Mana Zilnica

Mana Zilnica

12 Noiembrie 2017

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Sufletul care, având necurăția lui peste el, va mânca din carnea jertfei de pace, care este pentru Domnul, sufletul acela va fi nimicit din poporul său.
Levitic 7.20

Un israelit întinat nu avea voie să mănânce din jertfa de pace. Dacă totuși mânca, în timp ce întinarea lui nu era judecată și curățită potrivit îndrumărilor Scripturii, el ajungea sub cea mai aspră judecată a lui Dumnezeu, fiind “nimicit din poporul său”.

Privind la comuniune, așa cum este ea prezentată în Noul Testament de către apostolul Pavel, vedem că unii credincioși ajungeau sub disciplina Domnului, fiind loviți cu boală sau chiar cu moartea, din cauză că nu se judecau pe ei înșiși în ce privea umblarea și starea lor, în legătură cu Cina Domnului. Ei nu deosebeau trupul Domnului. Prin urmare citim: “De aceea sunt mulți între voi slabi și bolnavi și mulți adorm” (1 Corinteni 11.30). Este imposibil deci să fim în comuniune cu Tatăl, cu Fiul Său, Isus Hristos, și unii cu alții și totuși să avem o umblare nepotrivită.

Ei nu trebuiau să se examineze ca să vadă dacă erau israeliți, căci erau așa prin naștere; la fel, în cazul nostru, nu trebuie să ne examinăm pe noi înșine ca să vedem dacă suntem copii ai lui Dumnezeu, fiindcă acest lucru a fost pentru totdeauna stabilit atunci când am fost născuți din Dumnezeu. Însă, așa cum un israelit întinat trebuia să se curățească înainte de a mânca din jertfa de pace, tot așa și noi trebuie să fim curați atunci când venim la masa Domnului. Cât de binecuvântat este să știm că, după ce am fost pentru totdeauna făcuți desăvârșiți prin jertfa lui Hristos, dacă se întâmplă să păcătuim, aceasta nu este o chestiune de condamnare veșnică, ci una de comuniune! Prin avocatura Domnului Isus și prin acțiunea Cuvântului și a Duhului Său în sufletele noastre, suntem aduși la mărturisire înaintea Lui și suntem curățiți prin Cuvânt, fiind din nou restabiliți în comuniune cu Cel care este Sfânt și Adevărat.

H H Snell

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.
2 Corinteni 5.21

Cea mai mare minune pe care a văzut-o vreodată lumea, s-a petrecut în urmă cu aproape două mii de ani. Atunci a trăit pe pământ un Om care n-a păcătuit niciodată. În toate a făcut ceea ce era drept înaintea lui Dumnezeu și nu a început să trăiască astfel abia când a avut 20 sau 30 de ani; deja de mic copil, El a trăit numai spre bucuria lui Dumnezeu. Știți despre cine este vorba: despre Isus Hristos, Fiul Dumnezeului celui Viu. El a fost singurul, a cărui viață a corespuns exact gândurilor lui Dumnezeu. Biblia mărturisește despre El: “N-a făcut păcat”.

Cel mai bun dintre noi trebuie să recunoască: există unele lucruri care aș vrea să le ascund. În schimb, viața lui Isus a fost complet curată, încât judecătorul nedrept Pilat a trebuit să recunoască: Omul acesta este un Om drept. Dar Dumnezeu a trebuit să-L judece și să-L pedepsească pe propriul Său Fiu, acest Om drept, pentru păcatele noastre. Nu este aceasta o minune divină? Chiar dacă este de neînchipuit, este adevărată. Cel care crede poate spune: “El a fost răstignit pentru păcatele mele. El Și-a jertfit viața, ca eu să pot fi iertat”. Puteți spune și voi aceste cuvinte? Salvarea făcută de Hristos la cruce este suficientă pentru păcatele tuturor oamenilor. Dar ea este atribuită numai celor care își recunosc păcatele în fața lui Dumnezeu, le pare rău de vina lor și Îl acceptă pe Isus Hristos ca Salvatorul lor personal.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

 

ÎNVĂTĂTURA TATĂLUI (2)

“Ea l-a ademenit, şi l-a atras cu buzele ei ademenitoare” (Proverbe 7:21)

     Psihologul Henry Brandt povestește despre fiul său care s-a supărat că nu i-a permis să meargă singur cu o fată cu mașina, după lăsarea întunericului, pe malul unui lac. “Ce e greșit în asta, tată?” a întrebat fiul. “Nu ai încredere în mine?” Brandt a răspuns: “În mașină, noaptea, pe malul unui lac, cu o femeie frumoasă? În mine nu aș avea încredere!” Solomon s-a implicat puternic și de timpuriu în viețile copiilor săi și i-a educat din perspectiva lui Dumnezeu asupra relațiilor intime. Cele mai ample secțiuni din Proverbe care se ocupă de un singur subiect se găsesc în capitolele 5 până la 7. În capitolele 5 și 6, Solomon s-a ocupat exclusiv de relațiile premaritale – desfrâul. El a alocat aproape întreg capitolul 7 relațiilor extramaritale – adulterul. Între aceste două subiecte, el a ținut un discurs deschis despre relațiile intime după voia lui Dumnezeu. Prea multă vreme pastorii și părinții și-au băgat capul în nisip, sperând că acest subiect va dispărea pur și simplu. Dar acest subiect nu poate fi evitat. George Gallup a afirmat: “Nu e nici o îndoială în această privință, problemele legate de sex vor fi cele mai importante probleme cu care se vor confrunta toate bisericile în viitorul apropiat. Avortul, SIDA, relațiile premaritale, homosexualitatea – toate acestea vor fi la ordinea zilei.” Solomon  și-a avertizat fiul în privința pericolului:  “Ea l-a ademenit, şi l-a atras cu buzele ei ademenitoare.” Așadar, fie că ești tată, mamă, părinte singur, bunic sau bunică, copilul tău nu va face mutarea greșită dacă nu se află în locul nepotrivit, cu persoana nepotrivită, la momentul nepotrivit. Așadar, învață-l: “Dacă nu vrei să te arzi, stai departe de foc!”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

 

Romani 12:9-21

În versetele 18 era vorba de slujirea noastră înaintea lui Dumnezeu; versetele 916 enumeră mai degrabă îndatoririle faţă de fraţii noştri, în timp ce versetele 1721 tratează problema responsabilităţii pe care o avem faţă de toţi oamenii.

Fiecare dintre aceste îndemnuri trebuie să fie subiect de meditaţie, pentru ai găsi aplicaţia în viaţa de zi cu zi – căci autoritatea Cuvântului se extinde atât asupra vieţii de familie, cât şi asupra serviciului, atât în timpul săptămânii, cât şi în timpul duminicii, atât în zilele de bucurie, cât şi în zilele de tristeţe (v. 15)…! Nu există împrejurare în care să nu putem şi să nu trebuiască să ne purtăm ca şi creştini.

Versetul 11 ne încurajează la activitate. Cu toate acestea, diferitele slujbe prezentate înaintea noastră: binefacere, ospitalitate (v. 13)… trebuie rezumate toate cu expresia „slujiţi Domnului“ (şi nu propriei reputaţii).

A rămâne la lucrurile smerite şi cu cei smeriţi (v. 16), a suferi cu răbdare nedreptăţi sau insulte (v. 1720) sunt atitudini contrare naturii noastre. Numai aşa se poate însă manifesta viaţa lui Hristos în noi (1 Petru 2.22,23): cum sa manifestat în El. A face bine este singura replică faţă de rău care ne este permisă şi, de asemeni, este singura modalitate de al învinge.


 

Single Post Navigation

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: