Mana Zilnica

Mana Zilnica

13 Octombrie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Descurajarea individuală şi creşterea personală

Moise a ieşit pe la fraţii săi şi a fost martor la muncile lor grele. Exod 2:11

Moise a văzut oprimarea poporului său şi a fost sigur că el era cel care trebuia să-1 elibereze; plin de o dreaptă indignare în duhul său, a început să facă dreptate. După prima lovitură pentru Dumnezeu şi pentru dreptate. Dumnezeu a permis ca Moise să ajungă într-o stare de descurajare totală şi l-a trimis în deşert să păzească oile timp de patruzeci de ani. La sfârşitul acelei perioade, Dumnezeu i S-a arătat lui Moise şi i-a spus să meargă şi să elibereze pe poporul Său, dar Moise I-a răspuns: „Cine sunt eu, ca să mă duc?” (Exod 3:10-11). La început Moise a înţeles că el era omul care trebuia să elibereze poporul, dar mai întâi a trebuit să fie pregătit şi disciplinat de Dumnezeu. El. ca individ, a avut dreptate, dar n-a fost omul potrivit pentru acea lucrare până când n-a învăţat să aibă comuniune cu Dumnezeu.

Poate că avem viziune de la Dumnezeu şi o înţelegere foarte clară a voii Lui şi trecem la treabă, dar apoi vine ceva echivalent celor patruzeci de ani în pustie ai lui Moise, ca şi cum Dumnezeu ar fi părăsit acea idee cu totul; când ajungem cu totul descurajaţi. Dumnezeu Se întoarce şi reînvie chemarea, iar noi suntem cuprinşi de tremur şi întrebăm: „O. Dar cine sunt eu ca să mă duc? „Trebuie să învăţăm primul mare pas al lui Dumnezeu: „Eu sunt cel ce sunt te trimite”. Trebuie să învăţăm că efortul nostru individual pentru Dumnezeu este o impertinenţă; individualitatea noastră trebuie să fie arsă de relaţia personală cu Dumnezeu (vezi Matei 3:17). Noi ne fixăm atenţia asupra perspectivei individuale a lucrurilor; avem viziunea – „Ştiu că asta vrea Dumnezeu să fac”, dar n-am învăţat să intram în ritmul lui Dumnezeu. Dacă treci printr-o perioadă de descurajare, urmează o mare creştere personală.

MANA DE DIMINEAŢĂ

„O, nenorocitul de mine, cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?” ROMANI 7:24

Iată strigătul, adeseori neexprimat, al copilului lui Dumnezeu, În măsura în care dorinţa după sfinţenie se întăreşte tot mai mult în inima lui, cu hotărîrea fermă de a trăi, în realitatea vieţii care este în Domnul Isus Hristos, el suspină din adîncul inimii după o astfel de izbăvire: O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi…! Este deci vorba de strigătul unui om neprihănit prin credinţă, dar care realizînd prin Duhul Sfînt poziţia lui în Hristos, poate să se schimbe şi să spună cu mare bucurie: „Mulţumesc lui Dumnezeu că nu este nici o condamnare pentru mine căci sînt în Domnul Isus Hristos.

Cugetul nostru cunoaşte eficacitatea sîngelui răscumpărător; dar, deşi neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, noi simţim totuşi o adîncă nevoie după sfinţenia care întîmpină împotrivire în firea noastră veche; cele două firi se împotrivesc una alteia, şi această luptă îl face pe cel credincios să strige: „O, nenorocitul de mine, cine mă va izbăvi”? Care este pricina înfrîngerilor şi căderilor noastre? Omul vechi – viaţa personală – care vrea să slujească lui Dumnezeu dar pe care El nu-l poate folosi. Suspinăm cînd constatăm lipsurile în mărturia noastră creştină, în caracterul şi temperamentul nostru; sîntem desnădăjduiţi şi privirile noastre se îndreaptă întruna spre noi înşine pentru că încă n-am realizat că viaţa noastră proprie nu poate să fie „creştină”.Începem ziua cu noi înşine şi aşa o sfîrşim. În felul acesta tot ce gîndim şi vrem să facem intră în legătură, nu cu Domnul Hristos, ci cu eul nostru. Totuşi, în slavă, Marele nostru Preot ne cunoaşte deplin. El aude strigătele şi mărturisirile noastre cele mai intime. El vrea să răspundă la ele şi să îndrepte starea noastră. Dumnezeu să fie binecuvîntat că nu ne lasă fără ajutor, dacă, fără a striga disperaţi ca creştinul din Romani 7 ne recunoaştem neputinţa firii vechi.Prin legea Duhului de viaţă în Isus Hristos, noi putem fi izbăviţi de viaţa personală, egoistă care pînâ în prezent a fost centrul fiinţei noastre, pentru a ne face să găsim în Domnul Isus un centru cu totul nou. Firea noastră veche trebuie să fie răstignită împreună cu Domnul Hristos, crucea fiind singurul loc pe care-l merită; abia atunci intrăm într-o viaţă cu adevărat nouă şi cu o orientare cu totul nouă. Schimbarea aceasta de regim începe la Golgota dar îşi află plinătatea în învierea împreună cu Mîntuitorul nostru care ne face să cunoaştem această înflorire în viaţa din Dumnezeu. În momentul ispitei să ne afirmăm poziţia noastră şi să zicem: „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu prin Isus Hristos Domnul nostru!” El este Acela care ne izbăveşte şi ne izbăveşte ASTĂZI!

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Domnul oştirilor este cu noi, Dumnezeul lui Iacov este un turn pentru noi” Psalm 46:7

Aceasta este o cântare a fiilor lui Core. Se merită să imităm această cântare. Căci acelora care cântă această cântare nu li se poate întâmpla nicio nenorocire. Sunt oameni care-L iubesc pe Dumnezeu şi acelora toate lucrurile lucrează împreună spre binele lor. Nu observăm niciun pic de murmur nici măcar în necazuri mai mari. Pentrucă ei cântă: „Dumnezeu este tăria noastră, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi”. Și pentrucă l-au experimentat pe Dumnezeu în necazuri, pot să continuie: „De aceea nu ne temem chiar dacă s-ar răsturna pământul şi s-ar zgudui munţii în inima mărilor, chiar dacă valurile mării ar urla şi ar spumega şi s-ar ridica până acolo încât să se cutremure munţii”. Aceasta ar cutremura pe mulţi. „Dar este un râu ale cărui pâraie înveselesc cetatea lui Dumnezeu”. Acesta este Ierusalimul cel nou, Mireasa Mielului.; acestea sunt sufletele în care locuieşte Dumnezeu şi aceia să rămână veseli, ca unii din care curg izvoare de apă vie. Şi pentrucă Dumnezeu locuieşte în ei vor rămânea tari, fiindcă Dumnezeu îi ajută întotdeauna, la timpul potrivit, încă de dimineaţă. Și ei strigă: „Veniţi şi priviţi lucrările lui Dumnezeu, pustiirile pe care le-a făcut El pe pământ!” Dacă privim înapoi ce minuni a făcut Domnul în Egipt, cum a condus pe poporul Lui cu mână puternică, afară din Egipt, cum i-a făcut cale prin Marea Roşie, cum i-a înnecat tot acolo pe egiptenii care i-au urmărit şi cum a izgonit popoarele din Canaan dinaintea poporului Său Israel, astfel putem vedea cum îi poate Dumnezeu prăbuşi şi cum îi poate ajuta pe cei credincioşi. Copiilor Lui, El le este un turn de scăpare. De aceea nu trebuie să ne temem, pentrucă El este un turn de scăpare. Slăvit să-I fie Numele Său cel Sfânt!

