Mana Zilnica

Mana Zilnica

20 Noiembrie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Iertarea Lui Dumnezeu

In care avem… iertarea păcatelor. Efeseni 1:7

Fereşte-te de acea părere plăcută despre calitatea de Tată a lui Dumnezeu: Dumnezeu e atât de bun şi de iubitor, încât bineînţeles că ne va ierta. Acest sentiment nu-şi găseşte locul în Noul Testament. Singura bază de pe care Dumnezeu ne poate ierta este grozava tragedie a Crucii lui Cristos. A ne baza iertarea pe orice altceva este o blasfemie inconştientă. Singura bază de pe care Dumnczeu poate ierta păcatul şi ne poate aşeza din nou în harul Său este Crucea lui Cristos. Nu există nici o altă cale. Iertarea, care este pentru noi atât de uşor de acceptat, a fost plătită cu agonia de la Calvar. E posibil ca, prin simplă credinţă, să primeşti iertarea păcatelor, darul Duhului Sfânt şi sfinţirea, fără să-ţi aminteşti ce preţ enorm a plătit Dumnezeu pentru ca toate acestea să devină ale noastre.

Iertarea este miracolul divin al harului. Ea L-a costat pe Dumnezeu Crucea lui Cristos. Acest preţ a trebuit plătit pentru ca El să poată ierta păcatul şi să rămână un Dumnezeu sfânt. Nu accepta niciodată o părere despre calitatea de Tată a lui Dumnezeu care să umbrească sau să anuleze Ispăşirea. Adevărul revelat a lui Dumnezeu este că, fără Ispăşire, El nu poate ierta; dacă ar ierta, Şi-ar contrazice propria Sa natură. Singurul mod în care putem fi iertaţi este acela de a fi aduşi înapoi la Dumnezeu prin Ispăşire. Iertarea lui Dumnezeu este posibilă numai în domeniul supranaturalului.

Comparată cu miracolul iertarii păcatului, exponenţa sfinţirii este uşoară. Sfinţirea este doar expresia minunată a iertării păcatelor din viaţa unui om, dar lucrul care trezeşte cel mai adânc izvor de recunoştinţă într-o fiinţă umană este faptul că Dumnezeu i-a iertat păcatul. Pavel nu s-a îndepărtat niciodată de aceasta. O dată ce înţelegi cât L-a costat pe Dumnezeu iertarea ta, te vei simţi strâns ca într-o menghină, vei fi constrâns de dragostea lui Dumnezeu.

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Când a terminat apa din burduf,… Dumnezeu i-a deschis ochii şi ea a văzut un izvor de apă.” GENEZA 21:15,19

Roaba Agar, era singură cu fiul ei în mijlocul pustiei, şi burduful ei era gol… Nu este aceasta imaginea multor creştini? Ştim cu toţii că apa este sursa şi susţinătoarea vieţii. Uscăciunea marelui deşert se întinde în jurul nostru, şi cum să facem faţă setei când mai sunt doar câteva picături de apă în burduf? Ce este mai trist însă, este că noi nici nu suferim de sete; ne-am obişnuit cu uscăciunea, cu buruienile din deşert, care neavând rădăcini, sunt uşor luate de vânturile care bântuie mereu în pustie şi aruncate departe. De multă vreme este gol acest burduf al rutinei, al formalismului religios, al vieţii noastre străină de puterea şi plinătatea Duhului Sfânt. Apa lipseşte din burdufurile de clişee, de fraze biblice pronunţate în afara realităţii, fără să ne vibreze inima şi fără ca alţii să primească vreo binecuvântare. Apa lipseşte din viaţa care se învârteşte în jurul ei însăşi, dacă hrănim o plângere, o nemulţumire, şi dacă trăim independenţi de orice părtăşie cu copiii lui Dumnezeu şi chiar cu El însuşi.

Nu vedem uscăciunea, în pustia vieţii noastre? Nu realizăm sterilitatea în care trăim şi din care nici Dumnezeu nu are nici o cinste, nici oamenii din jurul nostru nu au nici un folos, nici noi înşine nu avem decât un burduf gol şi nefolositor.

Dar Dumnezeu care cunoaşte această tristă stare, ca aceea a Agarei şi a fiului ei, are un remediu! Biblia este unică în zugrăvirea de contraste: „Când apa din burduf s-a terminat… Dumnezeu i-a deschis ochii şi ea a văzut un izvor de apă. Când ne simţim uscăciunea, setea spirituală şi neputinţa eforturilor noastre, Dumnezeu ne deschide ochii şi ne face să vedem Izvorul de apă vie. „Cine crede în Mine…”, a spus Domnul Isus, „…din inima lui vor curge râuri de apă vie…” (Ioan 7:38) Noi nu putem nimic, dar El poate tot. Dar Dumnezeu nu numai că ne face să vedem izvorul, El face să şi curgă din abundenţă. Când vom ieşi din egoismul şi din somnul nostru, El ne va face să bem din apa Sa vie. Ochii noştri se vor deschide în acelaşi timp şi asupra imenselor nevoi ale unei lumi care, din lipsă de apa care dă viaţă, se îndreaptă cu paşi repezi spre o pierzare veşnică, şi atunci nu vom mai avea vreme să ne învârtim în jurul nostru înşine. Vom înţelege atunci că apa care ţâşneşte din acel izvor, care este Domnul Isus, este destinată nu numai nouă ci şi tuturor acelora din jurul nostru în această pustie şi ne vom grăbi să le-o aducem pentru ca să fie mântuiţi.

Iubite cititor, din ce sursă de apă te adapi? Dacă bei din izvoare omeneşti, pe care Biblia le numeşte „puţuri crăpate”, nu vei ajunge niciodată să-ţi potoleşti setea. Dumnezeu ne oferă apa vie în Domnul Isus care a zis: „…oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete.” (Ioan 4:14). „…Şi celui ce îi este sete, să vină; cine vrea să ia apa vieţii fără plată.” (Apoc. 22:17).

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Veniţi fiilor şi ascultaţi-mă, căci vă voi învăţa frica Domnului! Cine este omul care doreşte viaţa şi vrea să aibă parte de zile fericite? Fereşte-ţi limba de rău şi buzele cuvinte înşelătoare. Depărtează-te de rău şi fă binele; caută pacea şi aleargă după ea”. Psalm. 34:11-14.

Aceasta le spune Dumnezeu acelora care încă duc lipsă, care n-au încă zile bine. „Fereşte-ţi limba de rău”. Iacov scrie: „Cine o poate îmblânzi? Ea este un rău care nu se poate înfrâna, este plină de o otravă de moarte”. Iac,3:8).

Nimeni n-o poate îmblânzi. Eu am încercat, dar n-am reuşit.

Dar noi putem să ne rugăm şi să-I mulţumim lui Dumnezeu că ne-a salvat, ne-a eliberat. „Fereşte-ţi limba de rău şi buzele de cuvinte înşelătoare”. O, de câte ori a vorbit limba mea împotriva lui Hristos? Dacă îmi ţin limba în frâu, atunci trebuie să-mi spun: „Eu am murit faţă de păcat”. Pot astfel să-I spun necazurile şi nevoile mele lui Dumnezeu, dar nu în acelaş fel ca şi în trecut, ci în acea încredere că El mă scapă de orice nevoi. De aceea, putem să ne golim inimile înaintea lui Dumnezeu, şi putem să ne folosim de făgăduinţele Lui. Iar gura poate să spună: „Mulţumim Tatălui, care ne-a făcut vrednici de moştenirea sfinţilor în lumină”. Limba poate să spună: „Mântuitorule drag, eu îţi mulţumesc că m-ai făcut vrednic, că mi-ai luat păcatele şi ai adus o jertfă pentru mine, care este valabilă veşnic.”

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

FOAME POTOLITĂ

Căci El a potolit setea sufletului însetat şi a umplut de bunătăţi sunetul flămând. Psalmul 107.9

E bine să suspinăm şi, cu cât suspinele vor fi mai mari, cu atât mai bine. Dumnezeu găseşte plăcere să împlinească dorinţele sufletelor noastre, oricât ar fi ele de adânci şi mari. Ca Dumnezeu să dea mult, noi să dorim mult. Starea noastră sufletească nu este sănătoasă atâta timp cât suntem mulţumiţi de noi înşine şi nu simţim alte nevoi. Aceste dorinţe după un har mai mare şi aceste suspine care nu se pot spune sunt greutăţi care cresc, dar astfel de greutăţi am vrea să le simţim totdeauna mai mult. Oh, dacă Duhul Tău ne-ar face să suspinăm şi să strigăm cu tot mai multă ardoare după cele mai bune lucruri!

Foamea nepotolită nu este plăcută; dar fericiţi sunt aceia care au foame şi sete după neprihănire. Nu numai că foamea lor va fi potolită, dar ea va fi săturată din belşug. Ei vor primi nu numai o hrană oarecare, ci li se va da o hrană potrivită cu slava Domnului şi vor primi bunuri care vin din bogăţiile lui Dumnezeu.

De aceia să nu se tulbure deloc cei care suspină din cauza foamei pe care o simt, ci să-şi unească glasul lor cu glasul psalmistului care de asemeni tânjeşte după slava lui Dumnezeu şi Îl laudă pe Domnul pentru bunătăţile şi minunile Lui printre fiii oamenilor.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Pentru că legea, având umbra bunurilor viitoare, nu însăși imaginea lucrurilor, nu poate niciodată, cu aceleaşi jertfe, care se aduc neîncetat în fiecare an, săi desăvârşească pe aceia care se apropie.

Evrei 10.1

Israeliții au devenit închinători pe baza jertfei oferite lui Dumnezeu și acceptate de către El. Pe același temei au devenit și credincioșii în Isus închinători ai lui Dumnezeu acum. Contrastul între aceste două categorii este foarte mare și pe deplin marcat în Scriptură, în special în Epistola către Evrei.

Jertfele iudaice nu au atins niciodată conștiința închinătorului, iar preotul iudeu nul putea declara curat niciodată. Darurile și jertfele care au fost oferite sub lege, așa cum ne spune apostolul, nul puteau face perfect, în ce privește conștiința, pe cel care le aducea. Conștiința, să observăm, fiind întotdeauna reflexia jertfei, nu putea fi perfectă, fiindcă jertfa nu era perfectă. „Este cu neputință ca sângele taurilor și al țapilor să curețe păcatele.”

Iudeul, prin jertfa pe care o aducea, era curățit doar din punct de vedereceremonial, iar aceasta doar pentru un moment, însă creștinul, prin jertfa lui Hristos, este curățit în realitate, iar aceasta pentru totdeauna. O, scump cuvânt: „totdeauna”! Este privilegiul comun tuturor credincioșilor să fie făcuți desăvârșiți ca închinători înaintea lui Dumnezeu. Cu privire la acest punct deosebit de important, mărturia Scripturii este deplină și explicită. Închinătorii, odată curățiți, nu mai au conștiință de păcate. Prin lucrarea lui Hristos pentru noi, păcatele neau fost îndepărtate, iar acum, dând crezare Cuvântului lui Dumnezeu, știm că ele sunt iertate și aruncate în marea uitării. Prin urmare, ne putem apropia de Dumnezeu și putem sta în prezența Lui sfântă, cu siguranța fericită că nu există asupra noastră niciun păcat și nicio pată. Crezând aceasta, simțământul vinei este îndepărtat. C. H. Mackintosh

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Doamne, dă-mi astăzi inspiraţia intuitivă, instinctivă a Duhului Tău Sfânt ca să Te pot discerne în toate lucrurile. Umple întreaga zi cu pacea şi prezenţaTa minunate.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi.» PSALM 91,15

Din ce cauză are rugăciunea o asemenea putere? Din cauză că Dumnezeul cel veşnic lucrează când ne rugăm. El S-a angajat să răspundă tuturor rugăciunilor celor care îi aparţin, deoarece:

– El aude: «Domnul aude când strig către El» (Psalm 4,3).

– El ascultă: «Eu le voi auzi strigătele» (Exod 22,23).

– El înviorează: «Când îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie şi nu ţi se umple faţa de ruşine» (Psalm 34,5).

– El dă putere cerească: «în ziua când Te-am chemat, m-ai ascultat, m-ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul» (Psalm 138,3).

– El înfăptuieşte: «împlineşte dorinţele celor ce se tem de El» (Psalm 14^19).

– El răspunde: «înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde» (Isaia 65,24).

– El descoperă: «şi îţi voi vesti lucruri mari» (Ier. 33,3). Din aceste motive este mult mai important să-L găseşti pe El în rugăciune decât să îl rogi o mulţime de lucruri înainte să-L fi găsit. Dragul meu, odată ce L-ai găsit descoperi că ai şi primit răspuns la rugăciunile tale!

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa! Plângeri 3:58

Observă cât de pozitiv vorbeşte proorocul. El nu spune: „sper, cred, mă gândesc uneori că Dumnezeu apără pricina sufletului meu”. Nu, el vorbeşte despre acest lucru ca despre o chestiune indiscutabilă. „Tu ai apărat pricina sufletului meu”. Să ne scuturăm, deci, prin ajutorul Mângâietorului, de aceste îndoieli şi temeri care ne alungă pacea. Aceasta să fie rugăciunea noastră: vocea aspră şi croncănitoare a bănuielilor şi suspiciunii să fie în stare să vorbească clar, melodios şi plină de siguranţă. Observă cât de recunoscător vorbeşte proorocul, aducând toată slava lui Dumnezeu! Nu este nici un cuvânt care să se refere la el însuşi sau la apărarea sa. El nu atribuie eliberarea sa niciunui om, şi cu atât mai puţin meritelor sale; el spune „Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa”. Creştinul trebuie să cultive un spirit recunoscător; după fiecare eliberare, trebuie să pregătim un cântec pentru Dumnezeul nostru. Pământul trebuie să fie ca un templu, plin de cântările sfinţilor recunoscători, şi fiecare zi trebuie să fie plină de tămâia înmiresmată a recunoştinţei. Cât de bucuros este Ieremia, amintindu-şi de bunătatea Domnului! Cât de triumfător îşi înalţă glasul! A fost închis într-o temniţă subterană, şi este considerat un prooroc care plânge; dar, chiar în cartea numită Plângeri, clar ca cântarea Mariei de pe Tabor, triumfător ca imnul Deborei care l-a întâmpinat pe Barac cu strigătul victoriei, auzim vocea lui Ieremia înălţându-se spre cer – „Tu ai aparat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa”. Copii ai Lui Dumnezeu, căutaţi o experienţă vitală cu bunătatea Domnului. Când o aveţi, vorbiţi pozitiv despre ea, cântaţi cu recunoştinţă, şi strigaţi biruitor.

Seara

Şoarecii de munte, care nu sunt un popor puternic, dar îşi aşează locuinţa în stânci. Proverbe 30:26

Conştienţi de slăbiciunea lor naturală, şoarecii de munte se adăpostesc în crăpăturile stâncilor, şi sunt în siguranţă. Inimă, învaţă o lecţie de la cei „care nu sunt un popor puternic”. Eşti la fel de slab şi de expus pericolului, ca şi şoarecii de munte. De aceea, fii înţelept şi caută-ţi un adăpost. Cel mai sigur adăpost se află în cetăţuia neschimbătorului Iehova, unde făgăduinţele Sale se înalţă ca nişte pereţi de piatră. Ar fi bine dacă te-ai putea ascunde întotdeauna în fortăreaţa glorioaselor Sale atribute, care garantează siguranţa celor care se încred în El. Binecuvântat să fie Numele Domnului, fiindcă am făcut aşa, şi m-am adăpostit ca David în peştera Adulam (vezi 1 Samuw 22:1) — departe de cruzimea duşmanilor. Nu trebuie să descopăr acum binecuvântarea omului care îşi pune încrederea în Domnul. Fiindcă, cu mult timp în urmă, atunci când Satana şi păcatele mă urmăreau, am fugit la adăpostul Stâncii Isus Christos, şi în coasta Lui rănită am aflat un loc de odihnă. Inimi mea, aleargă din nou la El în seara aceasta, oricare ar fi durerea ta. Isus simte pentru tine; Isus te mângâie; Isus te va ajuta. Nici un monarh, în fortăreaţa lui de nepătruns, nu este mai sigur decât şoarecii de munte în vizuinile lor stâncoase. Căpitanul şi zece mii de care de luptă nu este mai protejat decât cel mic, care locuieşte în adâncurile munţilor. În Isus, cel slab este tare, şi cel neajutorat este în siguranţă. Nu ar fi mai puternic dacă ar fi uriaş, sau mai apărat dacă ar fi în cer. Credinţa îi asigură omului de pe pământ protecţia Dumnezeului din ceruri. Nu şi-ar putea dori ceva mai mult. Şoarecii nu pot construi un castel, dat se refugiază în cel construit deja. În acelaşi fel, eu nu-mi pot construi un adăpost, dar Isus mi l-a asigurat. Tatăl Său i L-a dat, şi Duhul Sfânt i L-a descoperit. Intru în el din nou în seara aceasta, şi sunt apărat de orice inamic.

IZVOARE IN DEŞERT

Ferice de cine va aştepta. (Daniel 12:12)

Aşteptarea poate părea un lucru uşor de făcut, dar este o disciplină pe care soldatul creştin n-o învaţă decât după ani de instruire. Marşul şi instrucţia sunt mult mai uşoare pentru luptătorii lui Dumnezeu decât statul pe loc, nemişcat.

Sunt momente de nehotărâre şi confuzie, când şi cel mai plin de râvnă om, care doreşte din toată inima să-L slujească pe Domnul, nu ştie în ce direcţie s-o apuce. Deci ce trebuie să faci când te găseşti în această situaţie? Trebuie să te laşi copleşit de disperare? Trebuie să te întorci înapoi cu laşitate sau cu teamă sau să alergi înainte cu ignoranţă?

Nu, trebuie pur şi simplu să aştepţi, dar să aştepţi în rugăciune. Cheamă-L pe Dumnezeu şi adu-ţi cauza înaintea Lui, spunându-I despre dificultăţile tale şi amintindu-I de promisiunea Lui de a te ajuta.

Aşteaptă în credinţă. Exprimă-ţi încrederea neclintită în El. Şi crede că chiar dacă El te face să aştepţi până la miezul nopţii, va veni la momentul potrivit ca să împlinească viziunea Lui pentru tine.

Aşteaptă cu răbdare, în tăcere. Să nu te plângi niciodată de ceea ce crezi tu că ar fi cauza problemelor tale, cum au făcut copiii lui Israel împotriva Moise. Acceptă-ţi situaţia exact aşa cum este şi apoi pur şi simplu pune-o cu toată inima ta în mâna Dumnezeului legământului. Şi în timp ce renunţi la orice voinţă proprie, spune-I: „Doamne, «facă-se nu voia mea, ci a Ta» (Luca 22:42). Eu nu ştiu ce să fac, şi sunt în mare strâmtorare. Dar voi aştepta până vei despica apele înaintea mea şi-i vei mâna înapoi pe vrăjmaşii mei. Voi aştepta chiar dacă mă vei ţine aici multe zile, pentru că inima mea este îndreptată numai spre Tine, dragă Doamne. Şi duhul meu Te va aştepta cu deplina încredere că Tu vei fi mereu bucuria mea şi mântuirea mea, «căci Tu eşti un adăpost pentru mine, [şi] un turn tare împotriva vrăjmaşului» (Psalmul 61:3)”. din Dimineaţă de dimineaţă

Aşteaptă, aşteaptă cu răbdare,

Dumnezeu nu întârzie niciodată;

Planurile tale care înmuguresc sunt în posesia Tatălui tău,

Şi aşteaptă numai marea Lui descoperire divină.

    Deci aşteaptă, aşteaptă,

    Aşteaptă cu răbdare.

Încrede-te, încrede-te plin de nădejde,

Că Dumnezeu va pune în ordine

Viaţa ta încurcată; şi în locul tainelor ei întunecate,

Va aduce voia Sa, cu toate revelaţiile ei strălucite.

    Deci încrede-te, încrede-te,

    Încrede-te plin de nădejde.

Odihneşte-te, odihneşte-te în pace,

Pe pieptul Salvatorului tău;

Şopteşte-I la ureche ambiţiile tale înalte şi sfinte,

Şi El le va împlini într-o rodire binecuvântată.

    Deci odihneşte-te, odihneşte-te,

Odihneşte-te în pace! Mercy A. Gladwin


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

PLÂNGERILE LUI IEREMIA 5.1-22

În această ultimă plângere, „rămăşiţa” poporului îşi face o tristă şi umilitoare descriere a stării sale, fără să ascundă nimic. Nu numai părinţii lor (v. 7), ci ei înşişi au păcătuit şi suferă pedeapsa (v. 16). Aici trebuie să ajungă atât un necredincios, cât şi un credincios care a căzut într-o greşeală. Cu siguranţă, toţi cunoaştem din experienţă lucrarea pe care Dumnezeu trebuie s-o împlinească în conştiinţele noastre, în calea căreia mândria noastră se aşază deseori ca un obstacol. Dar, spre deosebire de cei necăjiţi din acest capitol (v. 22), în clipa când noi ne mărturisim păcatele, ştim că Dumnezeu ne-a iertat deja, pe baza lucrării Domnului Hristos.

Totuşi, aceste versete, ca de altfel întreaga carte, ne prezintă mai cu seamă aspectele păcatului colectiv. Şi ne ducem cu gândul la răul care s-a extins în Biserică asemenea aluatului, la mondenitate, la falimentul care a rezultat din aceasta şi ale cărui jalnice efecte morale sunt la fel de lamentabile precum tabloul acestui capitol. O, dacă am fi preocupaţi de gloria Domnului, nu am putea rămâne indiferenţi în faţa unei aşa dezolante stări a lucrurilor. Să ne dea El inimi cu adevărat smerite, dar totodată încrezătoare într-un Dumnezeu care nu Se schimbă niciodată (v. 19).

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: 1 Corinteni 12:12-27

„CÂNTĂREŢI DE-O SINGURĂ NOTĂ”

…mădularele trupului care par mai slabe, sunt de neapărată trebuinţă. 1 Corinteni 12:22

Membrii orchestrei au început să se adune pe scenă pregătindu-se pentru concertul ce urma în seara aceea. Intrând în sală, unul dintre muzicanţi şi-a ocupat locul, şi-a acordat instrumentul, şi-a aranjat partitura în faţă şi s-a făcut comod. În curând luminile sălii s-au redus în intensitate şi dirijorul a intrat în scenă. La începutul concertului, întreaga orchestră a cântat – cu excepţia unui singur muzicant. El a rămas tăcut. Apoi a sosit vremea ca să cânte. Ridicându-şi instrumentul şi ajustându-şi partitura, a aşteptat ca dirijorul să se întoarcă spre el. Primind intrarea, a cântat o singură notă. După aceea şi-a pus atent instrumentul jos şi a aşteptat ca toţi membrii orchestrei să-şi termine partea lor. Cântând o singură notă, pare pentru mulţi oameni un lucru neînsemnat, dar era esenţial pentru a completa performanţa artistică.

La fel, Biserica, care este Trupul lui Cristos, este formată din mai mulţi membri, şi fiecare are un rol distinct. Unii primesc roluri principale. Ei se aud des şi atrag mare atenţie asupra lor. Alţii par să aibă roluri şi însărcinări minore. Dar cu toţii sunt necesari.

Dacă tu nu ai multe talente, nu te ruşina şi să nu consideri că Dumnezeu te-a plasat într-un loc lipsit de importanţă din programul Lui. împlineşte-ţi responsabilităţile cu bucurie. Dacă ai multe daruri, nu privi de sus la acei credincioşi care par nesemnificativi. Biblia ne spune să dăm cinste unul altuia – da, chiar şi „cântăreţilor unei singure note”. R.W.D.

N-am să-Ţi cer nicicând

Un loc mai mare, nu mi-l da,

Ci, rogu-te, mă fă mai mare,

Ca locul să-mi pot ocupa.     Anonim

Puţinul devine mult atunci când este Dumnezeu în el.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Bucuraţi-vă totdeauna în DOMNUL! Filip. 4,4.

În Domnul Isus este şi azi ca în toate timpurile o bucurie continuă şi fără sfârşit, căci El însuşi este izvorul nesecat al acestei bucurii. Noi avem ocazia să cunoaştem această bucurie, care nu o cunoaşte nici cel mai bogat om din lume, nici cel mai bun, nici cel mai înălţat. In toate cât le oferă lumea nu se găseşte bucurie care să rămână. Totul este trecător, totul este distrus prin păcat, totul este deşertăciune. Singur credinciosul are totdeauna temelia bucuriei, el are dreptul să se bucure totdeauna în Domnul său Prea Iubit. Oriunde ne ridicăm ochii spre El găsim motive de bucurie adevărată, sinceră şi statornică. Să ne gândim la mântuirea noastră cea veşnică şi măreaţă, care ne-a fost dăruită în Domnul Hristos Isus. Odinioară eram săraci şi pierduţi, păcătoşi înrăiţi, distruşi, fără nici o putere, morţi în păcate şi nelegiuiri şi nu ne puteam aştepta la altceva din partea unui Dumnezeu sfânt şi drept decât la veşnică pierzare. Dumnezeu care e Iubire, S-a îndurat de noi şi a dat pe singurul Său Fiu Prea iubit şi Întâi născut pentru ca noi prin credinţa în El să avem o mântuire desăvârşită, depună iertare a păcatelor, şi o viaţă nouă netrecătoare. Prin lucrarea Sa desăvârşită suntem scoşi din vechea stare a lui Adam şi transpuşi în una nouă; noi stăm acuma ÎN Hristos în faţa Lui Dumnezeu. Noi am încetat să fim sclavi Satanei şi ai păcatului şi nu ne mai găsim în lanţurile lor. Prin credinţă în El am primit viaţa veşnică, acea viaţă care era la Tatăl şi care s-a arătat în învierea plină de victorie.

Gândul la această măreaţă lucrare ne umple inimile cu bucurie şi fericire. Nu-i oare acesta marele subiect al adevăratei bucurii?

Niciodată n-ar trebui să pierdem din vedere, noi creştinii că NU avem o religie, fie ea chiar creştină ci avem VIAŢA, avem pe Isus care nu are nimic cu părerile, dogmele;…

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Iată, Robul Meu va propăși; Se va sui, Se va ridica, Se va înălța foarte sus. Isaia 52.13

Robul lui Dumnezeu

Aceste cuvinte ale profetului Isaia sunt o profeție, care se referă la Domnul și Mântuitorul nostru. În Filipeni 2 citim că Domnul Isus a coborât așa de mult, încât a luat un chip de rob și S-a făcut Om adevărat, dar fără păcat. El, care este Fiul lui Dumnezeu, a devenit Omul ascultător, a cărui țintă în viață a fost împlinirea voii lui Dumnezeu. Evanghelistul Marcu ne descrie viața Mântuitorului ca fiind Slujitorul lui Dumnezeu. Atât vorbirea, cât și toată purtarea Lui ne arată ținta vieții Sale. La sfârșitul vieții de ascultare a stat crucea: Domnul a fost ascultător până la moarte și încă moarte de cruce. Toate faptele și toată slujirea Mântuitorului, de la început până la sfârșit, au constituit căile dezbrăcării Sale de Sine, căile de glorificare a Tatălui ceresc.

Apoi s-a împlinit a doua parte a versetului de astăzi. Dumnezeu L-a înviat pe Acela care i-a slujit pe deplin. Dumnezeu L-a ridicat la cer după patruzeci de zile de la înviere. Domnul a părăsit acest pământ și S-a întors în ceruri. Expresia: „Se va înălța foarte sus” arată locul pe care Îl are Domnul la dreapta lui Dumnezeu. Este un loc de cinste, ce Îi aparține numai Domnului care, ca Slujitor ascultător, S-a smerit până la moarte de cruce. Scriptura ne spune că „avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos”. Se bucură și cititorul de un astfel de Mijlocitor?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

TĂTICULE, ARATA-LE COPIILOR TĂI CĂ Îl IUBEȘTI

„Tatăl său l-a văzut, și i s-a făcut milă de el…” (Luca 15:20)

Bill Havens, sportiv canoist, era aproape sigur că va câștiga medalia de aur la Olimpiada de la Paris din 1924. Însă cu câteva luni înainte de începerea jocurilor, a aflat că soția sa urma să aducă pe lume primul lor copil pe când el avea să fie plecat. Soția i-a spus că se descurcă singură, dar acel moment era pentru Bill o piatră de hotar pe care nu dorea s-o rateze. Așa că i-a surprins pe toți când a decis să rămână acasă. Și-a întâmpinat fiul, pe Frank, în 1 august 1924. Cu toate ca s-a întrebat mereu ce ar fi fost, el a spus că nu a regretat niciodată că a luat acea decizie. Și-a dedicat viața băiețelului său si i-a insuflat dragostea pentru canoe. Au trecut douăzeci și patru de ani și Jocurile Olimpice s-au ținut în Finlanda. De data aceasta, fiul său, Frank a fost ales să concureze la canoe. In ziua de după competiție, Bill a primit o telegramă de la Frank, în care scria: „Dragă tată, îți mulțumesc pentru că ai stat acasă in așteptarea nașterii mele. Mă întorc acasă cu medalia de aur pe care ar fi trebuit s-o câștigi tu”. Era semnată „Scumpul tău fiu, Frank”. Bill Havens a dorit ca toți ai săi să știe că familia este pe primul plan, indiferent ce s-ar întâmpla. Iar lucrul acesta l-a făcut să fie un erou în ochii unui copilaș pe nume Frank. Bill a înțeles că medaliile își pierd strălucirea, recordurile sunt doborâte si realizările sunt în scurt timp uitate. Aceste lucruri nu aduc mulțumirea. Ce ne aduce, atunci, mulțumirea? Dragostea pe care o ai pentru copiii tăi și dragostea pe care ei ti-o poartă. Domnul Isus a subliniat că și atunci când un copil rătăcește, dragostea unui părinte îl poate readuce pe cale. Faci parte dintre aceia care își neglijează familia? Dacă da, schimbă ceva numaidecât!

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: