10 Ianuarie 2022
„De aceea va lăsa omul pe tată și pe mamă și se va lipi de soția sa, și cei doi vor fi un singur trup.” Taina aceasta este mare: eu dar vorbesc cu privire la Hristos și la Adunare.
Efeseni 5.31,32
Relațiile noastre familiale trebuie să exprime și să reflecte relațiile noastre cerești. Acest lucru se întâmplă însă doar când aceste relații cerești sunt înțelese în mod profund și deplin prin puterea Duhului Sfânt, care nu trebuie să fie întristat. În toate epistolele apostolului Pavel, Duhul Sfânt ne prezintă întâi adevărul cu privire la relațiile noastre cerești, binecuvântările și poziția în care am fost aduși. Apoi ne sunt prezentate relațiile pământești și responsabilitatea care decurge din ele.
În măsura în care ne-am însușit binecuvântările relațiilor cerești și ne ținem strâns lipiți de Hristos, Capul, ne vom împlini și relațiile pământești. Aceia care nu se bucură de adevărurile cerești nu vor străluci în viața de familie.
Dacă cel credincios nu știe cum să se comporte în poziția de cap al familiei creștine și de soț, el dovedește că nu se ține strâns de Capul său ceresc sau că nu savurează dragostea lui Hristos față de Adunarea Sa. Dacă o soție nu înțelege felul în care Adunarea trebuie să se supună lui Hristos și nu se bucură de relația binecuvântată cu Hristos, în mod personal, ca fiind parte a Miresei Lui, ea va eșua în relația pe care trebuie să o aibă cu soțul ei și în supunerea față de el. Acest principiu este la fel de adevărat și cu privire la relațiile dintre părinți și copii, dintre stăpâni și slujitori.
R. K. Campbell
Sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curățește de orice păcat.
1 Ioan 1.7
Parbrizul spart trebuie înlocuit
Fiind iarnă și foarte frig, dimineața trebuie să curăț parbrizul mașinii înainte să pornesc la drum. Altfel ar fi prea periculos să conduc! Vara însă am alte probleme. Plec cu parbrizul bine curățat, dar în curând se lipește prima insectă. Și cum ea nu rămâne singură, ajung în unele seri, după o bucată chiar scurtă de drum, să nu mai văd nimic. Totuși, parbrizul murdar poate fi curățat.
În urmă cu ceva timp am făcut însă o călătorie mai lungă. Conducând cu 120 de kilometri la oră pe autostradă, am auzit deodată o lovitură puternică. Parbrizul s-a spart în bucățele fără număr și nu am mai văzut nimic. În acel moment nu mi-au fost de niciun folos nici cârpa și nici găleata cu apă. Singura soluție a fost înlocuirea parbrizului!
Tot așa este și cu noi, oamenii. Păcatul ne împiedică să privim spre Dumnezeu. Fără o naștere din nou, fără o înnoire din temelie, nu putem să-L vedem pe Dumnezeu! Așadar, avem nevoie mai întâi de un „parbriz nou”: „Trebuie să fiți născuți din nou”, spune Domnul Isus (Ioan 3.7). După ce am făcut acest pas, se poate întâmpla ca „insectele” (păcatele) să ne împiedice să privim întotdeauna prin credință spre Domnul nostru. Dar există un mijloc de „curățare”. Și de sunt păcate „mari”, și de sunt „mici”, avem întotdeauna posibilitatea să scăpăm de ele: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele” (1 Ioan 1.9).
Citirea Bibliei: Osea 10.1-15 · Iacov 5.1-6
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ÎNFRUNTĂ FRICA! (6) – Fundația S.E.E.R. România
„De ce mă tem, aceea mi se întâmplă…” (Iov 3:25).
Îți imaginezi vreodată că soluțiile la problemele de care îți este frică s-ar putea să-ți apară (sau chiar ești convins că îți vor apărea) în cale? În mod ironic, când faci lucrul acesta, ceea ce la început a fost o teamă nefondată se poate transforma într-o problemă adevărată, deoarece ți-ai irosit energia într-o gândire inutilă, în loc s-o canalizezi în direcții și acte productive.
Joe Tye, autorul cărții „Never Fear, Never Quit” (Nu te teme niciodată, nu renunța niciodată), scria: „Confundarea dorințelor cu realitatea reprezintă încuietoarea pe care frica o pune pe poarta închisorii. Teama te face ca pentru o vreme să te lași purtat pe aripile dorințelor deșarte. Într-un anume fel, crezi tu, ceva se va întâmpla… și problemele vor dispărea! Când te trezești, e prea târziu. Lucrul de care ți-a fost frică s-a întâmplat, iar teama te-a învins. Singura modalitate de a scăpa din închisoarea fricii este acțiunea. Nu poți să-ți dorești o cale de scăpare, nu poți aștepta o cale de scăpare. Nu poți decât să-ți croiești o cale de scăpare. De fiecare dată când scapi de închisoarea fricii, devii mai puternic!”
Teama nu are niciun beneficiu și niciun aspect pozitiv. Fie te împinge în direcția greșită, prin faptul că produce energie nervoasă care te presează să faci ce știi tu mai rău în situația dată, fie îți stoarce energia în timp ce te lupți cu efectele ei paralizante.
Psihologul Randall Hamrock a spus: „În douăzeci de ani de practică, am discutat, am testat și am oferit consiliere de specialitate la cel puțin 10.000 de tineri. O trăsătură care le era comună aproape tuturor a fost tendința de a se subaprecia.” Nu lăsa frica să-ți fure potențialul. Nu o lăsa să te facă mai neînsemnat decât ești în realitate. Crede-L pe Dumnezeu în lucrurile mari, apoi du-te și fă-le prin puterea Sa. Dacă faci lucrul acesta, vei reuși, în mod garantat!
de Jean Koechlin
Psalmul 50
Psalmul 49 le aducea aminte tuturor locuitorilor lumii de nesiguranţa şi de deşertăciunea bogăţiilor şi a onorurilor, a acestor doi poli de atracţie pentru oamenii din toate timpurile. Acum, în Psalmul 50, Dumnezeu i Se adresează lui Israel, poporului Său (v. 7), pentru a–i arăta inutilitatea jertfelor. Acestea nu pot răscumpăra sufletul şi nici nu pot „să–i desăvârşească pe aceia care se apropie”. Dumnezeu a consfinţit legământul Său cu Israel printr–o singură jertfă (v. 5; Evrei 10.1–10). În schimb, tot ce aşteaptă El acum de la toţi ai Săi este lauda (v. 14 şi 23; Evrei 13.15).
Scurtul verset 15 rezumă istoria eliberărilor noastre: întâi rugăciunea, apoi răspunsul divin care ne este asigurat, iar în final acţiunea harului („tu Mă vei glorifica”), de care, regretabil, uităm adesea. Să ne punem în Dumnezeu încrederea noastră; să–L chemăm şi El Îşi va ţine promisiunea!
Versetele 16–22 cuprind o avertizare pe care Dumnezeu o face celui rău. Acesta, deşi are buzele încărcate de cuvinte evlavioase, le tăgăduieşte prin purtarea sa şi urăşte mustrarea. Să ne păzim să nu ajungem aşa!
Să remarcăm din nou măreţia versetelor cu care se deschide psalmul (v. 1 şi 2) şi care ne oferă, ca de obicei, tema întregului psalm: Dumnezeu vorbeşte pământului, pentru a-i descoperi acestuia splendoarea Sa în Persoana Domnului Hristos, judecător suveran şi împărat glorios în Sion.
Mana Zilnica 