17 Martie 2023
Dumnezeu este cunoscut în Iuda.
Psalmul 76.1
Iată o propoziție scurtă, despre care am fi tentați să credem că nu ne-ar putea oferi prea mult în vederea zidirii. Totuși, nu trebuie să trecem cu ușurătate peste nicio parte a Cuvântului lui Dumnezeu, nici să socotim anumite porțiuni din el ca fiind irelevante sau needificatoare, lucru pe care uneori îl facem, în mod inconștient. Să ne aducem aminte că „descoperirea cuvintelor Tale luminează, dând pricepere celor simpli” (Psalmul 119.130).
Această porțiune de verset, „Dumnezeu este cunoscut în Iuda”, este simplă, însă profundă. Dumnezeu a ales un om, o familie, un popor și o seminție, prin intermediul cărora să-Și împlinească scopurile și din care să vină Mesia. El l-a chemat pe Avraam pe când acesta era singur. Din urmașii lui avea să se ridice un popor numit Israel, iar din acest popor avea să fie proeminentă o seminție numită Iuda (Isaia 51.2). Din acest popor, Dumnezeu a ridicat profeți, în timp ce națiunile păgâne au continuat să se afunde în întuneric. De asemenea, prin intermediul acestui popor, Dumnezeu ne-a dat Scriptura: „Lor le-au fost încredințate cuvintele lui Dumnezeu” (Romani 3.2). Lor le-au fost date promisiunile, templul și singurul sistem religios de slujire rânduit de Dumnezeu (Romani 9.4).
Cel mai important lucru însă este că prin intermediul acestui popor a venit Hristos: „Din care, după carne, este Hristosul, care este mai presus de toate, Dumnezeu binecuvântat pentru totdeauna! Amin” (Romani 9.5). Dumnezeu a păzit seminția lui Iuda pentru chiar acest scop, în timp ce semințiile celelalte au fost împrăștiate. Despre Hristos s-a profețit că va veni din Iuda (Geneza 49.10; Psalmul 78.67,68; 89.19-27; Isaia 11.1,2). Domnul Isus a confirmat importanța acestei seminții în discuția Sa cu femeia din Samaria, spunând: „Mântuirea vine de la iudei” (Ioan 4.22). Fie ca toate acestea să ne încurajeze în meditațiile noastre asupra Cuvântului sfânt al lui Dumnezeu!
B. Reynolds
Mântuiți-vă din mijlocul acestei generații stricate.
Fapte 2.40
S-au lăsat salvați!
În raportul său anual, Serviciul de Salvamont din Austria a anunțat că în anul 2016 au intervenit în Munții Alpi pentru 7.249 de persoane. Printre acestea au fost aproximativ 5.032 de răniți și 164 de morți. Cele mai multe decese au fost înregistrate în rândul excursioniștilor aflați pe terenuri accesibile, în principal din cauza bolilor cardiovasculare.
În activitățile de salvare, 12.600 de bărbați și de femei care fac parte din Serviciul Salvamont au lucrat în total 74.221 de ore de voluntariat. Pentru acest serviciu voluntar putem fi deosebit de recunoscători – mai ales dacă ne-am aflat printre cei salvați.
Totuși, cei salvați au contribuit și ei cu ceva important: ei s-au lăsat salvați! Și-au dat seama că nu mai pot face nimic și că au nevoie de ajutor. Și apoi au acceptat ajutorul. De fapt, ceva normal, nu-i așa? Dar mulți oameni sunt prea mândri pentru a se lăsa salvați atunci când vine vorba de a fi mântuiți de la pierzarea veșnică.
Sunt oameni care încearcă din greu să se descurce singuri. Dar aceasta face ca situația lor să devină mai dificilă. De asemenea, riscă să piardă momentul potrivit pentru salvarea lor. Altora nu le place de Salvator. Ei preferă să rătăcească după propria lor gândire decât să se încredințeze îndrumării Domnului Isus Hristos. El este Fiul lui Dumnezeu care a devenit Om din dragoste necondiționată pentru a ne mântui prin moartea Sa ispășitoare.
Citirea Bibliei: Exod 39.32-43 · Luca 18.31-43
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ISUS ESTE SINGURA CALE – Fundația S.E.E.R. România
„Veniţi la Mine… şi învăţaţi de la Mine…” (Matei 11:28-29)
Imaginează-ți că ești un elev care studiază astronomia. Citești despre prima misiune pe lună și începi să-ți întrebi profesoara tot felul de lucruri legate de călătoria în spațiu: „Cum e pe lună?” Profesoara îți răspunde: „Ei bine, mă gândesc că…” sau „Cred că…” sau „Probabil…” Ea nu a fost niciodată pe lună. Dar în următoarea zi intră în clasă astronautul Neil Armstrong. „Acum poți să întrebi…” îți spune profesoara, și Armstrong îți răspunde la fiecare întrebare ferm și clar. El cunoaște luna; a umblat pe ea. Fără presupuneri, speculații sau ezitări – el vorbește în cunoștință de cauză, și e convingător.
La fel a vorbit și Isus: „El îi învăţa ca unul care avea putere…” (Matei 7:29). El cunoaște mărimea cerului. El cunoaște versurile cântărilor intonate de corul de îngeri. El are o cunoaștere unică, inegalabilă a lui Dumnezeu – și dorește să ți-o împărtășească: „Nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, în afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, în afară de Fiul, şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere” (Matei 11:27). După care adaugă: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi… învăţaţi de la Mine… şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.” (Matei 11:28-29)
Să luăm aminte la cuvintele acestea „învățați de la Mine”. „Învățați de la Mine” cum să vă gestionați banii, căsnicia și stările de spirit. „Învățați de la Mine” cum să trăiți frumos pe pământ și cum să ajungeți în cer când muriți. Și, nu-i așa că avem nevoie de astfel de învățătură? Era informației a devenit era confuziei: prea mult „ce” și „cum”, și prea puțin „de ce”!
Avem nevoie de răspunsuri. Răspunsuri pe care numai Domnul Isus le are! „Pot eu să mă încred în El?” Fără îndoială, doar asigură-te că El este Domnul vieții tale!
de Jean Koechlin
Proverbe 24:23-24
Textul nostru încheie această scurtă diviziune care poartă numele de „cuvintele înţelepţilor” (cap. 22.17).
Când oamenii caută să se facă plăcuţi semenilor lor, o fac adesea în detrimentul dreptăţii şi al adevărului. Omul lui Dumnezeu trebuie să fie fără pată în această privinţă (v. 23‑25).
Versetul 27 îi aminteşte tânărului credincios că, înainte de a se gândi la a–şi întemeia un cămin, trebuie să se preocupe să–i asigure resursele, să fie în măsură să procure cele necesare alor săi. „După aceea zideşte–ţi casa”. Un începător s–ar expune unui dezastru dacă s–ar lansa de unul singur într–o construcţie. Versetul 3 din acest capitol 24 ne pune în scenă un arhitect în care ne putem pune toată încrederea: este Înţelepciunea, adică Domnul (comp. cu Psalmul 127.1). Viaţa creştinului fidel este marcată de echilibru. Lăsându–L pe Domnul să lucreze, aceasta nu-l împiedică pe el să fie activ şi sârguincios, pentru că a avut ocazia să observe la ce decădere duce lenea, în orice domeniu (v. 30‑34).
Drag prieten, pentru a evita foametea spirituală a viitorului tău cămin, versetul 4 te invită să-ţi umpli mai dinainte, prin cunoştinţă, cămările memoriei. Şi Dumnezeu va face să-ţi coboare în inimă toate bunurile preţioase şi plăcute pe care le vei găsi în Cuvânt (Matei 13.52).
Mana Zilnica 