Mana Zilnica

Mana Zilnica

10 Octombrie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Cum voi cunoaşte?

” Te laud. Tată,… pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi si priceputi si le-ai descoperit pruncilor.”

Matei 11:23

În relaţiile spirituale nu creştem pas cu pas. ci ori avem acea relaţie, ori nu. Dumnezeu nu ne curăţă tot mai mult de păcat, dar când suntem în lumină, umblând în lumină, noi suntem curăţiţi de orice păcat. Este nevoie de ascultare şi imediat ce ascultăm, relaţia este făcută desăvârşită. Ajunge să te depărtezi doar o clipă de la ascultare că întunericul şi moartea sunt îndată la lucru.

Toate revelaţiile lui Dumnezeu sunt pecetluite până când ne sunt dezvăluite prin ascultare. Nu vei avea parte niciodată de ele prin filozofie sau meditaţie. Imediat ce asculţi de El. urmează o explozie de lumină. Lasă ca adevărul lui Dumnezeu să lucreze în tine afundăndu-te în el, nu frământându-te cu el. Singurul mod în care poţi ajunge să cunoşti adevărul lui Dumnezeu este să pui capăt încercării de a-l descoperi singur şi să te naşti din nou. Ascultă de Dumnezeu în primul lucru pe care ţi-L arată şi imediat El îţi descoperă lucrul următor. Am putea citi tomuri întregi despre lucrarea Duhului Sfânt, dar cinci minute de ascultare deplină ar face lucruri Ia la fel de clare ca o rază de soare. „Presupun că voi înţelege aceste lucruri într-o zi!” Le poţi înţelege acum. Nu studiul te face să le înţelegi, ci ascultarea. Chiar şi cel mai mic act de ascultare este suficient ca cerul să se deschidă şi adevărurile profunde ale lui Dumnezeu să ajungă imediat la tine. Dumnezeu nu-ţi va descoperi niciodată mai multe adevăruri despre El până când nu L-ai ascultat în ceea ce ştii deja. Fereşte-te să devii „înţelept şi priceput”.

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Doamne”, I-a zis Filip, „arată-ne pe Tatăl şi ne este de ajuns”. IOAN 14:8

O nuanţă de tristeţe se desprinde din cuvintele acestea. Cererea lui Filip era ca strigătul unui orfan care însă îşi găsea înţelegerea în inima Tatălui. Lui Filip îi lipsea ceva. El urmase pe Isus din Nazaret din ziua în care L-a întîlnit; el a spus lui Natanael că a găsit pe Mesia; el a înştiinţat pe Domnul Isus că nişte greci vor să-L vadă. El dăduse deci o bună mărturie şi a slujit pe Învăţătorul său, dar lui Filip îi lipsea cineva. Nu-L cunoştea pe Tatăl. Pricina pentru care el nu cunoaşte pe Tatăl, era pentru că nu-L cunoştea pe Domnul Isus, deşi umblase cu El trei ani neîntrerupţi. Şi situaţia aceasta era şi cu ceilalţi ucenici care nu L-au cunoscut pe Domnul, decît după învierea Sa. Filip era „orfan”, era lipsit de înţelegere cu privire la Acela pe care de fapt, Îl iubea din toată inima. Ce-i răspunde însă Domnul Isus? „De atîta timp sînt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe?” Iată situaţia multora dintre noi, credincioşii Lui de astăzi. Oh! lipsa noastră de înţelegere, tristul adevăr că nu-L cunoaştem pe Domnul Isus, deşi L-am primit în inima noastră poate de ani şi ani de zile! El a fost cu noi însă tot timpul acesta cu toată dragostea şi înţelegerea pe care o are faţă de noi, fiindcă ştie din ce sîntem făcuţi, şi-aduce aminte că sîntem ţărînă.

Şi totuşi, trebuie să fim mai mult decît nişte credincioşi superficiali, mulţumindu-ne numai cu o cunoaştere superficială care nu se adînceşte în adevărata cunoaştere a scumpului nostru Mîntuitor. Cel mai eficace mijloc de a-L cunoaşte pe Domnul Isus este de a cultiva legătura noastră personală şi intimă cu El, dedicîndu-ne în totul Lui, ocupîndu-ne cu El, întreţinînd relaţiile noastre cu El prin mijloacele pe care ni le-a pus la îndemînă. Cuvîntul şi rugăciunea şi dezvoltînd această părtăşie cu El, în fiecare zi din viaţa noastră pînă ne va lua la El. Şi cunoscîndu-L astfel pe El, Îl vom cunoaşte în adevăr pe Dumnezeu ca pe Tatăl.”Aceasta ne este de ajuns”. în textul original, verbul „a fi de ajuns”, a fi suficient, cuprinde idea unui zid de protecţie, adăpost de orice surpriză din afară. Iată ce este pentru noi Tatăl nostru ceresc. Dacă îl cunoaştem în felul acesta, El ne va păzi de orice deviere; nu vom mai avea nedumeriri cu privire la voia lui Dumnezeu căci vom avea din belşug, în Domnul Isus, tot ce priveşte viaţa şi evlavia pe calea noastră în drumul spre cer. Nu ne vom mai simţi ca nişte orfani, pentru că cunoscîndu-L pe Domnul Isus, îl vom cunoaşte pe Dumnezeu ca pe Tatăl nostru de care avem atîta nevoie, care împreună cu Domnul Hristos îşi face locuinţa în noi, în viaţa noastră, transformînd-o şi făcînd din noi posesori şi moştenitori a tot ce are El şi a tot ce este El pentru noi. Domnul Isus ne-a arătat mîinile şi coasta Sa străpunse nu ca să declare că oamenii L-au urît, ci că Dumnezeu nea iubit.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Izgoneşte pe roabă şi pe fiul ei, căci fiul celei roabe nu va moşteni împreună cu fiul femeii slobode”. Gal. 4:30.

Galatenii erau născuţi din nou, dar au fost aduşi din nou sub lege de unii învăţători falşi. Pavel încerca să le explice că, aceia care sunt sub lege, nu vor fi moştenitori, tot astfel şi aceia care împlinesc legea numai în parte, pentrucă puţin aluat dospeşte toată plămădeala. Pentru clarificarea acestui lucru apostolul foloseşte istoria lui Ismael şi Isaac. Avraam a avut doi fii, unul de la roabă, iar pe celălalt de la cea slobodă. Cel de la roabă a fost născut în mod firesc, dar fiul Sarei s-a născut prin făgăduinţă. Aceasta are o însemnătate adâncă. Cele două femei sunt două legăminte. Unul, cel de pe muntele Sinai, naşte pentru robie şi este Agar, care corespunde Ierusalimului de acum, care este în robie cu copiii săi. Dar Ierusalimul cel de sus este slobod, şi el este mama noastră. Pentrucă este scris: „Bucură-te tu care eşti stearpă, care nu naşti! Izbucneşte de bucurie şi strigă, tu, care nu eşti în durerile naşterii! Căci copiii celei părăsite vor fi în număr mai mare decât copiii celei cu bărbat”. (Gal. 4:27). Astfel, copiii de la Agar sunt copii ai legii care vor să fie îndreptăţiţi prin fapte. Dar toţi cei care sunt născuţi din nou, au devenit copii prin făgăduinţă şi anume, atunci când n-au mai avut nădejde. Ei au devenit copii ai lui Dumnezeu prin credinţă, fără fapte. Cuvântul e valabil acum: „Izgoneşte pe femeia roabă şi pe fiul ei, căci fiul celei roabe nu va moşteni împreună cu fiul celei slobode”. Aşa precum Agar reprezintă Legea, tot astfel Ismael înseamnă roada Legii. Sunt fapte pe care le facem din propriile noastre puteri. Isaac în schimb, reprezintă roada credinţei. Iar noi fiind asemenea copii, să privim faptele provenite din propriile puteri ca fiind fără nicio valoare.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

UŞA DESCHISĂ A PĂRTĂŞIEI

Iată, ţi-am pus în faţă o uşă deschisă, pe care nimeni n-o poate închide. Apocalipsa 3.8

