Mana Zilnica

Mana Zilnica

20 Noiembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim?
Marcu 4.38

Ce întrebare: „Nu-Ți pasă?”! Cât de mult trebuie să fi rănit ea inima sensibilă a Domnului! Cum puteau ei să creadă că El era indiferent la pericolul în care se aflau? Cât de mult trebuie să fi pierdut din vedere dragostea Sa, ca să nu mai vorbim de puterea Sa, dacă au putut să întrebe: „Nu-Ți pasă?”!

Ne putem însă vedea și pe noi în acești ucenici. Cât de des, în momente de strâmtorare și de încercare, inimile noastre, dacă nu buzele noastre, au pus întrebarea: „Nu-Ți pasă?”! Poate am fost pe un pat de boală și știam că un singur cuvânt din partea Dumnezeului atotputernic ar fi putut alunga într-o clipă suferința; și totuși cuvântul nu a venit. Sau poate suntem în lipsuri materiale și știm că argintul și aurul și vitele de pe o mie de dealuri sunt ale lui Dumnezeu și, totuși, trec zile după zile și nevoile noastre nu sunt împlinite. Într-un cuvânt, poate trecem prin ape adânci și învolburate într-un fel sau altul; furtuna ne lovește și mica noastră corabie este înecată de valuri; am ajuns la capătul puterilor, iar inima este gata să pună cumplita întrebare: „Nu-Ți pasă?”. Acest gând este foarte smeritor. A întrista inima plină de dragoste a Domnului Isus prin necredința și prin suspiciunea noastră ne umple de cea mai adâncă smerire.

Cât de absurdă este necredința! Cum poate Cel care Și-a dat viața pentru noi – care a venit din cer pe acest pământ plin de trudă și de păcat și a murit de o moarte rușinoasă, pentru a ne scăpa de mânia eternă – să nu aibă grijă de noi în orice moment? Ucenicii credeau că vor pieri avându-L pe Fiul lui Dumnezeu cu ei în corabie! Ce s-a întâmplat până la urmă? Furtuna a fost potolită și marea a devenit ca sticla la glasul Celui care, în vechime, a chemat lumile la existență.

C H Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Să nu datorați nimănui nimic …
Romani 13.8

Perna datoriilor

Scriitorul latin Ambrosius Macrobius povestea că împăratul Augustus a dat ordin atunci când a murit un fruntaș al Romei să nu i se ia perna pe care dormise. Acel bărbat era plin de datorii și toate lucrurile lui fuseseră scoase la licitație, dar i se lăsase perna. Lumea se mira de dorința împăratului, care a dat următoarea lămurire: „Cred că acea pernă are o putere deosebită, căci răposatul dormea bine pe ea, deși era plin de datorii”.

Sărăcia este grea, dar datoriile sunt îngrozitoare. Putem fi săraci și totuși vrednici de cinste, însă omul cu datorii va ajunge negreșit subiectul de discuție al celorlalți. Multe familii s-au ruinat cheltuind mai mult decât câștigul lor. Nesocotința este o molimă a vremii noastre și de ea sunt molipsiți mulți. Banii se câștigă greu, dar se cheltuiesc cu ușurință. Cheltuielile mici și multe golesc punga mare. A fi econom înseamnă a câștiga pe jumătate lupta vieții. Nu este așa de greu să câștigi bani, dar este greu să-i cheltuiești cu înțelepciune. Sute de oameni nu ar ști ce este nevoia, dacă mai înainte ar ști ce este risipa. Cine disprețuiește sfatul, o să cumpere o căință amară. Însă tinerilor, care abia pășesc în viață, un sfat bun poate să le fie tot atât de preț ca și aurul.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SPUNE MEREU ADEVĂRUL

„Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte … în minciună” (Apocalipsa 21:27)

     Iată două povestiri cu privire la adevăr:

1) Într-o dimineață, o mamă se afla la cumpărături și s-a întâlnit cu fiul ei în acel magazin. Furioasă și alarmată că a chiulit de la școală, ea i-a cerut să-i explice de ce nu este la cursuri. A ascultat cu atenție și apoi a răspuns: „Eu nu te acuz că spui o minciună, dar nu am auzit niciodată ca școlile să-i scutească de la ore pe elevii cu o purtare bună.”

2) Un dentist cu o seringă în mână îi spune pacientului aflat pe scaun: „S-ar putea să simțiți o ușoară înțepătură. Pe de altă parte, s-ar putea să simțiți ca și cum un catâr v-a lovit cu copita în gură.”

Zâmbim, dar morala acestor două povestiri este clară. Uneori adevărul doare – dar nu la fel de mult ca atunci când suntem mințiți. Când nu spui cuiva adevărul pentru că nu vrei să-i rănești sentimentele, riști să-l rănești și mai mult. Adevărul e ca o oglindă; cei pe care îi iubești se pot vedea așa cum sunt în realitate și pot face corectările și ajustările necesare. Când nu spui adevărul despre propria ta persoană, riști să-ți pierzi credibilitatea, iar când problema a trecut, poate dura mult până ți-o vei recâștiga, dacă nu cumva ai pierdut-o pentru totdeauna. De aceea Biblia spune: „Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi.” (Iacov 5:16).

Când te deschizi și îți împărtășești problemele, îl ajuți pe celălalt să aibă libertatea de a face la fel. Și în acest proces, amândoi sunteți vindecați. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Spune întotdeauna adevărul.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

1 Corinteni 1:1-16

O adunare numeroasă fusese formată la Corint prin slujba lui Pavel (Fapte 18.10); şi apostolul, tot atât de fidel ca păstor pe cât de zelos ca evanghelist, continuă să vegheze asupra ei cu o grijă plină de afecţiune (comp. cu 2 Corinteni 11.28). Le scrie din Efes această primă scrisoare, adresată în acelaşi timp către „toţi cei care, în orice loc, cheamă Numele Domnului nostru Isus Hristos“ (v. 2). Dacă facem parte dintre aceştia, ea este deci şi pentru noi.

Pavel a primit de la Corint veşti neplăcute. În această adunare se iviseră diverse dezordini. Înainte însă de a aborda aceste subiecte dureroase, le aduce aminte acestor credincioşi de bogăţiile lor spirituale, atribuindule harului lui Dumnezeu (v. 4,5). Pentru a putea aprecia mai bine responsabilitatea noastră şi pentru a lua mai în serios viaţa creştină, să încercăm din când în când să facem bilanţul inestimabilelor noastre privilegii. Şi să ştim săI mulţumim Domnului, aşa cum face aici apostolul.

Prima mustrare adusă adunării din Corint este cu privire la dezacordurile dintre ei – tendinţă care ne pândeşte şi pe noi uneori! Ei urmau un om (Pavel, Apolo, Chifa şi Hristos, pe careL considerau un învăţător mai bun decât alţii: Ioan 3.2), în loc să fie uniţi în comuniunea cu „Isus Hristos, Domnul nostru“, Fiul lui Dumnezeu (v. 9). Fie ca această comuniune să fie întotdeauna partea noastră! (1 Ioan 1.3).


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: