Mana Zilnica

22 Ianuarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Credincios este Dumnezeu, prin care ați fost chemați la comuniunea cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru.
1 Corinteni 1.9

Dumnezeul slavei l-a chemat pe Avraam din țara sa și din rudenia sa, în țara promisiunii (Fapte 7.2,3); el a fost chemat să iasă dintr-un loc și să intre în altul și astfel a devenit prietenul lui Dumnezeu. Ieșirea l-a costat cu siguranță multe exerciții de inimă, însă ele nu sunt vrednice să fie comparate cu binecuvântarea, cu onoarea și cu favoarea pe care le-a dobândit. Credința lui s-a ancorat de o moștenire bogată, de o cetate cerească (Evrei 11.10), de făgăduința sigură a lui Dumnezeu. În contrast cu Avraam, nepotul său Lot a renunțat la calea separării, cu consecințe dezastruoase pentru el și pentru familia lui.

Același Dumnezeu S-a descoperit lui Moise ca „Eu sunt” și l-a chemat pe Israel afară din Egipt, afară din casa robiei, pentru a intra în moștenirea promisă. El S-a revelat lor ca Iahve, într-o relație bazată pe legământ. Israel era onorat între popoare, ca și cap al lor, fiind chemat să slujească Domnului într-o relație de apropiere specială și să facă cunoscut Numele Său pe tot pământul. Însă, la fel ca mulți care pretind astăzi că sunt poporul Lui, Israel a întors spatele Domnului. În consecință, ziua binecuvântării lui depline a fost amânată, până când Îl va accepta pe Isus – Iahve Mântuitorul – ca adevăratul lui Mesia.

Același Dumnezeu cheamă acum Adunarea dintre națiuni. Scoși din legături lumești și păcătoase, cei care o compun sunt chemați la legături și nădejdi care îl au ca centru pe Hristos, Cel care a fost respins pe pământ, dar care acum este înălțat în cer. Ei sunt chemați la cea mai măreață, mai glorioasă și mai onorantă părtășie pe care Dumnezeu o poate face cunoscut oamenilor.

H J Vine

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Omul milostiv va fi binecuvântat, pentru că dă săracului din pâinea lui.”
Proverbe 22.9

Datoria iertată

Cu mulți ani în urmă, un moșier german bogat a poruncit să fie prinsă pe poarta mare a conacului său următoarea înștiințare: „Fiecărui arendaș de-al meu îi vor fi anulate datoriile, dacă îndeplinește următoarele condiții: notează pe o hârtie toate datoriile și se prezintă personal în biroul meu până mâine la amiază, la ora 12. Moșier, Henrich Müller”.

Ce eveniment! Ce frământare în sat! Câte vorbe în sus și în jos! În scurt timp s-a strâns aproape tot satul în fața porții conacului. Fiecare voia să se convingă personal de această milostenie unică. Așa ceva nu mai auziseră până acum. Venise acolo și bătrânul Fritz. „O”, gândi el, „trebuie să povestesc neapărat soției mele despre această înștiințare. Cât de mult se va bucura să scăpăm așa de repede și de ușor de datoriile noastre!” Şchiopătând, plecase cât a putut de repede spre casă sprijinindu-se în bastonul său.

Ema! strigă el gâfâind. Ema, ai auzit? Moșierul vrea să anuleze toate datoriile! Noi trebuie numai să le notăm peo foaie de hârtie pe care s-o ducem în biroul lui. Ema, ce spui?

Mda, Fritz, spuse Ema, totul este bine și frumos. Dar crezi că moșierul este sincer? zise soția bătrânului Fritz cu o umbră de necredință în glas auzind de înștiințarea moșierului.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

HRISTOS ESTE ÎN TINE (1)

„Vă voi da o inimă nouă, şi voi pune în voi un duh nou” (Ezechiel 36:26)

     Când Dumnezeu a zis: „Vă voi da o inimă nouă, şi voi pune în voi un duh nou”, lucrul acesta s-ar putea numi „transplant de inimă spirituală.” Tara Storch a trăit un asemenea miracol. În 2010, fetița ei Taylor și-a pierdut viața într-un accident de schi, la vârsta de treisprezece ani. Ceea ce a urmat pentru Tara și pentru soțul ei Todd a fost coșmarul fiecărui părinte: priveghiul, înmormântarea și un potop de întrebări și de lacrimi. S-au hotărât să doneze organele fiicei lor pacienților în nevoie. Și cea mai mare nevoie de-a primi o inimă nouă a fost Patricia Winners. De cinci ani, inima ei era așa de bolnavă, slăbind-o atât de tare, încât nu putea face altceva decât să doarmă. Inima lui Taylor i-a dat Patriciei un nou început în viață. Mama lui Taylor a avut o singură dorință: să audă bătând din nou inima fiicei ei. Împreună cu soțul ei a mers cu avionul din Dallas la Phoenix, până acasă la Patricia, unde cele două mame s-au îmbrățișat îndelung. Apoi Patricia i-a oferit Tarei și lui Todd un stetoscop. Întrebarea care se ridică este următoarea: Oare a cui inimă o auzeau? Nu cumva auzeau inima fiicei lor care mai bătea? Inima aceea sălășluia acum într-un alt trup, dar era tot a fiicei lor. Când Dumnezeu îți ascultă inima, nu cumva El aude inima care încă mai bate – a Fiului Său?! Pavel a spus: „Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine” (Galateni 2:20). Pavel a simțit înlăuntrul său nu doar învățătura, idealurile și influența lui Hristos, ci persoana lui Hristos Însuși. Hristos S-a mutat în inima lui – și El încă mai face lucrul acesta.

Cum scrie în Coloseni 1:27: „Hristos în voi, nădejdea slavei”!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 109:1-20

Acest psalm zdrobitor se deschide invocându-L pe Dumnezeul laudei Mele (v. 1). Nici o ameninţare, nici un subiect copleşitor nu-L împiedicau pe Isus să-Şi ridice ochii spre Tatăl şi să-L laude. Dimpotrivă, acestea erau pentru El tot atâtea motive pentru a o face. Cum Se apăra El când era înconjurat cu cuvinte de ură (v. 3)? Dar Eu spune El Mă rog (v. 4). Creştini, aceasta ar trebui să fie singura noastră replică atunci când vine să ne întâmpine o ostilitate nedreaptă. Dacă noi tăcem, sau mai degrabă dacă vorbim numai cu Dumnezeu, nu va tăcea El şi Îşi va lua rolul să răspundă în locul nostru (v. 1; Romani 12:19).

Cu toate acestea, Hristos a fost singur să îndure aşa mare împotrivire (Evrei 12:3). Adversarii Săi (care, în originalul ebraic, poartă acelaşi nume cu stăpânul lor, Satan) nu numai că Îi fac război fără temei, dar strigă Isus Îmi întorc rău pentru bine şi ură pentru dragostea Mea (v. 5). De partea lor trecuse Iuda, vinovat de o nerecunoştinţă cu atât mai oribilă cu cât fusese obiectul unei afecţiuni mai intime; versetul 8 i se aplică lui în Fapte 1:20 (iar pentru viitor, acest pasaj se raportează la Antihrist). Iată de ce era zdrobită inima Mântuitorului (v. 16)!

21 Ianuarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

În locul unde a fost răstignit era o grădină, și în grădină, un mormânt nou, în care nimeni nu fusese pus vreodată. Deci, din cauza Pregătirii iudeilor, pentru că mormântul era aproape, L-au pus pe Isus acolo.
Ioan 19.41,42

A pus trupul în mormântul său nou, pe care-l săpase în stâncă. Și, prăvălind o piatră mare la ușa mormântului, a plecat.
Matei 27.60

Iosif din Arimateea

Vedem în aceste versete o împlinire a profeției scrise de Isaia cu multe secole mai devreme. Oamenii ar fi vrut, fără îndoială, să-L înmormânteze pe Domnul la groapa comună, însă Dumnezeu a avut grijă ca, după ce lucrarea fusese împlinită, trupul Fiului Său să nu mai fie atins de mâini nelegiuite. El a fost „cu cel bogat în moartea Lui, pentru că nu făcuse nicio violență, nici nu a fost vicleșug în gura Lui” (Isaia 53.9).

Ziua era pe sfârșite atunci când Iosif din Arimateea și Nicodim au terminat de înfășurat trupul lui Isus cu pânza de in curat și cu miresme. Aproape de locul răstignirii era un mormânt nou, săpat în stâncă, mormânt care îi aparținea lui Iosif din Arimateea. Presați de timp, au pus acolo trupul Domnului. Unele dintre femeile care Îl urmaseră pe Domnul stăteau aproape și priveau locul unde era pus.

Citind relatările din cele patru Evanghelii, putem înțelege cât de atent a vegheat Dumnezeu asupra trupului Fiului Său. Trupul Său sfânt în care a suferit pentru păcate – ale noastre, căci El nu a avut niciunul – a fost pregătit pentru înmormântare de către doi oameni care Îl iubeau. Trupul nu a fost pus într-o groapă săpată în pământ, nici într-un mormânt întinat de vreun trup mort. Nu, ci Dumnezeu a vegheat ca mormântul Lui să fie unul nou, săpat în stâncă, mormântul unui om bogat, iar intrarea lui să fie blocată de o piatră mare. Dumnezeu a dorit ca trupul Fiului Său să fie onorat!

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

„A venit un nor și i-a acoperit cu umbra lui. Şi din nor s-a auzit un glas, care zicea: «Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultați.»”
Marcu 9.7

Contraste

Să ne ocupăm astăzi cu persoana Mântuitorului în două descrieri contrastante: pe muntele schimbării la față și pe crucea de pe Golgota! Pe munte, fața Domnului strălucea ca soarele; pe cruce era ca unul de la care „îți întorceai fața”. Pe munte, hainele Domnului „s-au făcut strălucitoare și foarte albe, de o albeață pe care nici un nălbitor de pe pământ n-o poate da”; la cruce însă, soldații și-au împărțit hainele între ei și au aruncat sorț pentru cămașa Mântuitorului. Pe munte, Domnul Isus a fost înconjurat de doi dintre cei mai mari bărbați din istoria poporului Israel, iar pe cruce a fost răstignit între doi tâlhari. Acolo, pe munte, a apărut norul prezenței lui Dumnezeu; la cruce s-a făcut întuneric și Mântuitorul a fost singur. Pe munte auzim vocea Tatălui ceresc: „Acesta este Fiul Meu preaiubit!”, iar la cruce auzim strigătul Domnului: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”

Ce contraste! În ambele situații a fost același Domn și Mântuitor! Cititorule! Te rog privește împreună cu mine, prin credință, prin Sfânta Scriptură la acest măreț Mântuitor! Dumnezeu ne spune să ascultăm de Fiul Său. Iar Mântuitorul ne spune: „Veniți la Mine toți!” Când Îl primim pe Mântuitorul Isus Hristos în viața noastră ca Mântuitor, totul se schimbă. Atunci se vor vedea contrastele dintre viața noastră veche și viața cea nouă care o aduce Mântuitorul în sufletele noastre.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DESPRE BUNĂTATE

„Ca să arate… nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus” (Efeseni 2:7)

     Biblia ne spune (Efeseni 2:6-7) că Dumnezeu „ne-a înviat împreună, şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus, ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus.” Dumnezeu l-a trimis pe Domnul Isus jos pe pământ pentru ca într-o zi noi să putem pleca de pe pământ sus în cer. Aceasta e o dovadă a bunătății lui Dumnezeu, chiar și față de cei ce nu sunt încă credincioși. Pe lângă asta, când ne vom bucura de prezența lui Hristos în ceruri ne vom aduce aminte de marea bunătate a lui Dumnezeu toată veșnicia. Pentru că a pus un premiu atât de mare ca miză pentru bunătate, Dumnezeu dorește să nu uităm de ea niciodată. Așadar, dacă vrei să semeni cu Hristos, trebuie să te străduiești să fii bun. Uneori, creștinii sunt atât de adânciți în doctrinele lor, încât par niște persoane dure și ajung să-i îndepărteze pe oameni. Ai grijă; poate ai doctrina potrivită – dar duhul nepotrivit! Harul lui Dumnezeu atrage oameni, nu-i respinge. Prin fabula „Leul și șoricelul”, Esop ne-a transmis o lecție: „Nicio faptă bună, indiferent cât de mică, nu este vreodată în zadar.” Te costă să fii lipsit de bunătate, dar ești răsplătit când ești bun. Așadar, profită astăzi de ocazia de a fi bun cu ceilalți. Sau, ia aminte la cuvintele lui Ralph Waldo Emerson: „Nu poți da dovadă de bunătate ‘în curând’, pentru că nu știi niciodată dacă ‘în curând’ nu va fi ‘prea târziu’!” Apostolul Pavel o spune astfel: „Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia” (Romani 12:10). Astăzi, nu uita că bunătatea te aseamănă cu Hristos!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 108

Mă voi trezi în zori de zi (v. 2). Asemeni lui David, să apreciem şi noi valoarea acestor prime momente ale dimineţii petrecute în comuniune cu Domnul (comp. cu Psalmul 63:1). Experienţa arată că, dacă nu ştim să profităm de ele, ocazia nu se regăseşte uşor în restul zilei.

Versetele 5 şi 6 ne aduc aminte de două adevăruri pe care nu trebuie niciodată să le pierdem din vedere în rugăciune: În primul rând, că eliberarea şi binecuvântarea celui credincios sunt nedespărţite de gloria lui Dumnezeu. Prea adesea uităm de această glorie divină în momentele de rugăciune şi suntem preocupaţi în mod egoist de ceea ce ne priveşte pe noi. Să căutăm mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate celelalte lucruri ni se vor da pe deasupra (Matei 6:33). În al doilea rând, cunoscând dragostea Domnului pentru ai Săi, să nu ne sfiim să facem apel la ea: pentru ca preaiubiţii Tăi să fie scăpaţi, spune psalmistul (v. 6; comp. cu Ioan 11:3).

Începând cu versetul 6, psalmul (care a început cu v. 7-11 din Psalmul 57) reproduce versetele 5-12 din Psalmul 60. Ele se situează în vremea când Dumnezeu va lua din nou în stăpânire hotarele lui Israel. El a vorbit în sfinţenia Sa (v. 7), iar cele dintâi cuvinte ale Sale sunt: Mă voi bucura. Bucuria Domnului este să-i binecuvânteze pe ai Lui şi să împartă cu ei moştenirea Sa.

20 Ianuarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Să nu ne supunem cu mult mai mult Tatălui duhurilor și să trăim?
Evrei 12.9

Adevărata viață creștină decurge dintr-o înțelegere corectă a poziției noastre în raport cu Dumnezeu. Mai întâi, trebuie să învățăm să ascultăm. Termenul folosit în Noul Testament pentru „a asculta” înseamnă „a asculta de sub”. Dacă acceptăm că suntem sub Dumnezeu, atunci cu siguranță înțelegem că directivele Lui trebuie ascultate. După ce mai întâi L-am ascultat pe Hristos ca Mântuitor al nostru (Evrei 5.9), trebuie de asemenea să răspundem învățăturii creștine, „așa cum este, într-adevăr, Cuvântul lui Dumnezeu” (1 Tesaloniceni 2.13). Cei care cu bună-știință nu ascultă de Cuvântul lui Dumnezeu trebuie corectați (2 Tesaloniceni 3.14).

Apoi trebuie să învățăm să ne supunem. Acest cuvânt înseamnă „a te situa sub”. Supunerea este mai întâi în relație cu Dumnezeu, Tatăl nostru (Evrei 12.9). Dacă ne supunem Lui, vom fi gata să primim orice ne dă El. Vom înțelege că momentele dificile sunt ocazii pentru exercitarea disciplinei Sale, care ne ajută să creștem spiritual. Supunerea înseamnă de asemenea recunoașterea influențelor care vin de la Dumnezeu în viețile noastre. Pavel i-a îndemnat pe corinteni să se supună casei lui Ștefana, care era un slujitor devotat al Domnului (1 Corinteni 16.15,16). Cel mai clar mod de a arăta că Îi suntem supuși lui Dumnezeu este de a ne supune angajatorilor noștri, autorităților guvernamentale și celor cu autoritate spirituală în adunare. De două ori ni se spune să ne supunem altor credincioși, fără specificarea unor poziții de relație anume (Efeseni 5.21; 1 Petru 5.5).

În al treilea rând, trebuie să învățăm să fim răbdători sau „să rămânem sub”. Aici avem ideea de a îndura greutățile și de a nu încerca să ieșim de sub ele. Răbdarea este învățată cu adevărat doar prin necazuri (Romani 12.12). În mod natural, aceasta nu este o lecție plăcută, însă, din punct de vedere spiritual, ea este una extrem de profitabilă, fiindcă întotdeauna produce maturitate creștină (Iacov 1.4). Dorim să fim creștin mai puternici? Atunci să-L rugăm pe Domnul să ne ajute „să rămânem sub”.

S Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Căci este un singur Dumnezeu și este un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Isus Hristos, care S-a dat pe Sine Însuși ca preț de răscumpărare… la vremea cuvenită.”
1 Timotei 2.5,6

Mărturia tailandezului

Un tailandez a povestit din viața de dinainte de a fi un creștin mântuit prin credința în Domnul Isus Hristos: „Când eram în religia budistă, mă simțeam parcă în mijlocul unui lac mare, cu apă adâncă, în care mă înecam fără să știu înota. Am ieșit a doua oară pentru a trage o gură de aer, când l-am văzut pe însuși Buddha stând pe malul apei. De departe l-am auzit strigând: Înoată, dă din mâini și din picioare, hai, vino la mal! Ajută-te singur! Disperat, am încercat să-l ascult, dar m-am cufundat pentru a treia oară. Când am ieșit la suprafață, L-am văzut pe Isus Hristos fugind către apă. Domnul nu S-a oprit pe mal, ci a sărit în apă, a venit până la mine și m-a salvat.”

Povestirea tailandezului ne poate ajuta să înțelegem că religia este o încercare omenească de îndreptare a vieții omului. Religia învață pe omul care se îneacă în mijlocul lacului că el trebuie să înoate, ca să se salveze. Lacul reprezintă marea de păcate; și marea este așa de întinsă și adâncă, încât nicio religie și niciun om nu se poate mântui pe sine. Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că în marea Sa dragoste ne-a dăruit un Salvator unic și atotputernic, care prin jertfa Sa de pe cruce ne poate salva! „În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți” (Faptele Apostolilor 4.12).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CARE ESTE IMPACTUL TĂU ASUPRA CELORLALȚI?

„Să ne îmbărbătăm laolaltă în mijlocul vostru, prin credinţa pe care o avem împreună”     (Romani 1:12)

     Avem tendința de a adopta atitudinile persoanelor care ne sunt cele mai apropiate. De aceea și apostolul Pavel a scris: „Să ne îmbărbătăm laolaltă în mijlocul vostru, prin credinţa pe care o avem împreună”. Persoanele îndoielnice primesc ceea ce așteaptă – la fel și credincioșii! Nu doar că e biblic să cauți planul lui Dumnezeu în fiecare situație, dar astfel reușești și să identifici oportunități pe care altfel le-ai rata. Când te uiți la oameni prin ochii lui Dumnezeu, ei se vor simți atrași de tine și vor fi deschiși în modul lor de a reacționa. E important acest lucru? Categoric! De ce? Pentru că deseori atitudinea ta îi va atinge înainte ca mesajul tău să facă lucrul acesta.

Consultantul pe probleme de management, Fred Smith, subliniază faptul că există două categorii de oameni în orice organizație: poluatorii și purificatorii. Cei ce poluează sunt precum coșurile care emană fum nociv tot timpul. Urăsc cerul senin și indiferent cât de clar este, ei găsesc o cale să-l întunece. Când cei din jurul lor le aspiră toxinele, se simt din ce în ce mai rău şi se îmbolnăvesc. Purificatorii, pe de altă parte, fac ca totul în jurul lor să fie mai bun. Nu contează cât de fetidă este atmosfera pe care o găsesc. Ei absorb vorbele toxice rostite de poluatori, la fel ca toți ceilalți, dar le filtrează înainte de a le transmite mai departe. Ceea ce este întunecat și negativ, devine proaspăt și limpede.

Din care categorie faci parte? După ce petreci timp cu oamenii, ei pleacă de lângă tine simțindu-se mai bine sau mai rău? Limpezești atmosfera, prin faptul că le oferi încurajare și o perspectivă nouă? Sau pleacă simțindu-se deprimați și descurajați? Uită-te atent azi cum reacționează oamenii când eşti prin preajmă și vei ști din care categorie faci parte!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 107:23-43

Mulţi oameni nu se gândesc la Dumnezeu decât în momentul încercării. Trebuie atunci să se mai mire de ce le sunt trimise? Asemeni acestor marinari prinşi de furtună (v. 23-28), oamenii sunt uneori puşi în situaţii disperate (Luca 8:23). Dumnezeu vrea prin acestea să-i facă să conştientizeze totala lor neputinţă şi deşertăciunea întregii lor înţelepciuni (v. 27; Psalmul 108:12). Cu ce scop? Ca să-i determine să strige către El. Atât aşteaptă Domnul pentru a interveni. La glasul Său, valurile se potolesc (v. 29). Şi, în acelaşi timp, se linişteşte sufletul omului, când consimte să-I încredinţeze Domnului cârma pentru a fi condus în portul dorit! (v. 30).

Aceste căi ale lui Dumnezeu pentru mântuirea sufletului au câte un corespondent în viaţa celui credincios. Resursele terestre din care el se adăpa pot seca (v. 33; comp. cu 1 Împăraţi 17:7), însă, în acelaşi timp, Domnul îl va face să găsească apa vie în locul în care nu o căuta (v. 35; Exod 15:22-25). Ceea ce părea arid şi amar va deveni pentru suflet, cu siguranţă, un izvor de bucurie şi de putere. Cine este înţelept va lua seama la aceste lucruri şi va înţelege bunătăţile Domnului (v. 43). Să fim siguri că toate împrejurările noastre, atât cele dureroase cât şi cele plăcute, sunt distribuite prin bunătatea Lui care rămâne pentru totdeauna (comp. cu v. 1).