Sfinţii care rămân credincioşi adevărului lui Dumnezeu au o poartă deschisă înaintea lor. Suflete al meu, tu te-ai hotărât să trăieşti adevărurile pe care Domnul ţi le-a descoperit din Cuvântul Său; de aceea înaintea ta stă această uşă deschis. Eu voi intra întâi pe uşa legăturii cu Dumnezeu. Cine se va împotrivi? Domnul Isus a şters păcatul meu şi mi-a dat neprihănirea Lui, care îmi îngăduie să intru liber la Tronul Harului. Doamne, eu fac acest lucru prin harul Tău.Înaintea mea mai este deschisă încă o uşă, pentru tainele Cuvântului. Eu voi intra în lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. Alegerea, unirea cu Domnul Cristos, a doua venire, toate acestea sunt în faţa mea şi mă bucur de ele. Nici făgăduinţele, nici învăţătura dumnezeiască nu-mi sunt ascunse.O altă uşă se deschide pentru mine în slujirea ascunsă în rugăciune şi în lucrarea din afară. Dumnezeu mă va asculta, Dumnezeu mă va folosi. El îmi deschide calea pentru legătura frăţească, legătura mea zilnică cu sfinţii Săi. Dacă ar căuta cineva să-mi închidă uşa sau să mă dea afară, ar fi în zadar. În sfârşit, în curând mi se va deschide o uşă în cer; uşa de mărgăritar va fi uşa pe care voi intra ca să merg până la Mântuitorul şi împăratul meu şi voi fi cu Dumnezeu toată veşnicia.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Fiecare să rămână în chemarea pe care o avea când a fost chemat. Ai fost chemat când erai rob? Să nu te neliniștești de lucru acesta. 1. Cor. 7,20-21.

Îndeosebi tinerii creștini, care nu s-au pocăit de mult timp, cred uneori că trebuie să schimbe locul de muncă sau profesia, ca să aibă timp mai mult să mărturisească pe Domnul. In majoritatea cazurilor putem spune acestor tineri credincioși: rămâi liniștit acolo unde ai fost chemat, căci acolo ai un câmp mare de acțiune de a mărturisi și a slăvi pe Domnul. Dacă inima ta este plină de Hristos, de harul Său și de dragostea cu care te-a mântuit, atunci nu trebuie să te îngrijești de ocazii și nici nu trebuie să le cauți, trebuie numai să le folosești pe toate de a mărturisi ce a făcut Domnul pentru tine. Dragostea lui Hristos te va mâna la toți cu care vii în contact ca să le vorbești despre Mântuitorul tău. Dacă ești sincer cu tine însuți vei spune și tu cum spun eu și mulți alții, că de multe ori nu folosim toate ocazile pe care ni le dă Domnul. Să ne cercetăm pe noi înșine, dacă nu schimbarea câmpului de activitate vrem să o facem cu ghidul să fim văzuți de alții! Chiar ghidul de a merge pentru Domnul în misiune, poate să izvorască din dorința de a ieși mai la suprafață și de a fi mai popularizați!

Numai acolo unde Domnul Isus ne arată locul nostru și numai în puterea care ne-o dă El putem aduce roade veșnice. Acolo să rămânem până când Domnul ne arată un alt loc de activitate. Este foarte important să rămânem în locul unde ne-a pus Dumnezeu și acolo să fim credincioși mărturiei noastre. Atunci vor curge binecuvântări din noi pentru toți care ne înconjoară. ‘

„Cuvântul Meu nu se va întoarce fără rod.” – Isaia 55.11

„Eu îți vin în ajutor.” – Isaia 41.10.

„Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme: ce mi-ar putea face omul?” (Evrei 13.6).

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

„Curăţeşte-mă de greşelile ascunse. Fereşte-l, de asemenea, pe robul Tău de păcate ale mândriei” (Psalmul 19:12b, 13a- RV). O, să cunosc cum Tu manifeşti în mine pacea şi puritatea Ta!

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

„Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră. Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt. ” 1 PETRU 1,15-16

De ce «Sfinţenie Domnului» (Exod 28,36)?

1. Pentru că El este sfânt! Pe cine urmezi dacă nu ÎI urmezi pe Isus? De cine să asculţi dacă nu de Dumnezeul cel sfânt? In viaţa de credinţă posibilităţile de a păcătui sunt multe, aproape la tot pasul. Cum stau lucrurile în relaţia ta cu Dumnezeu? Sunt cumva adevărul şi minciuna mult prea apropiate? Din păcate mulţi binecuvântează cu gura, dar blestemă cu inima, mulţi au credinţă, dar nu au faptele credinţei, în timp ce alţii nu au credinţă, dar au faptele ei. Noi însă trebuie să fim o imagine completă a lui Dumnezeu în lume. Haina preoţească a lui Aaron, căciula albă, pietrele preţioase de pe piept, placa de pe frunte, prezentarea sa în sfinţenie, toate acestea sunt numai manifestarea exterioară a poziţiei inimii sale: «Sfinţenie Domnului».

