Mana Zilnica

Mana Zilnica

10 Noiembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

L-am așteptat cu răbdare pe Domnul; și El S-a plecat spre mine și mi-a auzit strigătul.
Psalmul 40.1

Cu ceva timp în urmă, un iepure sălbatic a intrat în grădina casei mele și s-a stabilit acolo. Când mi-am dat seama de lucrul acesta, el deja rosese toată scoarța unui cireș și mâncase toate florile plantate de soția mea. Am cumpărat o cușcă pentru prins iepuri și am pus în ea niște salată și un morcov pentru a-l atrage înăuntru. Așa cum m-am așteptat, a doua zi l-am găsit prins în cușcă. Se luptase mult ca să iasă afară și fața îi era plină de răni din cauza aceasta. L-am luat și l-am eliberat într-o pădure din apropiere.

Această întâmplare ilustrează ceea ce facem noi câteodată, atunci când Domnul ne lasă prinși în încercările noastre: ne luptăm, ne agităm și facem orice efort pentru a scăpa, ceea ce ne produce răni spirituale și chiar fizice. Domnul îngăduie necazuri în viața noastră doar cu intenția de a ne binecuvânta și mai mult prin ele, iar după ce învățăm lecțiile necesare, El este credincios ca să ne scoată din ele. Să presupunem că acel iepure ar fi putut să înțeleagă că avea să fie eliberat în curând; nu ar fi așteptat el în liniște acel moment?

Răbdarea reprezintă o lecție grea de învățat, în special pentru noi, care trăim într-o lume ce dorește satisfacție imediată. Răbdarea este însă vitală pentru a nu zădărnici scopurile înțelepte ale lui Dumnezeu pentru viața noastră. David ne încurajează să-L așteptăm cu răbdare pe Domnul. El însuși a așteptat cu răbdare ca Domnul să-și aplece urechea spre el și să-l asculte. Apoi Domnul l-a scos din acea groapă cumplită. Necazul lucrează răbdare, prin urmare, “răbdarea trebuie să-și facă pe deplin lucrarea” în noi, căci ceea ce El a lucrat pentru David va lucra și pentru noi.

R A Barnett

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

… Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.
Evrei 13.5

Ajutor divin

Era un timp greu în Rusia acelor ani când s-au întâmplat cele ce vom relata. Familia o ducea greu. Casa era rece, doar câțiva cărbuni mai pâlpâiau în sobă. În jurul mesei stăteau șase copii, care își așteptau hrana care întârzia să vină. Într-un ungher al casei, copleșit de apăsare, tatăl se gândea ce ar putea să facă. Dintr-o dată, tatălui i-a venit un gând bun. S-a ridicat hotărât în picioare și a spus copiilor: “Nu mai avem de mâncare, dar avem un Dumnezeu la care putem să apelăm în orice împrejurare”. După o rugăciune scurtă, dar venită dintr-o inimă sinceră, toată familia a început o cântare de laudă la adresa lui Dumnezeu, care susține lumile cu puterea Sa și care poate să le poarte de grijă și lor. Când ultimele cuvinte ale cântării s-au stins, s-a auzit un ciocănit în ușă. Un bărbat trimis de Cel în care și-au pus încrederea, a adus o frumoasă sumă de bani, pe care a dăruit-o familiei aflată în necaz. Acum sosise timpul să cânte o nouă cântare. Întreaga familie a învățat o lecție mare: “Am fost tânăr, și am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmașii lui cerșindu-și pâinea” (Psalmul 37.25). Dumnezeu răspunde întotdeauna credinței sincere.

Cunoaștem și noi această lecție?

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

 

DACĂ ÎTI DORESTI CEVA, FII DARNIC!

“Vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată” (Luca 6:38)

     Într-o noapte, a venit un om la Maica Tereza și i-a spus că familia lui de opt persoane nu a mâncat nimic de o săptămână. Când a ajuns la acel om acasă, Maica Tereza a văzut chipurilor celor mici suferind de malnutriție, așa că le-a dăruit un sac de orez. Atunci mama copiilor a făcut ceva interesant. A păstrat jumătate din orez și a plecat cu cealaltă jumătate. Când s-a întors, Maica Tereza a întrebat-o: “Unde ai fost?” Ea a răspuns: “La vecinii mei. Și lor le este foame.” Maica Tereza spune: “Nu am fost mirată că a dăruit; săracii sunt de obicei foarte generoși. Dar am fost surprinsă că a știut că le e foame. Ca regulă, când suferi, nu ai timp pentru alții.” Biblia ne învață că atunci când te concentrezi pe nevoile altora, Dumnezeu va avea grijă ca nevoile tale să fie împlinite (vezi Efeseni 6:8).

Așadar, dacă îți dorești răsplată de la Domnul, dăruiește! Iată de ce:

1) Dărnicia este cheia binecuvântării. Domnul Isus a spus: “Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra.”

2) Sămânța pe care o semeni acum determină recolta pe care o vei culege mai târziu. Când găsești o cauză mai mare decât propriul tău interes și când te dăruiești acelei cauze, descoperi două lucruri. Primul, e bine să-ți recunoști limitările câtă vreme nu-ți trăiești viața în jurul lor. Al doilea, binecuvântarea lui Dumnezeu vine atunci când dăruiești ceea ce ai și nu atunci când vorbești despre ceea ce nu ai.

Așadar, dacă îți dorești ceva, dăruiește!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

 

Romani 11:16-36

Pentru a ilustra situaţia lui Israel şi, respectiv, a naţiunilor, apostolul se slujeşte de imaginea unui măslin bun, carel simbolizează pe poporul iudeu. O parte din ramurile măslinului au fost rupte, din pricina necredinţei (v. 20), iar în locul lor au fost altoite ramuri din măslinul sălbatic al naţiunilor. Cu toţii ştim însă că un grădinar face întotdeauna invers: altoieşte în copacul sălbatic lăstarul speciei pe care doreşte să o obţină. Această altoire, împotriva firii (v. 24), a naţiunilor pe trunchiul lui Israel subliniază deci harul nespus prin care noi, care nu suntem iudei, avem parte de promisiunile făcute lui Avraam. Iar dacă neam făli cu aceasta, am avea de suferit urmări grave (v. 20).

Va veni timpul, după răpirea credincioşilor, când creştinătatea necredincioasă va fi, la rândul ei, judecată; după care întreaga rămăşiţă a lui Israel va fi mântuită de către marele Salvator (v. 26). Astfel, în timp ce naţiunile nu aveau niciun drept în ce priveşte originea, Israel şi le pierduse pe ale sale: toţi deci erau în aceeaşi stare iremediabilă, fără altă resursă decât îndurarea de sus. Apostolul se opreşte cu adoraţie asupra acestor planuri de nepătruns, asupra acestui adânc al bogăţiilor şi al înţelepciunii şi al cunoştinţei lui Dumnezeu (v. 33).


 

Single Post Navigation

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: