Mana Zilnica

18 Februarie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Noi toți trebuie să fim arătați înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să primească cele făcute în trup, potrivit cu cele ce a făcut, fie bine, fie rău.

2 Corinteni 5.10

Pavel nu are niciun fel de ezitare sau de teamă cu privire la sine însuși sau la cei credincioși atunci când spune: „Toți trebuie să fim arătați înaintea scaunului de judecată al lui Hristos” (2 Corinteni 5.10). Credința realizează această arătare înaintea lui Dumnezeu ca pe un lucru prezent, iar aceasta este cel mai sănătos lucru pentru suflet. Acest fapt lucrează asupra conștiinței și este cel mai necesar lucru în mersul nostru zilnic cu Dumnezeu și înaintea oamenilor.

Având mântuirea în Hristos și fiind văzut în El ca îndreptățit, prin urmare având pacea conștiinței și odihna inimii, nu mi-e teamă să mă judec pe mine însumi. Și mă judec în lumina care face ca toate lucrurile să fie arătate. Noi deja am înviat împreună cu El și urmează să fim arătați împreună cu El în slavă. Aș mai putea eu îngădui vreun lucru rău sau vreo deșertăciune care să ia locul lui Hristos?

Privește o clipă la toate căile tale începând din tinerețe (cu siguranță nu le-ai putea suporta, dacă n-ai avea deja o pace statornicită); privește la ele, la toate, și urmărește-le în lumina Cuvântului lui Dumnezeu și a Duhului! Privește la păcatele tale de dinainte și de după întoarcerea la Dumnezeu! Cât de multe sunt! Prin această priveliște, umilit de Duhul, dobândesc o creștere deosebită în binecuvântare. Revăd nebunia faptelor mele și îndelunga-răbdare a Dumnezeului meu. Îl văd pe El păzindu-mă într-o situație, învățându-mă în alta, ridicându-mă când eram gata să cad și mângâindu-mă când nu așteptam decât pedeapsa. Și, văzând toate acestea, Îl ador și Îl laud cu atât mai mult. Iar dacă așa se întâmplă când privesc în urmă acum, cu cât mai mult va fi așa în clipa când voi ajunge în slavă și-mi voi vedea atunci, împreună cu El, întreaga viață! Atunci Îl voi cunoaște și Îl voi vedea pe El și voi urmări cu privirea toate căile Sale în plinătatea luminii care acum, în măsura în care o am, arată deosebirea infinită dintre mine și El. Și, desigur, pe măsură ce îmi judec toate căile în prezența Sa, voi fi condus spre adorare și laudă.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iubesc pe Domnul, căci El aude glasul meu, cererile mele. Da, El Și-a plecat urechea spre mine, de aceea-L voi chema în toate zilele mele.

Psalmul 116.1,2

Rugăciunea – legătura noastră cu Dumnezeu

Soția mea i-a scris ieri prietenei ei un e-mail și i-a transmis că nu vor mai putea merge a doua zi în oraș la cumpărături. A așteptat ore în șir un răspuns – însă nu a primit nimic. Când a verificat mai exact adresa de e-mail, a constatat că trimisese mesajul, din neglijență, unui cunoscut mai în vârstă. Când ne-am imaginat ce impact a avut asupra lui citirea mesajului, am izbucnit în râs.

Când scriem un e-mail și apăsăm pe „Trimite”, suntem apoi informați că el a fost trimis la adresa dorită. Dar foarte siguri că a și intrat corect în căsuța poștală nu suntem, pentru că el poate fie să ajungă la un destinatar greșit, fie să rămână agățat în filtrul de spam.

Să ne gândim la rugăciune, prin care noi comunicăm cu Dumnezeu. Aici este imposibil să introducem o adresă greșită. Și putem să fim absolut siguri că niciun program instalat greșit sau eventuali viruși nu împiedică legătura noastră cu Dumnezeu. În momentul când Îl chemăm, legătura este stabilită.

E-mailurile pot rămâne zile întregi necitite în căsuța poștală, la rubrica primite. Nu tot așa se întâmplă cu rugăciunile noastre! Dumnezeu le aude imediat și ia cunoștință de orice rugăminte. Cu toate acestea, El nu răspunde întotdeauna imediat rugăciunii noastre. Ascultarea rugăciunii să o lăsăm în seama Lui, în seama acțiunii Sale înțelepte! „Iar a Celui care, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava” (Efeseni 3.20,21).

Citirea Bibliei: Exod 28.15-30 · Luca 11.29-42

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUCEȚI PÂNĂ LA CAPĂT MÂNTUIREA! – Fundația S.E.E.R. România

„Duceţi până la capăt mântuirea voastră… Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.” (Filipeni 2:12-13)

Scriind creștinilor din Filipi, ap. Pavel le spunea și ne spune: „Astfel dar, preaiubiților… duceţi până la capăt mântuirea voastră… Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.” Ai impresia că sună a contradicție, nu-i așa? Dar de fapt este un paradox. Filozoful, scriitorul, criticul și teologul britanic Gilbert Keith Chesterton a descris paradoxul ca fiind „adevărul care stă în cap pentru a atrage atenția.” Cheia înțelegerii paradoxului din versetele citite mai devreme stă în expresia „duceți până la capăt.” Să reținem faptul că Biblia nu ne spune să muncim pentru mântuirea noastră. A munci pentru ceva înseamnă a câștiga lucrul acela, a-l merita, a fi vrednic de el.

Biblia ne învață în mod clar că mântuirea nu este ceva pentru care trebuie să muncim ca s-o câștigăm. Este darul fără plată al harului lui Dumnezeu (vezi Efeseni 2:8-9). Când apostolul Pavel spune „duceți până la capăt mântuirea voastră”, el vorbește despre un exercițiu spiritual. Ce facem noi în timpul unui antrenament fizic? Ne dezvoltăm și ne tonifiem musculatura cu care Dumnezeu ne-a înzestrat deja. A duce la capăt înseamnă a crește și a folosi la maximum ce ți-a fost dat. Ceea ce vrea Pavel să spună aici este că trebuie să ne desăvârșim viața spirituală! Dumnezeu are partea Sa în creșterea noastră spirituală și noi de asemenea avem partea noastră. El ne dă puterea, însă noi trebuie s-o accesăm, să apăsăm întrerupătorul și s-o lăsăm să se reverse în viețile noastre pentru a împlini voia Sa pentru noi.

Cum facem asta, în mod practic? Petrecând timp în rugăciune și citind Cuvântul lui Dumnezeu, în fiecare zi. Modelându-ne și întărindu-ne unii pe alții prin părtășie. Punând în negoț darurile pe care ni le-a dat Dumnezeu. De fapt, El și-a făcut deja partea; acum depinde de noi s-o facem pe-a noastră!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 137, 138

Aici începe o penultimă serie de psalmi, cei mai mulţi dintre ei ai lui David. Ei reiau istoria restabilirii finale a lui Israel, de la aservirea printre naţiuni (Psalmul 137), traversând necazul, până la eliberare şi, în Psalmii 145-150, până la lauda universală.

Începutul Psalmului 137 reaminteşte de captivitatea din Babilon. Cum ar fi putut sărmanii deportaţi să cânte la comandă şi să se bucure sub jugul asupritorului? Nu este bucurie pentru ei departe de Ierusalim! Cei care le–au luat totul nu le–au putut şterge din amintire Ierusalimul. Tot aşa şi noi, prieteni credincioşi, ca străini într-o lume vrăjmaşă, nu vom găsi nimic pentru inimile noastre, dar noi posedăm în Hristos o bucurie pe care nimeni nu ne-o poate lua (Ioan 16.22). Să nu uităm nicicând cetatea cerească (v. 5)!

În Psalmul 138, credinciosul, în ciuda „înjosirii” lui (v. 6), cântă din toată inima şi se închină plecându–se spre Ierusalim (conf. v. 2 şi 1 Împăraţi 8.47). „Tu m–ai ascultat” (v. 3), poate spune el apoi, deşi împrejurările în care se află nu s–au schimbat încă cu nimic. Dumnezeu însă i–a întărit sufletul. Şi aceasta este puterea care contează pentru cel credincios (Efeseni 3.16)!

Dumnezeu va duce la bun sfârşit totul cu privire la noi (v. 8), dar nu prin nimicirea rasei celor răi (sf. Psalmului 137), ci prin întoarcerea Domnului.

17 Februarie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Ilie era un om cu aceeași fire ca noi și s-a rugat cu stăruință să nu plouă și n-a plouat pe pământ trei ani și șase luni.

Iacov 5.17

Iacov ne vorbește despre momentele tainice ale lui Ilie de rugăciune și de luptă, retras în munții Galaadului, unde, fără îndoială, a vărsat multe lacrimi din cauza stării deplorabile a lui Israel și unde, de asemenea, a fost întărit în duh pentru lucrarea pe care urma s-o facă.

Această împrejurare din viața profetului ne prezintă o lecție prețioasă, deosebit de folositoare. Trăim în timpuri de secetă spirituală. Starea Bisericii ne aduce aminte de acea vale a oaselor uscate din cartea profetului Ezechiel. Trebuie să suferim consecința nu doar a răului care a caracterizat veacurile trecute, ci și pe aceea a corupției din timpul de acum, în care feluritele rele ale lumii păgâne sunt acoperite cu mantaua mărturisirii creștine.