2. De ce să fii sfânt? Pentru că eşti al Său! Este de-a dreptul şocant de câte ori repetă Domnul acest lucru în Exod 28: în versetul 1 — «pune-i deoparte în slujba Mea ca preoţi», în versetul 3. «să-Mi împlinească slujba de preot»; în versetul 4 — «să-Mi împlinească slujba de preot»; şi în versetul 41 — «şi-Mi vor sluji ca preoţi». Tragem concluzia că acest «Sfinţenie Domnului» reprezintă de fapt expresia dragostei Sale: «îmi aparţii!»

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineața

Să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale. Iuda 24

Ce minunat este cuvântul acesta: fără prihană” Suntem departe de el acum, dar fiindcă Domnul nostru nu se opreşte niciodată în îndeplinirea lucrării Sale de iubire, vom ajunge fără prihană într-o zi. Mântuitorul care îşi va păstra poporul până la sfârşit îi va prezenta la urmă ca pe o „biserică slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană” (Efeseni 5:27). Toate diamantele din coroana Mântuitorului sunt de calitatea întâi şi nu au nici o zgârietură. Toate doamnele de onoare care o aşteaptă pe soţia Mielului sunt fecioare curate, fără pată şi fără prihană. Dar cum ne va face Işus fără prihană? Ne va spăla păcatele în sângele Lui, până când Vom deveni la fel de albi şi frumoşi ca cei mai puri îngeri ai lui Dumnezeu. Vom fi îmbrăcaţi în neprihănirea Sa – neprihănirea care îi sfinţeşte pe cei care o poartă, şi îi face desăvârşiţi în ochii lui Dumnezeu. Vom fi fără vină şi fără mustrare în ochii Lui. Legea Sa nu numai că nu ne va acuza, dar va fi şi slăvită în noi. Mai mult, lucrarea Duhului Sfânt din interiorul nostru va fi completă. El ne va face atât de sfinţi încât nu vom mai avea nici o tendinţă spre păcat. Judecata, memoria, voinţa, fiecare putere și pasiune vor fi eliberate din sclavia răului. Vom fi sfinţi după cum Dumnezeu este sfânt, şi vom locul în prezenţa Lui pentru totdeauna. Sfinţii nu vor fi stingheri în cer. Frumuseţea lor va fi la fel de mare ca frumuseţea locului pregătit pentru ei. O, Cât de minunată va fi clipa în care se vor deschide porţile veşniciei, iar noi, pregătiţi pentru moştenire, vom locui cu sfinţii în lumină. Păcatul dispărut, Satan izgonit, ispita nimicită pentru totdeauna, şi noi ,fără prihană” înaintea lui Dumnezeu – asta înseamnă rai, de bună seamă! Să ne bucurăm acum repetând cântarea de laudă pe care o vom cânta curând în corul celor spălaţi de sângele lui Christos. Să învăţăm imnul de laudă pe care 1-a înălţat David înaintea chivotului, ca un preludiu al extazului din faţa tronului.

Seara

Te voi izbăvi din mâna celor răi, şi te voi scăpa din mâna asupritorilor. Ieremia 15:21

Observaţi glorioasa personalitate din această făgăduinţă: „Te voi… te voi”. Domnul Iehova însuşi intervine ca să-Şi elibereze şi să-Şi răscumpere poporul. El se angajează personal să-i salveze. Braţul Său o va face, pentru ca slava să fie a Lui. Nu se spune nici un cuvânt despre vreun efort pe care l-am putea face noi ca să-1 ajutăm pe Domnul. Nici puterea, nici slăbiciunea noastră nu sunt puse la socoteală. Singurul „Eu Sunt” străluceşte în toată puterea Sa, ca soarele la amiază. De ce, atunci, ne măsurăm puterile şi ne sfătuim cu carnea şi sângele — pentru a ne face rău singuri? Iehova are putere destulă fără să mai împrumute de la neputinţa noastră. „Taci, fii liniştită” (Marcu 4:39), minte necredincioasă, şi să ştii că Domnul împărăteşte. Nu există nici un indiciu în text care să arate spre mijloace şi cauze secundare. Domnul nu spune nimic despre prieteni şi ajutoare. El ia asupra Lui toată munca, şi nu are nevoie de ajutor omenesc. Toate aşteptările noastre de ajutor de la rude si prieteni sunt inutile. Sunt ca nişte trestii rupte pe care ne sprijinim (vezi Isaia 36:6). Adesea nu vor să ne ajute atunci când pot, şi nu pot să ne ajute atunci când vor. De vreme ce promisiunea vine de la Dumnezeu însuşi, am face mai bine să-L aşteptăm numai pe El. Când facem aşa, aşteptările nu ne sunt niciodată înşelate. Cine sunt cei răi, ca să ne temem de ei? Domnul îi va distruge în curând; sunt mai vrednici de milă decât de teamă. Cât despre teribilii asupritori, reprezintă o teroare doar pentru cei care nu au un Dumnezeu la care să fugă. Dacă Domnul este de partea noastră, de cine ne vom teme? Dacă alergăm înapoi în păcat ca să le facem pe plac celor răi, avem motive să ne alarmăm. Totuşi, dacă ne păstrăm integritatea,mânia tiranilor va fi controlată spre binele nostru. Când peştele l-a înghiţit pe Iona, a prins o înghiţitură pe care n-o putea mistui. În acelaşi fel, când lumea devorează biserica, să ne asigurăm că sufletele noastre îndură cu răbdare.

IZVOARE IN DEŞERT

Nu te mânia.(Psalmul 37:1)

Cred că acest verset este tot o poruncă divină ca şi „Să nu furi” (Exod 20:15). Dar ce înseamnă să te mânii? Un om odată a definit aceasta ca ceea ce face pe un om să fie aspru la suprafaţă, făcându-l să se uzeze şi să se epuizeze pe el însuşi şi pe alţii. Nu-i aşa că un om iritabil, iraţional şi critic nu numai că se consumă pe el însuşi, dar totodată îi seacă şi îi obosesc şi pe alţii? Când ne îngrijorăm şi ne mâniem, suntem o sursă permanentă de necaz. Acest psalm nu spune doar: „Nu te mânia pe cei răi”, ci nu lasă loc mâniei de orice fel. Este foarte dureros, şi Dumnezeu nu doreşte să ne rănim pe noi înşine sau pe alţii.Orice doctor poate să-ţi spună că o izbucnire de mânie este mai dăunătoare pentru sistemul tău nervos decât o febră şi că o predispoziţie pentru mânie continuă nu contribuie la sănătatea trupului tău. Următorul pas care rezultă din mânie este să fii irascibil, şi aceasta e tot una cu furia. Să punem deoparte aceasta odată pentru totdeauna şi să ascultăm pur şi simplu de porunca „Nu te mânia”.

Margaret Bottome

Auzită din întâmplare într-o livadă

Spunea Prigoarea către Vrabie:

    „Mi-ar place într-adevăr să ştiu

Pentru ce aceste fiinţe umane neliniştite

    Se agită şi se îngrijorează atât”.

Spunea Vrabia către Prigoare:

    „Prietene, eu cred că trebuie să fie

Din cauză că nu au un Tată ceresc

    Ca Acela care are grijă de tine şi de mine”.


Elizabeth Cheney

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Ieremia 31.1526

Frumoasa restaurare a lui Israel, vestită în prima parte a capitolului, va fi precedată de lacrimi amare. Este zugrăvit acum tabloul poporului necăjit, prin imaginea Rahelei, soţia lui Iacov, careşi plânge copiii pierduţi. (Aşa cum se întâmplă deseori în Scriptură, v. 15 şia găsit deja o împlinire, parţială, cu prilejul masacrului pruncilor din Betleem: Matei 2.18). Este însă vorba pentru acest popor de o întristare după voia lui Dumnezeu, care „lucrează pocăinţă spre mântuire, de care nuţi pare rău” (2 Corinteni 7.10). Versetele 1820 ne arată că Dumnezeu este foarte sensibil la expresia unei asemenea tristeţi. Săl ascultăm pe Efraim relatânduşi istoria. Corecţia divină a fost salvatoare, determinândul să se convertească, cufundat întro pocăinţă autentică; iar când sa cunoscut pe sine (când a înţeles cu adevărat ce era el), a fost copleşit de ruşine. Şia condamnat tinereţea vinovată şi neîmblânzită. Poate face fiecare dintre noi o relatare asemănătoare? Până atunci, să ascultăm şi cum anume Îi place lui Dumnezeu să ne numească: „un fiu scump, un copil plăcut” (sau: un copil al desfătărilor; v. 20). Confesiunea noastră va fi imediat întâmpinată de o mărturie personală şi intimă a dragostei eterne, precum şi de resursele care o însoţesc: „Am săturat sufletul obosit şi am îndestulat orice suflet întristat” (v. 25).

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Luca 17:11-19

MAJORITATEA NERECUNOSCĂTOARE

Isus a a luat cuvântul şi a zis: „Oare n-au fost curăţiţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă, unde sunt?” Luca 17:17

Cu mulţi ani în urmă, Arthur Vandenberg, senatorul statului Michigan, s-a întors acasă ca să candideze pentru o nouă perioadă legislativă. A vizitat pe mulţi, a strâns mâini şi a solicitat oamenii să voteze pentru el. Intr-un orăşel a vizitat o familie, ai cărei membrii fuseseră ajutaţi de el într-un mod sau altul. Când i-a spus capului de familie că ar aprecia mult sprijinul lui la alegerile care urmau să vină, bătrânul i-a răspuns: „îmi pare rău, dar vom vota pentru adversarul dumneavoastră”. „Bine, a spus senatorul,
apreciez sinceritatea dumitale. Dar pot să te întreb de ce nu poţi vota pentru mine?” „Pentru că”, a spus bătrânul, n-aţi făcut nimic pentru noi în ultima vreme.”

Cei nouă leproşi din textul nostru de azi au fost mult mai lipsiţi
de recunoştinţă decât acest om. Domnul i-a curăţit de boala lor fatală, şi cu toate acestea au plecat mai departe, să se bucure de noua lor libertate pe care o găsiseră, şi nu mai auzim nimic despre ei. Numai un singur lepros s-a întors la Isus, pentru a-şi exprima gratitudinea şi a I se închina.

Cum au putut cei nouă să fie atât de lipsiţi de recunoştinţă? Pentru a găsi un răspuns, tot ce trebuie să facem este să privim în propriile noastre inimi. Cât de repede uităm tot ce suntem sau ce avem din mâna lui Dumnezeu! Trebuie continuu să hrănim harul recunoştinţei prin rugăciune, laudă, şi slujirea altora. Aceasta ne va păzi de-a lua binecuvântările Domnului ca pe un drept, crezând că le merităm.

Fie ca noi să nu fim niciodată parte din majoritatea nerecunoscătorilor.    – D.J.D.

Lăudaţi pe Domnul toţi ai Lui,

Cei ce ştiţi că toate-I datorăm.

Bucuroşi-naintea Domnului

Cu tot ce-avem să ne-nchinăm.    Kelly

Dumnezeu nu ne datorează nimic ci ne dăruie totul

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Ei au zis: „Veniți, și să-i nimicim ca națiune și să nu mai fie amintit numele lui Israel”.
Psalmul 83.4

Ce au în comun faraon din Exod, Haman agaghitul și Adolf Hitler? O ură atroce împotriva poporului Israel. Însă ei nu doar că l-au urât pe Israel, ci au și pus în practică planuri de a-l șterge de pe fața pământului. Care este sursa unei astfel de uri și de ce persistă ea chiar și astăzi? Lumea recunoaște existența acestei uri iraționale împotriva iudeilor și a numit-o antisemitism. Au fost făcute studii academice pentru a determina rădăcina ei, însă rezultatele sunt inconcludente.

N-ar trebui decât să fie deschisă Biblia pentru a găsi răspunsul. Sămânța lui Avraam (prin Iacov și Isaac) a fost linia prin care a venit Mesia (Galateni 3.16). Nu poate exista nicio îndoială că a fost planul lui Satan să folosească decretul lui faraon de a-i distruge pe copiii evrei de parte bărbătească sau să folosească complotul nelegiuit al lui Haman (Estera 3.6), pentru a împiedica scopul lui Dumnezeu de a-L trimite pe Fiul Său în această lume. Dacă poporul Israel era distrus, ar fi fost distrusă și linia prin care Mesia avea să vină, iar noi nu mai puteam fi răscumpărați.

Dar care este explicația pentru acțiunile celor din timpurile moderne, precum Hitler, care au acționat după ce Mesia a venit? De ce dorește încă Satan să extermine poporul evreu? Biblia promite că Dumnezeu îl va restabili și îl va binecuvânta pe Israel. Împărăția milenială a lui Hristos își va avea centrul în acea țară. Prin urmare, Satan încearcă din nou să împiedice împlinirea făgăduinței lui Dumnezeu și să-l distrugă pe Israel. Însă Dumnezeu S-a folosit de această ură pentru a-i disciplina pe iudei, înspre binele lor final și înspre împlinirea planurilor Lui, după cum este scris: „Pentru că mânia omului Te va lăuda” (Psalmul 76.10). Dorința vrăjmașului este de a-i distruge, însă el nu poate face decât ce îi este îngăduit, fiindcă, în cele din urmă, Dumnezeu va fi glorificat prin poporul Său ales.

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Căci Domnul dă înțelepciune; din gura Lui iese cunoștință și pricepere.
Proverbe 2.6

Sfaturi

Dacă nu ai cu cine vorbi despre problemele tale, vorbește cu Dumnezeu care este tot timpul prezent și disponibil.

Dacă necazurile te copleșesc, încredințează-ți viața și viitorul tău lui Dumnezeu. Nicio problemă nu este prea mică pentru El și nici prea mare ca să-i facă față.

Vino cu sinceritate la Mântuitorul și vei găsi odihnă pentru sufletul tău.

Înainte ca să arăți cu degetul și să condamni pe altul, adu-ți aminte că nimeni dintre noi nu este fără păcat și noi toți suntem răspunzători în fața Creatorului nostru.

Înainte ca să te plângi de greutățile vieții, gândește-te la cineva care a murit de tânăr.

Când ești obosit de sarcinile de serviciu, gândește-te că mulți doresc un loc de muncă.

Încearcă să trăiești în așa fel, încât să nu te faci remarcat acolo unde ești, însă să ți se simtă lipsa imediat ce nu mai ești acolo.

Nu te ruga numai ca să scapi de necazuri. Nu te ruga numai ca să dobândești mângâie-re în suflet. Roagă-te să ți se dea putere să faci voia lui Dumnezeu în toate situațiile.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CE ÎNSEAMNĂ SĂ TE POCĂIESTI?

„Când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire.”  (2 Cor. 7:10)

     Cuvântul „pocăință” înseamnă să-ți recunoști păcatul, să te lepezi de el, să cauți iertarea lui Dumnezeu și să încerci să trăiești altfel. Înseamnă să faci stânga-mprejur și s-o iei în direcția bună. Dacă parcurgi cincizeci de kilometri în direcția greșită, trebuie să faci cale întoarsă și să parcurgi cincizeci de kilometri înapoi. La început, lucrul acesta te poate descuraja. Însă e benefic, deoarece data viitoare te vei gândi de două ori înainte s-o apuci într-o oarecare direcție. Pocăința înseamnă uneori să le restitui altora anumite lucruri. Zacheu a fost un vameș care s-a îmbogățit din taxele suplimentare percepute de la oameni.

Dar după ce L-a întâlnit pe Domnul Isus, el a spus – fără să-l învețe sau silească cineva: „dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.” (Luca 19:8) Dumnezeu este bucuros să-ți ofere iertarea, dar poate îngădui și unele consecințe dureroase ale păcatului tău, pentru a te motiva să-I devii supus: „Orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei, roada dătătoare de pace a neprihănirii” (Evrei 12:11).

Diavolul va încerca să-ți spună că harul lui Dumnezeu nu poate ajunge până la tine – dar nu e adevărat! Fiul risipitor și-a pierdut moștenirea și a ajuns la cocina porcilor.

Însă în ziua în care s-a hotărât să se întoarcă, tatăl său a alergat să-l întâmpine și i-a redat drepturile depline de fiu în familie. Dumnezeu va face același lucru și pentru tine. „Să se lase cel rău de calea lui, şi omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru care nu oboseşte iertând.” (Isaia 55:7)

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: