mai agit atâta?” Crede că Duhul Sfânt îți va da izbândă dacă Îi ceri, și începe să-ți schimbi comportamentul. Schimbă-te – încetinește ritmul în mod conștient. Vorbește mai domol și mișcă-te mai lent. „Graba strică treaba.” Graba cauzează dublarea muncii, accidente și alte lucruri care duc la timp irosit. Întrebare: „Oare nu cumva citești sau asculți aceste gânduri – în grabă?” Dacă da, iată cuvântul pentru tine astăzi: încearcă să citești și să meditezi de două ori mai mult la ceea ce citești sau auzi… și întreabă-L pe Dumnezeu: „Ce vrei să-mi spui? Ce schimbări dorești să produci în viața mea? În ce fel dorești să devin mai bun?” Dumnezeu nu Se grăbește, așa că încetinește ritmul și încearcă să te sincronizezi cu El!
de Jean Koechlin
Eclesiastul 7:1-15
Predicatorul a cercetat lumea. Ce a văzut el pretutindeni? Deşertăciune, suferinţă, dezordine şi nebunie. O întrebare se ridică atunci pentru Înţelept: cum trebuie să se comporte el într–o asemenea stare de lucruri în care nu poate schimba nimic? Sub formă de maxime care amintesc de cartea Proverbe, Eclesiastul ne dă acum sfaturi ale înţelepciunii şi ale chibzuinţei.
Să nu ne ferim de casa de jale (v. 2-4)! Ea ne va aduce aminte de cât de firavi suntem şi ne va da un plus de seriozitate. Vederea durerii altora ne va sensibiliza inimile şi poate ne va inspira cuvinte de simpatie, potrivite să îndrepte spre Domnul gândul celor întristaţi.
Să urmărim şi alte recomandări: „Nu te grăbi să te mânii în duhul tău”. Mânia este deseori fiica grabei şi merge însoţită de nebunie (v. 9).
„Nu spune: Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune decât acestea?” (v. 10; Judecători 6.13). „Să nu credem că astăzi este mai dificil să-L urmăm pe Domnul decât în zilele părinţilor sau ale bunicilor noştri” Resursele pe care aceştia le–au găsit în Cuvântul Său şi în comuniunea cu El ne stau şi nouă la dispoziţie pentru a ne conduce într-o lume care, din punct de vedere moral, nu s–a schimbat.” (G.A.).
Mana Zilnica 