Mana Zilnica

Mana Zilnica

9 Noiembrie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Slujbă sfântă

Mă bucur acum în suferinţele mele pentru voi; şi în trupul meu, împlinesc ce lipseşte suferinţelor lui Cristos. Coloseni 1:24

Lucrătorul creştin trebuie să fie un „mediator” sfinţit, să fie atât de identificat cu Domnul lui şi cu realitatea Răscumpărării Sale, încât să poată revărsa continuu viaţa Sa creatoare prin el. Nu este vorba de impunerea personalităţii unui om asupra altuia, ci de prezenţa reală a lui Cristos revărsându-se prin fiecare element al vieţii lucrătorului. Când predicăm faptele istorice ale vieţii şi morţii Domnului nostru, aşa cum sunt ele relatate în Noul Testament, cuvintele noastre sunt sfinţite. Dumnezeu foloseşte aceste cuvinte, pe temeiul Răscumpărării, pentru a crea în ascultători ceva ce nu s-ar putea crea altfel. Când predicăm efectele Răscumpărării în viaţa umană, în loc să predicăm adevărul divin revelat cu privire la Domnul Isus, rezultatul în cei care ne ascultă nu este naşterea din nou, ci un stil de viaţă religioasă, iar Duhul lui Dumnezeu nu poate susţine aceasta, deoarece o astfel de predicare ţine de alt domeniu. Trebuie să avem grijă să fim într-o asemenea armonie cu Dumnezeu, încât, atunci când proclamăm adevărul Lui, El să poată crea în sufletele ascultătorilor lucrurile pe care numai El le poate face.

„Ce personalitate minunată! Ce om fascinant! Ce minte pătrun zătoare!” Ce şansă mai are atunci Evanghelia lui Dumnezeu când astfel este văzut predicatorul? Ea nu poate pătrunde la inima ascultătorilor, pentru că puterea de atracţie determină întotdeauna orientarea mesajului – dacă un om atrage prin personalitatea lui, mesajul lui poartă amprenta aceasta. Dacă însă el se identifică cu însuşi Domnul, atunci mesajul lui poartă amprenta a ceea ce poate face Isus Cristos. Pericolul este de a-i slăvi pe oameni; Isus a spus că noi trebuie să-L înălţăm pe El.

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Te-am văzut înainte ca să te fi chemat Filip.” IOAN 1:43

In răspunsul pe care Domnul Isus i-l dă lui Natanael la întrebarea lui „de unde mă cunoşti”, este enunţat marele şi preţiosul adevăr, baza oricărei chemări veritabile şi care este cristalizat în aceste două cuvinte: „înainte ca...„. înainte ca uneltele omeneşti pe care Domnul le foloseşte pentru chemarea unui suflet să-şi facă lucrarea lor, El era prezent, El ştia. El a ales. El a destinat pe acela care avea să devină copilul Său „înfiat prin Isus Hristos după buna plăcere a voiei Sale.” (Efes.l:5). Domnul care cunoaşte inima omului, ştia că în adâncul inimii lui Natanael, era dorinţa adevărată şi sinceră ca să-L cunoască. Înainte ca împrejurările şi persoanele folosite de Dumnezeu să contribuie la chemarea noastră, şi să intre în scenă, înainte de orice… „Te-am văzut.” Să reflectăm puţin la acest mare har. Să adorăm pe Domnul nostru, să ne aşezăm viaţa pe acest nivel atât de ridicat şi anume, că am fost în inima Lui şi în planul şi sfatul Său veşnic mai înainte de veşnicii şi să ne bucurăm că El ne-a văzut şi ne-a cunoscut. „Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său…” (Rom.8:29).