Iar când ne îndreptăm ochii către cei a căror cunoaștere a adevărului și a căror mărturisire înaltă ne-ar face să ne așteptăm la o mai sănătoasă și viguroasă activitate creștină, vedem, din nefericire, că această cunoaștere nu este decât o teorie rece și inactivă, lipsită de orice putere asupra simțămintelor. În această categorie există de asemenea unii asupra cărora adevărul lui Dumnezeu nu exercită nicio putere de atracție; ei cunosc atât de multe cu intelectul, încât nimic nu le poate fi prezentat cu care ei să nu fie deja familiarizați, ceea ce are drept consecință atitudinea inertă cu care ei ascultă orice prezentare a adevărului.

Într-o astfel de stare de lucruri, care este resursa celui credincios? Către ce se poate el îndrepta? Către rugăciune; către o rugăciune răbdătoare și perseverentă! Către comuniunea tainică și profundă cu Dumnezeu; către exercițiile de inimă reale și adânci în prezența Sa! La toate acestea nu putem ajunge decât printr-o recunoaștere onestă a stării noastre și a stării de lucruri din jurul nostru; și nu numai atât, ci putem astfel de asemenea obține puterea spirituală de a acționa pentru Dumnezeu, în mijlocul fraților noștri sau al lumii care ne înconjoară.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc și ele vin după Mine. Eu le dau viața veșnică; nicidecum nu vor pieri și nimeni nu le va smulge din mâna Mea.

Ioan 10.27,28

Pe cine urmăm?

Ce înseamnă astăzi să-L urmăm pe Fiul lui Dumnezeu? Desigur, nu înseamnă să mergem cu El prin țară, cum au făcut ucenicii când Isus a fost pe pământ.

La fel ca odinioară, condiția pentru a-L urma astăzi este să intrăm într-o legătură de credință cu El. Aceasta este întotdeauna o cotitură și înseamnă că nu mai vrem să trăim după gândurile noastre, ci Îl acceptăm pe Hristos ca Mântuitor și Domn în viața noastră.

Această legătură de credință cu Hristos este marcată de dragostea Lui; El ne-a iubit și astfel a murit pentru noi. Această dragoste atrage inimile credincioșilor și le încurajează să-L urmeze.

A-L urma înseamnă să ascultăm de Cuvântul Lui și să-l punem în practică, adică viața noastră să se ghideze după el. La aceasta S-a referit Isus când a spus că oile Lui ascultă glasul Său și Îl urmează.

În general, Hristos nu ne vorbește astăzi cu voce tare, ci prin Sfânta Scriptură, pe care El o face vie prin Duhul Său pentru inimile și situațiile vieții noastre. Dacă citim regulat Biblia și Îl rugăm pe Domnul să ne ajute să o înțelegem, glasul lui Isus, al Păstorului cel bun, ne va fi familiar.

Urmându-L pe Domnul putem gusta în fiecare zi dragostea veșnică a lui Dumnezeu: „Te-am iubit cu o iubire veșnică; de aceea te-am atras cu bunătatea Mea!” (Ieremia 31.3).

Citirea Bibliei: Exod 28.1-14 · Luca 11.14-28

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU AMÂNA! – Fundația S.E.E.R. România

„Moise a zis lui Faraon: „…când să mă rog Domnului pentru tine?” El a răspuns: „Mâine…” (Exodul 8:9-10)

Fiecare urgie pe care a trimis-o Dumnezeu peste Egipt a ridiculizat pe unul dintre zeii lor. De exemplu, egiptenii se închinau unei zeițe cu cap de broască, așa că Dumnezeu le-a trimis multe broaște. În cele din urmă, Faraon l-a chemat pe Moise și i-a zis: „Bine, mă dau bătut.” Dar când Moise l-a întrebat: „Când vrei să te scap de broaște?” răspunsul lui Faraon a fost șocant; el a spus: „Mâine.” Probabil a fost nebun! De ce să mai aștepți până a doua zi ca să scapi de năpastă? Însă și noi facem la fel, nu-i așa? Stăm pe gânduri și amânăm schimbările, deși știm că vor fi bune pentru noi.

De ce? Pentru că suntem nepăsători sau avem o atitudine sau o stare de letargie. Poate ne este frică pentru că nu știm ce vor aduce schimbările, sau suntem prea mândri și încăpățânați. Oricare ar fi motivul – amânăm! Inginerii de la NASA ne spun că cea mai mare parte a combustibilului care este folosit la lansarea unei rachete este ars în primele câteva secunde ale ridicării sale de la sol. E nevoie de o energie și de o propulsie enorme pentru a mișca racheta de pe rampa de lansare. Dar odată ce s-a pus în mișcare și se îndreaptă spre orbită, ea are nevoie de mult mai puțin combustibil, și este mai simplu de controlat și de direcționat. A învins inerția.

La fel este și în cazul nostru, nu-i așa? Una e să știi că Dumnezeu îți poate rezolva problema și-ți poate schimba viața, și e cu totul altceva să-ți învingi inerția și să-L lași s-o facă acum! Noi tot spunem: „Cândva, într-o zi…” Adevărul este că Isus Hristos are puterea de a face schimbări în viața ta astăzi! El îți va da puterea de a începe și puterea de a continua. Nu este prea târziu. El poate să-ți refacă viața. Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: nu amâna!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 136

Toate căile lui Dumnezeu cu privire la făptura Sa au un singur şi acelaşi motiv: bunătatea Lui care rămâne pentru totdeauna. Ea se vede în primul rând în „minuni mari” împlinite în favoarea omului, chiar înainte ca acesta să fi existat, atunci când Dumnezeu crea mediul propice vieţii şi existenţei lui (v. 4‑9) aşa cum o mamă, înainte de naşterea copilului, pregăteşte cu grijă cadrul în care acesta urmează să fie primit, precum şi toate obiectele care-i vor fi necesare.

Începând cu versetul 10 putem vedea strălucind dragostea lui Dumnezeu în lucrarea răscumpărării. Ea este ilustrată prin ieşirea din Egipt şi intrarea lui Israel în Canaan. „Şi-a amintit de noi în înjosirea noastră”, pot cânta toţi răscumpăraţii cu recunoştinţă (v. 23).

Expresia „Bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna” apare în mod surprinzător şi la sfârşitul versetelor 10, 15, 17‑20. Să nu uităm însă că până şi pedepsirea celor răi este legată de planurile dragostei lui Dumnezeu pentru ai Săi, ca şi binecuvântarea lumii viitoare. Aşa se explică, de asemenea, teribilele versete 8 şi 9 din Psalmul 137. Oamenii vorbesc de „bunul Dumnezeu” cu prea multă nesocotinţă. De ar putea să reflecteze la semnificaţia acestui adjectiv, confirmată de mărturii atât de răsunătoare, ~ şi apoi să răspundă la o asemenea iubire!

16 Februarie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

[Ioram] era în vârstă de treizeci și doi de ani când a început să împărățească și a împărățit opt ani la Ierusalim. Și a murit fără să fi fost regretat și l-au înmormântat în cetatea lui David, dar nu în mormintele împăraților.

2 Cronici 21.20

Lecții din viața lui Ioram (4) – Domnul cântărește viața noastră

Sfârșitul vieții lui Ioram de asemenea este o ilustrare a felului cum Dumnezeu a cântărit întreaga lui viață. O domnie scurtă, de opt ani, însă ce urmări cumplite a lăsat ea! Ioram și-a omorât frații, a făcut ce era rău în ochii Domnului, Moabul s-a răzvrătit, la fel ca și cetatea preoțească Libna, poporul a fost condus în idolatrie, iar vrăjmașii au venit asupra lui Ioram, i-au luat averile, chiar și soțiile și fiii, cu excepția lui Ahazia, cel mai tânăr fiu al său, și a Ataliei, soția sa. În cele din urmă a fost lovit cu o boală incurabilă și a murit în chinuri grele. A murit fără să fie regretat și fără niciun fel de onoruri: „Poporul său nu i-a făcut ardere ca arderea pentru părinții săi” (2 Cronici 21.19).

Ce mărturie lăsăm în urma noastră așteptând venirea Domnului? Cum va cântări El viețile noastre? Nu putem răspunde cu precizie; nici apostolul Pavel n-a putut, ci a spus: „Cel care mă judecă este Domnul” (1 Corinteni 4.4). Totuși, el știa că Domnul avea să-l răsplătească: „De acum îmi este pusă înainte cununa dreptății, pe care mi-o va da Domnul, dreptul Judecător, în ziua aceea; și nu numai mie, ci și tuturor celor care iubesc arătarea Sa” (2 Timotei 4.8).

Să trăim în lumina aprobării finale a Domnului cu privire la viața noastră! Acum este timpul să trăim pentru El; ziua de mâine nu ne aparține! „Îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, atât timp cât se spune «Astăzi!», ca niciunul dintre voi să nu fie împietrit prin înșelăciunea păcatului” (Evrei 13.13).

Dorința inimii noastre trebuie să fie aceea de a-L auzi pe Domnul cum ne spune cu cea mai mare bucurie: „Bine, rob bun și credincios, ai fost credincios peste puține lucruri, te voi pune peste multe; intră în bucuria domnului tău” (Matei 25.21).

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în împărăția Tatălui lor.

Matei 13.43

Aurora boreală

Prietenul meu mi-a arătat câteva imagini impresionante din vacanța petrecută de el în Norvegia. Cu o dronă a filmat peisajele minunate, fiordurile, satele pitorești de pescari și rezervațiile naturale din Lofoten. A captat, de asemenea, aurora boreală, care este un fenomen optic ce constă într-o strălucire intensă, observată pe cerul nocturn în regiunile din apropierea zonelor polare, ca rezultat al impactului particulelor de vânt solar în câmpul magnetic terestru. Acestea întâlnesc atomi de oxigen și de azot în straturile superioare ale atmosferei pământului și în urma acestei coliziuni determină emisia de lumină vizibilă.

Când am văzut acel joc fascinant de culori, nu am putut să nu mă gândesc la versetul de astăzi. „Cei drepți”, despre care vorbește Domnul nostru aici, nu sunt acei oameni care se consideră mai drepți, mai buni decât alții de aceeași fire cu a lor sau care au fost canonizați de oficiali religioși. Nu, ci mai degrabă cei care „vor străluci ca soarele” sunt oameni care au înțeles că nu pot sta în fața lui Dumnezeu așa cum sunt și, prin urmare, au nevoie de iertare pentru vinovăția lor. Ei L-au acceptat pe Isus ca Salvator și Domn. Viața lor este strălucitoare, pentru că Îl cunosc și trăiesc lângă El.

Iar cel mai frumos lucru este încă în viitor: Împărăția Tatălui lor din ceruri. Dumnezeu Însuși Se va bucura atunci de strălucirea copiilor Săi, pentru că ei vor reflecta propria Sa glorie.

Citirea Bibliei: Exod 27.9-21 · Luca 11.1-13

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ FII UN LIDER BUN! – Fundația S.E.E.R. România

„Domnul a vorbit lui Moise…” (Numeri 1:1)

Un lider bun este ca un căpitan priceput pe un vapor; el face planul în mintea sa pentru întreaga călătorie, înainte de a părăsi docul. El are o viziune clară a destinației, înțelege de ce este nevoie pentru a ajunge acolo, știe cine trebuie să fie la bord pentru a avea o călătorie plăcută, și identifică obstacolele cu mult înainte să apară la orizont. Și pentru că se pregătește bine, un lider bun își poate duce oamenii cam peste tot. Moise era un astfel de lider. El a petrecut 40 de zile în rugăciune și post pe munte, și nu a plecat până nu a înțeles ce dorește Dumnezeu de la el. Apoi s-a întors și a comunicat toate acestea poporului ca să participe la viziune. În cartea sa „Promisiuni zilnice pentru lideri”, Dr John C. Maxwell scrie: „Fiind un lider bun, Moise a organizat metodic taberele semințiilor lui Israel în pustie (vezi Numeri 2:34). Am face bine să învățăm să organizăm și noi așa cum a făcut-o el.

Iată pașii pe care trebuie să-i faci:

1) Acordă timp planificării și organizării. Stabilește-ți scopul primordial.

2) Înțelege unde ești înainte de a încerca să dezvolți o strategie.

3) Prioritizează nevoile și scopurile echipei, punând întrebările potrivite.

4) Scrie scopuri care sunt realiste, care se pot măsura și care sunt convingătoare.

5) Clarifică scopurile și comunică cu echipa.

6) Identifică posibilele obstacole. Stabilește-ți o abordare deschisă a planificării.

7) Stabilește un buget de cheltuieli și de timp, programând cât mai mult posibil și stabilind termene limită.

8) Studiază rezultatele. Evaluarea previne stagnarea și exagerarea.” Dacă îți dorești ca Dumnezeu să-ți binecuvânteze planul, trebuie să ai un plan pe care El să-l poată binecuvânta. Iar planul acesta trebuie să vină de la Dumnezeu Însuși! Așadar, vorbește cu Dumnezeu astăzi despre planul pe care Îl are El pentru viața ta!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 135

Dacă Psalmul 134 ni–i înfăţişa pe slujitorii Domnului lăudându–L în Casa Lui, Psalmul 135 ne prezintă tema laudei lor: măreţul Nume al Domnului.

În Psalmul 133 era bine şi plăcut ca fraţii să locuiască uniţi împreună. Aici, în versetul 3, Domnul Însuşi este Cel găsit bun şi plăcut. Închinătorul „a gustat că Domnul este bun” (1 Petru 2.3). Oricât de scumpă ar fi comuniunea cu fraţii, nimic nu poate înlocui în suflet savoarea dragostei Domnului. Oare numai pentru a ne întâlni cu alţi creştini ne strângem în adunare? Sau mai degrabă pentru a ne bucura acolo de prezenţa binecuvântată a Domnului?

Domnul şi l–a ales pe Israel ~ ca de asemenea pe fiecare răscumpărat ~ „ca o comoară deosebită a Lui” (v. 4; comp. cu Matei 13.44) şi, pentru a-i câştiga sufletul, a pus în lucru mijloacele cele mai puternice (v. 5‑12). Menţionaţi după un asemenea Dumnezeu, ce zadarnici şi ridicoli apar idolii lumii! Şi ce de plâns sunt „cei care se încred în ei”! (v. 18). A-L binecuvânta pe Domnul, care a devenit pentru noi Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, este privilegiul tuturor celor care se tem de El (v. 20; Efeseni 1.3).

15 Februarie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru că cine a murit este îndreptățit față de păcat. Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom și trăi împreună cu El, știind că Hristos, fiind înviat dintre morți, nu mai moare: moartea nu mai are stăpânire asupra Lui.

Romani 6.7,8

Omul natural slujește păcatului, aceasta este starea sa, felul său; cât despre cel credincios, felul său de a fi este să nu slujească păcatului. „Pentru că cine a murit a fost îndreptățit față de păcat [eliberat de păcat].” Pentru unul care a murit nu mai poate fi vorba despre a păcătui, pentru că el este mort! Duhul Sfânt dă aici celui credincios o învățătură deosebit de importantă, o învățătură care în mod normal – și acest lucru este atât de puțin înțeles – trebuie să fie luată prin credință, la fel ca și adevărul despre mântuire. Ea se ocupă de un lucru care a fost îndeplinit independent de noi, despre o eliberare pe care Dumnezeu o atestă pentru cel credincios în același fel ca și iertarea păcatelor sale. Desigur că experiențele noastre practice par să o contrazică neîncetat, dar ea este într-o asemenea măsură în acord cu înțelepciunea și cu sfințenia lui Dumnezeu, încât celui care odată era sclav al păcatului îi pune la dispoziție harul de a împlini de acum înainte voia lui Dumnezeu.

În versetul 8, urmările celor prezentate până aici sunt extinse și către viitor. Și trupurile noastre vor avea parte de învierea morților. „Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom și trăi împreună cu El, știind că Hristos, fiind înviat dintre morți, nu mai moare: moartea nu mai are stăpânire asupra Lui.” Știind, pe baza convingerii din sufletele noastre, că Hristos, odată înviat dintre morți, a ieșit pentru totdeauna de sub puterea morții, pe care a învins-o, suntem pe deplin siguri prin credință că și noi vom trăi cu El. Această viață de înviere, care își găsește deja expresia într-o nouă umblare și care – bineînțeles că în imperfecțiune – este în conformitate cu umblarea lui Hristos, va fi desăvârșită doar în glorie, când vom sta înaintea lui Dumnezeu fără pată în „trupul, sufletul și duhul” nostru.

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Voi locui în casa Domnului zile îndelungate.

Psalmul 23.6

Direct pe partea cealaltă

O fetiță era obișnuită să traverseze cimitirul satului pentru a ajunge repede acasă. Într-o zi a fost întrebată dacă nu îi este teamă când trece seara prin acel loc. „Nu”, a răspuns fetița, „casa mea este direct pe partea cealaltă”.

Ce se află pentru noi direct pe partea cealaltă a cimitirului, pe partea cealaltă a morții? Pentru mine, care mă încred în Hristos și în lucrarea Lui de răscumpărare, acolo se află casa Tatălui meu, locul de odihnă la Isus.

Într-un spital, o doamnă era pe moarte; dar fața ei strălucea când spunea: „Ieri mi-a fost foarte rău și am crezut că Domnul mă va lua la El. Dar mai durează puțin până ajung în cer. Acolo este patria mea!”. – Acel spital avea și un pavilion pentru nenumărați pacienți aflați în stadiul terminal al bolii. Un televizor le distrăgea atenția. Totul era făcut în așa fel, încât ei să poată fi preocupați cu altele și să nu trebuiască să se gândească la moarte. – Oare cine dintre acei bolnavi s-a întrebat dacă este pregătit să-L întâmpine pe Dumnezeu? Vor muri oare fără să aibă siguranța cu privire la acest lucru și fără să-și cunoască ținta? Poate au reușit să-și rezolve la timp toate treburile pământești, dar sunt ei în rânduială cu Dumnezeu?

Ce ne așteaptă „direct pe partea cealaltă a morții”? – Este și pentru dumneavoastră casa Tatălui, despre care a vorbit Domnul Isus Hristos (Ioan 14.2,3)?

Citirea Bibliei: Exod 26.31-27.8 · Luca 10.30-42

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ADN-UL LUI DUMNEZEU SE AFLĂ ÎN CUVÂNTUL SĂU! – Fundația S.E.E.R. România

„Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu…” (2 Timotei 3:16)

Ai încercat vreodată, când era ger afară, să-ți sufli în mâini pentru a le dezmorți și încălzi? Cam asta se întâmplă atunci când meditezi la Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că „toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu.” Imaginează-ți că ești la o zi de naștere și invitații umflă baloane, pe care le sparg apoi cu acul. Un om de știință și-ar putea da seama care a fost balonul tău pentru că ADN-ul tău (configurația genetică ce te face să fii unic) se găsește în respirația ta. Acum aplică acest principiu la citirea Bibliei și vei înțelege cât este de vital pentru viața ta spirituală.

Apostolul Ioan ne spune: „Cuvântul era Dumnezeu” (Ioan 1:1), așa că de fiecare dacă când ingerezi Cuvântul lui Dumnezeu, ingerezi atributele Sale. De aceea, diavolul va încerca să te țină ocupat ca să nu ai timp sau chef pentru citirea Bibliei. Adevărul este că multe dintre problemele cu care ne confruntăm ar putea fi rezolvate sau eliminate complet dacă am avea într-adevăr o foame după Cuvântul lui Dumnezeu.

Patriarhul Iov a zis: „N-am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui…” (Iov 23:12)

Ieremia, care a fost atât de sensibil și trist încât este cunoscut drept „profetul lacrimilor”, a spus: „Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele…” (Ieremia 15:16).

Domnul Isus a experimentat toate încercările și problemele omenești posibile, și S-a confruntat chiar cu ispititorul. Care a fost secretul tăriei Lui? Isus Însuși ne spune (Matei 4:4): „Este scris: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 133, 134

Versetul 1 din Psalmul 133 ar trebui să–şi poată găsi întotdeauna aplicaţie în Adunare şi în familiile noastre. Este aşa în această privinţă? Când fraţii locuiesc împreună în unitate, este un lucru bun şi plăcut pentru ei, însă întâi de toate pentru inima Tatălui. Membrii familiei lui Dumnezeu sunt uniţi între ei pentru că sunt legaţi de Aceeaşi Persoană, Hristos; ei formează un fel de margine a veşmintelor Lui: cea care este evidentă la El, aici, pe pământ (comp. cu Exod 28.33,34). El este în cer, adevăratul Aaron, Marele Preot; însă a dat Duhul Său care, asemeni „untdelemnului preţios”, coboară asupra fraţilor strânşi acolo unde Dumnezeu a poruncit binecuvântarea eternă (v. 3; Fapte 2.33; Efeseni 4.2‑4).

Odată cu Psalmul 134, cel din urmă psalm al treptelor, răscumpăraţii poporului pământesc au ajuns la cea mai înaltă dintre cele cincisprezece trepte simbolizate prin tot atâtea cântări. Ei şi–au atins ţelul dorit cu atâta înflăcărare: au trecut porţile Ierusalimului (Psalmul 122.1,2); se află în Casa Domnului.

Curând, răscumpăraţii Domnului vor atinge ţinta cerească: Casa Tatălui. Dar „acolo nu va fi noapte”, revelează Apocalipsa 21.25. Şi nicio îndemnare să aducă laude nu va fi necesară acolo. Acestea vor ţâşni spontan din toate inimile, când Îl vom vedea pe Isus faţă în faţă.

14 Februarie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Vă salută cea împreună-aleasă, care este în Babilon, și Marcu, fiul meu.

1 Petru 5.13

Ioan Marcu (5)

Ultima oară când citim despre Marcu în Fapte este atunci când pleacă împreună cu Barnaba în Cipru (Fapte 15.39). După mulți ani, el se va afla în Babilon, după cum ne spune Petru la sfârșitul primei sale epistole. Nu știm unde a fost între timp, însă cu siguranță că rugăciunile mamei sale, Maria, l-au urmărit în toată această perioadă. Mama sa era o femeie a rugăciunii, așa cum casa ei era casă de rugăciune (Fapte 12.12).

Babilon se afla la aproximativ o mie de kilometri est de Ierusalim. Pentru a ajunge acolo, Marcu a trebuit să călătorească în direcția opusă insulei Cipru. În acele zile, o astfel de călătorie implica multe pericole, iar ea ne vorbește despre acea schimbare spirituală de direcție care are loc atunci când ne abatem în viața de credință (2 Corinteni 7.10,11).

Când Marcu a ajuns în Babilon, l-a găsit acolo pe unul care eșuase și el în credincioșia față de Domnul, dar care acum era cu totul calificat să-i ajute pe alții, fiindcă Domnul îl restabilise. Petru se îndoise de devotamentul celorlalți ucenici înainte să se lepede el însuși de Domnul (Matei 26.31-35), iar acum apostolul, odinioară un iudeu devotat, lucra printre descendenții iudeilor care rămăseseră în Babilon și care nu se întorseseră la Ierusalim cu Zorobabel sau cu Ezra. El își pierduse încrederea în sine însuși, iar acum răspândea harul lui Dumnezeu către cei pierduți și neînsemnați (Luca 15.6; Ioan 21.15). Unui astfel de credincios a putut Domnul să i-l încredințeze pe Marcu.

Se pare că Marcu era bine cunoscut de credincioșii iudei din diaspora, care probabil îi apreciau familia foarte mult. Marcu avea însă nevoie să fie într-o relație bună cu Domnul Însuși. Prin lucrarea sa, Petru a reușit să formeze o legătură spirituală profundă între el și Marcu, fiindcă îl numește fiul său. Lăudat să fie Domnul pentru lucrarea Sa de Păstor, făcută în viețile acestor doi oameni, lucrare care i-a făcut să se pocăiască și să-L urmeze! Fie ca și noi să răspundem dragostei Sale în același fel și să-i ajutăm și pe alții în a fi restabiliți spiritual (Galateni 6.1)!

S. Attwood

SĂMÂNȚA BUNĂ

Înțelepciunea este bună pentru sufletul tău: dacă o vei găsi, ai un viitor și nu ți se va tăia așteptarea.

Proverbe 24.14

Meditații

Nuiaua lui Dumnezeu este un creion cu care conturează chipul lui Hristos mai clar în noi.

Există mii de lucruri pe care le putem dobândi și care pot fi numite drept lucruri mari în ochii lumii, dar, privite din perspectiva veșniciei, să nu aibă, de fapt, nicio valoare.

După cum aurul veritabil se curăță în foc, tot așa credința se călește în vremuri neprielnice.

Moartea lui Isus pe cruce a arătat ce este omul, ruina sa totală și ura sa față de Dumnezeu. Dar, de asemenea, prin această moarte a strălucit în toată frumusețea sa dragostea lui Dumnezeu în Hristos.

Să privim la minunăția creației care ne înconjoară și să fim încredințați că totul mărturisește despre puterea veșnică a lui Dumnezeu și despre bunătatea Lui, care rămân pentru totdeauna.

Viața cu Mântuitorul Isus Hristos este o speranță fără sfârșit. Viața fără El este un sfârșit fără speranță.

Fie că vrem, fie că nu vrem, faptele noastre vorbesc mai mult decât cuvintele noastre.

Ultimul cuvânt al lui Dumnezeu pentru tine nu este niciodată suferință, necaz, grijă, ci este soluție, ajutor, mângâiere, bucurie.

Citirea Bibliei: Exod 26.15-30 · Luca 10.17-29

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII CREDINCIOS! – Fundația S.E.E.R. România

„Ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri…” (Matei 25:21)

În Sfânta Scriptură, a fi credincios înseamnă a fi devotat lui Dumnezeu, statornic față de angajamentul luat, demn de încredere și perseverent. Pe tine te caracterizează aceste atribute? Ar trebui, pentru că loialitatea față de Dumnezeu îți aduce mari beneficii. „Un om credincios este năpădit de binecuvântări…” (Proverbele 28:20). Dar Domnul Isus ne-a spus: „mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.” (Matei 20:16). Oare din ce cauză este așa? Pentru că dacă talentul și calitățile îți deschid ușa și îți oferă locul de muncă, caracterul și credincioșia te vor ajuta să-l păstrezi.

Când vine vorba despre credincioșie, Dumnezeu te va pune la încercare pe două planuri:

1) Credincioșia ta față de viziunea altcuiva. „Dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?” (Luca 16:12). Dacă ești critic, caustic, te văicărești, ești suspicios sau te compari mereu cu alții, vei fi descalificat în raport cu ce a pregătit Dumnezeu pentru tine. Credincioșia cere slujire cu dragoste și smerenie.

2) Credincioșia ta în lucrurile mărunte. „Stăpânul său i-a zis: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri… Pentru că celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos; dar de la cel ce n-are, se va lua şi ce are!” (Matei 25:23, 29). Dumnezeu vrea să știe că ești demn de încredere. Iar tu dovedești asta prin slujirea ta față de alții și prin credincioșia ta în lucrurile mărunte. Acestea sunt principii biblice verificate, care nu funcționează numai în probleme spirituale, ci și în viața de zi cu zi.

Așadar astăzi, stai înaintea lui Dumnezeu în rugăciune și întreabă-te: „Sunt eu o persoană credincioasă?” Nu uita: când ești credincios, Dumnezeu te binecuvântează.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 132

Această frumoasă cântare evocă ziua când împăratul David a urcat chivotul la Ierusalim (2 Samuel 6.17). Mai târziu, cu prilejul consacrării Templului, Solomon avea să–şi încheie rugăciunea cu versetele 8–10 (2 Cronici 6.41,42). Din punct de vedere profetic, acest psalm corespunde instaurării împărăţiei mileniale. Dumnezeu va intra în odihna Sa (v. 14); lumea întreagă va fi binecuvântată şi se va bucura (v. 15, 16); Hristos, adevăratul Fiu al lui David, va primi o coroană universală (v. 17, 18). Promisiunile necondiţionate ale lui Dumnezeu se vor împlini în El, prin El şi pentru El.

Dar, să remarcăm cu atenţie, acestea sunt consecinţa „tuturor necazurilor lui” (v. 1; comp. cu 1 Cronici 22.14; David este o imagine a lui Hristos, Împărat respins, în timp ce Solomon Îl reprezintă pe Mesia în glorie). De aceea, pentru că Hristos a suferit, El va fi şi preamărit; şi, pentru că a cunoscut aici, jos, munca dureroasă a sufletului Său, pământul se va bucura de odihna lui Dumnezeu.

Să apropiem, respectiv, versetul 2 de 11, versetul 5 de 13, versetul 8 de 14, versetul 9 de 16, versetul 10 de 17 şi 18. Constatăm că acel credincios care are pe inimă gloria lui Dumnezeu obţine punct cu punct împliniri care depăşesc toate speranţele lui. El are de–a face cu Acela care poate face infinit mai mult decât tot ce cerem sau gândim noi (Efeseni 3.20).

13 Februarie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Și va fi așa: pe cel care va scăpa de sabia lui Hazael îl va ucide Iehu; și pe cel care va scăpa de sabia lui Iehu îl va ucide Elisei.

1 Împărați 19.17

S-a spus adesea că Ilie, profetul judecății, l-a uns pe Elisei, profetul harului, ca succesor al său. Ilie omorâse cu mâna lui patru sute cincizeci de profeți ai lui Baal. Acest verset ne spune că Elisei de asemenea avea să-i omoare pe vrăjmașii Domnului, însă acest lucru pare să fie cu totul nepotrivit cu caracterul său. Elisei a fost profetul prin care îndurarea și binecuvântarea s-au revărsat asupra văduvei și leprosului, asupra celor înfometați și asupra celor aflați în nevoie. În ce fel avea Elisei să omoare pe cineva?

Este bine să știm că un pasaj din Scriptură, care pare confuz la început, ne va oferi în cele din urmă, atunci când îl înțelegem, o lumină și o încurajare cu totul speciale. Există poate mai multe răspunsuri la această întrebare cu privire la Elisei, însă unul dintre ele vine prin cuvintele profetului Osea, prin intermediul căruia Dumnezeu a descris necredincioșia poporului Său, după care a adăugat: „De aceea i-am cioplit prin profeți; i-am ucis prin cuvintele gurii Mele” (Osea 6.5).

Chiar dacă slujirea lui Elisei a fost marcată de har, el a vorbit cu autoritatea lui Dumnezeu și a condamnat păcatul cu asprime. Unui împărat necredincios i-a spus: „Ce am eu a face cu tine? Mergi la profeții tatălui tău și la profeții mamei tale” (2 Împărați 3.13). Unui slujitor lacom i-a spus: „Este timp de luat …?” (2 Împărați 5.26). După ce a fost batjocorit de un ofițer al împăratului, i-a vestit acestuia că va vedea binecuvântările Domnului, dar că nu se va bucura de ele (2 Împărați 7.2).

Cuvintele Domnului au un mare efect atunci când sunt vorbite cu putere. Dacă dorim și noi să-I slujim Domnului, atunci să mânuim Cuvântul Său cu putere. Este un lucru potrivit voii Sale să tăiem în bucăți argumentele celor care iau o poziție contrară lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu, care este ca o sabie cu două tăișuri, va da întotdeauna pe față gândurile și intențiile inimii.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ce veți face voi în ziua pedepsei și a distrugerii care va veni din depărtare? La cine veți fugi după ajutor și unde vă veți lăsa bogăția?

Isaia 10.3

Podul basculant

În Evul Mediu existau multe cetăți care îi protejau pe locuitorii din împrejurime de atacurile dușmanilor. Un șanț adânc cu apă înconjura o astfel de fortăreață pentru a ține atacatorii la distanță. Un pod basculant era singura intrare în acel bastion. Imediat ce se ivea pericolul, solii alergau în satele din jur și le spuneau oamenilor să scape în cetate. Cine trecea la timp peste pod era în siguranță. Când dușmanul se apropia, podul era basculat. Atunci, fără o forță militară nu se mai putea intra în fortăreață.

În Biblie, Însuși Dumnezeu este comparat cu o fortăreață (Psalmul 71.3). Dumnezeu le oferă tuturor oamenilor protecție de judecata care se apropie. Astăzi, „podul basculant” mai este întins. Toți oamenii sunt invitați să găsească, prin credința în Isus Hristos, adăpost la Dumnezeu. În același timp, Cuvântul lui Dumnezeu ne arată că există doar această cale de a fi salvați. „Cine crede în Fiul are viața veșnică” (Ioan 3.36).

Prin moartea Sa, Isus Hristos a făcut un pod între noi și Dumnezeu peste prăpastia cauzată de păcatele noastre. Cine vine la Dumnezeu și crede în Isus Hristos este în siguranță în fața judecății.

Această ofertă durează de mult timp. Dar timpul de har se va încheia în curând și „podul” se va retrage. Cine va fi atunci afară va fi veșnic pierdut.

Citirea Bibliei: Exod 26.1-14 · Luca 10.1-16

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU PIERDE DIN VEDERE ȚINTA! – Fundația S.E.E.R. România

„Alerg spre ţintă, pentru premiu…” (Filipeni 3:14)

Apostolul Pavel scrie: „Alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. Gândul acesta dar să ne însufleţească pe toţi, care suntem desăvârşiţi; şi dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă.” (Filipeni 3:14-15). Am putea spune că apostolul Pavel descrie creștinul ca pe un „om al țintelor”. În vremea lui Pavel, ținta era lovită de o săgeată, însă în zilele noastre, ținta poate fi lovită și într-un poligon de trageri. Dacă ai tras vreodată la țintă, știi despre ce vorbim.

Din punct de vedere spiritual, noi putem învăța două lucruri:

1) Ținta noastră trebuie să fie fixă! Adică raiul. Când ai în vizor centrul țintei, un lucru aparent minor, precum răsuflarea ta, te poate face s-o ratezi. La fel este și în plan spiritual. Apostolul Pavel ne spune să facem un lucru simplu: „uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiu…” El nu se referă la mântuirea noastră. Domnul Isus a câștigat-o și ne-a oferit-o deja – fără plată, prin har. Nu, aici e vorba despre împlinirea destinului dat de Dumnezeu și despre obținerea răsplătirii care ne așteaptă.

2) „Glonțul” tău trebuie să aibă cantitatea potrivită de pulbere, altfel va cădea înainte de a atinge ținta. Înțelegi ideea? Pulberea este puterea ta! De unde vine ea? De la Duhul Sfânt! Domnul Isus a spus: „voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului.” (Faptele Apostolilor 1:8). Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta – nu pierde din vedere ținta spre care alergi!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 130, 131

Nu asuprirea din Psalmul 129, ci sentimentul păcatului a aşezat sufletul celui drept în „adâncuri” (Psalmul 130.1). Cu toate acestea atât de jos cât se simte el poate de acolo să–L cheme întotdeauna pe Dumnezeu. „La El este belşug de răscumpărare” (v. 7).

Versetul 4 ne uimeşte poate. Ni se părea că iertarea are ca efect mai degrabă risipirea temerii. Este însă invers! Cunoaşterea harului sensibilizează profund conştiinţa; pentru că noi ne măsurăm grozăvia situaţiei noastre prin efortul făcut de Mântuitorul nostru pentru a ne salva din ea (citiţi Romani 6.14 şi 1 Petru 1.17b-19).

În Psalmul 131 vedem cum încercările unui credincios contribuie în mod util la a-i smeri şi zdrobi voinţa proprie (v. 1). Dumnezeu le îngăduie, iar el trebuie să I se supună. După ce i s-a luat ceea ce iubea, sufletul lui este ca „înţărcat” (v. 2). El seamănă cu un copilaş privat dintr-o dată de laptele mamei, însă întotdeauna lângă mama lui. Pe moment, el nu poate înţelege că aceasta este o condiţie pentru creşterea lui. Tot astfel, Domnul găseşte cu cale uneori să ne ia ceea ce ne părea preţios şi absolut necesar, pentru a ne obliga să aşteptăm totul numai de la El (v. 3; recitiţi Psalmul 130.5–7).

12 Februarie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Privind țintă la Isus, Căpetenia și Desăvârșitorul credinței, care, pentru bucuria pusă înaintea Lui, a îndurat crucea, disprețuind rușinea, și șade la dreapta tronului lui Dumnezeu. Gândiți-vă bine dar la Cel care a răbdat de la păcătoși așa mare împotrivire față de Sine.

Evrei 12.2,3

Aici se încheie, în mod oficial, partea de doctrină a epistolei, în care, privind cu atenție, putem vedea, în felurite lumini și caractere, aceeași Persoană slăvită și minunată: pe Fiul lui Dumnezeu cel înălțat.

Și, pot adăuga, atât de mult domină gândul acesta întreaga epistolă, atât de îndeaproape urmează ea acest subiect central, încât după ce se încheie partea de învățătură, descoperim în atenționările practice care urmează aceeași mare taină: Hristos în ceruri. Isus, în rolul Său de „Inițiatorul și Desăvârșitorul credinței”, este văzut în ceruri la sfârșitul vieții Sale de credință: „Privind țintă la Isus, Inițiatorul și Desăvârșitorul credinței, care, pentru bucuria pusă înaintea Lui, a îndurat crucea, disprețuind rușinea, și șade la dreapta tronului lui Dumnezeu”.

Astfel este văzut El în ceruri în acest caracter nou. Viața de credință Îl conduce într-acolo, așa cum tot într-acolo Îl conduce tot ceea ce a făcut și a suferit pentru noi în har divin. Și acolo strălucește El înaintea ochiului credinței, iar dacă am avea simțuri gata să discearnă acest lucru, precum și o inimă care să se bucure de El, am ști că cerul însuși strălucește de o frumusețe și o slavă necunoscute mai înainte ca Isus să Se suie acolo, în aceste caractere câștigate și dobândite pe pământ, iar aceasta pentru noi, păcătoșii.

J. G. Bellett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Hristos a murit! Ba mai mult, El a și înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu și mijlocește pentru noi.

Romani 8.34

Patru realități însemnate

Versetul de astăzi ne arată patru realități despre Isus Hristos, care sunt de mare însemnătate pentru noi, creștinii:

1. Hristos a murit. Moartea Domnului Isus este temelia mântuirii noastre. Știm că „Hristos a murit pentru păcatele noastre” (1 Corinteni 15.3), ne-a împăcat cu Dumnezeu și ne-a dobândit o mântuire veșnică.
   
2. Hristos a fost înviat. După lucrarea de răscumpărare înfăptuită, Dumnezeu L-a înviat pe Domnul Isus din morți. Prin aceasta, El a dovedit că a primit jertfa Mântuitorului. Domnul „a fost dat pentru greșelile noastre și a înviat pentru îndreptățirea noastră” (Romani 4.25). Pe această afirmație trebuie să ne bizuim; ea ne dă siguranță.
   
3. Hristos este la dreapta lui Dumnezeu. Epistola către Evrei ne arată că Domnul Isus a primit locul de onoare la dreapta lui Dumnezeu drept răsplată pentru ceea ce a făcut El pe pământ. În credință Îl vedem pe Răscumpărătorul nostru acum acolo ca Om proslăvit, încununat cu onoare. Astfel, primim putere să mergem mai departe pe calea noastră pe pământ.
   
4. Hristos mijlocește pentru noi. Domnul intervine acum pentru noi în cer ca Mare Preot înaintea lui Dumnezeu și ca Mijlocitor la Tatăl (1 Ioan 2.1). Plin de dragoste, El este neobosit să ne ajute în greutăți și să ne păstreze în comuniunea cu Tatăl.
   

Citirea Bibliei: Exod 25.23-40 · Luca 9.51-62

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TU PE CINE TE REZEMI? – Fundația S.E.E.R. România

„Prin credință Iacov, când a murit… s-a închinat, rezemat pe vârful toiagului său.” (Evrei 11:21)

Biblia spune: „Prin credință Iacov, când a murit… s-a închinat, rezemat pe vârful toiagului său.”

Imaginează-ți următoarea scenă: de fiecare dată când Iacov avea o experiență cu Dumnezeu, lua un cuțit și cresta un inel de jur împrejurul toiagului său ca un semn de aducere aminte a ceea ce s-a întâmplat. Inelele începeau de jos și ajungeau până în vârf. Unul dintre acestea simboliza cu siguranță noaptea în care s-a luptat cu Dumnezeu, și când numele său a fost schimbat în Israel: „cel ce luptă cu Dumnezeu” (Geneza 32:28). Un altul reprezenta cu siguranță noaptea în care Dumnezeu i-a arătat în vis o scară care urca până la cer, și cu mulți îngeri pe ea. Pe scurt, toiagul lui Iacov reprezenta o viață de experiențe cu Dumnezeu. Așadar, nu e de mirare că el a murit închinându-se lui Dumnezeu – și rezemându-se de toiagul său!

Acum să ne gândim la istoria femeii sunamite din 2 Împărați 4. Fiul ei s-a îmbolnăvit subit și a murit, așa că Elisei l-a trimis înainte pe Ghehazi, slujitorul său, cu toiagul lui ca să facă o minune. Ghehazi a pus toiagul profetului Elisei pe capul băiatului decedat, dar nu s-a întâmplat nimic. Numai când Elisei a intrat în casă și s-a rugat Domnului, copilul a înviat (vezi 2 Împărați 4:32-35).

Înțelegem de aici că nu te poți rezema pe „toiagul” nimănui, ci numai pe-al tău! Nu te poți baza pe experiența cu Dumnezeu a nimănui, ci numai pe a ta. Când vine vremea să te confrunți cu provocările vieții – inclusiv cu moartea – te poți sprijini numai pe credința pe care ai dezvoltat-o în timpul umblării tale personale cu Dumnezeu. De aceea este esențial să fii credincios și perseverent în călătoria ta spirituală. Prin faptul că s-a sprijinit pe toiagul său și nu pe altceva sau altcineva, Iacov a declarat în esență: „Dumnezeul care m-a păzit, m-a ocrotit și m-a ajutat să propășesc până aici, va fi lângă mine până la sfârșitul drumului.” Ce siguranță binecuvântată! Și tu o poți avea, dacă vrei.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 128, 129

„Ferice de oricine se teme de Domnul, vei fi fericit şi-ţi va merge bine” (Psalmul 128.1,2). Omul ar vrea să inverseze lucrurile. Îşi închipuie că ar ajunge la fericire îmbunătăţindu–şi situaţia materială. Dar mizeria lui este în primul rând de ordin moral. Omul este nefericit pentru că este păcătos. Să înceapă prin a se întoarce la Dumnezeu, pentru a se teme de El şi a umbla pe căile Lui! (v. 1). Atunci va vedea binecuvântarea extinzându–se peste tot ce este cu privire la el. „Evlavia este de folos la toate” (citiţi 1 Timotei 4.8). Aceasta nu semnifică faptul că vom avea o prosperitate care constă în a ne satisface poftele, ci că vom avea bucuria liniştită, aici, pe pământ, a favorii divine (vezi Psalmul 37.4).

Psalmul 129. Din „tinereţe”, în Egipt, Israel a suferit o aspră asuprire, însă nimic nu o va egala pe cea care va fi partea sa sub jugul lui Antihrist. Dar Hristos, luând chip de Rob, S–a identificat mai dinainte cu suferinţele poporului Său (comp. v. 3 cu Matei 27.26).

Domnul însă este şi drept (v. 4), astfel că cei răi vor fi smulşi (v. 6); ei nu vor face parte din snopii strânşi cu bucurie de marele Secerător (v. 7; Psalmul 126.5,6) şi nu vor avea nicio parte la binecuvântarea Împărăţiei (v. 8).

11 Februarie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu te mânia din cauza celor care fac răul, nu fi invidios pe cei care practică nelegiuirea.

Psalmul 37.1

De trei ori apare expresia „nu te mânia” în acest psalm (versetele 1, 7 și 8). Ideea centrală a lui este îndemnul de a obține biruința asupra mâniei care izbucnește la vederea răului existent în lume și a aparentei prosperități a celor care practică nelegiuirea. Cum se face că oameni buni suferă, în timp ce-l vedem pe „cel rău în mare putere și întinzându-se ca un copac verde în locul său de naștere” (versetul 35)?

Să nu ne mâniem din cauza oamenilor răi, nici să nu-i invidiem, căci „vor fi cosiți îndată ca iarba” (versetele 1 și 2). Trebuie să privim lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu și să cântărim orice situație în lumina eternității. „Domnul va râde de el, pentru că vede că-i vine ziua” (versetul 13). În ce privește partea pozitivă, „cei blânzi vor moșteni țara” (versetul 11), lucru pe care Hristos Însuși l-a promis (Matei 5.5). Dumnezeu nu este nedrept, încât să uite ceea ce am făcut și am suferit pentru El (Evrei 6.10).

Primele două îndemnuri la a nu ne mânia fac referire la cei care săvârșesc răul, la cei nelegiuiți care prosperă (versetele 1 și 7). Cel de-al treilea îndemn ne are în vedere pe noi: „Lasă mânia și părăsește furia; nu te mânia, aceasta duce numai la rău” (versetul 8). Există pericolul ca, împotrivindu-ne răului, să ajungem plini de mânie și de supărare și astfel să devenim la fel ca cei cărora ne opunem, lucru care nu face altceva decât să ne afecteze duhul în mod negativ.

Există și cinci îndemnuri de natură să ne ajute: 1. Încrede-te în Domnul; 2. Desfătează-te în Domnul; 3. Încredințează-ți Domnului calea; 4. Rămâi liniștit în Domnul; 5. Așteaptă-L pe Domnul (versetele 3, 4, 5, 7, 34). Să luăm seama la aceste lucruri și să medităm asupra lor!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Toate își au vremea lor … tăcerea își are timpul ei, și vorbirea timpul ei.

Eclesiastul 3.1,7

Vorbirea lui Dumnezeu

Dumnezeu i-a vorbit în trecut poporului Său Israel prin profeți, oameni care au primit o misiune specială pentru aceasta. După aceea a venit Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pe acest pământ, și Dumnezeu a vorbit prin El – mai direct și mai cuprinzător decât înainte.

Cum ne vorbește Dumnezeu astăzi? Prin Biblie, prin Cuvântul Său scris, printr-un calendar ca acesta, prin panouri cu un verset sau prin predici! El ne spune mereu: „Pocăiți-vă deci și întoarceți-vă, ca să vi se șteargă păcatele” (Fapte 3.19). Va veni însă o zi în care Dumnezeu va tăcea, zi în care El nu Se va mai adresa oamenilor cu mesajul dragostei Sale.

Într-un mic sat, într-o fierărie, ciocanul provoca un mare zgomot. El bătea non-stop, 24 de ore din 24, 7 zile pe săptămână. Și nimeni nu era deranjat! Cu trecerea timpului, oamenii se obișnuiseră cu această gălăgie asurzitoare. Într-o noapte însă, locuitorii satului s-au trezit – pentru că ciocanul amuțise. Era o liniște nefirească!

Și astăzi sunt oameni care aud mereu vestea bună a lui Dumnezeu. Ei s-au învățat cu ea și nu sunt atinși sau mișcați de ea. Conștiința lor a adormit. Dar odată va veni timpul când Dumnezeu nu va mai vorbi. Atunci oamenii se vor trezi, dar va fi prea târziu!

„Dumnezeu vorbește însă când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama” (Iov 33.14). Ascultați vorbirea lui Dumnezeu!

Citirea Bibliei: Exod 25.1-22 · Luca 9.37-50

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PUTEREA IDEILOR DATE DE DUMNEZEU (3) – Fundația S.E.E.R. România

„Căci în El ați fost îmbogățiți… cu orice cunoștință…” (1 Corinteni 1:5)

În cartea sa „Ce le datorează lumea creștinilor”, dr. Victor Pierce, un învățat de la Oxford, ne împărtășește istoria mașinii de scris. „Mașina de scris a fost un precursor al procesoarelor de text moderne și a tastaturilor. Un creștin a ajuns s-o inventeze! Știți de ce? Pentru a scrie predici. Nu, serios?! Chiar așa, cât se poate de serios! Christopher Latham Sholes era îngrijorat cu privire la pastorul său care întreaga săptămână era extrem de aglomerat cu vizitarea victimelor unei epidemii, cu mângâierea rudelor îndoliate și cu serviciile de înmormântare. Prin urmare, nu mai avea timp să-și scrie predicile pentru duminică.

Într-o zi, Sholes, discutând cu un prieten despre ce era de făcut, a spus: „E păcat că nu există o metodă mai rapidă de a scrie pentru oameni ocupați ca pastorii.” Prietenul l-a întrebat: „Oare nu s-ar putea inventa o mașină?” Sholes i-a răspuns: „Voi încerca.” A fost începutul unor luni întregi de muncă asiduă. În cele din urmă, un grup de oameni s-au adunat să-l vadă dactilografiind pe hârtie, cu litere de tipar: C. LATHAM SHOLES, NOV 1867. Șase ani mai târziu, familia Remington a recunoscut mașina de scris ca pe ceva care ar putea revoluționa lumea afacerilor.

În acele zile, persoanele care practicau dactilografia erau numai bărbați, însă Asociația tinerelor creștine a început să ofere cursuri de dactilografiere pentru femei, și din acele vremuri mașina de scris și demersurile acestei Asociații au făcut ca locul femeii să fie nu numai acasă, ci și la birou!”

Este bine să te rogi ca Dumnezeu să-ți binecuvânteze afacerea, pentru că El dorește să-ți binecuvânteze activitatea sau munca, și să contribui astfel la dezvoltarea „afacerii” Sale – răspândirea Evangheliei în toată lumea.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 126, 127

Ca unii care se trezesc dintr-un groaznic coşmar, credincioşii vor fi incapabili la început să conştientizeze eliberarea lor neaşteptată. Curând însă vor răsuna cântece de bucurie, cărora popoarele le vor răspunde în ecou: „Domnul a făcut lucruri mari pentru ei!” (v. 2; Psalmul 14.7). Lacrimile lor ~ am putea spune ~ vor fi stropit brazdele unui bogat seceriş (v. 5). Aşa a fost pe pământ lucrarea Domnului Isus (v. 6). El a urmat drumul crucii plângând. „Dar, dacă moare ~ spune Ioan 12.24 ~ aduce multă roadă”. El va apărea triumfător, purtând rodul muncii sufletului Său: răscumpăraţii Lui, snopii Săi preţioşi strânşi la piept.

Psalmul 127 ne aduce aminte că orice lucru am întreprinde este sortit eşecului, dacă nu are de la început aprobarea Domnului. O activitate, deşi poate părea bună şi că ar merita mult timp şi eforturi, nu va duce la nimic, dacă nu a lucrat El acolo (comp. cu Ioan 15.5b). Activitatea paşnică şi plină de încredere a creştinului, urmată de un somn liniştit, contrastează cu agitaţia febrilă şi ambiţioasă a oamenilor acestei lumi (Eclesiastul 2.23).

Versetul 1 le aminteşte îndeosebi tinerilor care se gândesc la căsătorie (să-şi zidească casa lor) de nevoia de a fi călăuziţi de Domnul, pentru a avea apoi binecuvântarea Sa.

10 Februarie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar el, fiind plin de Duh Sfânt, privind țintă spre cer, a văzut gloria lui Dumnezeu și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.

Fapte 7.55

Ștefan era plin de Duhul Sfânt. Nu se spune despre orice credincios că este așa, deși toți cei credincioși au Duhul Sfânt. Efectul privirii la Hristos în glorie este că suntem schimbați în același chip, din glorie în glorie. Cel care este în glorie este Cel care a purtat păcatele mele. Acum pot privi acea glorie, pot medita la ea, pot vorbi despre ea; El „m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine”, iar inima mea își găsește plăcerea să privească la El. Efectul este că sunt schimbat în același chip cu al Lui, iar inima mea este plină de Hristos. Ștefan, într-un anumit sens, a devenit perfect asemănător cu Hristos. El spune: „Doamne, nu le ține în seamă păcatul acesta”; Domnul Isus a spus: „Tată, iartă-i, pentru că ei nu știu ce fac”. Ștefan spune: „Doamne Isuse, primește duhul meu”; Domnul Isus a spus: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul”.

Atunci când sufletul Îl vede cu adevărat pe Hristos și Îl cunoaște, prin credință, ca fiind Cel care ne-a mântuit, devine ca El, deși, bineînțeles, trebuie să fim în gardă împotriva ispitelor în fiecare zi. Ceea ce este foarte dificil pentru noi în această lume este să fim cu totul superiori împrejurărilor. Mulțimea scrâșnea din dinți împotriva lui Ștefan, iar după ce l-au târât afară din cetate, el a îngenuncheat și s-a rugat pentru ei, în timp ce pietrele îl loveau. Ștefan, prin harul Domnului, a fost cu totul superior împrejurărilor, avându-și permanent inima în cer.

Știu că așa ceva este dificil și necesită comuniune cu Domnul și sârguință a inimii în a-L căuta cu rugăciune. Să presupunem că lumea ne-ar omorî; atunci am merge direct la Hristos în cer, așa cum a făcut Ștefan, fiind martori pentru Hristos aici și tovarăși ai Lui acolo sus, unde Ștefan s-a dus cu inima plină de bucurie.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pe cel care vine la Mine nu-l voi izgoni afară.

Ioan 6.37

Nimeni nu este respins

Sportivii pentru Cupa Mondială sunt selectați pe baza performanței și a rezultatelor bune. O dezamăgire amară îi cuprinde pe toți cei care nu trec mai departe de criteriile de selecție.

Și la ocuparea unui loc de muncă, cel mai potrivit angajat este adesea selectat folosindu-se un proces de selecție în mai multe etape. Cine ratează concursul pentru locul respectiv va trebui să se mulțumească cu o scrisoare frumoasă din partea companiei.

Când însă este vorba de Domnul Isus, lucrurile stau altfel. El promite: „Pe cel care vine la Mine nu-l voi izgoni afară”. Mântuitorul îi invită pe toți oamenii să vină cu păcatele lor la El. Domnul Isus vrea să le dăruiască iertare și pace cu Dumnezeu. „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11.28). Această invitație este pentru toți – pentru bogați și pentru săraci, pentru oameni bine văzuți și pentru cei nebăgați în seamă.

Fiul lui Dumnezeu nu refuză pe nimeni care vine la El cu vina vieții sale și care Îl primește ca Mântuitor al său personal. Isus Hristos aude orice rugăciune și îl vede pe orice om care crede și își pune încrederea în El.

Isus Hristos nu cere nimic de la noi. În schimb, El ne dă gratuit totul. De aceea, toți oamenii au posibilitatea să vină la Isus și să primească, prin credința în El, viața veșnică. Ai dat curs invitației Lui și te-ai decis pentru El?

Citirea Bibliei: Exod 24.1-18 · Luca 9.28-36

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PUTEREA IDEILOR DATE DE DUMNEZEU (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus… de la Tatăl luminilor…” (Iacov 1:17)

O singură idee venită de la Dumnezeu aduce mari schimbări.

Alfabetul Braille a adus o astfel de schimbare! În 1824, Louis Braille, un creștin, a inventat un sistem de semne, în care literele erau realizate din puncte în relief, care a dus la un sistem de scriere tactilă, pentru cei cu probleme de vedere El a inventat 63 de combinații de puncte care pot fi folosite în orice limbă și astfel Cuvântul lui Dumnezeu a ajuns pentru prima dată în mâinile celor cu deficiență vizuală.

Dar despre comunicații știi ceva? În parte, noi îi datorăm telefonul mobil și computerul unui alt creștin, pe nume Samuel Morse. Ce diferită a fost lumea înainte de el! Știrile de prim rang aveau nevoie de două săptămâni să ajungă în S.U.A. Iar rapoartele despre vreo victorie majoră aveau nevoie și de 6 luni până să ajungă în Marea Britanie. Într-o zi, un prieten l-a întrebat pe Morse: „Când făceai experimente, ai ajuns vreodată într-un punct mort, fără să știi ce să faci?” Răspuns: „Sigur, de multe ori!” Prietenul său l-a întrebat: „Și ce ai făcut atunci?” Morse i-a dezvăluit „secretul”: „Am îngenunchiat și m-am rugat pentru lumină, și lumina a venit; iar când invențiile mele au fost recunoscute și elogiate, în America și în Europa, am spus: „Nu mie, Doamne, nu mie, ci Numelui Tău dau slavă!” (vezi Psalmul 115:1). De aceea primul mesaj transmis prin cablul transatlantic a fost: „Iată ce a făurit Dumnezeu.”

Și să mai adăugăm aici descoperirea unui alt creștin cunoscut, pe numele său Louis Pasteur, om de știință francez care a demonstrat că infecțiile sunt rezultatul unor microorganisme pe care noi nu le putem vedea, și anume bacteriile și virușii. El a introdus metodele de sterilizare care au salvat viața foarte multor oameni.

Crezi că Dumnezeu a rămas în pană de idei bune, sau de oameni prin care să ni le transmită? Nici gând! Și tu poți să Îi ceri una – pentru viața ta, pentru lucrarea ta sau pentru afacerea ta!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 124, 125

Psalmii 120-123 ne–au descris poporul sub asuprire. Psalmii 124 şi 125 ne fac să asistăm la eliberarea lui. Credinciosul repetă cu plăcere că aceasta este numai prin intervenţia Domnului. Fără ea, ar fi fost înghiţiţi (Psalmul 124.3), înecaţi (v. 4, 5), devoraţi (v. 6). Dar, dacă Dumnezeu este „pentru noi”, ce pot face cei care sunt „împotriva noastră”? (v. 2; Romani 8.31). Domnul ştie să–i scape pe ai Săi din teribilul laţ al păsărarilor (v. 7). Păsărarii corespund, din punct de vedere profetic, Antihristului şi Asirianului, agenţi ai lui Satan împotriva rămăşiţei lui Israel. Pentru noi, ei îi evocă pe vrăjmaşii sufletelor noastre. Dacă ne punem încrederea în Hristos, El ne va face să scăpăm de plasa lor, adică de „păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne” (Evrei 12.1; Psalmul 91.3).

Iar această încredere este exact prima notă a Psalmului 125 ~ încrederea în Cel care are puterea să ne păzească, fără de care ne–am poticni (Iuda 24). Sprijinindu–ne pe Domnul, nu ne vom clătina (v. 1). Pentru a merge bine nu este însă suficient ca picioarele noastre să fie ferme, ci trebuie, de asemenea, ca drumul nostru să fie drept. Să nu-i imităm pe „cei care se abat pe căile lor sucite” (v. 5) şi, de asemeni, să ne amintim că, înainte de a se manifesta în umblare, dreptatea trebuie să–şi aibă locuinţa în inimă (v. 4).

9 Februarie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Domnul era cu Iosif; și el era un om care prospera.

Căpetenia închisorii nu mai supraveghea nimic din ce era sub mâna lui, pentru că Domnul era cu el; și Domnul făcea să prospere ce făcea el.

Geneza 39.2; 39.23

Omul supus va fi întotdeauna un om care prosperă. Mintea naturală va spune că robia și prosperitatea sunt imposibil de combinat, însă, dacă ne supunem căilor Domnului, prezența Lui va schimba zilele de necaz în zile de prosperitate. Oricine este de acord că Iosif a fost un om prosper în zilele înălțării lui; însă credința vede și un alt aspect, iar Dumnezeu îl declară, că el a fost un om prosper în zilele umilinței și ale necazului său. El urma, la timpul potrivit, să prospere ca mai-mare al Egiptului, însă a trebuit ca mai întâi să prospere ca rob al unui egiptean. Prosperitatea din închisoare trebuia să preceadă prosperitatea din palat.

Încercările, durerile, pierderile și necazurile, căile aspre și văile întunecate, toate vor deveni ocazii pentru cea mai mare prosperitate a sufletului, dacă ne amintim că Dumnezeu are un scop glorios cu noi și că, între timp, toate căile Lui față de noi sunt în vederea împlinirii acestui scop. Dacă vom trăi în lumina scopului pe care Dumnezeu îl are cu noi, vom putea să ne supunem căilor Lui și, supunându-ne, vom vedea că Domnul este întotdeauna cu noi. Iar dacă El este cu noi, vom prospera cu o prosperitate care este mai presus de toate prosperitățile – cu o prosperitate a sufletului. Apostolul Ioan i-a scris lui Gaiu: „Preaiubitule, doresc ca în toate lucrurile să-ți meargă bine și să fii sănătos, după cum sufletului tău îi merge bine” (3 Ioan 2).

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

O, adevărat și cu totul demn de primit este cuvântul acesta: „Hristos Isus a venit în lume ca să-i mântuiască pe cei păcătoși”, dintre care cel dintâi sunt eu.

1 Timotei 1.15

… dintre care cel dintâi sunt eu

Căminul creștin era prea strâmt pentru el. Știa că părinții lui se rugau în mod regulat pentru el și aceasta îl deranja și mai mult. Așa că, în cele din urmă, și-a făcut valiza și s-a mutat într-un alt oraș unde s-a angajat ca șofer la o companie de taxi.

Într-o zi a avut un accident rutier. O ambulanță l-a dus la spital. Era grav rănit. Medicul de gardă încă mai încerca să-l ajute când tânărul a deschis ochii și a spus tare și clar: Isus Hristos m-a mântuit! Încă nu-și putea da seama unde se afla și care era starea lui.

Mai târziu a povestit ce simțise când mașina lui a derapat și a gonit spre șanț: „Am văzut moartea în fața mea și deodată am fost conștient de numeroasele mele păcate. Am înțeles cum judecă Dumnezeu păcatul din viața mea; și am tremurat în fața morții și a osândei veșnice. Apoi mi-au trecut prin minte cuvintele: Pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu. Oare cum era mai exact acel verset? Parcă auzeam vocea tatălui meu: Hristos Isus a venit în lume ca să-i mântuiască pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu. Eu, cel dintâi!

Înainte să-mi pierd cunoștința, am înțeles că mă puteam baza pe faptul că El mi-a iertat toate păcatele. Dar ce s-ar fi ales de mine dacă moartea ar fi intervenit imediat și nu aș mai fi avut aceste momente?”

Citirea Bibliei: Exod 23.20-33 · Luca 9.18-27

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PUTEREA IDEILOR DATE DE DUMNEZEU (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine…” (Geneza 28:14)

Ideile bune vin de la Dumnezeu, așa că cere-I și tu o astfel de idee. Lumea a fost binecuvântată de cei care au făcut lucrul acesta. Să vorbim de exemplu despre anestezie: Ți-ar plăcea să fii operat fără anestezie? Așa se făceau mai demult operațiile… până când un medic scoțian, pe nume James Young Simpson, a descoperit ceva ce el a numit „somn artificial”. Ca student la Universitatea din Edinburgh, el a fost atras de chirurgie pentru că era deranjat de ideea de durere și de rata mortalității din timpul intervențiilor chirurgicale.

După ce a citit în Biblie „Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om şi omul a adormit…” (Geneza 2:21), Simpson s-a gândit că substanța numită cloroform ar putea fi răspunsul. Prima oară a făcut un experiment pe el însuși. Apoi, în 1847 au avut loc primele trei operații cu cloroform. Unul dintre pacienți, un tânăr soldat, a fost atât de încântat încât a apucat buretele și a inhalat din nou. „A fost pur și simplu extraordinar de bine, și-am mai vrut!” a spus el.

La început, Simpson a întâmpinat multe împotriviri. Unii credeau că este păcat să intervii în ordinea firească a lucrurilor. „Dați-mi Biblia, să vă arăt”, a spus dr. Simpson… „Așa l-a operat Dumnezeu pe Adam!” Simpson a ținut discursuri, a scris scrisori și manifeste și a încercat să-i convingă pe cei ce i se opuneau că acesta era viitorul. Când trei decese atribuite cloroformului au fost raportate de la alte spitale, Simpson a reușit să le demonstreze că nu aplicau corect anestezia.

Lucrurile s-au schimbat atunci când regina Victoria a dat naștere celui de-al optulea copil al ei, cu ajutorul cloroformului, și ea a declarat că „a fost foarte încântată de efectul acestuia.”

Așadar, astăzi, roagă-L pe Dumnezeu să-ți dea și ție o idee care să fie o binecuvântare pentru oameni!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 122, 123

Dragostea pe care israelitul o încearcă pentru Ierusalim este o imagine a dorinţelor şi a afecţiunilor creştinului pentru Adunare, care este atât de dragă inimii lui Hristos. Mergem noi cu bucurie (v. 1), încă de acum, în locul unde El a promis prezenţa Sa, pentru a glorifica acolo Numele Lui (comp. cu v. 4)? Să reţinem promisiunea din versetul 6: „Cei ce Te iubesc vor prospera”. Dragostea pentru Adunare este aşadar un izvor de prosperitate spirituală. Cum se manifestă această dragoste? Rugându–te pentru pacea ei! Urmărind binele ei sub toate aspectele (v. 6‑9)! „Pacea să fie între zidurile tale”, ne spune versetul 7, de aceea să nu uităm că liniştea este asigurată prin despărţirea de lume, reprezentată aici prin ziduri.

Psalmul 123 ne învaţă dependenţa. Cel credincios îşi ridică ochii spre Dumnezeul său cu sentimentul că toate resursele sunt în El (comp. cu 2 Cronici 20.12). Aici nu posedă niciun drept; totul este har. Din partea oamenilor, la ce să se aştepte? Doar la a fi săturat peste măsură de dispreţul şi de batjocurile celor care se află în largul lor aici, pe pământ (v. 3, 4; 1 Corinteni 4.13). El însă este capabil să îndure aceste lucruri, dacă–şi îndreaptă privirile credinţei spre Mântuitorul lui din ceruri (v. 1; Psalmul 141.8). Curând, această credinţă îşi va schimba priveliştea. Astăzi săturată de dispreţ, mâine va fi săturată de chipul Său (Psalmul 17.15).