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

DACĂ, ŞI O ÎNTREITĂ PROMISIUNE

Dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga şi va căuta Faţa Mea şi se va abate de la căile lui rele, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara. 2 Cronici 7.14

Noi care chemăm Numele Domnului, putem să ne rătăcim şi noi. Dar ce har din partea Dumnezeului nostru că El este gata să ne ierte. Dacă am rătăcit, să alergăm la tronul harului ca să căpătăm iertarea. Dar mai întâi trebuie să ne smerim. Nu trebuie să fim smeriţi pentru faptul că mai putem păcătui, după ce am primit atâtea binecuvântări prin dragostea Lui? Doamne, ne plecăm în ţărână în faţa Ta, căci îţi mărturisim necredinţa şi vina noastră. Oh, grozăvie a păcatului! Grozăvie de şapte ori mai mare din partea fiinţelor pe care El le-a favorizat atât! Să ne rugăm ca să căpătăm har şi să fim curăţaţi şi izbăviţi de puterea păcatului. Doamne, ascultă-ne şi astăzi şi nu lepăda strigătul nostru!

În rugăciunea noastră, să căutăm faţa Domnului, dacă El ne-a lepădat din cauza greşelilor noastre şi să-L rugăm stăruitor să vină din nou la noi. Doamne, priveşte-ne prin Fiul Tău Isus şi iută-te din nou cu plăcere la slujitorii Tăi. Totodată să ne abatem de la rău; Dumnezeu nu poate să se întoarcă spre noi decât atunci când noi ne vom întoarce de la păcat. Şi abia atunci vom primi întreita asigurare de a fi ascultaţi, iertaţi şi vindecaţi. Tatăl nostru, dă-ne aceste haruri, pentru dragostea Domnului Isus!

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Păziți-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi, și să le facă lumea plecăciuni prin piețe; ei umblă după locurile dintâi în sinagogi, și după locurile dintâi la ospețe. Luc. 20,26.

După ce Domnul Isus a avut o întrevedere cu cărturarii, s-a apropiat de ucenici și i-a avertizat asupra stării lor morale. Deși cărturarii aveau un mare renume, nu au putut să-L prindă cu vorba pe Domnul Hristos. Dar El i-a făcut să tacă prin întrebările puse, mai ales când i-a întrebat dacă Hristos este fiul lui David, cum de David îl numește Domn. David nu l-a văzut pe Domnul dar L-a recunoscut, pe când ei îl vedeau și totuși nu L-au primit. în capitolul 14, Domnul Hristos i-a învățat adevărul că cine se înalță va fi smerit iar cine se smerește va fi înălțat. Ce mult S-a coborât Domnul Isus încât s-a putut spune despre El: „Șezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale.” In schimb la farisei și la cărturari era un țel cu totul diferit. Ei însuși se înălțau și așteptau plecăciuni de la oameni. De aceea Domnul le-a promis grele și aspre judecăți. Tendința de ridicare stă în strânsă legătură cu natura omenească și de aceia nu era numai pentru ucenici o primejdie ci și pentru noi. Și pentru noi e valabilă avertizarea: „Păziți-vă.” In ucenici regăsim chipul nostru. De exemplu când mergeau drumul spre Ierusalim, iar Domnul mergea să sufere și să moară, ei se certau pentru primul loc. Mama fiilor lui Zebedei cerea de la Domnul ca fiii ei să șadă unul la dreapta și altul la stânga Lui. Oare nu se arată aici tocmai ceea ce este în inima noastră?

Uneori cerem ceva și cerem pentru satisfacerea poftelor noastre, ale firii pământești. De aceea să lăsăm Duhul Sfânt să ne călăuzească ce să cerem. Domnul să ne ferească de a cere ceva care nu este pentru proslăvirea Sa.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Doamne, sporeşte-mi siguranţa că exist în conştiinţa Ta, şi nu că Tu exişti în a mea. „Căci în toată lumea nu este nimeni în afară de Tine, Dumnezeul meu, nu este nimeni în afară de Tine.”

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei.» EVREI 7,25

Îşi poate pierde mântuirea un copil al lui Dumnezeu? Cel născut din nou prin credinţa în jertfa Domnului Isus Hristos pe crucea de pe Golgota este pecetluit cu Duhul Sfânt, care este un zălog al salvării. Duhul Sfânt ne revelează adevărul complet al mesajului Cuvântului lui Dumnezeu. Un om care a primit Duhul Sfânt este salvat pe veci. Domnul Isus spune cu fermitate că nimeni nu-I va smulge oile din mâini: «nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu» (loan 10,29). Se pune totuşi întrebarea: ce se întâmplă dacă în minunata poziţie de copil mântuit al lui Dumnezeu totuşi păcătuiesc? loan răspunde: «dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor (Sau Avocat. Greceşte: Paraclet, adică apărător, ajutor), pe Isus Hristos, Cel neprihănit» (1 loan 2,1). Cel născut din nou este eliberat de păcat şi de puterea acestuia, dar nu şi de prezenţa şi de atacurile lui. Biblia ne avertizează cu toată seriozitatea că prin păcate neştiute putem pierde cea de-a «doua sfinţire». Prima sfinţire o reprezintă viaţa veşnică în gloria cerească, dar cea de-a doua este răsplata pe care o primim. Această a doua sfinţire, «cununa» sau «moştenirea», o primim numai prin dedicare totală lui Isus.

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineața

Când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă.

2 Corinteni 7:10

Calea adâncă şi spirituală pentru păcat este lucrarea Duhului lui Dumnezeu. Pocăinţa este o floare rară, şi nu creşte în grădina lumii. Perlele cresc natural în scoici, dar pocăinţa nu se arată niciodată în sufletul păcătosului dacă Duhul Sfânt nu lucrează în el. Dacă ai o părticică de ură adevărată faţă de păcat, o ai fiindcă ţi-a dat-o Dumnezeu, fiindcă spinii naturii umane nu produc nici o singură smochină. „Ce este născut din carne, este came” (loan 3:6). Adevărata pocăinţă se referă direct la Mântuitor. Când ne pocăim de păcate, trebuie să avem un ochi îndreptat la ele şi unul la cruce. Ar fi încă şi mai bine dacă ne-am aţinti amândoi ochii la Christos şi am vedea fărădelegile noastre în lumina iubirii Lui. Adevărata durere pentru păcat este mai ales practică. Nici un om nu poate spune că urăşte păcatul dacă trăieşte în el. Căinţa ne face în stare să vedem răul păcatului, nu doar în teorie, ci practic – aşa cum un copil care se frige se teme de foc. Vai de el ca un om care a fost jefuit de curând şi acum tremură de frica hoţilor. II vom ocoli – îl vom ocoli în toate – nu numai în lucrurile mari, ci şi în cele mici, aşa cum oamenii ocolesc viperele, care nu sunt şerpi atât de mari. Adevărata durere pentru păcat ne va face să ne stăpânim cu mare atenţie limba, ca să nu spunem un cuvânt greşit Vom fi foarte atenţi la acţiunile noastre zilnice, ca să nu păcătuim cu ceva. Vom încheia fiecare zi cu dureroasa mărturisire a rieîmplinirilor noastre, şi ne vom trezi în fiecare climineaţă cu rugăciuni fierbinţi, pentru ca Domnul să ne păzească şi să nu păcătuim împotriva Lui. Pocăinţa sinceră este continuă. Credincioşii se pocăiesc până în ultima lor zi. Durerea lor pentru păcat nu este intermitentă. Orice altă durere încetează cu timpul, dar această durere

creşte odată cu noi, şi este atât de dulce şi de amară încât îi mulţumim lui Dumnezeu fiindcă ne îngăduie să suferim până vom intra în odihna veşnică.

Seara

Dragostea este tare ca moartea.

Cântarea Cântărilor 8:6

A cui poate fi această dragoste, mai puternică decât distrugătoarea rasei umane, biruitoarea regilor? Nu sună ca o ironie dacă o aplic la dragostea mea pentru Domnul Isus, săracă, slabă şi lipsită de viaţă? Eu II iubesc, şi poate că, prin harul Său, aş putea chiar să mor pentru EL Totuşi, dragostea mea, în sine, nu poate îndura o zgârietură sau o julitură, darmite moartea. Cu siguranţă că textul vorbeşte despre dragostea Prea Iubitului meu — dragostea lui Isus, neasemuitul Iubitor al sufletelor. Dragostea Lui a fost într-adevăr mai tare decât cea mai teribilă moarte, fiindcă a îndurat triumfătoare încercarea crucii. A fost o moarte chinuitoare, dar dragostea a supravieţuit chinului. A fost o moarte ruşinoasă, dar dragostea a dispreţuit ruşinea. A fost o moarte pedepsitoare, dar dragostea a purtat fărădelegile noastre. A fost o moarte părăsită, singuratică, de la care Tatăl ceresc şi-a întors faţa, dar dragostea a îndurat blestemul şi a fost slăvită mai presus de toate. Nu a existat niciodată o asemenea dragoste, sau o asemenea moarte. A fost un duel disperat, dar dragostea a câştigat victoria. Ce mai ai de spus, inimă? Nu ai nici o emoţie contemplând o asemenea afecţiune cerească? Ba da, Doamne, tânjesc şi doresc să simt dragostea Ta arzând ca un cuptor înăuntrul meu. Vino şi aprinde focul sufletului meu.

Aş vrea să am o mie de vieţi curate

Şi să le dăruiesc pe toate, imediat

In schimbul unei picături vărsate

Din sângele ce-a curs pentru păcat!

De ce să nu II iubesc şi eu pe Isus cu o dragoste „tare ca moartea”? El o merită, iar eu o doresc. Martirii au simţit o asemenea dragoste, şi ei erau came şi sânge De ce să nu o simt şi eu? Ei şi-au jelit slăbiciunile, totuşi slăbiciunea lor a fost transformată în putere Harul le-a dăruit o statornicie neclintită. Acelaşi har este valabil pentru mine. Isus, Iubitul sufletului meu, toarnă din dragostea Lui, dragoste „tare ca moartea” în inima mea în seara aceasta.

IZVOARE IN DEŞERT

Nu vă îngrijoraţi de nimic. (Filipeni 4:6)

Îngrijorarea n-ar trebui să se găsească niciodată într-un credincios. În ciuda mărimii, a dimensiunii şi a diversităţii încercărilor, suferinţelor şi dificultăţilor noastre, îngrijorarea n-ar trebui să existe sub nici un motiv. Aceasta pentru că avem un Tată în ceruri care este atotputernic, care Îşi iubeşte copiii aşa cum Îl iubeşte „pe singurul Lui Fiu” (Ioan 3:16), şi a cărui bucurie şi plăcere deplină este să-i ajute permanent în orice situaţie. Ar trebui să luăm aminte la Cuvântul Său, care spune: „Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri”.

„În orice lucru” – nu doar când ne-a luat foc casa sau când partenerul nostru de viaţă şi copiii noştri iubiţi sunt grav bolnavi, ci chiar şi în cele mai mici probleme ale vieţii. Trebuie să aducem toate lucrurile la Dumnezeu – lucruri mici, lucruri foarte mici, chiar şi lucrurile pe care lumea le numeşte banale. Da, trebuie să aducem orice lucru, trăind întreaga zi într-o sfântă părtăşie cu Tatăl nostru ceresc şi cu scumpul nostru Domn Isus. Ar trebui să ne dezvoltăm un fel de instinct spiritual, care să ne facă să ne întoarcem imediat spre Dumnezeu când o grijă nu ne lasă să dormim noaptea. În timpul acestor nopţi fără somn, ar trebui să vorbim cu El, aducând diversele noastre probleme înaintea Lui, indiferent cât de mici ar fi. Vorbeşte de asemenea cu Domnul despre orice încercare cu care te confrunţi sau despre orice dificultate pe care o ai în familia ta sau în viaţa profesională.

„Prin rugăciuni şi cereri” – cerând cu stăruinţă, perseverând şi răbdând, şi aşteptând, aşteptând, aşteptându-L pe Dumnezeu.

„Cu mulţumiri” – punând întotdeauna o bună temelie. Chiar dacă n-avem posesiuni, există un lucru pentru care putem fi mulţumitori întotdeauna – că El ne-a scăpat de iad. De asemenea putem să-I mulţumim că ne-a dat Cuvântul Său sfânt, Duhul Său Sfânt, şi cel mai preţios dar dintre toate – pe Fiul Său. De aceea când luăm în consideraţie toate acestea, avem foarte multe motive să-I mulţumim. Fie ca acesta să fie ţelul nostru!

„Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus” (Filipeni 4:7). Aceasta este o binecuvântare atât de minunată, de autentică şi de scumpă încât ca s-o cunoşti cu adevărat, trebuie s-o experimentezi, pentru că ea „întrece orice pricepere”.

Să punem la inimă aceste adevăruri, umblând în ele instinctiv, astfel încât rezultatul să fie vieţi care-L glorifică pe Dumnezeu mai mult decât înainte.

George Mueller, din O viaţă de încredere

Cercetează-ţi inima de câteva ori pe zi, şi dacă găseşti ceva care îţi tulbură pacea, adu-ţi aminte să faci paşii potriviţi ca să restabileşti liniştea.


Francis de Sales

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Ieremia 32.1628 şi 3644

Şi astăzi, când cineva cumpără un teren sau o casă, trebuie să îndeplinească o serie de formalităţi înaintea notarului şi a autorităţilor, în urma cărora noul cumpărător primeşte un act oficial, care dovedeşte calitatea lui de proprietar. Ieremia va păstra cu grijă actele sale de proprietate asupra ogorului (v. 14). Prin „Cuvântul harului Său”, Dumnezeu garantează copiilor Săi „moştenirea între toţi cei sfinţiţi” (Fapte 20.32). Şi noi putem afirma împreună cu Pavel: „Sunt convins că El poate să păzească ce Iam încredinţat pentru ziua aceea” (2 Timotei 1.12). De altfel, acest sfârşit al împărăţiei lui Iuda seamănă destul de bine cu imaginea din zilele celei dea doua Epistole către Timotei. În mijlocul ruinei, Ieremia, singur şi întemniţat, asemeni apostolului, ştie în Cine a crezut şi către Domnul se înalţă rugăciunea lui (v. 1625). El pune în antiteză necazul prezent cu binecuvântările de altădată, cunoscând puterea cea mare a Domnului (v. 17), îndurarea Lui (v. 18) şi măreţia sfatului Său (v. 19; comp. cu 2 Timotei 1.7). „Pentru Tine nimic nu este prea greu” – poate spune el (v. 17). Aceasta este ceea ce, în frumosul Său răspuns, Dumnezeu îi confirmă profetului – şi, de asemeni, ne confirmă nouă (v. 27; comp. cu Matei 19.26).

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Evrei 11:30-40

ESTE CREDINŢA TA VIZIBILĂ?

Toţi aceştia, măcar că au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuşi n-au primit ce le fusese făgăduit. Evrei 11:39

Credinţa lui Arthur şi Wilda Matthews, misionarii din nordul Chinei, a fost o credinţă autentică. Au fost luaţi captivi de către comunişti dar ei şi-au dat seama că acest fapt le dădea ocazia să-şi pună în practică ceea ce spuseseră chinezilor ani de zile – că Dumnezeu este credincios şi că El merită toată încrederea noastră. Ştiau că modul cum vor răspunde în timpul schingiuirilor, ori va confirma ori va nega mărturisirea lor de până atunci. După o vreme de captivitate, au fost eliberaţi. Când s-au reîntors la ai lor, au descoperit că faptul că rămăseseră tari în timpul cât fuseseră
încarceraţi, le-a adus o nouă putere şi eficacitate în tot ce mărturisiseră până atunci. Creştinii din acea regiune a Chinei au văzut clar în credinţa soţilor Matthew o credinţă reală. Ceea ce spuseseră cu buzele a fost verificat de vieţile lor.

Dacă vrei sâ fii un martor roditor pentru Dumnezeu, realizarea
faptului că nu trebuie numai să vorbeşti despre Isus ci să te şi încrezi în El în timpul încercărilor, are o importanţă vitală. Nimic nu demonstrează mai clar adevărul mărturiei noastre verbale pentru Cristos, ca o viaţă plină de roada Duhului însuşi, caracterul lui Isus – care se poate vedea. Dacă ai numai o mică ocazie să-i prezinţi cuiva Evanghelia, poţi încă să-i fii de folos lui Dumnezeu. Comportamentul tău creştin, răspunsul la problemele cu care eşti confruntat, şi purtarea de grijă din dragoste, interesul pe care-l ai poate avea un impact uimitor în vieţile oamenilor cu care vii în contact. Dacă o viaţă sfântă susţine cuvintele mărturiei tale, atunci credinţa ta se va vedea.    – P.R.V.

Un creştin mai degrabă se vede

Decât se-aude când vorbeşte.

Mai degrabă după fapte-l voi crede

Prin viaţă văzând cum păşeşte.    – Herrell

Oamenii se pot îndoi de cuvintele tale, dar vor crede ceea ce faci

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Să ne apropiem cu inimă sinceră, în siguranța deplină a credinței.
Evrei 10.22

El îl aduce pe Avraam în țara Canaan, apoi începe să-i conducă gândurile către o altă țară. Avraam stă aproape de Dumnezeu și este așezat pe un loc al credinței suficient de înalt de unde să poată vedea că țara este încă în întregime înaintea lui. Domnul i Se descoperă într-o stare de comuniune, îi vorbește și îi face cunoscut planurile Sale; iar Avraam I se închină. Acest lucru îl face Dumnezeu și cu noi; ne face creștini, ne aduce în țara promisă și ne arată că ea încă se află în întregime înaintea ochilor noștri. Acum nu este timpul pentru odihnă. Ochii noștri văd tot mai limpede căile lui Dumnezeu și avem privilegiul de a fi străini și călători împreună cu Dumnezeu; și vom fi străini și călători până când vom ajunge în casa Tatălui.

Iubiți frați, cum stau lucrurile cu voi în această privință? Puteți să spuneți: «Casa mea este casa Tatălui, iar inima mea este acolo»? Puteți afirma cu toată inima: «Nu am nicio casă până când nu voi ajunge acolo, și nici nu vreau vreuna în afară de ea»? Nu există nimic nepotrivit între noi și Dumnezeu, niciun nor, niciun păcat; altminteri, Hristos nu S-ar putea afla acolo la dreapta Lui, iar El Se află acolo tocmai pentru că a înlăturat orice păcat. Se odihnește deci sufletul vostru doar pe lucrarea și pe Persoana Domnului Isus? Domnul să ne dea harul să credem mărturia Lui și să ne încredem în puterea Sa!

Este una dintre trăsăturile credinței ca ea să se bazeze pe Dumnezeu, nu numai în ciuda dificultăților, ci în ciuda imposibilităților. Credința nu se preocupă cu mijloacele pe care le-ar putea folosi Dumnezeu, ci se bazează pe promisiunea Lui. Pentru omul natural, credinciosul poate părea lipsit de înțelepciune; totuși, din momentul în care totul devine o chestiune de mijloace care să-l scoată pe om din impas, nu mai este Dumnezeu cel care lucrează. Nu mai este lucrarea Lui acolo unde sunt căutate diverse mijloace pentru rezolvarea dificultăților. Credința se raportează numai și numai la voia Lui. Astfel, ea nu se preocupă nici cu mijloacele, nici cu împrejurările; cu alte cuvinte, nu se sfătuiește cu carnea și cu sângele. Să nu uităm niciodată că, atunci când lucrurile sunt cu putință la om, nu mai este nevoie de credință, fiindcă nu mai este nevoie de energia Duhului. Creștinii lucrează mult și realizează puțin – de ce?

J N Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… Dumnezeu, Mântuitorul nostru … ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui …
Tit 3.4,5

Din moarte la viață

Încercând să-și tragă picioarele prin viscolul de afară, Trotter se îndreptă spre lacul Michigan, ca să-și înece acolo durerile pentru totdeauna. Trecând de clădirile întunecate de pe strada Van Buren, Trotter se împiedică. Un tânăr ieși pe ușa singurei case luminate și îl ajută să se ridice, invitându-l înăuntru. Trotter îl urmă. Tânărul îl așeză într-o cameră caldă, plină cu oameni abandonați. Supraveghetorul misiunii, pe nume Harry Monroe, se simți îndemnat să se roage cu voce tare: „O, Dumnezeule, mântuiește-l pe acest sărman om!”.

Apoi Harry expuse povestea vieții sale înainte de a-L întâlni pe Hristos. „Isus te iubește, și eu la fel. El vrea să te mântuiască chiar în seara aceasta. Spune-i Mântuitorului că vrei să-i dai un loc în inimă”, zise predicatorul. Trotter acceptă sfatul. Ceva în sufletul său se mișcase. În acel moment, lanțurile alcoolismului și ale disperării căzură. De atunci, totul s-a schimbat în viața lui Trotter. El a trecut de la moarte la adevărata viață, dar nu prin faptele lui, ci prin îndurarea lui Dumnezeu. Apoi a slujit timp de patruzeci și trei de ani celor care îi întâlnea pe străzi la fel cum a fost el. Trotter este un exemplu pentru mulți care au fost robiți de păcat și au fost eliberați.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

BENEFICIILE CITIRII CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU

„Cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele…” (Ieremia 15:16)

     Dumnezeu le promite anumite lucruri celor ce petrec timp în fiecare zi ca să-L cunoască prin Cuvântul Său.

Să ne uităm la câteva dintre ele:

1) Bucurie. „Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele, căci după Numele Tău sunt numit, Doamne, Dumnezeul oștirilor.”

2) Putere. „Acum, fraţilor, vă încredinţez în mâna lui Dumnezeu şi a Cuvântului harului Său, care vă poate zidi sufleteşte, şi vă poate da moştenirea împreună cu toţi cei sfinţiţi.” (Faptele Apostolilor 20:32)

3) Pace. „Multă pace au cei ce iubesc Legea Ta, şi nu li se întâmplă nicio nenorocire.” (Psalmul 119:165) „De ai fi luat aminte la poruncile Mele, atunci pacea ta ar fi fost ca un râu…” (Isaia 48:18)

4) Stabilitate. „Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: când este El la dreapta mea, nu mă clatin. De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se veseleşte, şi trupul mi se odihneşte în linişte.” (Psalmul 16:8-9)

5) Izbândă. „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale, şi atunci vei lucra cu înţelepciune.” (Iosua 1:8)

6) Rugăciuni ascultate. „Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.” (Ioan 15:7)

Așadar: bucurie, putere, pace, stabilitate, izbândă, rugăciuni ascultate – sunt lucruri pe care și le dorește toată lumea. Le cauți și tu? Ei bine, le ai la îndemână! Dumnezeu a promis că ți le va da când petreci timp cu El, în Cuvântul Său, în fiecare zi.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: