Mana Zilnica

Mana Zilnica

18 Noiembrie 2017

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Adu-ți aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit Domnul Dumnezeul tău.
Deuteronom 8.2

Patruzeci de ani au rătăcit israeliții prin pustie și, la sfârșit, tot nu erau supuși, nici dependenți. Am învățat noi oare lecția aceasta? Unii dintre noi am umblat cu Domnul treizeci, patruzeci, cincizeci sau poate șaizeci de ani și tot nu am învățat lecția dependenței și a supunerii. Să observăm însă acest lucru: Hristos Și-a început existența de Om cu o dependență și o supunere perfectă – aceasta este diferența dintre El și noi! Noi avem nevoie de zeci de ani ca să le învățăm și nici atunci nu le învățăm în mod perfect. El a început în felul în care noi ar trebui să încheiem. Să nu lăsăm ca inimile noastre să uite Cine a fost Cel care a binevoit să devină Om adevărat, perfect în toate lucrurile în care noi falimentăm!

Diferența dintre El și noi este fără îndoială infinită, însă este o mare mângâiere pentru inimă să vadă că Dumnezeu a găsit într-un Om toate lucrurile după care inima Sa tânjea; și că, chiar dacă noi am falimentat în a le manifesta înainta Sa, El le are manifestate în mod perfect în Hristos. Dumnezeu Tatăl a găsit în Cel binecuvântat tot ceea ce inima Sa dorea să găsească în om. Cel binecuvântat, în dependența și în supunerea Lui absolută, este așezat înaintea noastră ca model a ceea ce, prin harul și prin Duhul Său, Dumnezeu dorește ca noi să fim.

Domnul să ne dea harul să folosim pustia în acest scop: nu numai ca pe locul în care întâmpinăm încercări și dificultăți, ci ca pe o școală în care Dumnezeu perfecționează ceea ce El Însuși a pus în noi! Este minunat să înțelegem că Dumnezeu lucrează cu privire la ceea ce El a pus în noi și că folosește împrejurările dificile – spinii, durerile, întristările și strâmtorările – pentru a-Și împlini scopul Său binecuvântat cu privire la noi. Când inimile noastre sunt umplute de Duhul Sfânt cu simțământul acestei realități, este o imensă binecuvântare.

W T Turpin

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Dar acum, în Hristos Isus, voi, care odinioară erați depărtați, ați fost apropiați prin sângele lui Hristos.
Efeseni 2.13

Subofițerul și întrebările sale

Hotărâtoare pentru mine a fost duminica următoare. Atunci am participat la o strângere a creștinilor credincioși, pe care n-am să-i uit niciodată. De atunci, situația mea s-a schimbat; credința în Mântuitorul, care Și-a vărsat sângele pentru mine, care a suferit moartea pentru mine, ca eu să fiu eliberat de binemeritata judecată veșnică a lui Dumnezeu, mi-a adus pace în inimă. De atunci vreau să-i slujesc Mântuitorului și Cuvântul Său este bucuria mea.

Aceasta este istorisirea subofițerului german de odinioară, după propriile lui cuvinte. Cine vine la Mântuitorul cu o inimă sinceră găsește răspuns la toate întrebările și va fi impresionat de dragostea și adevărul lui Dumnezeu. Fie ca toți cititorii acestor rânduri să se întrebe: Sunt un creștin adevărat sau numai unul cu numele? Astăzi există această posibilitate de a trece de la forma de evlavie moștenită din moși strămoși la credința adevărată, descoperită de Dumnezeu în evanghelie. Așa vom înțelege că în credința de formă am fost fără Dumnezeu și fără pace în inimă. Dar acum, prin credința în Mântuitorul, totul s-a schimbat, căci Hristos este pacea inimilor celor credincioși.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

 

NU FI UNCRITIC, FII UN SUSTINĂTOR (1)

„Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi” (Matei 7:1)

Părinților, voi puteți zdrobi sufletul copiilor voștri prin faptul că accentuați greșelile, în loc să accentuați ceea ce fac bine. Enoriași ai bisericii, vă puteți descuraja pastorul prin critică sau îl puteți încuraja până va ajunge la plinătatea chemării pe care i-a făcut-o Dumnezeu.

De ce alegem să fim critici, în loc să fim susținători? Pentru că e mai ușor să arătăm cu degetul spre greșelile altora decât să rezolvăm propriile noastre greșeli! Când insistăm pe defectele altora, avem o părere mai bună despre noi înșine.

Dar Domnul Isus ne spune: „Cum poţi zice fratelui tău: „Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău” şi, când colo, tu ai o bârnă într-al tău?… Făţarnicule” (v. 4-5). Gândește-te la persoana, grupul sau organizația la adresa cărora ești cel mai critic și față de care critici. Încerci să-ți construiești o imagine bună în ochii altora? Duci cu tine răni nevindecate și probleme nerezolvate așa încât îți descarci mânia pe oricine îți apare în cale?

Domnul Isus a spus: „Pui de năpârci, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui. Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit.” (Matei 12:34-37).

Care este răspunsul? Roagă-te: „Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele, şi cugetele inimii mele, Doamne” (Psalmul 19:14).


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

 

Romani 16:17-27

Motivele de bucurie pe care Pavel le găsea în credincioşii din Roma (v. 19) nu l-au făcut să uite pericolele la care erau expuşi aceştia. Înainte de a-şi încheia epistola, el îi pune în gardă cu privire la învăţătorii falşi, recunoscuţi prin aceea că ei caută să placă lor înşişi, slujind propriilor ambiţii şi pofte (pântecele: v. 18; Filipeni 3:19). Soluţia nu este să discuţi cu unii ca aceştia, nici să studiezi erorile lor, ci să te depărtezi de ei, fiind simpli când este vorba de rău (v. 17-19; Proverbe 19:27). Fără îndoială că aceste manifestări ale răului nu ne lasă indiferenţi. De asemenea, pentru a ne încuraja, Duhul ne afirmă că în curând Dumnezeul păcii îl va zdrobi pe Satan sub picioarele noastre (v. 20).

Printre primii creştini se aflau şi multe rude ale lui Pavel (v. 11-21), roade, cu siguranţă, ale rugăciunilor lui (cap. 9:3; 10:1). Fie ca aceasta să stimuleze mijlocirea noastră pentru ai noştri care încă nu s-au întors la Dumnezeu!

Ceea ce Dumnezeu aşteaptă de la credinţa noastră este ascultarea (v. 19 şi 26b), iar cele pe care credinţa noastră le poate aştepta de la El, prin Domnul nostru Isus Hristos, sunt: puterea (v. 25), înţelepciunea (v. 27) şi harul (v. 20,24). Împreună cu apostolul, să-I dăm glorie, exprimând recunoştinţa noastră şi pe deasupra trăind pentru plăcerea Lui.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: