13 Martie 2023
Dumnezeu nu este nedrept, ca să uite lucrarea voastră și dragostea pe care ați arătat-o pentru Numele Său, întrucât ați slujit și slujiți sfinților. Dar dorim fierbinte ca fiecare dintre voi să arate aceeași stăruință în încrederea deplină a speranței, până la sfârșit, ca să nu fiți leneși, ci imitatori ai celor care, prin credință și îndelungă-răbdare, moștenesc promisiunile.
Evrei 6.10-12
La cuvintele de mai sus, unii dintre noi am fi tentați să exclamăm: «Ce lucru neobișnuit! Aș fi crezut că realitatea vieții divine ar fi manifestată prin fapte mărețe de credință și de devotament față de Dumnezeu!». O astfel de gândire este greșită. Sub acțiunea emoțiilor sau a entuziasmului spontan pot fi uneori împlinite fapte mărețe, dar care să nu indice cu adevărat starea inimii. Această stare este revelată cel mai des prin lucruri mici. Prin faptul că slujeau sfinților, care formau poporul lui Dumnezeu, acești credincioși își demonstrau dragostea față de Dumnezeu Însuși.
Una este să-i slujesc unui credincios fiindcă îl plac și cu totul alta este să-i slujesc unui credincios pentru simplul fapt că este credincios; și despre acest al doilea caz este vorba în textul nostru. Primul caz reprezintă un lucru pe care l-ar putea face chiar și un om neconvertit; cel de-al doilea caz este posibil doar pentru cineva care are natura divină. Iată cheia înțelegerii textului de care ne ocupăm! Lucrurile care însoțesc mântuirea (versetul 9) sunt lucruri care dovedesc existența naturii divine, care deci exprimă realitatea credinței într-un fel în care deținerea puterilor miraculoase sau a privilegiilor creștine exterioare n-o poate face niciodată.
Fiind astfel sigur de mântuirea celor mai mulți dintre cei cărora le scria, apostolul mai are doar un cuvânt de îndemnare în această privință. El le cere să continue să facă ceea ce făcuseră până atunci, să stăruie pe acest drum bun până la sfârșit, cu siguranța deplină că nădejdea lor nu se va dovedi deșartă.
F. B. Hole
Soarele răsare și soarele apune și aleargă spre locul de unde răsare din nou.
Eclesiastul 1.5
Luni-Vineri – Luni-Vineri…
În viața profesională, săptămânile zboară ca o săgeată. Abia începe săptămâna, că iarăși este vineri. O săptămână o vânează pe următoarea. De ce ne stresăm atât de mult? Doar pentru a putea trăi mai bine, pentru a îmbătrâni și apoi pentru a muri?
Alții se chinuie de luni până vineri și de-abia așteaptă să vină mult îndrăgitul weekend. Atunci petreceri, alcool, stadion, concerte… până luni dimineață. Apoi totul o ia de la început. Pentru ce facem toate acestea?
Pe bună dreptate își pune omul aceste întrebări legate de sensul vieții. El simte că în spate se ascund mult mai multe decât munca și distracția.
Există însă soluție la toate acestea! Dumnezeu – El ne-a făcut și are un plan măreț pentru viața noastră. El are soluția pentru întrebările noastre. Această soluție este Fiul Său Isus Hristos, care a venit pe acest pământ și a murit pe crucea de la Golgota pentru noi, ca să ne salveze. Oricine crede în El și acceptă lucrarea de răscumpărare ca fiind făcută pentru sine este mântuit. Atunci viața lui are un sens!
„Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3.16).
Citirea Bibliei: Exod 38.1-8 · Luca 17.20-37
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CHEIA RUGĂCIUNILOR ASCULTATE (3) – Fundația S.E.E.R. România
„Cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre.” (Iacov 4:3)
Privim împreună la câteva principii biblice importante în domeniul rugăciunii. O a treia cheie este să ai un motiv potrivit. Motivul pentru care te rogi este mult mai important decât cuvintele pe care le spui. Motivul reprezintă de ce-ul din spatele cererii. Dumnezeu te primește întotdeauna și te ascultă, atunci când ai o inimă curată care Îl iubește pe El și pe oameni.
Pe de altă parte, egoismul nu este primit, răzbunarea nu este acceptată, manipularea și controlul nu sunt permise, gelozia este respinsă – iar rugăciunea pentru a câștiga la loterie nu este luată în seamă. De fapt, tot ce este bazat pe egoism este de neacceptat înaintea Domnului! Cineva l-a întrebat odată pe un băiețel dacă se roagă în fiecare seară. Băiețelul s-a gândit o clipă apoi a răspuns: „Nu, uneori nu am nevoie de nimic!” Îți sună cunoscut?
Prima și cea mai importantă motivație pentru a ne ruga este să dezvoltăm o relație profundă cu Dumnezeu. Să ne gândim puțin: cât crezi că ar dura căsnicia ta, dacă ai veni acasă să-ți vezi soția numai când ai nevoie de haine curate, de o mâncare bună și de puțină dragoste? N-ar fi prea lungă, nu-i așa? Același principiu se aplică și în cazul rugăciunii. Domnul Isus a spus: „Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.” (Ioan 15:17) Când îți concentrezi eforturile să „rămâi” în Hristos, vei primi un răspuns la „cererea” ta. Apostolul Iacov ne-a avertizat: „nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre.”
Adevărul este că ne-am născut egoiști. De aceea trebuie să ne curățăm inimile în mod regulat – iar lucrul acesta necesită analizarea motivațiilor noastre. La început poate fi dureros, dar trebuie s-o faci, dacă dorești ca rugăciunile tale să primească răspuns!
de Jean Koechlin
Proverbe 22:17-29
În această nouă diviziune a Proverbelor (care se deschide odată cu cap. 22.17), Înţelepciunea încetează să se mai exprime sub formă de maxime bine echilibrate şi reia îndemnurile directe, aşa cum a făcut în capitolele 1-9. Dar, cum nu are sens să vorbeşti cuiva care nu este atent, înainte de orice învăţătură, tânărul ucenic este invitat să-şi plece urechea, să-şi îndrepte inima la „lucruri minunate” (v. 20; comp. cu Filipeni 1.10) şi să facă din acestea subiectele sale de meditaţie şi de conversaţie. Şi care este scopul acestei învăţături? În primul rând, să–l determine pe ucenic să–şi pună încrederea într–un Dumnezeu cunoscut. Apoi să–i pună la dispoziţie „siguranţa (sau norma) cuvintelor adevărului”, altfel spus, certitudini cu care el va fi în măsură să compare, pentru a le judeca, toate celelalte cunoştinţe. În sfârşit, să-l incite să vestească el însuşi „cuvintele adevărului” (v. 17–21).
Avertismentele care urmează au un caracter negativ. Să ne oprim la versetul 28: „Nu muta vechea piatră de hotar pe care au pus–o părinţii tăi!” (comp. cu cap. 23.10). Mulţi consideră prea înguste bazele spirituale ale credincioşilor din generaţiile anterioare, pe care aceia au trăit fericiţi şi aprobaţi de Dumnezeu. „Atenţie, pericol!”, le strigă acest verset. De altfel, a încălca diversele domenii ale acestei lumi echivalează cu o fatală neglijare a teritoriului care ne este rezervat nouă şi în care Se află Domnul (comp. cu Psalmul 16.6).
e>Partajează asta:
Mana Zilnica 