11 Octombrie 2016
TOTUL PENTRU GLORIA LUI
de Oswald CHAMBERS
Ce urmează dupa tăcerea lui Dumnezeu?
Deci, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul in care era.
Ioan 11:6
Ţi-a încredinţat Dumnezeu o perioadă de tăcere din partea Lui – o tăcere plină de înţeles? Tácenle lui Dumnezeu sunt răspunsurile Lui! Gândeşte-te la acele zile de tăcere absolută in casa din Betania! Există ceva asemănător acelor zile in viaţa ta? Poate Dumnezeu sa-ţi încredinț|eze aşa ceva sau încă ceri un răspuns vizibil? Dumnezeu îţi va da binecuvântările pe care le ceri, dacă nu vrei să mergi mai departe fără ele. dar tăcerea Lui este semnul că El te duce la o înţelegere minunată Lui. Te plângi înantea lui Dumnezeu pentru că na-i prirmit un răspuns Clar? Vei descoperi că Dumnezeu ţi-a încredinţat, in modul cel mai personal cu putinţă, o tăcere absolută, nu a disperării, ci a bucunei. pentru că El a văzut că poţi primi o revelaţie şi mai mare. Dacă Dumnezeu a ales să tacă laudă-L. deoarece El te introduce în marele curs al scopurilor Lui. Momentul de arătare a răspunsului ţine de suveranitatea lui Dumnezeu. Timpul nu contează pentru Dumnezeu. O vreme poate că ai spus – La-m rugat pe Dumnezeu să-mi dea pâine şi El mi-a dat o piatră!”. Nu este aşa. Iar astăzi descoperi că El ți-a dat pâinea vieţii.
Un lucru minunat privitor la tăcerea lui Dumnezeu este acela că te molipseşti de liniştea Lui şi ajungi să fi plin de încredere – „Ştiu că Dumnezeu m-a auzit”. Tăcerea Lui este dovada că te-a auzit. Cit timp trăieşti cu ideea că Dumnezeu te va binecuvânta răspunzându-ţi la rugăciune, El o va face. dar nu-ţi va da niciodată harul tăcerii Sale. Dacá lsus Cristos te aduce la înţelegerea faptului că rugăciunea are ca scop glorificarea Tatălui Său, El îţi va da primul semn al prieteniei Sale – tăcerea.
MANA DE DIMINEAŢĂ
„Celui ce va birui îi voi da din mana ascunsă” APOCALIPSA 2:17
Unele din situaţiile care erau în Biserica din Pergam reprezintă cîteva din pericolele care îl confruntă astăzi pe orice credincios care vrea să slujească Dumnezeului cel viu şi adevărat. Erau învăţăturile false şi grave; şi astăzi s-au înmulţit aşa de mult! De aceea Domnul promite „mana ascunsă” celui ce este ferm hotărît de a învinge pericolele spirituale ale creştinului în vremea de acum. Această „mană ascunsă” este hrana unei vieţi „ascunse cu Hristos în Dumenzeu” (Col. 3:3), viaţă pe care o recunoaştem, dacă viaţa personală şi egoistă este răstignită cu Domnul Hristos, împreună cu patimile şi poftele ei, împreună cu eforturile personale de a face sau de a adăoga ceva la lucrarea desăvîrşită şi terminată a Domnului Isus de la Golgota şi împreună cu manifestările orgolioase ale unui devotament şi rîvnă false. Această viaţă ascunsă în Dumnezeu, nu vorbeşte despre ea însăşi. Ea iubeşte disciplina şi ascultarea, învăţînd de la învăţătorul de a da lumii tot ce este mai de preţ, o consacrare adevărată. O astfel de viaţă este hrănită cu „mana ascunsă”. Mana este o ilustrare a Domnului Hristos însuşi şi aşa cum odinioară ea era harul ceresc al lui Dumnezeu, pe pămînt, mana de astăzi este Cel ceresc în mijlocul împrejurărilor pămînteşti. El este harul ceresc acum, pentru ai Săi, lucrînd pentru ei în timpul călătoriei prin pustia acestei lumi, către Canaanul nostru ceresc.
Mana ascunsă este dulcea şi tainica părtăşie cu El însuşi, care este în slavă, ca Acela care a suferit aici şi care are milă de slăbiciunile noastre, care a fost ispitit de Satan personal, şi care ştie că şi noi avem de înfruntat acelaşi vrăjmaş.Mana aceasta este permanenta nostră aprovizionare, zilnică, pentru nevoile noastre cele mai intime, şi ne este dată fără să ştim cum, dar numai atunci cînd facem linişte în noi înşine. O viaţă de sfinţenie, o slujire devotată şi în smerenie, presupun suferinţe, dar Domnul le cunoaşte şi ne dă această provizie de har, „ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie”. Ea vindecă rana, ridică greutatea, îndepărtează agitaţia. Astfel este partea celui ce biruieşte şi care este hrănit cu mana ascunsă.
Mana aceasta ne reînoieşte puterile, dă viaţă acelora care slăbesc, protejează de uzura vieţii. Fără zgomot, fără vîlvă ea transformă caracterele noastre şi întăreşte pe omul dinăuntru; ea ne confirmă credincioşia lui Dumnezeu şi izgoneşte teama de greutăţi şi lupte. „Mana ascunsă” preţuieşte mai mult decît orice „binecuvîntare” spectaculoasă, căci ea este chiar Acela care binecuvintează, intrînd El însuşi în mijlocul împrejurărilor noastre, luînd în stăpînire duhurile noastre. Viaţa ascunsă cu Hristos în Dumnezeu se hrăneşte, se întreţine, creşte, se manifestă în afară prin asimilarea acestei „mane ascunse”. Ce trist este însă că credincioşi a căror inimă nu este întreagă a Domnului au obosit de mana aceasta şi tînjesc, vai, după altă hrană, ca israeliţii din vechime. Mîntuitorul nostru însă, a pătruns pînă în adîncul inimilor noastre ca să ne încredinţeze de adîncul inimii Lui, astfel încît să ne putem cunoaşte păcătoşenia inimii noastre, dar să cunoaştem tot harul inimii Lui.
MÂNTUIREA PRIN HRISTOS
Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER
„V-am iubit, -zice Domnul! Si voi ziceţi; „Cu ce ne-ai iubit?” Nu este Esau frate cu Iacov? – zice Domnul; Totuşi am iubit pe Iacov”. Maleahi 1:2.
Aceşti fraţi, Esau şi Iacov erau gemeni. Esau era întâiul născut, deci după obiceiurile de atunci era moştenitorul de drept. Lui i-a aparţinut dreptul de întâi născut; dar el l-a vândut lui Iacov în schimbul unei ciorbe roşiatice şi a nesocotit acest drept. Iacov a dorit acest lucru şi acum el s-a folosit doar de ocazie şi l-a cumpărat. El a dat ciorba de linte, care i-a făcut plăcere, în schimbul dreptului de întâi născut. Este scris în Cuvânt: „Căci aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său”. Dumnezeu i-a văzut dinainte şi pe Iacov şi pe Esau, El a văzut pe cel care nesocotea dreptul de întâi născut şi El a văzut şi gândul lui Iacov. De aceea spune: „Am iubit pe Iacov şi am urât pe Esau”. Oamenii asemenea lui Esau, sunt oameni cu neprihănire proprie. Ei au două feţe, una bună şi una rea. Ei doresc să îmbunătăţească partea rea şi se gândesc că prin fapte bune sunt plăcuţi lui Dumnezeu. Dar nu pot propăşi cu îmbunătăţire. Când ei zidesc ceva, Dumnezeu le-o dărâmă. Ei rămân sub osânda şi mânia lui Dumnezeu. Dar la Iacov n-a fost aşa. El s-a bazat pe promisiuni şi nu pe fapte. Mama lui avea promisiunea că dreptul de întâi născut şi binecuvânţările aparţin lui Iacov. Dar iată, a venit o zi critică, când Isaac a vrut să-l binecuvinteze pe întâiul născut. El a poruncit lui Esau să-i aducă vânat, din care să-i facă o mân-care, după care, înainte de a muri să-l binecuvinteze. Mama a auzit acest lucru. Deoarece a ştiut că binecuvântarea aparţine lui Iacov, i-a zis să aducă doi iezi din turmă, să-i pregătească din ei tatălui său o mâncare gustoasă cum îi place.
TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU
de Charles H. SPURGEON
LIBER SĂ UMBLI
Îi voi întări în Domnul şi vor umbla în Numele Lui, zice Domnul.Zaharia 10.12
Aceasta este o mângâiere pentru credincioşii bolnavi. Ei se simt slabi şi se tem că nu vor putea să se scoale niciodată din patul în care zac în îndoială şi teamă. Dar Doctorul Cel Mare poate să înlăture boala şi să îndepărteze slăbiciunea pe care o produce boala. El îi va întări pe cei slabi, şi-i va întări „în Domnul”. Este mai bine ca tăria noastră să fie în Dumnezeu, decât în noi înşine. Tăria în noi înşine este mărginită şi ne duce Ia îngâmfare; în Dumnezeu, tăria n-are margini, căci ea vine din legătura cu viaţa din Dumnezeu.Când credinciosul primeşte putere de sus, atunci el o foloseşte cum trebuie. El umblă şi lucrează în numele Domnului. Ce bucurie, când poţi să umbli după o boală lungă; ce plăcere să fii sănătos în Domnul după un timp de adormire. Domnul dă poporului Său această slobozenie de a se mişca, de a umbla, o umblare plină de bucurie şi întăritoare. El face din noi oameni deosebiţi, nobili; noi nu mai suntem robi care nu cunosc nici o odihnă, lipsiţi de orice bucurie, ci El ne face slobozi ca să putem să străbatem în voie toată ţara lui Emanuel. Aşa dar, inima mea, încetează de a mai fi tristă şi bolnavă. Domnul Isus te cheamă să fii tare în El, să umbli cu Dumnezeu, într-o sfântă adorare a Persoanei Sale.
DOMNUL ESTE APROAPE!
Calendar Biblic
Mijlocul să vă fie încins, și făcliile aprinse și, să fiți ca niște oameni, care așteptă pe stăpânul lor.
Luca 12,35.36.
Fiecare om care este salvat prin sângele Domnului Isus și prin Duhul Sfânt a primit nașterea din nou, posedă o nădejde minunată: Isus va veni iarăși! în Vechiul Testament era ieșirea poporului Israel care stătea sub sângele ocrotitor al Mielului Pascal. Gata de plecare, așteptau pentru a porni la drum. Toată lucra- rea dinainte era întreruptă, totul era pregătit pentru a porni la drum. Dumnezeu le-a făgăduit o țară măreață în care curge lapte și miere.
Desigur că îmbărbătează mult viitorul luminos pe cei care sunt pe calea cerească. Ziua venirii Domnului este foarte aproape, noi nu putem să-l așteptăm numai zilnic, El poate să vină din clipă în clipă, de aceea să fim pregătiți tot timpul pentru venirea Lui. Dacă această nădejde este vie în inimile noastre, atunci suntem atenți să îndepărtăm tot ce poate să ne abată de la pregătirea noastră. Noi vom veghea asupra a tot ce ar putea face să slăbească puterea noastră duhovnicească. Dușmanul sufletelor, caută să tulbure această nădejde. El nu precupețește nici un efort ca să ne abată prin lucrurile exterioare, mai ales prin prosperitatea zilelor noastre, de la Domnul Isus Hristos. Prin lucrări interne de asemenea Satana caută să ne abată. Acestea pot fi: necitirea zilnică a Cuvântului lui Dumnezeu, răcire lentă față de lucrurile sfinte, găsirea de greșeli la alții, inactivitate creștină personală, în familie și adunare, și multe alte forme care le știm destul de bine fiecare din noi. Să fim slujitori care așteaptă pe Domnul, cu toată inima, ca să fim plăcuți Lui.
Creștinii n-au nimic pe pământ; viața lor fiind cerească nu poate fi hrănită decât tot cu lucruri cerești. In Isus Hristos ei au TOTUL deplin și nu au nevoie de lucrurile firii pământești.
BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU
de Oswald CHAMBERS
Doamne, Te slăvesc pentru faptul de a mă simţi bine în dimineaţa asta. Te laud pentru revelaţia adâncă a Răscumpărării! Străluceşte peste noi toţi cu o rază neumbrită.
MEDITAŢII ZILNICE
de Wim MALGO
«Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură (sau zidire) nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.» 2 CORINTENI 5,17
Mai păcătuieşte un om născut din nou? Este sau nu totul înnoit în viaţa sa? Biblia o spune cu claritate: «toate lucrurile s-au făcut noi». Deci, esenţa omului — duhul primit de la Dumnezeu şi mort prin păcat — învie în momentul naşterii din nou şi este umplut de Duhul Său cel Sfânt. Acesta este omul nou. Noua creaţie nu mai poate păcătui; este născută din Dumnezeu, de aceea este fără pată, sfântă şi dreaptă.
Cine poate atunci să mai păcătuiască? Eul nostru care a fost distrus pe cruce de Isus Hristos: omul cel vechi, firea, carnea păcătoasă de care nu vom putea scăpa pe pământ. Dar acest «eu» nu mai are justificare în faţa lui Dumnezeu; Biblia spune: «toate lucrurile s-au făcut noi». Iată de ce cuvintele apostolului Pavel au o extraordinară semnificaţie şi pentru noi: «Am fost răstignit împreună cu Cristos şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine» (Gal. 2,20).
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
de Charles H. SPURGEON
Dimineaţa şi Seara
Dimineața
Să ne înălţăm şi inimile cu mâinile spre Dumnezeu din cer.
Plângeri 3:41
Actul rugăciunii ne arată nevrednicia noastră, şi aceasta este o lecţie foarte benefică pentru nişte fiinţe atât de mândre ca noi. Dacă Dumnezeu ne-ar da favoruri fără să ne constrângă să ne rugăm pentru ele, nu am şti niciodată cât de săraci suntem. O adevărată rugăciune este un inventar al nevoilor, un catalog al necesităţilor, o descoperire a sărăciei ascunse. Deşi o aplicaţie la bogăţia divină, este o mărturisire a deşertăciunii omeneşti. Cea mai sănătoasă stare a unui creştin este să fie întotdeauna gol şi sărac prin el însuşi, să depindă mereu de Domnul pentru ajutor, să fie bogat în Isus, slab ca apa personal, dar puternic prin Dumnezeu şi gata de lucruri mari. Aici stă utilitatea rugăciunii, fiindcă, în timp ce îl adoră pe Dumnezeu, aşează creatura pe locul ei, în praf şi noroi. Rugăciunea este prin ea însăşi, în afară de răspunsul pe care îl aduce, un mare beneficiu pentru creştin. După cum alergătorul câştigă putere pentru cursă prin exerciţiu zilnic, şi noi câştigăm energie pentru marea cursă a vieţii prin lucrarea sfântă a rugăciunii. Rugăciunea întăreşte aripile tinerilor vulturi ai lui Dumnezeu, ca să poată învăţa să ajungă până la nori. Rugăciunea îi încinge pe războinicii lui Dumnezeu şi îi trimite la luptă cu muşchii tari şi încheieturile legate. O rugăciune sinceră izbucneşte la timpul rugăciunii aşa cum soarele răsare din est, bucuros ca un atlet care aleargă în cursă. Rugăciunea este cea care ridică mâna lui Moise şi nimiceşte pe amaleciţi mai tare decât sabia lui Iosua. Este săgeata aruncată din camera proorocului, care dărâmă apărarea sirienilor. Rugăciunea încinge slăbiciunea omenească cu putere divină, transformă nebunia omenească în înţelepciune cerească, şi oferă pacea lui Dumnezeu muritorilor tulburaţi. Nu ne putem gândi la ceva ce rugăciunea nu poate face! Îţi mulţumim, Dumnezeule mare, pentru scaunul milei, o dovadă sigură a minunatei Tale bunătăţi. Ajută–ne să folosim acest drept în dimineaţa aceasta!
Seara
Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat.
Romani 8:30
În 2 Timotei 1:9 citim: „EI ne-a mântuit, şi ne-a dat o chemare sfântă”. Din versetul acesta aflăm primul standard prin care putem să ne testăm chemarea. Este „o chemare sfânta, nu pentru faptele noastre, după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Christos Isus” (vers. 8). Această chemare ne interzice orice încredere în faptele noastre, şi ne îndreaptă numai spre Christos pentru mântuire. Apoi, după ce suntem mântuiţi, ea ne va curaţi „de faptele moarte ca să slujiţi Dumnezeului viu” (Evrei 9:14). „După cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi” (1 Petru 1:15). Dacă trăieşti în păcat, nu eşti chemat. Dacă îi aparţii cu adevărat lui Christos, vei spune: „nimic nu mă chinuieşte mai mult decât păcatul; vreau să scap de el. Doamne, ajută-mă să fiu sfânt”. Este aceasta dorinţa inimii tale? Tendinţa
vieţii tale se îndreaptă către Dumnezeu şi voia Sa? În al doilea rând, în Filipeni 3:14 ni se spune despre „premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu în Christos Isus”. Chemarea ta este o „chemare cerească”? Iţi înnobilează inima şi te face să vezi lucruri cereşti? Iţi înalţă speranţele, gusturile şi dorinţele? Iţi ridică tendinţa generală a vieţii, astfel încât să o petreci cu Dumnezeu şi pentru Dumnezeu? Găsim un al treilea test în Evrei 3:1 — „Aveţi parte de chemarea cerească”. O „chemare cerească” înseamnă că trebuie să vină din ceruri. Este chemarea ta de la Dumnezeu? Este o chemare din cer şi pentru cer? Dacă eşti străin pe acest pământ, şi cerul este adevăratul tău cămin, ai fost chemat cu o „chemare cereasca”. Cei care au fost chemaţi declară că aşteaptă „cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu” (Evrei 11:10), şi că ei înşişi sunt „străini şi călători pe pământ” (vers. 13). Este chemarea ta „sfântă”, „înaltă” şi „cerească”? Atunci, prea iubitule, ai fost chemat de Dumnezeu, fiindcă aceasta este calea prin care Dumnezeu îşi cheamă poporul.
IZVOARE IN DEŞERT
… murim, şi iată că trăim. (2 Corinteni 6:9)
Vara trecută am avut un pat de flori de ochiul-boului care aproape că a acoperit grădina mea de la ţară. Ele au fost plantate târziu în sezon, dar ce frumoase erau! În timp ce partea din afară a plantelor încă mai producea flori proaspete, vârfurile deveniseră seminţe, şi când a venit un ger timpuriu, am văzut că frumuseţea radiantă a florilor pălise. Tot ce am putut să spun în momentul acela a fost: „Ei bine, cred că sezonul a fost prea greu pentru ele, şi ele au murit”. Aşa că le-am urat un călduros rămas bun.După aceasta nu m-am mai bucurat să privesc la patul de flori, pentru că părea să fie doar un cimitir al florilor. Şi totuşi, cu câteva săptămâni în urmă, unul din grădinari mi-a atras atenţia asupra faptului că de-a lungul întregii grădini florile de ochiul-boului răsăreau acum în mare număr. Se părea că fiecare plantă pe care eu credeam că iarna o distrusese replantase cincizeci care să-i ia locul. Ce făcuse gerul şi vântul năprasnic al iernii?Ei au luat florile mele şi le-au distrus, aruncându-le la pământ. Ei au călcat peste ele cu picioarele lor de zăpadă şi, odată terminată treaba lor, au spus: „Acesta este sfârşitul vostru”. Şi totuşi primăvara, pentru fiecare floare distrusă au răsărit cincizeci de martori care au spus: „Murim, şi iată că trăim”.
Aşa cum este în lumea plantelor, tot aşa este şi în împărăţia lui Dumnezeu. Prin moarte a venit viaţa eternă. Prin răstignire şi mormânt a venit tronul şi palatul eternului Dumnezeu. Printr-o înfrângere aparentă a venit victoria.Deci nu te teme de suferinţă sau de înfrângere. Pentru că prin a fi „trântiţi jos, dar nu omorâţi” (2 Corinteni 4:9) şi prin a fi sfărâmaţi în bucăţi, şi aceste bucăţi rupte în fărâme mici, devenim oameni tari. Şi trăinicia unui credincios produce mulţi credincioşi.Alţii pot fi absorbiţi de aparenţa lucrurilor şi merg după mersul lumii acesteia. Pot să înflorească repede şi să găsească o prosperitate momentană, dar sfârşitul lor să fie moartea eternă. Henry Ward Beecher
Evaluează-ţi viaţa după pierderi şi nu după câştiguri,
Nu după vinul băut, ci după vinul vărsat.
Pentru că puterea dragostei se găseşte în sacrificiul dragostei,
Şi cel care suferă cel mai mult are cel mai mult de dat.
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
Volumul III
Ieremia 31.2740
Ieremia nu anunţă numai evenimente triste, ci are şi veşti bune pentru popor: „Iată, vin zile”, spune el, când Domnul „va restabili” casa lui Israel şi pe cea a lui Iuda, în temeiul unui nou legământ. Cel vechi fusese „rupt” de către popor. Acesta se dovedise incapabil să facă faţă obligaţiilor rezumate în lege. Atunci Dumnezeu nu le va mai da alor Săi această lege pe table de piatră, ci o va pune înăuntrul lor (ei vor fi în felul acesta o imagine a Robului ascultător; vezi Psalmul 40.8): o va scrie direct pe inima lor reînnoită (v. 33; 2 Corinteni 3.3). Cu alte cuvinte, din dragoste, şi nu din teamă vor împlini ei voia Domnului. Nu este acesta, cu atât mai mult, măreţul argument care trebuie săi aducă pe copiii lui Dumnezeu la ascultare de Tatăl lor ceresc? Cu siguranţă, de aceea săL lăsăm pe Dumnezeu să graveze pe inima fiecăruia dintre noi învăţăturile Cuvântului Său!
„Toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic al lor şi până la cel mai mare al lor…” (v. 34). Domnul doreşte să fie aşa în fiecare dintre familiile noastre.
Versetele 3134, citate în Evrei 8.1012, se încheie cu o promisiune care ne priveşte şi pe noi: „le voi ierta nelegiuirea şi nuMi voi mai aminti de păcatul lor” (comp. cu Fapte 10.43), pentru că „sângele noului legământ” sa vărsat şi pentru noi (Matei 26.28).
PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE
Text: Efeseni 4:7-16
CREŞTEREA
…ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi
spre mântuire. 1 Petru 2:2
O persoană poate fi creştină de mulţi ani, şi cu toate acestea, să rămână nematurizată din punct de vedere spiritual. De aceea, este posibil ca un nou credincios să fie mult mai crescut în Domnul decât cineva care este de 40 de ani la pocăinţă.
Un bun exemplu în acest sens îl găsim în incidentul descris de
Ethel Barrett în cartea ei „Râsul îmi aduce numai durere”. Ea spunecă atunci când D.L. Moody a devenit creştin, a căpătat o aşa foame după Cuvântul lui Dumnezu, a petrecut atât de mult timp în citirea Lui, şi a fost atât de pregătit să asculte acest Cuvânt, încât a devenit un fel de „primejdie” pentru unii credincioşi. Creşterea sa spirituală rapidă a devenit deranjatoare pentru anumiţi oameni care, deşi erau mântuiţi de mulţi ani, nu au crescut niciodată în Cristos. Săptămână de săptămână, în biserica pe care o frecventa Moody, el mărturisea o nouă experienţă pe care a avut-o cu Domnul. în final, unii dintre bătrânii sfinţi care nu mai puteau suporta să fie umiliţi de această viaţă exemplară, s-au dus la unchiul lui Moody şi l-au rugat să-şi reducă nepotul la tăcere.
Ethel Barrett a tras această concluzie despre Moody: „Sănătatea sa spirituală robustă şi energia sa izbitoare le-a tulburat moţăiala; era prea de tot. Aşa că, în timp ce ei îşi sugeau degetele, el creştea lăsându-i în urmă; el crescu în câţiva ani mai mult decât crescuseră ei în treizeci”.
Care este situaţia noastră? Cât de mult ne-am maturizat? Avem noi o foame reală după Cuvântul lui Dumnezeu? Suntem gata să-L ascultăm? Suntem noi în creştere? R.W.D.
Isuse, ia-mi inima şi mâna
Şi Te rog ocupă-Te de mine,
Ca în iubirea Ta să cresc mereu
Şi să fiu din zi în zi ca Tine. – Garrison
Când încetează creşterea, începe decăderea.
DOMNUL ESTE APROAPE – GBV
http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape
Și aceștia erau mai aleși decât cei din Tesalonic; ei au primit Cuvântul cu toată bunăvoința, cercetând zilnic Scripturile, să vadă dacă aceste lucruri erau așa.
Fapte 17.11
Ajunși în Bereea, Pavel și Sila au căutat sinagoga iudeilor, unde au găsit aceeași libertate de exprimare de care se bucuraseră în multe alte locuri. Adevărul este că în sinagogile iudeilor din primul secol al erei creștine exista mai multă libertate de exprimare decât în majoritatea adunărilor creștine de astăzi. Când învățătorii veneau din locuri îndepărtate, erau recunoscuți și li se oferea prilejul de a vorbi, iar Pavel s-a folosit întotdeauna de această libertate pentru a prezenta mesajul evangheliei celor din poporul său.
Atitudinea iudeilor din Bereea și a prozeliților asociați lor este una de natură să ne învioreze. Ni se spune că „aceștia erau mai aleși decât cei din Tesalonic; ei au primit Cuvântul cu toată bunăvoința, cercetând zilnic Scripturile, să vadă dacă aceste lucruri erau așa”. În altă parte din Scriptură ni se spune: „Cercetați toate lucrurile”. Singura metodă de a testa orice sistem de doctrină este să-l comparăm cu Scriptura.
Acești iudei din Bereea cercetau cu atenție Scriptura pe măsură ce ascultau învățătura lui Pavel. Îi putem parcă vedea comparând diverse locuri din Scriptură, cu mare atenție, până când erau în final convinși că ceea ce Pavel proclama era adevărul. Nu suntem surprinși deci să citim, în versetul 12, că „mulți dintre ei au crezut”.
SĂMÂNȚA BUNĂ
http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna
… Privește liniștit minunile lui Dumnezeu!
Iov 37.14
Filozoful Soren Kierkegaard a povestit într-o parabolă cum un om se plimba în trăsura lui luminată în interior, având ca vizitiu un țăran obligat să îndure frigul nopții cocoțat îndărătul calului. Pentru că stătea așezat lângă lumina artificială dinăuntru, bogatul nu putea vedea bolta înstelată cu priveliștea ei grandioasă. În același timp însă, țăranul putea privi liniștit minunile lui Dumnezeu.
Din cauza preocupărilor zilnice și a strălucirii „luminilor artificiale” care ne înconjoară la tot pasul, prea adesea uităm să privim la frumusețea creației lui Dumnezeu, pentru a ne minuna de înțelepciunea Creatorului. Naturalistul John Muir numea natura „manuscrisul lui Dumnezeu”. Și avea dreptate. Profetul ne îndeamnă: „Ridicați-vă ochii în sus și priviți! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în șir, oștirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; așa de mare e puterea și tăria Lui, că una nu lipsește” (Isaia 40.26). Natura este o carte mare, în care se poate citi oriunde despre Dumnezeu. În ea putem vedea lucrarea Creatorului. Această carte este deschisă ziua și noaptea. O poate citi orice muritor. În ea Îl vedem pe Dumnezeu în orice clipă. Nimeni nu se poate scuza că nu are timp, deoarece se mișcă în natură; se întâlnește la fiecare pas cu minunile ei.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CUM SĂ VEZI MÂNA LUI DUMNEZEU LA LUCRU
„Domnul a făcut acest lucru, şi este minunat în ochii noştri…” (Matei 21:42)
Domnul Isus a spus aceste cuvinte: „Piatra pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului; Domnul a făcut acest lucru, şi este minunat în ochii noştri.” Să remarcăm cuvintele „au lepădat”. Lepădarea lui Iosif, de către frații săi, l-a plasat pe calea spre tronul Egiptului și la salvarea familiei și a poporului său. Cât de des ai pățit un anumit lucru în viață, pentru ca mai târziu să constați că a fost necesar? Dacă nu ai fi experimentat lucrul acela sau dacă nu ai fi trecut prin așa ceva, nu ai fi fost pregătit pentru binecuvântările de care te bucuri acum.
Când începi să vezi mâna lui Dumnezeu în acea situație, înțelegi că ceea ce vrăjmașul a vrut să fie spre distrugerea ta, Dumnezeu a folosit spre dezvoltarea ta. A fi „mai mult decât biruitor” înseamnă a putea sta în picioare și a spune: „Iată cum văd eu situația. A fost nevoie de toate lucrurile prin care am trecut ca să ajung ceea ce sunt și pentru a învăța ceea ce știu.
Așa că, aleg să fiu mai bun, nu mai „acru”. Am încredere în credincioșia lui Dumnezeu mai mult ca niciodată. Am învățat că, și dacă nu mută muntele, credința îmi va da puterea de-a îndura până mâine.
Dacă până mâine problema nu dispare, eu tot voi crede că Dumnezeu poate s-o facă, și voi crede în El până când o va îndepărta!” „Domnul întăreşte paşii omului, când Îi place calea lui.” (Psalmul 37:23) El nu Și-a luat ochii și nu Și-a retras mâna de peste tine, nici măcar o clipă…
Când treci printr-o încercare îți dai seama că „cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla” este, de fapt, „planul lui Dumnezeu” – și El va deveni „minunat în ochii tăi”!
Mana Zilnica 