Natanael a fost deci hotărât mai dinainte, Dumnezeu l-a ales ca să intre în falanga oamenilor care, la timpul Său, aveau să clatine lumea. Pentru noi, „Te-am văzut”, ilustrează pe deoparte, imensul har pe care ni l-a dat Dumnezeu ca să devenim copii ai Lui „fără să-L fi cunoscut” personal pe Domnul Isus ca primii ucenici, iar pe de altă parte, ne spune că noi nu ne mai aparţinem nouă înşine, ci lui Dumnezeu şi lucrării Sale.Ce trist că adevărul acesta aşa de preţios al alegerii mai dinainte, a ajuns să fie clătinat în inimile legaliste cu privire la siguranţa unei mântuiri atât de desăvârşite pe care o avem în desăvârşitul nostru Mântuitor care a zis: „Oile Mele ascultă glasul Meu… Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri şi NIMENI nu le va smulge din mâna Mea.” (loan 10:27, 28). Dar deşi această nesiguranţă a lor, cu privire la mântuirea lor, nu le răpeşte dreptul de copii ai lui Dumnezeu, ei se frământă şi se îngrijorează la gândul că vor putea pierde mântuirea şi în loc să trăiască plini de bucuria acestei mântuiri depline, se amărăsc pe ei înşişi, amărăsc şi pe fraţii care au siguranţa mântuirii, crează lupte şi despărţiri; dar ceea ce este cel mai dureros este că întristează şi dezonorează pe Domnul Isus care ne-a câştigat prin suferinţele Lui o mântuire aşa de mare.

Crezând în desăvârşita lucrare de la cruce, intrăm în bucuria, pacea şi siguranţa binecuvântatului fapt că înainte de orice, Domnul ne-a cunoscut, ne-a văzut şi ne-a destinat să fim ai Lui.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Şi acolo Ilie a intrat într-o peşteră şi a rămas în ea peste noapte. Şi cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Ce faci tu aici Ilie?” 1 Împ. 19:9.

Ilie este învinovăţit de mulţi predicatori că a fugit de Izabela. Eu n-aş spune astfel. Nici în Cuvânt nu citim că Dumnezeu l-ar fi mustrat pentru aceasta; vedem însă cum a fost hrănit de îngeri, şi ce putere a avut mâncarea aceea simplă, că el a putut face acest marş zi şi noapte. În textul citit observăm cum Dumnezeu din nou se întâlneşte cu Ilie, şi Ilie îşi spune necazul: „Am fost plin de râvnă pentru Domnul Dumnezeul oştirilor; căci copii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale şi au ucis cu sabia pe proorocii Tăi, am rămas numai eu singur şi ei caută să-mi ia viaţa”. Şi Domnul a zis să iasă şi să stea pe munte înaintea Lui. Şi iată Domnul trecea şi înaintea Domnului a trecut un vânt tare şi puternic, care despica munţii şi sfărâma stâncile. Şi după vânt a venit un cutremur de pământ, dar Domnul nu era nici în cutremurul de pământ. După cutremurul de pământ a venit un foc, dar Domnul nu era în focul acela. Şi după foc a venit un susur blând şi subţire. Atunci Ilie şi-a acoperit faţa cu mantaua a ieşit şi a stat la gura peşterii. Din nou a fost întrebat: „Ce faci tu aici Ilie?” Şi din nou şi-a golit inima plină de amărăciune înaintea Domnului. Dar Domnul i-a dat o nouă sarcină şi l-a mângâiat spunându-i că a mai lăsat şapte mii de oameni care nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal. Când am început să evanghelizez m-au contrazis de multe ori, zicând că Domnul nu ar fi nici în vânt nici în foc. Dar eu am spus: Vântul cutremurul şi focul netezesc calea Domnului. Numai după aceasta va putea veni susurul blând şi subţire. Şi după acestea Dumnezeu va putea da noi sarcini.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

CUNOAŞTEREA NECESARĂ

Şi vor şti astfel că Eu, Domnul Dumnezeul lor, sunt cu ele şi că ele sunt poporul Meu, ele, casa lui Israel, zice Domnul Dumnezeu. Ezechiel 34.30

A face parte din poporul ales al lui Dumnezeu este o binecuvântare însemnată, dar a şti că noi facem parte din acest popor, este o pricină de nespusă bucurie. A nădăjdui că Dumnezeu este cu noi, este un lucru, dar a şti că El chiar este cu noi, este cu totul altceva. Credinţa ne mântuieşte, dar siguranţa ne satisface. Noi Îl luăm pe Dumnezeu ca Dumnezeul nostru când credem în El; dar primim bucuria Lui când ştim că El este al nostru şi că noi suntem ai Lui. Nici un credincios nu trebuie să se mulţumească numai să nădăjduiască, ci să ceară Domnului să-i dea siguranţa deplină că ceea ce a nădăjduit, are deja în mod sigur.

Trebuie mai întâi să intri în stăpânirea acestui har, ca să poţi să priveşti la Domnul ca un „răsad cu faimă” şi să ajungi la o cunoştinţă clară a bunătăţii lui Dumnezeu faţă de tine. Să ne întoarcem dar mereu privirea noastră în direcţia de unde primim acest har fără seamăn. Siguranţa credinţei nu poate fi căpătată prin faptele legii. Şi tocmai aceasta ne învaţă Evanghelia, să nu privim la noi, ci numai la Domnul. Văzându-L pe Domnul Isus, vedem mântuirea noastră.Doamne, trimite-ne un val al dragostei Tale, astfel ca noi să fim înălţaţi deasupra noroiului îndoielii şi al fricii.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Şi vin la tine, cum vine poporul, şi stau înaintea ta ca popor al Meu și ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc; căci cu gura lor arată multă dragoste, dar inima lor umblă după câștigul lor nedrept. Și, iată, tu eşti pentru ei ca o cântare foarte plăcută, un glas plăcut, şi unul care cântă bine la un instrument; și ei ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc. Și când se va întâmpla aceasta (iată, va veni), atunci vor cunoaşte că a fost un profet în mijlocul lor.  Ezechiel 33.3133

Cât de valabile sunt aceste cuvinte și astăzi! Poporul lui Dumnezeu, în zilele lui Ezechiel, dorea să audă glasuri plăcute. Probabil că, dacă Ezechiel lear fi oferit așa ceva, ar fi fost foarte popular. Ar fi schimbat viața grea a unui profet cu cea lipsită de griji a unuia care îi distrează pe alții.

Poporul vorbea peste tot despre Ezechiel, întrun fel pozitiv. Chiar se încurajau unii pe alții săl asculte și să audă de la el „cuvântul care vine de la Domnul”. Până aici, totul era bine. Apoi își luau locul ca popor al lui Dumnezeu și ședeau înaintea lui Ezechiel. La fel de bine. După aceea însă, Dumnezeu arată realitatea stării lor: „Ei ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc; căci cu gura lor arată multă dragoste, dar inima lor umblă după câștigul lor nedrept”.

Este o mare greșeală să ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu și să refuzăm să ascultăm de el. Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru cei care sunt ca Ezechiel, care vorbesc ca și cum ar fi gura lui Dumnezeu Însuși! Poate că ascultătorii lor nu iau seama la mesajul unui astfel de slujitor, însă „vor cunoaște că a fost un profet în mijlocul lor” G. W. Steidl

Să se înalțe ruga mea, auzimi Doamne, glasul slab,

Dorința mea so împlinești / spre slava Ta eu să rodesc.

Sajung eu, oare, a slăbi, / de teamă să nu pot vesti,

Credința ami tăgădui, / de Tine să nu pot vorbi?

Când înaintea Ta voi sta, o, Doamne, ceaș putea săȚi spun,

Tu, careatât ai suferit, pe cruce chiar Tu Teai jertfit?

Ajutămă, Tu, Domnul meu, pe Tin´ să te vestesc mereu,

În așteptarea clipei când toți vom da slavă Mielului.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

O, Doamne, umple astăzi Baraca aceasta, trupurile noastre, această tabără, întregul Pământ cu Fiinţa Ta glorioasă. Binecuvântează-ne astăzi pe toţi cu revărsări de viaţă duhovnicească, pentru a ne desfăta în ea.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Eu în ei şi Tu în Mine – pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis si că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine.» IOAN 17,23

Cât de mult doresc să locuiască în noi Domnul Isus Cristos şi Tatăl prin Duhul Sfânt o arată şi rugăciunea Sa preoţească (Ioan 17), dar şi porunca: «Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit» (Matei 5,48). Când suntem una cu Domnul Isus Cristos vom fi transformaţi după chipul şi asemănarea Sa, după cum ne spune atât de simplu şi apostolul Pavel: «dar cine se lipeşte de Domnul este un singur duh cu El» (1 Cor. 6,17). Aşa sunt Tatăl şi Fiul, una prin Duhul Sfânt cu omul care Il iubeşte pe Dumnezeu şi care este iubit de El: «Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine şi Eu în Tine, ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi Noi suntem una» (Ioan 17,21-22). Domnul vorbeşte aici de uniunea organică cu cei care îi aparţin: Tatăl cu Fiul prin Duhul Sfânt în toţi credincioşii Săi răscumpăraţi şi aceştia în El. Doar astfel, ca şi creştini născuţi din nou, suntem temple ale Duhului Sfânt.

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Astfel dar, după cum aţi primit pe Christos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El. Coloseni 2:6

Daca L-am primit pe Christos înlăuntrul inimilor noastre, viaţa nouă va manifesta cunoaşterea Sa intimă prin umblarea în credinţă cu El. Umblarea implică acţiune. Religia noastră nu se limitează la timpul de rugăciune personală. Trebuie să punem în practică ceea ce credem. Dacă cineva umblă în Christos, acţionează aşa cum a acţionat Christos. Fiindcă Christos este în el, speranţa, dragostea, bucuria şi viaţa lui, el este o reflectare a imaginii lui Isus. Oamenii spun despre el: „este ca învăţătorul lui; trăieşte cu Isus Christos”. Umblarea înseamnă progres. „aşa să şi umblaţi în El”. Păşiţi din har în har. Alergaţi înainte până când ajungeţi la cel mai înalt grad de cunoaştere pe care o poate atinge cineva în Prea Iubitul. Umblarea implică continuitate. Trebuie să rămânem permanent în Isus. Cât de mulţi creştini cred că trebuie să înceapă şi să termine ziua în tovărăşia Lui Isus, dar pe timpul zilei îşi dau inima lumii! Aceasta nu este umblare. Trebuie să fim întotdeauna cu El, călcând pe urmele Sale şi făcând voia Sa. Umblarea implică şi obişnuinţă. Atunci când vorbim despre umblarea şi conversaţia unui om, înţelegem prin aceasta obiceiurile şi caracterul constant al vieţii sale. Dacă ne bucurăm uneori în Christos, şi apoi Îl uităm, dacă Îl chemăm uneori, şi apoi Îl părăsim, nu înseamnă că suntem obişnuiţi cu El. Nu umblam în El. Trebuie să ne ţinem strâns de El, să ne prindem de El, şi să nu-L lăsăm să plece niciodată; trebuie să trăim în şi prin EL „După cum aţi primit pe Christos Isus Domnul, aşa să şi umblaţi în El”. Perseverează în acelaşi fel în care ai început. Dacă la început Isus Christos a fost temelia credinţei, izvorul vieţii, principiul acţiunilor tale şi bucuria sufletului tău, lasă-L să fie la fel până la sfârşitul vieţii, acelaşi când umbli prin valea umbrei morţii, dar şi când vei intra în bucuria pregătită pentru poporul lui Dumnezeu. Duh prea Sfânt, ajută-ne să ascultăm acest precept ceresc!

Seara

Stânci întărite vor fi locul lui de scăpare; i se va da pâine, şi apa nu-i va lipsi. Isaia 33:16

O, creştine, te îndoieşti de împlinirea făgăduinţei Lui Dumnezeu? Oare furtuna poate lua „stânci întărite”? Pot să cadă cămările cerului? Crezi că Tatăl tău ceresc te va uita, atunci când ştie că ai nevoie de hrană şi îmbrăcăminte? Dacă nici o vrabie nu cade pe pământ fără ştirea Tatălui tău, şi „până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi” (Matei 10:30), te vei îndoi de El? Poate că nenorocirile tale vor continua până în ziua în care vei îndrăzni să te încrezi în Domnul, şi atunci se vor sfârşi. Sunt mulţi credincioşi care au suferit încercări şi au fost foarte nefericiţi, până în clipa în care disperarea i-a condus să-şi exercite credinţa în Dumnezeu, şi momentul credinţei a fost momentul izbăvirii. Au văzut dacă Dumnezeu Îşi ţine sau nu promisiunea. O, te rog, nu te mai îndoi de El! Nu-i fă pe plac Satanei, şi nu te chinui singur, tolerând în continuare gânduri de necredinţă la adresa Lui Dumnezeu. Nu te gândi că nu este mare lucru să te îndoieşti de Iehova. Aminteşte-ţi, este un păcat, şi nu un păcăţel oarecare; este o crimă de cel mai înalt grad. Îngerii nu se îndoiesc niciodată de El, şi nici demonii. Numai noi, dintre toate fiinţele create de Dumnezeu, Îl dezonorăm prin necredinţa noastră, şi Îl defăimăm prin neîncrederea noastră. Ruşine să ne fie! Dumnezeul nostru nu merită asemenea suspiciuni josnice. În trecut, El S-a dovedit adevărat şi credincios Cuvântului Său. Cu atâtea exemple de dragoste şi bunătate pe care le-am primit şi le primim zilnic, este ruşinos şi condamnabil să ne complăcem într-o stare de îndoială. De astăzi înainte, trebuie să ne luptăm mereu împotriva îndoielilor în privinţa Lui Dumnezeu care sunt duşmanii păcii noastre, spre onoarea Lui. Cu o credinţa neclintită, să ne prindem de ce a făgăduit, fiindcă va şi împlini, „Cred, Doamne; ajută necredinţei mele” (Marcu 9:24).

IZVOARE IN DEŞERT

Iarăşi vor locui la umbra lui, iarăşi vor da viaţă grâului, vor înflori ca via. (Osea 14:7)

Ziua s-a încheiat cu ploi torenţiale, şi plantele din grădina mea au fost doborâte la pământ de furtuna cu grindină. M-am uitat la o plantă pe care o admirasem anterior pentru frumuseţea ei şi pe care o îndrăgisem pentru parfumul ei delicat. După ce a fost expusă furtunii nemiloase, florile ei s-au ofilit, toate petalele ei s-au închis, şi părea că gloria ei s-a dus. M-am gândit în sinea mea: „Cred că va trebui să aştept până anul viitor ca să văd din nou acele flori frumoase”. Şi totuşi noaptea a trecut, soarele a strălucit din nou, şi dimineaţa a adus putere plantei mele favorite. Lumina a privit la florile ei şi florile au privit la lumină. A fost contact şi comuniune, şi puterea a trecut în flori. Ele şi-au ridicat capetele, şi-au deschis petalele, şi-au recăpătat gloria şi păreau mai frumoase decât înainte. M-am întrebat cum a avut loc aceasta – acele flori slabe venind în contact cu ceva mult mai puternic, şi căpătând putere!Nu pot să explic exact cum putem să primim puterea de a sluji şi de a răbda prin comuniunea cu Dumnezeu, dar ştiu că acesta este un fapt. Eşti tu în pericol să fii zdrobit de o încercare grea şi dificilă? Atunci caută comuniunea cu Hristos şi vei primi tăria şi puterea de a fi victorios, pentru că Dumnezeu a promis: „Eu te întăresc” (Isaia 41:10).

Necazul zilei de ieri

Ploaia care a căzut ieri este rubinie pe trandafiri,

    Argintie pe frunzele de plop, şi aurie pe trunchiul de salcie;

Necazul care tocmai a căzut ieri este tăcerea care închide în ea

Marile daruri de har ale lui Dumnezeu, şi timpul nu le va tulbura niciodată.

Ploaia care a căzut ieri face toate dealurile să sclipească,

    Ca mărgeanul pe dafin şi ca berilul pe iarbă;

Necazul care tocmai a căzut ieri a învăţat sufletul să asculte

    Şoaptele eternităţii în toate vânturile care trec.

O, inimă slabă, bătută de furtună, această ploaie va străluci mâine,

    Ca o flacără în căldăruşe şi ca giuvaerele pe spini,

Ca cerul în florile de nu-mă-uita; deşi necazul acum este necaz,

    Totuşi necazul va fi frumuseţe în minunata dimineaţă.


Katherine Lee Bates

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

IEREMIA 51.47-64

„Aduceţi-vă aminte de Domnul în ţara îndepărtată şi Ierusalimul să fie (lit. „să se suie”) în inima voastră” (v. 50). Nu fără să ştie unde va merge era invitată rămăşiţa credincioasă să iasă din mijlocul Babilonului corupt. Pentru a lua această hotărâre curajoasă, ea trebuia mai întâi să fie atrasă de sentimente puternice (Psalmul 137.5,6). In acelaşi fel şi astăzi, „la El”, la lsus prezent în mijlocul a „doi sau trei” adunaţi în Numele Său, este invitat cel credincios să iasă afară din tabăra religioasă a mărturiei creştine (Evrei 13.13).

Sfârşind prezentarea tuturor judecăţilor Sale, Domnul le semnează cu un nume de temut: „Dumnezeul răsplătirilor” (v. 56). Este însă remarcabil un detaliu, anume că aceste cuvinte ale judecăţii împotriva Babilonului preced relatarea privind distrugerea Templului din cap. 52. Trebuia ca ruina idolilor Babilonului să fie vestită înainte să fi avut loc efectiv cea a Templului (v. 47 şi 52). În felul acesta, nimeni nu va putea gândi că aceşti idoli sunt în mod real mai puternici decât Dumnezeul lui Israel. Cu şapte ani înainte de luarea Ierusalimului, toate aceste cuvinte trebuia să fie scrise într-o carte, iar cartea, după citirea ei, trebuia cufundată în mijlocul Eufratului prin grija lui Seraia, fratele lui Baruc, ca o dovadă că Babilonul avea să fie înghiţit.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: 1 Corinteni 2:6-16

SĂ ÎNŢELEGEM BIBLIA

…nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, afară de Duhul lui Dumnezeu. 1 Corinteni 2:11

In servieta în care îmi duc Biblia am un mic dosar cu un microfilm ce reproduce întreaga Biblie. Toate cele 1.245 de pagini cu mai mult de 773.746 de cuvinte sunt tipărite într-un pătrat cu latura puţin mai mare de 2,5 centimetri! Nu pot vedea nici măcar un cuvânt din ea. Nici dacă ţin filmul la lumină sau dacă-l aşez pe un fond închis la culoare, nu ajută cu nimic. Cu ochii liberi nu pot să citesc. Numai cu ajutorul unui microscop ce măreşte pot citi această Biblie.

Nevoia de a furniza o sursă exterioară pentru a citi o reproducere sub formă de microfilm a Bibliei îmi reaminteşte de dificultăţile pe care le au unii oameni în înţelegerea Bibliei. O, ei n-au dificultăţi citindu-i cuvintele, ci nu pot înţelege ceea ce spun aceste cuvinte. Au nevoie de iluminarea puterii Duhului Sfânt.

Încercarea de-a prinde înţelesul mesajului Bibliei se aseamănă cu încercarea de a citi microfilmul fără aparatul de mărire. În 1 Corinteni 2:14, Pavel ne explică de ce este aşa. El spune: „Dar ornul cel firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el, sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte”. Biblia – indiferent de mărimea în care este tipărită – poate fi înţeleasă numai cu ajutorul Duhului Sfânt.

Ai căutat ajutorul pentru înţelegerea a ceea ce spune Cartea lui Dumnezeu? Fii sigur că L-ai acceptat pe Isus ca Salvator personal. Apoi cere ca Duhul Sfânt să locuiască în tine şi să-ţi reveleze adevărul ei. El face din Biblie o carte care poate fi înţeleasă.- P.R.V.

Nu poţi spune: Cunosc tot Adevărul sfânt,

Până nu-L cunoşti pe Domnul Isus.

Când inima şi viaţa de El legate sunt,

Pricepi Cuvântul Lui venit de sus.    Anonim

Cunoaşterea CUVÂNTULUI VIU este cheia înţelegerii CUVÂNTULUI SCRIS.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe DUMNEZEU. Rom. 8,28.

De ce? Aşa a întrebat în decursul mileniilor câte un suflet încercat. Poate ai spus şi tu acest: „De ce?” cu ochii plini de lacrimi, şi nu ai găsit nici un răspuns la întrebarea ta. Vai cât de mulţi „de ce?” se ridică în nopţile grele de suferinţă, când inima e apăsată. De ce această boală? De ce această cădere? De ce această singurătate şi părăsire? De ce această jale? De ce această spaimă? Adesea nu înţelegem cauza acestui examen şi această enigmă măreşte şi mai mult durerea noastră.

Există mustrări a căror cauze le poţi găsi dacă ai un cuget fin, păstrat înaintea Lui Dumnezeu. Această durere e mai uşoară pentru tine,pentrucă o meriţi? Cealaltă încercare nu ţi-a fost trimisă oare pentru a-ţi infringe îngâmfarea? Într-o cântare este următorul verset:

Îţi vine vreo durere?
Întreabă în tăcere
Dar fii liniştit
Căci veşnica iubire
Nu ţi-o trimite din plăcere.

Sunt multe încercări pe care acum nu le pricepi, însă le vei pricepe după aceea. Durerea de ieri pe care ai simţit-o atât de profund, mâine îşi va dezvălui în ea o binecuvântare! Cei ce iubesc pe Dumnezeu ştiu că toate lucrurile lucrează împreună spre binele lor. Oare acest răspuns dumnezeesc nu lămureşte pe deplin toate întrebările tale? Dumnezeu te iubeşte, te cunoaşte şi ştie de ce ai nevoie. El are posibilitatea de a opri la un moment dat încercările asupra ta. Nu te înspăimânta ci bizuieşte-te pe El.Aţi ajuns voi la acel loc numit Calvar? Dumnezeu nu vrea numai să vă dea bucuria de adunări binecuvântate, ci El însuşi ar vrea să se bucure de predarea voastră ÎNTREAGĂ şi să vă dea o deplină părtăşie cu El. Vreţi voi să acceptaţi dorinţa Lui?

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Cine crede în Fiul are viața veșnică …Ioan 3.36

Fără speranță – speranță vie

Ernst Gottlieb Woltersdorf a crescut în condiții sărăcăcioase împreună cu alți unsprezece frați în Friedrichsfeld, lângă Berlin. La început a dorit să devină farmacist, ulterior s-a decis totuși să studieze teologia. La vârsta de șaptesprezece ani s-a dus cu fratele său mai mare la Halle, unde era orfelinatul lui August Hermann Francke, pentru a ocupa funcția unui învățător și să-și câștige existența sărăcăcioasă. În Halle a ajuns la cotitura decisivă din viața sa. El a înțeles că nu prin studierea teologiei devii un creștin adevărat, care are viață veșnică și o nădejde adevărată, ci numai prin pocăință, prin întoarcerea sinceră la Dumnezeu și prin credința în Isus Hristos.Ascultând discursul diaconului Lehr din Köthen cu tema „Despre iubirea lui Isus” a primit impulsul pentru întoarcerea sa la Dumnezeu. Atunci a recunoscut că este un păcătos pierdut. Dar în loc să se predea imediat Domnului Isus, a gândit că trebuie să țină mai întâi poruncile. Tânărul a luptat un an și jumătate până când a găsit pacea adâncă doar prin credință. Pentru început a mers ca vicar și învățător privat în localitatea Zerrenthin de lângă Prenzlau, unde Dumnezeu a binecuvântat lucrarea sa de trezire. Deseori era încolțit de atacuri și necazuri mari, pentru că acolo unde suflă Duhul lui Dumnezeu, este la lucru și diavolul. Dar nu a permis ca acestea să-i tulbure bucuria.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

NU RECURGE LA MANIPULARE!

„lubiți-vă unii pe alții cu o dragoste frățească. în cinste, fiecare să dea întâietate altuia” (Romani 12:10)

In interiorul sufletului nostru se află dorința de a ne conduce propriile noastre vieți si în unele cazuri, chiar și pe ale altora. Drept consecință, devenim experți în manipulare reciproca. Această dorință de a controla duce la comportamente diferite, lată șase dintre ele de care trebuie să fim conștienți și pe care trebuie să le evităm dacă ne dorim relații bune:

1) Șantajul emoțional. „Fă ceea ce vreau, că de nu, mă enervez și fac o criză”.

2) Aruncarea vinei asupra cuiva. „Cum mi-ai putut face una ca asta, după tot ce am făcut pentru tine?”

3) Boala închipuită. „Nu mă supăra. Nu vezi că nu mă simt bine?”

4) Invocarea celor plecați dintre noi. „Scumpul vostru tată ar fi fost de acord cu mine”.

5) Descoperire divină. „Dumnezeu mi-a spus că trebuie să faceți ce doresc eu”.

6) Umilire. „Fă ceea ce vreau eu, căci altfel o să te fac de rușine de față cu ceilalți”.

Acestea sunt instrumente puternice pe care le folosim pentru a-i determina pe ceilalți să facă ceea ce vrem noi. Nu numai adulții se pricep să le folosească, ci si adolescenții pot fi maeștri ai manipulării, mai ales dacă nu au o gândire limpede. „îmi doresc lucrul acesta atât de mult, încât sunt in stare să merg și să fac ceva nebunesc (chiar dacă asta mă va răni) dacă nu-l primesc”.

Acest argument care este un strigăt disperat după ajutor este cel mai îngrozitor coșmar al multor părinți de adolescenți. Manipularea este un joc ce poate fi jucat la orice vârstă – chiar în intimitatea propriului tău cămin. Însă cei ce se angajează la așa ceva plătesc un preț mare, si anume; conflicte, ostilitate și resentimente.

Care este soluția? Ne-o oferă Biblia: „lubiți-vă unii pe alții cu o dragoste frățească. In cinste, fiecare să dea întâietate altuia”.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: