Mana Zilnica

30 Iunie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Luca 24:36-53

Domnul ar fi putut să Se înalţe la cer în momentul învierii Sale. Dar dorea săi întâlnească din nou pe iubiţii Săi ucenici (Ioan 16.22); voia să le dea o dovadă nu numai a faptului că era viu, ci şi că a rămas Om pentru totdeauna, acelaşi Isus pe care Îl cunoscuseră, Îl urmaseră şiL slujiseră aici, jos. Dragi copii ai lui Dumnezeu, Acela pe careL vedem în cer nu este numai „un duh” (v. 37), nici numai un „străin” (v. 18) pentru inimile noastre. Este Isus al Evangheliilor, Fiul Omului, cum ni La prezentat Luca, Mântuitorul cel tandru, pe care vom fi învăţat încă pe pământ săL cunoaştem şi săL iubim.

„Trebuie”, „trebuia”, „nu trebuia”? (v. 7,26,44,46). Tot planul lui Dumnezeu trebuia să se împlinească prin suferinţele lui Hristos, dar şi prin gloriile Sale.

Domnul Isus alege ca Betania să fie locul din care El îi va părăsi pe ai Săi. El îi aşază astfel, în chip simbolic, pentru timpul absenţei Sale, pe un nou teren, în afara sistemului iudaic (v. 50): terenul vieţii celei noi şi al comuniunii (Ioan 12.1).

Cel din urmă cuvânt al Domnului este o promisiune (v. 49), iar cel din urmă gest al Său, o binecuvântare (v. 50). El a plecat, dar inima alor Săi este plină de atunci încoace de bucurie şi de laudă. Ca obiecte ale aceleiaşi iubiri, săL celebrăm şi noi pe Dumnezeul nostru, pe Tatăl nostru, şi ne vom bucura întrun Mântuitor desăvârşit.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Să trecem dincolo!” … Și s-a făcut o furtună puternică de vânt.
Marcu 4.35,37

Dacă suntem în compania Domnului, trebuie să ne așteptăm la conflict, fiindcă diavolul este întotdeauna împotriva lui Hristos. Domnul era acolo, cu ucenicii, însă dormea. O astfel de împrejurare reprezintă o reală încercare pentru credința noastră și, precum ucenicii, putem începe și noi să ne întrebăm dacă Domnului Îi pasă de noi. Dacă însă astfel de împrejurări sunt îngăduite pentru testarea credinței noastre, ele devin de asemenea ocazia pentru manifestarea supremației Sale peste orice încercare prin care am putea trece. El poate potoli și astăzi furtuna, la timpul și în felul Său, pentru a aduce liniște și odihnă.

În același spirit, apostolul Pavel le-a scris tesalonicenilor: „Iar Însuși Domnul păcii să vă dea pacea întotdeauna în orice fel. Domnul fie cu voi toți!” (2 Tesaloniceni 3.16). Credința realizează că, prin orice furtună am trece, Domnul este cu noi pentru a ne da pacea întotdeauna și în orice fel. Dacă suntem prea ocupați cu furtuna, putem uita de Hristos, ajungem să ne gândim doar la noi înșine și vom spune, precum ucenicii: „Pierim!”. Însă nicio furtună pe care diavolul o poate stârni nu va clinti vreodată planurile lui Dumnezeu pentru Hristos și pentru poporul Său. Nicio oaie a Lui nu va pieri și toate vor fi aduse acasă, în cele din urmă. Problema pentru noi, așa cum a fost și pentru ucenici, este că avem un simțământ prea slab al gloriei Persoanei care este cu noi. Ucenicii nu au realizat că Omul care era cu ei era, de asemenea, Fiul lui Dumnezeu.

H Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea.
Psalmul 119.105

Lucrarea unui tânăr

Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, care conduce toate lucrurile prin cuvântul puterii Sale, țarul Alexandru al II-lea a înțeles imediat importanța misiunii lui Tischendorf și i-a acordat sprijin financiar. Cu toată gelozia și împotrivirea fanatică din partea unora, Tischendorf s-a întors de la Sinai cu celelalte fragmente din copia traducerii Septuaginta. Numit ulterior Codex Sinaiticus, acest manuscris este și astăzi unul dintre cele mai vechi manuscrise biblice cunoscute. Întorcându-se la St. Petersburg, Tischendorf s-a grăbit să ajungă la Palatul imperial de iarnă, reședința țarului. El i-a propus acestuia să finanțeze unul dintre cele mai mari proiecte în materie de studiu analitic al Bibliei, și anume publicarea manuscriselor biblice abia descoperite într-o ediție, care ulterior a fost așezată în Biblioteca imperială. Fără să stea pe gânduri, țarul a fost de acord, iar Tischendorf a scris mai târziu plin de entuziasm: „Providența a dat generației noastre… Biblia Sinaitică pentru a revărsa o lumină clară și puternică asupra textului exact al Cuvântului scris al lui Dumnezeu și pentru a ne ajuta să apărăm adevărul stabilind forma sa autentică”.

Cu toate împotrivirile diavolului și ale supușilor săi, Dumnezeu a lucrat în așa fel, ca textele originale ale Scripturilor să ajungă la noi. Datoria noastră este să ascultăm de Cuvântul lui Dumnezeu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

LUCRAREA DE MÂNGÂIERE (2)

„Mângâiați-vă, deci, unii pe alţii cu aceste cuvinte” (1 Tesaloniceni 4:18)

     Un profesor și pastor trebuia să participe la înmormântarea unei cunoștințe și, din greșeală, a ajuns la altă capelă. Acolo era depus trupul unui om în vârstă și văduva era singura persoană prezentă. Părea atât de singură, încât omul nostru a rămas la înmormântare, și apoi a însoțit-o la cimitir. După serviciul de înmormântare, în timp ce se aflau în mașină, pastorul a mărturisit că de fapt nu-l cunoștea pe soțul femeii. „M-am gândit eu”, a răspuns ea. „Nu v-am recunoscut! Dar ce contează… Nu veți ști niciodată ce mult a însemnat pentru mine să fiți acolo!”

Philip Yancey scrie: „Simpla disponibilitate este cea mai tare forță cu care putem contribui la ceva. Pe bună dreptate îi discredităm pe cei trei prieteni ai lui Iov pentru răspunsul lor insensibil la suferința lui. Dar să citim relatarea din nou: „au şezut pe pământ lângă el şapte zile şi şapte nopţi, fără să-i spună o vorbă”. Acelea au fost cele mai semnificative clipe pe care le-au petrecut cu el.

Prin natura mea, eu mă depărtez de cei aflați în suferință. Cine știe dacă ei doresc să vorbească despre necazul lor sau nu? Vor să fie consolați sau înveseliți? La ce bun prezența mea? În mintea mea se învârtesc toate aceste raționamente și drept rezultat, ajung în cea mai rea situație posibilă: stau deoparte. Nimeni nu pronunță numele unui filozof când îl întreb: „Cine te-a ajutat cel mai mult?” Cel mai adesea, ei descriu o persoană liniștită, la locul ei, care a fost aproape, care a ascultat mai mult decât a vorbit, care nu s-a tot uitat la ceas, care a îmbrățișat, a mângâiat și a plâns… cineva care a fost disponibil și care a venit în ajutor în termenii suferindului, nu în proprii săi termeni.”

Așa trebuie să-i mângâi și tu pe alții!

29 Iunie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Luca 24:13-35

Doi ucenici merg trişti pe drumul spre Emaus. După ce şiau pierdut speranţa pământească întrun Mesia pentru Israel, se întorc acum la câmpurile şi la treburile lor (Marcu 16.12). Misteriosul străin care li Se alătură le va schimba însă complet firul gândirii. El începe prin a se mira de lipsa lor de pricepere şi de necredinţa lor (v. 25). Acestea două merg adesea împreună. Şi de câte ori neştiinţa noastră nu rezultă din faptul că noi nu ne încredem (Evrei 11.3)! Apoi Domnul le deschide Scripturile acestor doi însoţitori de drum şi le dezvăluie în ele „cele despre El” (v. 27). Să nu uităm niciodată aceasta: cheia Vechiului Testament şi în special a profeţiilor constă în aL căuta în ele pe Isus!

Remarcaţi cum Domnul Se lasă reţinut de cei care au nevoie de El: „a intrat ca să rămână” cu aceşti doi ucenici (v. 29). Deam putea avea şi noi această experienţă! Şi mai ales atunci când suntem descurajaţi şi când împrejurările au luat o întorsătură nedorită de noi, să învăţăm în prezenţa Lui să le acceptăm aşa cum sunt. Încurajarea pe care neo dau Scripturile (Romani 15.4: „încurajarea Scripturilor”) ne va îndrepta apoi gândurile spre un Mântuitor viu şi ne va face inimile să ardă.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și Domnul i-a zis lui Moise: „Scrie aceasta spre aducere-aminte în carte și spune lui Iosua că voi șterge de tot amintirea lui Amalec de sub ceruri”. Și Moise a zidit un altar și i-a pus numele: „Domnul, steagul meu”. Și a zis: „Pentru că Domnul a jurat, Domnul va purta război cu Amalec din generație în generație”.
Exod 17.14-16

Cred că mulți dintre noi, după ce am înțeles necesitatea dependenței de Domnul, am crezut că o singură biruință împotriva lui Satan este suficientă. Lucrurile însă nu stau deloc așa. Avem promisă certitudinea biruinței, însă nu ni se promite niciodată încetarea conflictului, atâta vreme cât ne aflăm încă în pustie. Dumnezeu a promis că îl va zdrobi pe Satan sub picioarele noastre, așa cum i-a promis lui Israel că va șterge de tot amintirea lui Amalec de sub ceruri; totuși, El a spus că va purta război cu Amalec din generație în generație.

Până va veni Hristos și până Satan va fi legat, trebuie să ne așteptăm mereu la conflict, nu la robie față de faraon în Egipt, ci la război cu Amalec în pustie. Avem însă mângâierea dată de faptul că Domnul este Cel care poartă războiul, deși o face prin noi și noi suntem cei care trebuie să luptăm. Este războiul Domnului împotriva lui Satan – iată lucrul care ne întărește. Avem însă de purtat o bătălie, de aceea trebuie să fim într-o stare de dependență neîncetată. De îndată ce nu mai suntem dependenți, avem de suferit.

Biruința este schimbată în închinare – „Moise a zidit un altar, pe care l-a numit Iahve-Nisi [Domnul este steagul meu]”. Când biruința nu conduce la închinare, atunci ne despărțim de Dumnezeu imediat după ce am dobândit biruința. Cât de trist este să vedem cum biruința conduce adesea doar la bucurie, și nu la o mai mare dependență de Dumnezeu și la o mai îmbelșugată savurare a Lui! Să contemplăm căile Lui minunate și să descoperim în ele tot mai mult adâncimile dragostei Sale divine!

J N Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Nimeni să nu-ți disprețuiască tinerețea; ci fii o pildă pentru credincioși: în vorbire, în purtare …
1 Timotei 4.12

Lucrarea unui tânăr

Înainte de a pleca în această nouă misiune, a apelat la țarul Rusiei pentru sprijin. Mai mult ca sigur că Tischendorf s-a întrebat cum avea să fie primit el, un teolog protestant, în Rusia, o țară întinsă, care practica religia ortodoxă. Din fericire, Rusia parcurgea atunci o perioadă de schimbări și reforme. Importanța acordată instruirii dusese la fondarea Bibliotecii imperiale din St. Petersburg în 1795 de către împărăteasa Ecaterina a II-a. Fiind prima bibliotecă publică a Rusiei, ea a pus la dispoziția a milioane de cititori o uriașă cantitate de informații tipărite. Considerată una dintre cele mai mari biblioteci a Europei, Biblioteca imperială avea totuși un inconvenient. După 50 de ani de la înființarea ei, biblioteca nu dispunea decât de 6 manuscrise ebraice, ceea ce nu-i permitea să satisfacă interesul tot mai mare din Rusia pentru studierea limbilor originale ale Bibliei. Ecaterina a II-a trimisese erudiți la universități europene să studieze ebraica. La întoarcerea lor în țară, s-au introdus cursuri de ebraică în cele mai importante seminarii ortodoxe rusești și, pentru prima dată, învățații ruși au început să lucreze la o traducere exactă a Bibliei din ebraica veche în limba rusă. S-au confruntat însă cu lipsa resurselor financiare și chiar cu împotrivire din partea conducătorilor conservatori ai bisericii.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

LUCRAREA DE MÂNGÂIERE (1)

„Dumnezeu… ne mângâie… pentru ca… să putem mângâia…” (2 Corinteni 1:3-4)

     Cu ani în urmă, o doamnă a vizitat un orfelinat și a întrebat-o pe directoare: „Există vreun copil pe care nimeni nu s-a oferit să-l adopte?” Directoarea a răspuns: „Da! E o fetiță de zece ani, care arată rău și e cocoșată!” Doamna a spus: „Ea e copilul pe care-l vreau!” Treizeci și cinci de ani mai târziu, directorul departamentului de Inspecție a Orfelinatelor din Iowa a transmis următorul raport cu privire la această facilitate, aflată în subordinea statului: „Acest cămin este impecabil. E curat, mâncarea este bună, copiii sunt bine îngrijiți, iar atmosfera este diferită față de tot ce am experimentat vreodată. Directoarea, Mercy Goodfaith, are un suflet din care emană dragostea, și are niște ochi atât de frumoși că am uitat că nu e tocmai frumoasă… ori că e cocoșată!” Pentru că un bun samaritean avusese curajul să iubească și să îngrijească o fetiță pe care ceilalți o ignoraseră, Mercy Goodfaith a ajuns să răspândească ea însăși acea dragoste față de alți o sută de orfani!

Pavel a scris: „Dumnezeu… ne mângâie… pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz.” Și Billy Graham adaugă: „Cei ce au suferit cel mai mult pot cel mai bine să-i mângâie pe alții, și să empatizeze cu necazurile lor, din cauza experienței pe care au avut-o. Suferințele noastre pot fi greu de îndurat, însă scopul nostru ar trebui să fie acela de a învăța tot ce putem din ceea ce suntem chemați să îndurăm, pentru a putea împlini lucrarea mângâierii așa cum a făcut-o Domnul Isus. „Prin faptul că El Însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi” (Evrei 2:18). Cel ce suferă devine cel ce mângâie în slujirea Domnului.”

Astăzi, tu poți fi unul din aceștia!

28 Iunie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Luca 23:50-56; 24:1-12

Intervenţia lui Iosif din Arimateea ne arată că harul atinsese, în acest om, pe de o parte, pe unul dintre cei bogaţi, puşi atât de des în discuţie de către Luca (vezi cap. 18.24; Matei 27.57), şi, pe de altă parte, pe unul dintre fruntaşii poporului. Acest ucenic a fost special pregătit în vederea serviciului pe cartel împlineşte acum: cel de a înmormânta trupul Domnului (cf. Isaia 53.9). Duhul ni le prezintă apoi pe aceste femei devotate despre care este repetat că Îl însoţiseră pe Isus din Galileea (v. 49,55). Ele sau ţinut strâns la Golgota; apoi, cu mai multă dragoste decât pricepere, au pregătit miresme pentru aI unge trupul; de asemenea le vedem ducânduse la mormânt în dimineaţa celei dintâi zile a săptămânii şi având în acel loc o întâlnire minunată. Doi îngeri sunt acolo pentru a le anunţa că pregătirile lor sunt fără rost: Cel pe care ele Îl caută nu mai este în mormânt; a înviat.

Experienţa creştină a multor copii ai lui Dumnezeu nu merge mai departe de cruce. Întrebarea uimitoare de la sfârşitul versetului 5 ar putea fi lor adresată. Dragi prieteni, să ne bucurăm! Isus nu este numai un Mântuitor mort pe cruce pentru păcatele noastre. El este „viu în vecii vecilor” (Apocalipsa 1.18). Şi noi trăim împreună cu El (Ioan 14.19)!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să-I slujești.
Matei 4.10

Evangheliile sunt pline de expresii care ne arată minunatele perfecțiuni ale lui Isus, cu privire la închinarea și la slujirea Lui către Dumnezeu. De exemplu, în Marcu 10.1 citim că „s-au strâns mulțimi la El și, după cum obișnuia, din nou îi învăța”. Nu era un lucru sporadic, pricinuit de o împrejurare specială, ci a da învățătură era lucrarea Sa continuă. Și, după cum atunci era mare nevoie de așa ceva, tot așa este și astăzi. El Și-a pus toată energia în slujirea lui Dumnezeu, în mod continuu.

În Ioan 4.34 avem cuvinte pătrunzătoare, care revelează, pe de o parte, inimile noastre naturale, iar pe de altă parte, perfecțiunea inimii Lui: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui care M-a trimis și să sfârșesc lucrarea Lui”. Nu numai că Domnul Și-a pus toată energia în a-L sluji pe Tatăl, ci aceasta a fost și sursa plăcerii și a energiei Sale – a fost mâncarea Lui.

Cunoaștem și noi ceva din ce înseamnă să ne închinăm Domnului Dumnezeului nostru și numai Lui să-I slujim? Este bine să ne întrebăm pentru cine și cum ne cheltuim energia. Domnul a trebuit să le spună cărturarilor și fariseilor: „Poporul acesta Mă onorează cu buzele, dar inima lui este departe de Mine” (Matei 15.8).

Când S-a rugat Tatălui, Domnul a spus: „Cum M-ai trimis pe Mine în lume, și Eu i-am trimis pe ei în lume” (Ioan 17.18). „Pentru că suntem lucrarea Sa, creați în Hristos Isus pentru fapte bune, pe care Dumnezeu le-a pregătit dinainte, ca să umblăm în ele” (Efeseni 2.10), „ca să faceți voia Lui, lucrând în voi ceea ce este plăcut înaintea Lui, prin Isus Hristos” (Evrei 13.21). Să învățăm de la Cel care a spus: „Râvna casei Tale Mă mistuie” (Ioan 2.17), și despre care s-a spus: „Toate lucrurile le face bine” (Marcu 7.37)!

A Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare …” Iacov 1.17

Lucrarea unui tânăr

Una dintre cele mai aprinse dezbateri privitoare la autenticitatea Bibliei a avut loc în Germania. Întotdeauna, Dumnezeu a avut oameni care au ținut sus adevărul cuvintelor Bibliei. Un tânăr profesor din Germania a renunțat la confortabila viață academică și a plecat într-o călătorie, care avea să-l poarte spre una dintre cele mai importante descoperiri de manuscrise biblice ale tuturor timpurilor. Numele său era Konstantin von Tischendorf care a trăit între anii 1815-1874. Respingând înaltul criticism, acest iubitor al Bibliei a devenit, prin harul lui Dumnezeu, un eminent apărător al textului biblic. Prima sa călătorie în deșertul Sinai, în anul 1844, a avut un succes neașteptat. Uitându-se într-o ladă cu hârtii dintr-o mănăstire, a găsit o copie antică a Septuagintei, traducerea grecească a Scripturilor ebraice, cea mai veche copie descoperită vreodată! Încântat, Tischendorf a reușit să ia cu el, în Germania, 43 de foi de pergament. Convins că ar putea exista mai multe astfel de foi, în anul 1853 a mers din nou în acel loc, însă n-a reușit să mai găsească decât un fragment. Unde erau celelalte? Întrucât rămăsese fără bani, Tischendorf a încercat să obțină sprijin financiar din partea unei persoane bogate și a decis să-și părăsească din nou țara natală pentru a căuta manuscrise antice.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

TATILOR, PRETUITI-VĂ COPIII !

„Sunt copiii pe care i-a dat Dumnezeu robului tău” (Geneza 33:5)

     Trăim într-o vreme în care copiilor li se dă mai mult din ceea ce își doresc și mai puțin din ceea ce au nevoie. Care este nevoia lor? Au nevoie de tine! Nu de fleacuri, de lucrurile scumpe și de jucăriile pe care ți le cer, ci de dragostea ta și de timpul tău.

Citește următoarele cuvinte tulburătoare dintr-o rubrică săptămânală cu titlul: „Taților, salvați-vă fiii”, scrisă de psihologul Christopher Bacorn. El povestește despre o mamă neliniștită, de vreo treizeci și cinci de ani, care a venit la cabinetul său împreună cu fiul ei de cincisprezece ani. Tatăl băiatului îi părăsise cu patru ani în urmă. De atunci, adolescentul se dedase la alcool, se înhăitase cu tot felul de derbedei și devenise violent. Mama nu avea la cine să apeleze și se vedea de la o poștă că băiatul era un participant ostil la discuții. După ce o jumătate de oră încercat fără succes să spargă zidul după care se închisese băiatul, Dr. Bacorn și-a dat seama de zădărnicia eforturilor sale. Și a scris aceste cuvinte ucigător de triste: „Am ajuns să cred că majoritatea băieților adolescenți nu au niciun folos de pe urma consilierii profesionale. Ceea ce poate folosi unui băiat, și de cele mai multe ori nu are, este tovărășia bărbaților – cel puțin a unui bărbat care să-i acorde atenție, care să petreacă timp cu el și pe care să-l admire. Băieții au nevoie de un bărbat pe care să-l urmeze. Ei nu de psihiatru au nevoie! Ca națiune, suntem măcinați de violența juvenilă, suntem cotropiți de bande, arme și droguri. Marea majoritate a delincvenților tineri sunt băieți, cei mai mulți dintre ei fără un tată realmente implicat în viața lor.”

În Geneza citim că Iacov era un om de afaceri prosper, însă a descoperit că cea mai mare comoară a sa de pe pământ erau „copiii pe care i-a dat Dumnezeu robului Său.” Taților, voi ați descoperit asta?

27 Iunie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Luca 23:33-49

Isus este condus pe acest sinistru deal al Căpăţânii, unde este crucificat între doi tâlhari. „Tată, iartăi„, acesta este răspunsul sublim la tot răul pe care Il fac oamenii (comp. cu cap. 6.27). Dacă ei se pocăiesc, atunci crima lor „cea mai odioasă din istoria omenirii” va fi ispăşită prin chiar moartea Lui.

La cruce, unde sunt prezenţi toţi, de la conducători (v. 35) până la cei mai nenorociţi răufăcători (v. 39), întreaga răutate a inimii omeneşti se descoperă cu neruşinare: priviri sfidătoare, ocări, provocări, injurii grosolane

Dar iată că un dialog minunat se angajează
între Mântuitorul răstignit şi celălalt tâlhar, convins de păcat (v. 41). Luminat de Dumnezeu, el vede în Omul dispreţuit şi încununat cu spini, care va muri alături de el, o jertfă sfântă şi un împărat slăvit (v. 42). Şi primeşte o promisiune de nepreţuit (v. 43). Astfel, chiar de pe cruce, Domnul gustă deja un prim rod al chinurilor sufletului Său.

După ultimele trei ceasuri de întuneric de nepătruns, Isus regăseşte relaţiile întrerupte în timpul cât tocmai a fost părăsit. Şi, cu seninătate deplină, Îşi încredinţează duhul în mâinile Tatălui Său. Moartea Celui drept este ocazia celei din urmă mărturii pe care Dumnezeu o face să fie adusă prin centurionul roman (v. 47).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Ia seama la tine însuți și la învățătură; rămâi în ele, pentru că, făcând aceasta, te vei mântui și pe tine însuți și pe cei care te ascultă.
1 Timotei 4.16

În formarea caracterului unui slujitor al Cuvântului lui Dumnezeu sunt necesare două lucruri esențiale: o familiarizare intimă cu Biblia și un simțământ corect al valorii sufletului și nevoilor lui. Combinația acestor două calități este de cea mai mare importanță în cazul oricărui bărbat chemat să slujească în Cuvânt și în învățătură. A avea doar una dintre ele ar însemna să fii un slujitor cu totul unilateral. Pot fi foarte învățat în Scripturi, pot avea o înțelegere profundă a conținutului Bibliei și o vedere cuprinzătoare a gloriilor ei morale, însă dacă uit de suflet și de necesitățile lui acute și felurite, slujirea mea va fi lamentabil de nepotrivită. Ea va fi lipsită de esență, de pătrundere și de putere. Nu va putea oferi lucrurile după care inimile tânjesc și nici nu va avea efect asupra conștiinței. Va fi o slujire din Biblie, însă nu către suflete. Adevărată și frumoasă, fără îndoială, însă deficientă în ce privește rodnicia și puterea practică!

De altă parte, pot avea ca obiectiv distinct sufletul și nevoile lui. Pot dori cu înflăcărare să fiu folositor, având în mine dorința de a sluji inimii și conștiinței ascultătorilor sau cititorilor mei, însă dacă nu sunt familiarizat cu Biblia, dacă nu sunt bine instruit, atunci nu voi avea cu ce să fiu folositor. Nu voi avea nimic ce să dau sufletului, nimic care să atingă inima, nimic care să lucreze în conștiință. Slujirea mea se va dovedi stearpă și obositoare. În loc de a învăța sufletele, le voi amăgi, și în loc de a le zidi, le voi irita. Îndemnurile mele, în loc de a stimula sufletele pe calea dreaptă a uceniciei, nu vor avea alt efect, din pricina lipsei de temelie, decât de a le descuraja.

Acum, dacă am fi întrebați pe care dintre aceste două feluri de slujire l-am prefera, fără ezitare am spune că pe primul. Dacă gloriile morale ale Scripturii sunt prezentate, există totuși ceva care să intereseze și să atingă inima, iar dacă cel care ascultă este cât de cât sincer și conștiincios, el poate profita. În cel de-al doilea caz însă nu există nimic altceva decât un apel obositor și îndemnuri plictisitoare. Totuși tânjim să vedem o familiarizare reală cu Biblia și un simțământ potrivit al valorii sufletului, combinate și ajustate în mod sănătos în toți cei care se ridică să slujească sufletelor.

C H Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Nebucadnețar a luat cuvântul și a zis: „Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego …”.
Daniel 3.28

Marea lecție

Cuvântul lui Dumnezeu a fost asigurarea acestor tineri împotriva focului. În mintea lor, ei nu s-au îndoit nicio clipă că Dumnezeu nu va onora făgăduința Sa. Credința lor statornică în Dumnezeu le-a fost scut în cele din urmă împotriva focului. Iată o minunată lecție pentru noi!

Domnul și Mântuitorul nostru a spus: „Dați, dar, cezarului ce este al cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” (Matei 22.21). Învățătura Domnului este de mare însemnătate pentru toate timpurile. Ca cetățeni ai pământului trebuie să plătim taxele și datoriile ce se cuvin, să dăm ascultare față de legile țării și să fim niște exemple de oameni cinstiți. Acei trei tineri din Babilon au fost exact așa, însă până la punctul în care a fost vorba de ascultarea lor față de Dumnezeu. Ei nu au ezitat nicio clipă să așeze voința lui Dumnezeu mai presus de voința mai-marilor lumii. Așa au procedat și apostolii în fața soborului: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni!” (Faptele Apostolilor 5.29). Aceasta este poziția adevărată a unui creștin. Aici este marea lecție pe care trebuie să o trăim. Creștinii adevărați sunt niște călători prin lumea care îi înconjoară, ei sunt de fapt cetățenii unei alte lumi, ai unei alte împărății, ei au un alt Domn căruia Îi slujesc.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

HARTA PROPRIEI TALE CĂLĂTORII

„Care face toate după sfatul voii Sale…” (Efeseni 1:11)

     Biblia ne spune că dinainte de a ne naște „erau scrise toate zilele care ne erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele” (Psalmul 139:16). Dumnezeu a personalizat o hartă pentru viața ta „după sfatul voii Sale.” Este datoria ta s-o descoperi și să călătorești ghidându-te după ea.

Pastorul Terry Nance spunea: „Se poate să-ți cunoști destinația supremă, dar să ai nevoie de călăuzire înspre acolo. Mai întâi de toate: „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea.” (Psalmul 119:105). Dumnezeu vede imaginea de ansamblu, scurtăturile și gropile. Nu căuta călăuzire în afară, căci Duhul Sfânt locuiește în tine și din lăuntrul tău vine ghidarea.”

Meditează la următoarele versete și fă din ele rugăciuni personale:

1. „Noi suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.” (Efeseni 2:10)
   
2. „Domnul întăreşte paşii omului, când Îi place calea lui.” (Psalmul 37:23)
   
3. „Tu lărgeşti drumul sub paşii mei, şi nu-mi alunecă gleznele.” (Psalmul 18:36)
   
4. „Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.” (Proverbe 3:6)
   
5. „Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: „Iată drumul, mergeţi pe el!”, când veţi voi să vă mai abateţi la dreapta sau la stânga.” (Isaia 30:21).
   

La sfârșitul vieții sale, Pavel a putut spune: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa.” (2 Timotei 4:7) Să observăm că Pavel a trebuit să „lupte” uneori pentru a rămâne pe cale, însă prin harul lui Dumnezeu a reușit – la fel și tu!

26 Iunie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Luca 23:13-32

Mai încurcat ca oricând, Pilat adună preoţii, maimarii şi poporul şi afirmă în faţa lor, în trei rânduri, că el na găsit în Isus nimic vrednic de moarte. Dar insistenţa lui de aL elibera nu face altceva decât să întărâte poporul să ceară răstignirea Lui. O mulţime se arată cu uşurinţă laşă şi crudă, pentru că, sub anonimat, omul dă frâu liber celor mai josnice porniri, şi aceasta cu atât mai mult când este împinsă de conducătorii ei. În final, strigătele lor au biruit şi, în schimbul eliberării ucigaşului Baraba, ei obţin ca Isus să fie lăsat în voia lor (v. 25), pentru că, pentru Pilat, om fără scrupule, viaţa unui om are mai puţin preţ decât favoarea popularităţii.

Printre cei care însoţesc Condamnatul nevinovat, mulţi sunt cuprinşi de milă şi plâng. Emoţia însă nu este o dovadă a lucrării lui Dumnezeu în inimă, pentru că, altfel, acele femei sar fi plâns pe ele însele şi ar fi plâns şi cetatea criminală, aşa cum făcuse Isus în capitolul 19.41. Mulţi sunt emoţionaţi de viaţa minunată a Domnului Isus şi indignaţi de nedreptăţile pe care lea suferit El, fără să se gândească la păcatele lor şi la faptul că şi ei personal sunt răspunzători de moartea Lui (Isaia 53.6).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

În aceasta a fost arătată dragostea lui Dumnezeu față de noi, că Dumnezeu L-a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El.
1 Ioan 4.9

În grădina Eden, Satan a folosit metoda punerii la îndoială a intențiilor lui Dumnezeu. El a sădit sămânța îndoielii cu privire la dragostea și la bunătatea lui Dumnezeu, spunând că El știa că, în ziua când Adam și Eva aveau să mănânce din pomul interzis, ochii aveau să li se deschidă și ei aveau să fie ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul (Geneza 3.5). Acesta era un adevăr parțial, fiindcă ei aveau într-adevăr să cunoască binele și răul, însă minciuna fatală stătea în afirmația că aveau să fie ca Dumnezeu. Era acolo, de asemenea, insinuarea vicleană că Dumnezeu le oprea ceva bun și că nu-i iubea cu adevărat.

Când Adam și Eva au acceptat această minciună și au luat din pomul interzis, rezultatul a fost că au devenit păcătoși și că întreaga rasă umană a ajuns sub sentința morții (Romani 5.12,19). Omul s-a înstrăinat de Dumnezeu prin fapte nelegiuite (Coloseni 1.21). Trebuie să fim atenți la acest lucru, fiindcă o citire neglijentă a Scripturii i-a indus pe mulți în eroare cu privire la acest aspect. Înstrăinarea este din partea omului; Dumnezeu nu S-a înstrăinat de noi, ci noi ne-am înstrăinat de El. La fel cum Adam și Eva s-au acoperit cu frunze de smochin și s-au ascuns printre copacii din grădină, la fel conștiința vinovată a oamenilor îi face să evite prezența lui Dumnezeu. Ei folosesc chiar și religia pentru așa ceva.

La fel, Biblia nu spune niciodată că Dumnezeu a fost împăcat cu noi, ci că noi am fost împăcați cu El (Coloseni 1.21; 2 Corinteni 5.19). Crucea este expresia dragostei lui Dumnezeu. Ea restabilește încrederea noastră în dragostea lui Dumnezeu, care a fost subminată de minciuna șarpelui. Oamenii întreabă adesea: «Dacă Dumnezeu este dragoste, de ce există suferință?». Să nu plecăm din nou urechea la minciuna lui Satan! Unde vedem dragostea lui Dumnezeu? Ea s-a manifestat pe deplin la cruce. Să nu uităm niciodată aceasta!

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… Cuvântul Domnului este adevărat …
Psalmul 33.4

Indianca și Biblia

O femeie din India a cerut unui misionar o Biblie la gândul că va găsi mângâiere pentru sufletul ei. Misionarul i-a dat o Biblie cu împrumut. După un timp, femeia a adus înapoi Biblia, dar numai cu o singură filă.

— Dar ce s-a întâmplat ce celelalte file?

— Când m-am dus la ai mei și le-am citit din Biblie, fiecare dorea să o aibă și așa am rupt-o și am dat fiecăruia câte o filă. Fila care mi-a revenit mie este aici între coperți.

Iată cât de mult au apreciat Biblia acei indieni! Cum o apreciem noi care avem la dispoziție din belșug Biblia? Biblia este Cartea care conține gândurile lui Dumnezeu, care descrie starea morală a omului, pierzarea păcătoșilor, calea mântuirii prin credința în Isus Hristos, viitorul lumii și viitorul celor credincioși. Învățăturile ei sunt sfinte, principiile ei de conduită sunt obligatorii, relatările ei sunt adevărate și deciziile ei sunt de neschimbat. Biblia conține lumină ca să te călăuzească, hrană ca să te susțină și mângâiere ca să-ți dea bucurie. Ea este harta călătorului, toiagul pelerinului, sabia soldatului, busola pilotului și cartea drepturilor și îndatoririlor creștinului. Isus Hristos este Subiectul ei măreț. Binele nostru vremelnic și veșnic este planul ei. Adorarea lui Dumnezeu este scopul ei măreț. Să o citim și să ascultăm de învățăturile Bibliei!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CUM SĂ CRESTI ÎN DRAGOSTE

„Dragostea fiecăruia din voi toţi faţă de ceilalţi se măreşte tot mai mult” (2 Tes. 1:3)

     Când Pavel scria tesalonicenilor: „Dragostea fiecăruia din voi toţi faţă de ceilalţi se măreşte tot mai mult”, el nu se referea la situația ideală când totul e ok și toată lumea te agreează. Intenția lui Dumnezeu este să crești în dragostea care nu se definește prin sentimente, ci care se jertfește, spunând: „Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine” (Galateni 2:20).

Ar fi posibil să te îndrăgostești de ideea unei căsnicii perfecte, fără ca să-ți iubești în realitate partenerul! Sau să visezi la ceea ce ar putea deveni copiii tăi dacă ți-ar urma sfatul. Dar când vorbim despre a iubi un adolescent rebel care are comportamentul „celeilalte părți din familie”, e un proces care îți pune dragostea la încercare.

Domnul Isus a spus: „Cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii” (Ioan 13:34)… și El nu ne-a cerut niciodată să facem un lucru fără să ne înzestreze cu cele necesare îndeplinirii lui. Așadar, ești interesat de puțină creștere?

Autoarea Kristin Armstrong spune:

„Când suntem răniți, e normal să dăm înapoi și să ne închidem față de cei care ne-au rănit. Dar cel mai rău lucru pe care îl poate face un părinte este să nu-și manifeste afecțiunea, ca reacție la comportamentul copilului. Inima copilului crește când este hrănită cu dragoste necondiționată. Afecțiunea nu depinde de comportament, de starea de spirit sau de împrejurări. A fi plăcut nu este echivalentul lui a fi simpatic.

Imaginează-ți cum ar fi dacă Domnul Isus ne-ar iubi numai când ne comportăm perfect. Nu am avea niciodată parte de afecțiunea Sa, și prin urmare ne-am ofili!

Întrucât Domnul Isus este exemplul nostru, trebuie să-i iubim pe ceilalți cu harul lui Hristos. El ne iubește în conformitate cu înzestrarea și calitatea Sa, nu în măsura în care o merităm!

Noi trebuie să-i iubim pe ceilalți nu după standardele noastre, ci după ale Sale.”

25 Iunie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Luca 23:1-12

Unanimitatea împotriva lui Isus se face cu uşurinţă. Maimarii poporului se ridică toţi împreună pentru aL conduce la Pilat, singurul care are dreptul săL condamne la moarte. De ce îşi acuză ei prizonierul? De pervertire adusă naţiunii, cu alte cuvinte, de deturnare spre rău când El nu a căutat nimic altceva decât să aducă inima poporului la Dumnezeu. De interzicere a da tribut Cezarului când, dimpotrivă, El spusese: „daţi deci Cezarului cele ale Cezarului” (cap. 20.25). Dar aceste minciuni nu au asupra lui Pilat efectul pe care îl aşteptau iudeii. În dezorientarea sa, guvernatorul caută un mijloc de a se sustrage. Îl trimite pe Isus la Irod, cel care încearcă în privinţa Sa un amestec de teamă (cap. 9.7), de ură (cap. 13.31) şi de curiozitate (v. 8). Când însă nu îi este satisfăcută curiozitatea, acest om suspus îşi descoperă toată josnicia morală: batjocoreşte cu plăcere un prizonier fără apărare, despre care auzise că făcuse atâtea minuni ale dragostei. Apoi Irod, decepţionat, Îl trimite înapoi la Pilat.

PrivinduL pe Cel purtat astfel, batjocorit şi dispreţuit, inimile noastre se bucură gândinduse la clipa când El va apărea în glorie şi când fiecare va trebui să recunoască, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl, că El este Domn (Isaia 53.3; Filipeni 2.11).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

În ziua întâi a săptămânii, noi fiind adunați să frângem pâine, Pavel a stat de vorbă cu ei, urmând să plece a doua zi; și a prelungit cuvântul lui până la miezul nopții. Și erau multe lumini în camera de sus, unde eram adunați.
Fapte 20.7,8

Apostolul Pavel avea o viață foarte ocupată. Slujind Domnului într-o lume ostilă, nu prea avea timp să se gândească la sine însuși. Totuși, când a venit ziua dintâi a săptămânii, el nu a fost prea ocupat ca să nu se poată întâlni cu creștinii din Troa, pentru frângerea pâinii.

În mijlocul atâtor conflicte și necazuri de care avea parte în lucrarea sa pentru Domnul, cât de plăcut trebuie să fi fost pentru apostol să se bucure de prezența Domnului în mijlocul celor ai Săi! El putea rememora acolo dragostea minunată care Îl făcuse pe Domnul să sufere la Golgota. Păcatele noastre nu au fost înlăturate de nimic altceva decât de aceste suferințe ale lui Hristos. Pe măsură ce dobândim o apreciere tot mai mare a Domnului Isus, afecțiunile noastre vor fi tot mai mult stimulate și se vor manifesta printr-un mai mare devotament pentru El.

Camera de sus ne reamintește de binecuvântările noastre spirituale în locurile cerești. Am fost binecuvântați cu orice binecuvântare spirituală în locurile cerești, în Hristos (Efeseni 1.3). Ce chemare înaltă avem! Dacă dorim să umblăm într-un fel vrednic de această chemare, trebuie să ascultăm vorbirea lui Pavel, în noaptea spirituală în care ne aflăm. În camera de sus erau multe lumini și așa este atunci când Cuvântul lui Dumnezeu este studiat prin puterea Duhului Sfânt. Lumina Cuvântului va fi o lampă pentru picioarele noastre și nu vom bâjbâi în întuneric. „Prin rânduielile Tale am primit pricepere, de aceea urăsc orice cale a minciunii. Cuvântul Tău este o candelă pentru piciorul meu și o lumină pentru cărarea mea” (Psalmul 119.104,105). Ce resursă minunată din partea lui Dumnezeu!

J Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Atunci, Pilat i-a zis: „N-auzi de câte lucruri Te învinuiesc ei?”. Isus nu i-a răspuns la niciun cuvânt, așa că se mira foarte mult dregătorul.
Matei 27.13-14

Lucrarea tăcerii Mântuitorului

În cartea sa despre viața Mântuitorului, scriitorul Giovanni Papini a spus: „Isus nu vorbește, ci privește în preajmă-i cu ochii Lui mari și senini, fețele îngrijorate și încruntate ale ucigașilor, judecând pentru vecie acele arătări de judecători. Într-o clipă, fiecare din ei e cântărit și osândit de acea privire ce pătrunde în suflet…”. Din citatul scriitorului Papini deducem că Mântuitorul nu tăcea, pentru că era judecat, ci tăcând, judeca! Refuzul de a vorbi în fața lui Irod și înaintea preoților care Îl învinuiau poartă semnificația ultimului efort al Mântuitorului de a-i reabilita pe acești păcătoși. Da, tăcerea Domnului este o judecată a păcatului și a păcătosului, care nu vrea să-și recunoască starea. Renunțând să vorbească pentru a spune adevărul, care condamnă în mod explicit, Mântuitorul oferă marea posibilitate de reabilitare numită har. Tăcerea Lui este har aplicat fiecărei persoane, oricât de mult rău plănuiește și făptuiește ea, deoarece în har sunt resursele de putere ale Cuvântului care transformă viața și ale Duhului lui Dumnezeu care înnoiește viața. Mântuitorul a tăcut, pentru că, dacă ar fi vorbit, ar fi trebuit să acuze și nu a vrut în acele momente să condamne. El avea de împlinit o altă lucrare care avea să aducă harul în suflete.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

ÎNVINGE ISPITA (4)

„Pomul era bun de mâncat… A luat, deci… şi a mâncat.” (Geneza 3:6)

     Dacă ne uităm în Scriptură la episodul ispitirii omului, putem extrage niște învățăminte prețioase. Scrie în Geneza 3, versetul 1: „Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat…” Mai întâi, Satan te va orbi ca să nu vezi toate lucrurile bune pe care ți le-a pregătit Dumnezeu. Apoi, se va folosi de substanțele care schimbă starea de spirit, cum ar fi drogurile sau alcoolul… sau de soția sau soțul altcuiva, de pornografia de pe Internet… și îți va spune că astea nu te vor răni.

Nu cădea în plasă! Satan e un mincinos! Nu-l crede! „Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul odată făptuit, aduce moartea. Nu vă înşelaţi prea iubiţii mei fraţi…” (Iacov 1:14-16). Orice slăbiciune care este tolerată în mod constant, care este scuzată, negată sau ascunsă, are puterea de a te face rob. Neputința de a identifica și de a arăta cu degetul spre slăbiciunea ta, de fapt, o întărește. Ignorarea vulnerabilităților tale face ca înfrângerea să fie inevitabilă.

Satan a desemnat anumite persoane ca să-ți alimenteze slăbiciunea. Fii cu băgare de seamă! Slăbiciunea oricui va fi atrasă de orice prietenie care o acceptă, se bucură de ea și își desfată privirile cu ea. Ea are agenda proprie: aceea de a-ți acapara viața și de a sabota planul lui Dumnezeu pentru tine. Slăbiciunea ta te va face să te simți bine în prezența acelora care o tolerează, și să te simți stânjenit în prezența celor care nu agreează astfel  de lucruri.

Ce poți să faci în asemenea situație? Cere ajutorul lui Dumnezeu și El te poate ajuta să fii victorios, astăzi!

24 Iunie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Luca 22:54-71

Sărmanul Petru! În timp ce Isus Se ruga, Petru dormea; în timp ce El Se lăsa luat şi purtat „ca un miel blând dus la înjunghiere” (Ieremia 11.19; Isaia 53.7), Petru lovea cu sabia; în timp ce Domnul mărturisea adevărul înaintea oamenilor, Petru rostea minciună şi de trei ori se lepăda de El! Se aşezase în curte în tovărăşia celor care veniseră săL aresteze pe Învăţătorul său şi care vorbeau împotriva Lui (Psalmul 69.12 şi Psalmul 1.1b). Cum ar fi putut el să dea mărturie de pe o asemenea poziţie?

O simplă privire a Domnului zdrobeşte inima bietului ucenic cu mult mai mult decât ar fi pututo face reproşurile. O, ce privire! Ea pătrunde în conştiinţa lui şi începe acolo o lucrare de restaurare. Această tăgăduire, atât de dureroasă pentru Domnul, se adaugă peste toate insultele primite (v. 6365).

Oamenii răi înaintea cărora Sa aflat au fost şi ei siliţi să recunoască faptul că „Fiul Omului” (v. 69) este în acelaşi timp „Fiul lui Dumnezeu” (v. 70). Iată pentru ce Isus poate să le răspundă: „voi ziceţi că Eu sunt”; şi, de asemenea, iată pentru ce ei sunt infinit mai vinovaţi, condamnânduL după astfel de cuvinte!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Binecuvântările tatălui tău întrec binecuvântările strămoșilor mei până la marginea dealurilor eterne: ele vor fi pe capul lui Iosif și pe creștetul capului celui care a fost despărțit de frații săi.
Geneza 49.26

Această profeție a lui Iacov cu privire la fiii săi vorbește despre Iosif mai mult decât despre oricare dintre frații săi. Iosif este o frumoasă imagine a Domnului Isus, în necazul și în lepădarea lui, înainte de a fi înălțat de către faraon. Iacov s-a considerat mai binecuvântat decât strămoșii săi, prin faptul că îl avea ca fiu pe Iosif – pe acela a cărui istorie a fost plină de necazuri, dar care a biruit la sfârșit. Prin urmare, Iacov l-a binecuvântat cu toată inima. El vorbește despre Iosif ca despre un pom roditor, ale cărui ramuri se întind peste zid – unul care nu oprește binecuvântările pentru sine, ci este gata să le împartă cu alții. Când domnea peste Egipt, Iosif făcea parte din rodul țării străinilor care veneau din țări depărtate.

În aceste vremuri, când orice națiune din lume își păzește cu gelozie posesiunile, cât de prețios este să vedem cum Domnul Isus este Cel care acționează cu un har neasemuit! El nu numai că binecuvântează poporul Israel, ci Își întinde ramurile binecuvântării peste zidul de despărțire, pentru ca și națiunile să poată avea parte de mântuirea eternă a lui Dumnezeu. Încununat cu glorie și cu onoare la dreapta lui Dumnezeu, El este binecuvântat mai presus de toți – El, Cel care a fost despărțit de frații Săi. Acum Își găsește plăcerea în a împărtăși aceste mari binecuvântări celor pe care îi numește frați ai Săi, după cum vedem în Evrei 2.12.

Acum, și pentru toată veșnicia, El nu mai este despărțit de frații Săi, ci este unit cu ei într-un fel mult mai strâns decât orice legătură naturală. Noi, care Îl cunoaștem, ne aducem aminte de suferințele Sale cu o recunoștință din inimă și ne bucurăm de binecuvântările care sunt rezultatul acelor suferințe îndurate de El pentru noi.

L M Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Dar Eu vă spun: iubiți pe vrăjmașii voștri … și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc.
Matei 5.44

Iubiți pe vrăjmași!

La 24 iunie 1859, armata franceză a înfrânt decisiv cu pierderi umane grele armata austriacă. Cronicile de război spun că au fost peste 40.000 de morți și mii de răniți. Un tânăr din Geneva, pe nume Henri Dunant, a auzit gemetele soldaților și a văzut că nimeni nu avea grijă de ei. Atunci, el și-a amintit de cuvintele Mântuitorului: „Ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie mi le-ați făcut”. El a alergat pe străzi și a cerut ajutor: „Veniți și ajutați-i pe răniți, chiar dacă sunt dușmani. Toți suntem frați!”. Mulți au răspuns la apelul lui. Strigătul „toți suntem frați!” s-a răspândit ca un foc pe străzi și chemarea lui a încolțit în inimi o dorință de a-i ajuta pe răniți.

Să-ți iubești vrăjmașii? Mulți cititori vor spune: Așa ceva este imposibil. Da, prin puterea noastră proprie este imposibil. Dumnezeu ne învață prin Cuvântul Său, Biblia, că El nu caută îmbunătățirea firii omenești, ca astfel omul să poată să-și iubească vrăjmașii. Dumnezeu oferă o natură nouă. Acest fapt este posibil prin lucrarea de la cruce a Mântuitorului. Acolo, Mântuitorul a făcut totul, pentru ca noi să primim o inimă nouă, o natură nouă, o gândire nouă, care este capabilă să-și iubească vrăjmașii.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

ÎNVINGE ISPITA (3)

„El… a fugit afară din casă.” (Geneza 39:12)

     Biblia ni-l descrie pe Iosif ca „frumos la statură şi plăcut la chip. După câtăva vreme, s-a întâmplat că nevasta stăpânului său a pus ochii pe Iosif şi a zis: „Culcă-te cu mine!” El n-a voit şi a zis nevestei stăpânului său: „Vezi că stăpânul meu nu-mi cere socoteală de nimic din casă şi mi-a dat pe mână tot ce are. El nu este mai mare decât mine în casa aceasta şi nu mi-a oprit nimic, în afară de tine, pentru că eşti nevasta lui. Cum aş putea să fac eu un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?” Măcar că ea vorbea în toate zilele lui Iosif, el n-a voit să se culce şi să se împreuneze cu ea. Într-o zi, pe când intrase în casă ca să-şi facă lucrul, şi pe când nu era acolo nici unul din oamenii casei, ea l-a apucat de haină, zicând: „Culcă-te cu mine!” El i-a lăsat haina în mână şi a fugit afară din casă” (Geneza 39:6-12).

Să remarcăm formularea: „ea vorbea în toate zilele lui Iosif…” Deci, Iosif era ispitit zilnic atunci când se afla în preajma uneia și aceleiași persoane: soția lui Potifar. Și ispita a continuat câtă vreme s-a aflat într-un același loc: casa lui Potifar. Așa că a fugit! Nu pentru că a fost slab, ci pentru că a fost înțelept! El a înțeles că dacă stai ca să fii ispitit prea mult timp, te joci de fapt cu focul și te pregătești să „te arzi”!

Așadar, care sunt persoanele și locurile pe care trebuie și tu să le eviți? Care sunt sursele ispitei pe care trebuie să le îndepărtezi din viața ta, pentru a duce o viață victorioasă?

Versurile unei piese a lui Kenny Rogers spun: „Tu trebuie să știi când să-i ții aproape, când să-i păstrezi, când să pleci și când să fugi.” Dumnezeu nu este ne-cinstit când fugi – tu ești dezonorat când nu o faci!

23 Iunie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Luca 22:39-53

Această relatare solemnă a scenei din Ghetsimani prezintă detalii pe care numai Luca ni le redă. Acolo Îl vedem pe Isus în genunchi, în versetul 41; un înger I se arată ca săL întărească, în versetul 43. Era neliniştea luptei şi ştim ce inamic avea de înfruntat. Lupta a fost atât de crâncenă, încât, la un moment dat, „sudoarea Lui sa făcut ca picături mari de sânge” (v. 44). Dar tocmai această nelinişte arată perfecţiunea Lui pentru că răul adesea impresionează prea puţin inimile noastre împietrite, în timp ce, pentru Omul sfânt prin excelenţă, gândul de a purta păcatul nu putea decât săL facă să Se înfioare şi să Se îngrozească.

Apoi Isus vine la ucenicii Săi, pe care îi găseşte dormind. Copleşiţi de somn pe munte în prezenţa gloriei Sale (9.32), la fel sunt şi aici, în faţa suferinţelor Sale! El îi învăţase să ceară „nu ne duce în ispită, ci scapăne de rău” (cap. 11.4; Matei 6.13). De sar fi rugat ei aşa în ceasul când se apropia Satan!

Iatăl pe Iuda şi gloata carel însoţeşte. Este minunat să vedem cum Domnul, Cel care cu câteva clipe înainte traversase cea mai aprigă luptă, arată acum înaintea oamenilor o răbdare, un har şi un calm desăvârşite (v. 51).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Alerg drept spre țintă, pentru premiul chemării de sus a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.
Filipeni 3.14

Chemarea lui Dumnezeu vine de sus și conduce în sus. Ea implică, de asemenea, o ieșire, așa cum Pavel însuși a experimentat și cum ne explică în versetele 5-8. Ea este o chemare în Hristos Isus, încununat cu glorie și cu onoare în cer. Expresia „în Hristos Isus” arată că cei chemați sunt aduși într-o ordine de lucruri complet nouă, intim conectată cu Hristos Isus, care caracterizează această nouă ordine de lucruri. Chemarea de sus l-a făcut pe Saul din Tars să lase în urmă tot ceea ce fusese atât de drag inimii lui până atunci. Cum a putut face aceasta? Datorită valorii infinite a lui Hristos Isus, care îl chemase.

Pavel socotea „că toate sunt pierdere, datorită valorii nespus de mari a cunoștinței lui Hristos Isus, Domnul meu, pentru care am pierdut toate și le socotesc ca fiind gunoi, ca să-L câștig pe Hristos” (versetul 8). De când Îl întâlnise pe Hristos Isus pe drumul Damascului, Pavel avea dorința arzătoare să-L cunoască tot mai bine pe Cel pe care Îl prigonise și care totuși îl mântuise și îl scosese din această lume pentru Sine. Hristos însemna totul pentru Pavel. Aceasta îl făcea să alerge continuu, având o țintă clară – Hristos Însuși. De asemenea, Pavel Îl privea pe Hristos Isus ca pe un premiu la sfârșitul alergării; răsplata lui era să fie pentru totdeauna cu Cel în care găsise tot ceea ce-și dorea. Același lucru îl dorea pentru toți cei credincioși – „Fiți împreună-imitatori ai mei” (versetul 17).

Pavel alerga drept spre țintă și îi chema și pe ceilalți credincioși să alerge la fel ca el. „Alerg” se poate traduce și cu „urmăresc” (uneori tradus și cu „prigonesc”, „persecut”); acum el urmărea nu pe creștini, cum făcuse odinioară, ci urmărea ținta sa, cu râvna dragostei dintâi și cu un total devotament față de Hristos. Pavel era un adevărat biruitor, datorită dragostei sale pentru Cel care îl mântuise, și dorea ca toți credincioșii să i se alăture în alergarea sa.

A E Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… au văzut că focul n-avusese nicio putere … și nici măcar miros de foc nu se prinsese de ei.
Daniel 3.27

Ocrotirea dumnezeiască

Grăbindu-se atunci spre gura cuptorului, împăratul a strigat cu glas tare la cei trei tineri să iasă afară. Dregătorii, îngrijitorii, cârmuitorii și sfetnicii împăratului s-au strâns și au văzut că focul nu avusese nicio putere asupra trupului acestor oameni. Ei stăteau acum din nou în fața împăratului dispuși să dea ascultare oricărei porunci împărătești, în măsura în care aceasta nu venea în contradicție cu niciuna din poruncile adevăratului Dumnezeu. Oare la ce puteau gândi Șadrac, Meșac și Abed-Nego când s-au văzut afară din văpaia acelui cuptor? Poate că în minte le-a venit tocmai acea făgăduință divină, pe care Dumnezeu o rostise prin profet cu un veac mai înainte și care spunea astfel: „Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; și râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, și flacăra nu te va aprinde”.

Și astăzi, Domnul vine în situațiile noastre. Chiar dacă uneori se pare că suntem singuri, totuși nu este așa. Profetul Isaia spune: „În toate necazurile lor n-au fost fără ajutor” (Isaia 63.9). Ce Dumnezeu minunat avem, care îngrijește de noi! Oare când suntem în necaz, ne îndoim că Domnul poate să ne scape? Oare El poate să ne izbăvească din orice necaz? Atunci putem să ne amintim de Cuvântul lui Dumnezeu: „Este mâna Mea prea scurtă ca să răscumpere? Sau n-am Eu destulă putere ca să izbăvesc?” (Isaia 50.2).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

ÎNVINGE ISPITA (2)

„Iată că v-am dat putere (fizică și mentală)…” (Luca 10:19)

     Astăzi vorbim despre un plan pentru a fi victorios:

1) Indiferent cât de des cazi, ridică-te! „Cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică” (Proverbe 24.16). Maturitatea spirituală este un proces care durează toată viața. El are loc de fiecare dată când te întorci la Dumnezeu în slăbiciune și când Îl lași să facă pentru tine ceea ce tu nu poți face singur.

2) Nu nega ispita, confruntă-te cu ea. „Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă.” (Proverbe 34:18) Dumnezeu răspunde de fiecare dată cu har unei inimi care se pocăiește. El îți va veni în întâmpinare când ai ajuns în punctul cel mai de jos, va sta alături de tine prin valea regretelor și-a căinței, te va ridica și te va face mai puternic.

3) Scrie ce ai învățat din această ispită. Când meditezi la cele întâmplate, vei înțelege ce trebuie schimbat prin „înnoirea minții” (Romani 12:2). Nu uita să scrii și noile obiceiuri pe care dorești să le integrezi în viața ta: rugăciunea, „decontarea” față de un prieten, citirea și memorarea Scripturii, identificarea punctelor slabe și vegherea mai exigentă asupra propriei persoane.

4) Folosește cele învățate. Domnul Isus i-a spus lui Petru: „Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.” (Luca 22:31-32). Fie ca ziua de astăzi să marcheze un nou început prin faptul că folosești ce ai învățat nu numai pentru a evita o nouă cădere, ci și pentru a-i ajuta și pe alții să facă față ispitei.

5) Crede că poți trăi victorios. Domnul Isus a spus: „V-am dat putere… peste toată puterea vrăjmaşului”. Scapă de atitudinea tip „nu-pot” și apelează la puterea lui Dumnezeu!

22 Iunie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Luca 22:24-38

Este cea din urmă stare de vorbă a Învăţătorului cu ucenicii Săi. Dar ce fac ei în timpul acestui sfânt moment? Îşi disputau întâietatea: care dintre ei să fie considerat a fi mai mare! Cu câtă răbdare şi cu câtă blândeţe îi mustră Domnul! Pentru o ultimă dată El le aminteşte (de asemenea şi nouă) că a fi mare înseamnă ai sluji pe alţii. Aceasta El Însuşi na încetat să facă (comp. v. 27 cu cap. 12.37). Şi nu numai că nu lea adresat niciun reproş, ci chiar a găsit plăcere în a recunoaşte devotamentul şi credincioşia lor: „voi sunteţi aceia care aţi rămas mereu cu Mine în încercările Mele” (v. 28). Totuşi, pentru ucenicii cei şubrezi mai erau ispite care riscau să le răstoarne credinţa. Atunci Isus le descoperă în ce fel îi slujeşte şi îi va sluji de atunci încolo pe ai Săi: mijlocind pentru ei înainte să vină încercarea şi susţinândui în timp ce trec prin încercare (Ioan 17.9,11,15). Cât timp fusese cu ei, nau avut nevoie de nimic; El Se îngrijise de toate şi îi protejase. Acum, când urma săi părăsească, le venea rândul să lupte pe socoteala lor „dar nu cu armele cărnii” (v. 38; 2 Corinteni 10.4), nici „împotriva cărnii şi sângelui” (Efeseni 6.12). La acest ceas se apropie Satan, adversarul înspăimântător (1 Petru 5.8).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și împărăteasa Estera a răspuns și a zis: „Dacă am căpătat favoare în ochii tăi, împărate, și dacă este plăcut împăratului, să mi se dea viața mea, la rugămintea mea, și a poporului meu, la cererea mea! Pentru că suntem vânduți, eu și poporul meu, spre nimicire și spre ucidere și spre pieire” … Și împăratul Ahașveroș a vorbit și a zis împărătesei Estera: „Cine este acela și unde este acela care și-a umplut inima cu gândul să facă așa ceva?”. Și Estera a zis: „Potrivnicul și vrăjmașul este răul acesta: Haman!”.
Estera 7.3-6

După captivitatea babiloniană – Răul se întoarce asupra capului celui rău

Ziua nu decursese bine pentru Haman. Dimineața se dusese la palat ca să ceară împăratului permisiunea de a-l spânzura pe Mardoheu și, în loc de aceasta, primise porunca de a-l plimba pe acesta pe calul împăratului, proclamând pe străzile cetății că așa trebuia să se facă omului pe care voia împăratul să-l onoreze. După aceea plecase umilit acasă, iar soția și prietenii săi nu i-au adus nicio mângâiere, ci i-au prezis căderea. Apoi fusese imediat luat la ospățul Esterei, unde trebuia să se arate vesel înaintea împăratului.

Împăratul i-a cerut din nou Esterei să-și facă cunoscut dorința. Spre groaza lui Haman, ea s-a rugat pentru viața ei și pentru viețile celor din poporul ei. Când împăratul a întrebat cine era cel care le punea viața în pericol, Estera l-a dat în vileag pe Haman. Împăratul s-a umplut de furie și a ieșit în grădină. Când s-a întors, l-a văzut pe Haman întins către canapeaua pe care Estera stătea la masă, rugându-se pentru viața sa. În mânia sa, împăratul a poruncit ca Haman să fie spânzurat pe spânzurătoarea pe care el o pregătise pentru Mardoheu.

Când Domnul Isus Se va întoarce, la sfârșitul necazului celui mare, va pune imediat capăt puterii Antihristului. Acest nelegiuit și Fiara dintâi vor fi aruncați de vii în iazul de foc. Într-adevăr, cel care se înalță va fi smerit!

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face.
Evrei 4.13

Dumnezeu nu uită

O femeie a împlinit 104 ani. În timpul ceremoniei de sărbătorire a zilei de naștere, un ziarist a felicitat-o pentru vârsta sa înaintată, întrebând-o cum își explică acest fapt. „Dumnezeu m-a uitat pe pământ”, a răspuns femeia. Acest răspuns ironic arăta că bătrâna nu-L cunoștea pe Dumnezeu care în atotputernicia Sa a stabilit limite locuinței noastre pe pământ.

Dumnezeu, Creatorul cerului și al pământului, nu pierde din vedere nicio făptură a Sa. Dumnezeu este Cel care cunoaște orice lucru și în fața Lui fiecare om va trebui să dea socoteală. Dumnezeu cunoaște inima fiecăruia și El ia aminte la toate faptele noastre. În dragostea Sa, Dumnezeu ne vorbește cu bunătate oferindu-ne harul Său prin credința în Fiul Lui. Dumnezeu a iubit așa de mult oamenii, încât a dat pentru ei ce a avut mai scump: pe Fiul Său. De aceea, cititorule, nu călători în această lume cu nepăsare. Nu fi omul care nu știe încotro merge! Dumnezeu nu te-a uitat. Nu te lipsi de viața veșnică, pe care Dumnezeu ți-o dă în preaiubitul Său Fiu! Nu te lăsa amăgit de ispititorul și vrăjmașul sufletului tău, care îți șoptește că mai ai timp! Nu amâna, ci vino astăzi la Mântuitorul care vrea să-ți dăruiască viața veșnică în dar!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

ÎNVINGE ISPITA (1)

„Nu ştim ce să facem, dar ochii noştri sunt îndreptaţi spre Tine!” (2 Cronici 20:12)

     Când Domnul Isus i-a spus lui Petru că în scurt timp se va lepăda de El, Petru s-a lăudat: „Poate alții, dar nu eu!” Cu toate acestea, în decurs de câteva ore, se jura și dezmințea orice cunoaștere a Domnului Isus. Ni se poate întâmpla tuturor.

Biblia spune: „Fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit…” (Iacov 1:14). Cu toții avem vulnerabilități care, dacă nu sunt strunite prin tărie de caracter și dedicare, au potențialul de a ne înfrânge și chiar de a ne distruge.

Ce putem face noi?

1) Recunoaște! Înainte de a ceda în fața ispitei, de obicei trecem prin câteva etape. Prin neglijarea rugăciunii și a Cuvântului Scripturii, devenim indiferenți față de Dumnezeu, insensibili la pericol, și ne trezim atrași de ispită ca un fluture de noapte de lumină. Apoi căutăm să ne găsim scuze pentru neascultare, și ne gândim: „Nu știe nimeni… Și ce-i așa rău în asta?” Așa că, reducând la tăcere vocea conștiinței, tot mai puternică devine pofta firii. Apoi ne înconjurăm de oameni care fac aceleași lucruri sau care cel puțin sunt dispuși să privească în altă parte. Domnul Isus a spus: „Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită!” (Marcu 14:38). Roagă-te deci pentru putere, înainte să vină ispita!

2) Caută ajutor. Când Iosafat s-a ridicat împotriva unui dușman prea puternic pentru a-l putea învinge singur, el s-a rugat: „Noi suntem fără putere înaintea acestei mari mulţimi, care înaintează împotriva noastră, şi nu ştim ce să facem, dar ochii noştri sunt îndreptaţi spre Tine!” Iosafat a știut că nu putea ține piept dușmanului, și a știut unde să meargă pentru a găsi ajutor.

Secretul victoriei? Bazează-te mai puțin pe tine însuți și mai mult pe Dumnezeu!

21 Iunie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Luca 22:1-23

Căpeteniile poporului sunt încurcate în realizarea planurilor lor criminale, deoarece ştiu că mulţimea găseşte plăcere în aL asculta pe Isus (cap. 19.48). Dar Satan le vine în ajutor. El şia pregătit instrumentul: Iuda, iar acum intră în el, substituind voinţa nefericitului ucenic care, în curând, va ajunge săşi încheie groaznicul drum.

Când este vorba să celebreze Paştele şi Cina, astăzi nimic nu este lăsat la iniţiativa ucenicilor. Isus le cere să facă pregătiri, dar El aşteaptă şi să fie întrebat, pentru a le descoperi unde trebuia să aibă loc. Câţi creştini, în loc să pună această întrebare Domnului, au ales ei singuri locul lor pentru strângere! Cu toate acestea, totul este atât de simplu: ei nu trebuiau decât să meargă după omul care ducea ulciorul cu apă, simbol al Duhului Sfânt prezentând Cuvântul. Camera mare aşternută gata sugerează că este loc pentru toţi cei credincioşi acolo unde Se află Domnul Isus. „Am dorit mult”, le spune El alor Săi atunci când a sosit ceasul. Câtă dragoste! Domnul le vorbea nu despre o favoare pe care lea făcuto El lor, ci despre o nevoie a propriei Sale inimi, Ťca şi cum cineva, înainte de aşi părăsi familia, doreşte să mai aibă cu ea încă o strângere de rămasbunť (J.N.D.).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Fiecare dintre noi să placă aproapelui său spre bine, pentru zidire. Pentru că și Hristos nu Și-a plăcut Lui Însuși.
Romani 15.2,3

Egoismul este regula de bază a naturii vechi – „Toți caută foloasele lor” (Filipeni 2.21). Când dragostea lui Dumnezeu nu are locul suprem în suflet, eul este cel care domnește acolo, într-o formă sau alta.

Domnul Isus este Modelul nostru, ca unică și măreață excepție de la această regulă a egoismului. Întreaga Lui viață a fost trăită pentru alții; a făcut minuni pentru folosul altora și niciodată pentru Sine Însuși. Cât de diferit este duhul lumii, în care oamenii sunt preocupați zi de zi cu împlinirea propriilor dorințe!

Am învățat noi la picioarele Aceluia care „nu Și-a plăcut Lui Însuși”? Suntem animați de dorința de a folosi timpul nostru, capacitățile și oportunitățile noastre pentru gloria lui Dumnezeu și pentru binele semenilor noștri, sau preferăm să căutăm foloasele noastre? Îl putem imita pe Domnul făcând fapte de bunătate și căutând cu generozitate interesul și binele celor din jurul nostru.

Făcând aceste lucruri, trebuie să ne ferim însă de publicitate, care este o altă formă de manifestare a eului. Evanghelistul Matei a dat un mare ospăț în cinstea Domnului (Luca 5.29), însă, în Evanghelia lui, nu menționează nimic despre aceasta.

Să căutăm să trăim tot mai mult după modelul Domnului Isus! Dacă El Și-ar fi plăcut Lui Însuși, unde am fi fost noi astăzi?

J R MacDuff

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Limba este și ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre care întinează tot trupul …
Iacov 3.6

Explozia unei nave

Apostolul Iacov spunea că limba este ca un foc mic. Într-o mică scânteie este o putere de distrugere tot atât de mare cât puterea răului în limbă. Un cuvânt aspru poate nimici o prietenie. O expresie rău aleasă poate pune foc unei mari mulțimi. Un comentariu răutăcios poate aprinde o națiune. Chiar și războaie au avut loc din cauza unor cuvinte necugetate. Psalmistul David se ruga: „Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele și păzește ușa buzelor mele!” (Psalmul 141.3). Înțelegând ce putere teribilă de distrugere are limba, nu vreți să-i cerem astăzi lui Dumnezeu să pună o strajă înaintea gurii noastre și să păzească ușa buzelor noastre?

Există în lume o adevărată explozie a vorbirii de rău. Astfel se tolerează nedreptatea și se răspândește în cele mai diverse cercuri ale societății. Fizicianul Albert Einstein scria: „Nu puterea exploziei unei bombe atomice ne îngrozește, ci puterea răutății inimii omenești, forța sa de explozie pentru rău”. Da, limba este un foc de nelegiuiri. Cu limba se exprimă ce este în sufletul omului. De aceea fiecare are nevoie de smerire înaintea lui Dumnezeu, care poate să ne dăruiască o gândire nouă și o vorbire folositoare semenilor noștri.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

SCOPUL SUPREM AL RUGĂCIUNII

„Să fie asemenea chipului Fiului Său…” (Romani 8:29)

     Biblia ne asigură: „Pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său…” Când citim versetele precedente din acest capitol, descoperim că Dumnezeu face lucrul acesta prin rugăciune. Asta te-ar putea încuraja să te rogi. De multe ori nu ne rugăm pentru că nu credem că se va întâmpla ceva. Cu Dumnezeu, însă, se întâmplă ceva întotdeauna!

Noi ne întrebăm: „Când vom vedea lucrarea Lui?” Ceea ce nu reușim să înțelegem este că El lucrează mereu. Când vorbim de rugăciune, El fie răspunde așa cum ai sperat, fie îți schimbă inima prin mijlocirea Duhului, pentru a face ca rugăciunea ta să fie în armonie cu voia Sa.

Tu spui: „Dar nu văd nimic întâmplându-se!” Când pui în pământ o sămânță, te aștepți să vezi de-a doua zi o tulpină verde și frunze? Or, asta înseamnă că nu se întâmplă nimic?! Nu, în pământ au loc o mulțime de procese pe care nu le vezi. Nu face greșeala de a crede că dacă nu vezi dovada că ceva se întâmplă, nu a venit încă vremea secerișului.

Una din căile prin care Dumnezeu ne face mai asemănători cu Domnul Isus este ajutându-ne să ne rugăm așa cum S-a rugat Domnul Isus: „Facă-se nu voia Mea, ci a Ta” (Luca 22:42). Asta înseamnă că atunci când rugăciunea ta este după voia Lui, Dumnezeu lucrează deja, fără ca tu să vezi ceva. Iar dacă rugăciunea ta nu este potrivită cu voia Sa, El va face ca cererea ta să se schimbe, transformându-te pe tine!

Rugăciunile fără răspuns pot fi o binecuvântare la fel de mare precum cele ascultate, atunci când ele ne împiedică să încălcăm voia lui Dumnezeu. Și care e voia lui Dumnezeu? Să ne facă mai asemănători Domnului Isus!