Mana Zilnica

Mana Zilnica

19 Noiembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Pilat a răspuns: „Ce am scris, am scris”.
Ioan 19.22

Hristos a acceptat să fie omorât în modul cel mai rușinos. Răstignirea era o formă de execuție special creată pentru a fi rușinoasă și deosebit de crudă. Invenție a romanilor, ea exprima disprețul trufaș cu care barbarii cuceriți erau omorâți. La o astfel de moarte a fost dat Isus de către conducătorii iudeilor. Pilat a scris un titlu, pe care l-a pus deasupra crucii: „Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor”. Pentru iudei, acest lucru era provocator, iar Pilat aceasta și intenționase. Ei îi forțaseră mâna pentru a-L condamna pe Isus, iar el s-a răzbunat prin a face public faptul că Isus din Nazaret, pe care ei Îl urau, era Împăratul iudeilor. Acesta era ultimul lucru pe care ei l-ar fi admis, de aceea au protestat, însă Pilat a fost de neclintit. N-a vrut să schimbe nici măcar o singură literă, iar răspunsul său scurt: „Ce am scris, am scris”, a devenit proverbial.

În toată această întâmplare putem vedea mâna lui Dumnezeu. Cuvântul Se făcuse trup și locuise printre noi. El era cunoscut oamenilor ca fiind Isus din Nazaret – un titlu de dispreț. Când, cu o săptămână în urmă, intrase în Ierusalim, fusese dată mărturie cu privire la gloria Lui, mărturie pe care ar fi dat-o pietrele, dacă n-ar fi dat-o oamenii, după cum ne spune Luca. Aici însă nu era o mărturie dată prin gura oamenilor, așa că o bucată de lemn, inscripționată la porunca lui Pilat, a dat mărturie că Isus cel disprețuit din Nazaret era cu adevărat Împăratul iudeilor. Este remarcabil cum Domnul nostru Însuși a adoptat acest titlu de dispreț în cer, unde este glorificat, în urma morții și învierii Sale. Fapte 22.8 ne descoperă lucrul uimitor că Isus Nazarineanul este în cer. Titlul de pe cruce a fost scris în cele trei limbi de circulație din acel timp. În felul acesta a fost indicat faptul că întreaga lume a fost implicată în răstignirea Lui.

F B Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

Sunt ca un om care n-aude și în gura căruia nu este niciun răspuns.
Psalmul 38.14

Lucrarea tăcerii Mântuitorului

Cuvintele acestui psalm au fost scrise de David sub călăuzirea Duhului Sfânt și s-au împlinit când Mântuitorul a fost pe pământ. Să ne gândim la înscenarea cu martori falși care au ridicat o mărturie mincinoasă împotriva Domnului! Cu toate acuzațiile mincinoase, Domnul a tăcut.

La prima înfățișare în fața lui Pilat, iudeii L-au acuzat că sucește mintea poporului și că oprește să se plătească bir cezarului. Domnul a învățat cu totul altfel: „Dați, dar, cezarului ce este al cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”. De multe ori citim că iudeii au căutat martori mincinoși, ca să-L poată condamna la moarte. A fost acuzat și că ar agita poporul. Acest lucru l-au făcut chiar preoții cei mai de seamă. Toate acuzațiile aduse Domnului nu au fost adevărate.

Cum a răspuns Domnul la toate aceste acuzații? În Matei 27.12 citim: „Dar n-a răspuns nimic la învinuirile preoților celor mai de seamă și bătrânilor”. Oricum ni s-ar părea, totuși trebuie să recunoaștem că cele mai mărețe declarații sunt adesea rostite în tăcere. Tăcerea Mântuitorului este o lucrare ce conține în ea înțelepciunea dumnezeiască. Tăcerea Mântuitorului este profundă ca și eternitatea. Să învățăm de la Mântuitorul nostru când trebuie să vorbim și când să tăcem!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU FI UNCRITIC, FII UN SUSTINĂTOR (2)

„Neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte” (Proverbe 12:25)

     De ce ne este mai ușor să fim critici decât susținători?

1) Din cauza importanței pe care   ne-o atribuim. Odată ce am atins un anumit nivel de cunoaștere, credem că „știm cel mai bine.” Uneori, însă, ceea ce noi suntem gata să predăm altora nu suntem gata să învățăm. În acel moment trebuie să facem o alegere – să ne retragem și să-l lăsăm pe Dumnezeu să se ocupe de ei sau să încercăm să insistăm să accepte. În astfel de clipe, ar fi bine să ne aducem aminte de vechiul proverb: „Cel pe care l-am convins forțat își păstrează încă părerea personală.” Poate a existat o vreme în care nu ai fost prea deschis la învățătură, așa că roagă-te pentru acești oameni ca Dumnezeu să lucreze conform planului Său.

2) Din cauza darurilor noastre. Noi nu putem crede că talentele și experiențele noastre sunt unice pentru noi – date prin harul lui Dumnezeu (vezi Romani 12:6). Așa că, ne așteptăm ca toți ceilalți să se ridice la nivelul nostru și îi desconsiderăm atunci când nu o fac. „Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc” (Psalmul 127:1). Fă un pas în spate și lasă-l pe Dumnezeu să lucreze în ei!

3) Din cauza experiențelor noastre. Noi suntem modelați de atitudinile celor ce s-au îngrijit de noi. Ei alimentează în noi mecanismul cooperării, pozitiv și negativ, cu care noi lucrăm. Firește, unii părinți au crezut efectiv că lauda ne rănește, iar critica ne ajută.

Deci, noi trebuie să ne schimbăm modul de a gândi și să începem să sincronizăm ceea ce spunem cu ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu. „Neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte.” Așa că, fii un susținător!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

1 Corinteni 1:1-16

O adunare numeroasă fusese formată la Corint prin slujba lui Pavel (Fapte 18.10); şi apostolul, tot atât de fidel ca păstor pe cât de zelos ca evanghelist, continuă să vegheze asupra ei cu o grijă plină de afecţiune (comp. cu 2 Corinteni 11.28). Le scrie din Efes această primă scrisoare, adresată în acelaşi timp către „toţi cei care, în orice loc, cheamă Numele Domnului nostru Isus Hristos“ (v. 2). Dacă facem parte dintre aceştia, ea este deci şi pentru noi.

Pavel a primit de la Corint veşti neplăcute. În această adunare se iviseră diverse dezordini. Înainte însă de a aborda aceste subiecte dureroase, le aduce aminte acestor credincioşi de bogăţiile lor spirituale, atribuindule harului lui Dumnezeu (v. 4,5). Pentru a putea aprecia mai bine responsabilitatea noastră şi pentru a lua mai în serios viaţa creştină, să încercăm din când în când să facem bilanţul inestimabilelor noastre privilegii. Şi să ştim săI mulţumim Domnului, aşa cum face aici apostolul.

Prima mustrare adusă adunării din Corint este cu privire la dezacordurile dintre ei – tendinţă care ne pândeşte şi pe noi uneori! Ei urmau un om (Pavel, Apolo, Chifa şi Hristos, pe careL considerau un învăţător mai bun decât alţii: Ioan 3.2), în loc să fie uniţi în comuniunea cu „Isus Hristos, Domnul nostru“, Fiul lui Dumnezeu (v. 9). Fie ca această comuniune să fie întotdeauna partea noastră! (1 Ioan 1.3).


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: