Mana Zilnica

Mana Zilnica

25 Iulie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Sunt eu fericit in felul acesta?

„Ferice de…” Matei 5:3-11

Când citim pentru prima dată afirmaţiile lui Isus, ele par minunat de simple, nu ne uimesc, ci pătrund neobservate în subconştientul nostru. De exemplu, Fericirile par doar nişte precepte blânde şi frumoase făcute pentru oamenii înstrăinaţi de lume şi nefolositori pentru ea; ele nu au multă utilitate practică în lumea prozaică şi dură în care trăim. Însă curând descoperim că Fericirile conţin «dinamita” Duhului Sfânt. Ele „explodează”, am putea spune, atunci când situaţiile din viaţa noastră le determină s-o facă. Când Duhul Sfânt ne aduce aminte de una dintre aceste Fericiri, spunem: „Ce cuvinte senzaţionale sunt acestea!” şi suntem nevoiţi să decidem dacă vrem sau nu să acceptăm uimitoarea revoluţie spirituală care se va produce in viaţa noastră dacă vom asculta de cuvintele Lui. Aşa lucrează Duhul lui Dumnezeu. Nu trebuie să fim născuţi din nou pentru a putea aplica literal Predica de pe munte. Interpretarea ei literală este o joacă de copii; dar interpretarea ei prin Duhul Sfânt, pe măsură ce El aplică cuvintele Domnului nostru la situaţia noastră, este lucrarea grea a unui sfânt.

Învăţătura lui Isus este cu totul diferită de modul nostru natural de a privi lucrurile şi, la începui, aduce o tulburare uluitoare. Noi trebuie, treptat, să ne transformăm umblarea şi vorbirea conform principiilor lui Isus Cristos, pe măsură ce Duhul Sfânt le aplică la situaţia noastră. Predica de pe munte nu este un set de legi şi reguli, ci este o prezentare a vieţii pe care o vom trăi atunci când vom lăsa ca Duhul Sfânt să lucreze liber în noi.

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Pavel, rob al lui Isus Hristos.” Romani 1:1

Iată un cuvânt care se pare că şi astăzi ca întodeauna are un sens negativ şi urât, deşi el are două înţelesuri total deosebite. Cuvântul de rob implică neapărat şi noţiunea de stăpân şi din pricina aceasta poate avea fie un înţeles pozitiv, bun, fie unul negativ, rău. De la prima până la ultima carte a Bibliei întâlnim acest cuvânt în ambele aspecte. Robul Meu Avraam, robul Meu Moise, robul Tău David, robii Mei proorocii, ROBUL MEU pe care-l sprijinesc, (Domnul Isus) şi multe alte locuri. În adevăr, este mai mult decât pozitiv de a fi robul lui Dumnezeu, de a avea un Stăpân atât de măreţ şi bun şi de a-I sluji cu cinste. Dar Scriptura ne vorbeşte şi de robi netrebnici, de robi care au ştiut voia stăpânului lor şi n-au făcut-o (Luca 12-47). Vai de soarta lor! Versetul de care ne ocupăm azi vorbeşte de înalta stare de a fi robi ai Domnului Isus Hristos. S-ar părea un paradox şi totuşi este cu adevărat minunat, o cinste, o favoare de a fi robul unui astfel de Stăpân care, El însuşi este Robul lui Dumnezeu (Isaia 42:1), iar când a fost pe pământ a fost „ca Unul care slujeşte.”

Robi ai lui Isus Hristos, purtând astăzi crucea Lui şi trăind în dispreţul lepădării Lui… Ne dăm noi seama că în lume sunt doi stăpânitori ai sufletelor oemenilor ? Unul este Satan, uzurpatorul, celălalt este Domnul Isus, care a venit în lume, nu numai să ne mântuiască, ci să facă din robii Lui, nişte eliberaţi de sub puterea vechiului stăpân, Satan, pentru a-I sluji Lui, ca martori şi lucrători.

Robi ai lui Isus Hristos. Înfăţişarea lor nu are nimic care să placă, aşa cum a fost a Domnului lor (Isaia 53:2). Dar în ochii Lui, robii Lui au acum acea frumuseţe a asemănării cu El când era pe pământ, înfăţişare care, prin slujirea şi dăruirea de sine, avea ca rezultat mişcarea celor mai împietrite inimi şi deschiderea lor pentru primirea Domnului Isus ca Mântuitor. Şi cei care sunt acum robii lumii, vor dori să-şi schimbe stăpânul. Dar frumuseţea înfăţişării noastre ca robi ai Lui, aici pe pământ în asemănarea cu El, va fi înlocuită mai târziu cu asemănarea noastră cu Domnul Isus în slavă.

Robi ai lui Isus Hristos. Termenul acesta, poziţia şi cinstea aceasta aparţine unei alte lumi decât cea de acum, ea vine din Locul Prea Sfânt, ea aparţine veşniciei, căci atunci, robii lui Isus Hristos vor fi ridicaţi la rangul de împăraţi şi preoţi şi, care în locul suferinţelor pentru El, vor primi o coroană. Iubiţi cititori ai acestei foi simple, îngăduiţi-mi să vă întreb: „Ai cui robi sunteţi ? Biblia ne spune: …. sunteţi robii aceluia de care ascultaţi…” – Romani 6:16. Cine este stăpânul vostru? Dacă este Domnul Isus, slujiţi-I Lui cu abnegaţie, dar amintiţi-vă că nu putem sluji la doi stăpâni, şi lui Dumnezeu şi lui Satan. Dar dacă pânâ acum aţi slujit sub asuprirea celuilalt stăpân, părăsiţi-l îndală, dăruiţi-vă inima adevăratului Stăpân care a plătit ca preţ, pentru voi, chiar cu propriul Său sânge.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

De altfel toţi cei ce vor să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniţi”. 2 Tim. 3:12.

A fi evlavios înseamnă a avea bucurie în citirea Cuvântului lui Dumnezeu, atât a locurilor unde sunt porunci cât şi cele cu făgăduinţe. Dar în Scriptură vedem că promisiunile sunt înaintea poruncilor. Căci prin credinţa în ceea ce a săvârşit Isus şi prin darul Duhului Sfânt primim puterea pentru a ţine poruncile Lui. Astfel putem spune: „Poruncile Sale nu sunt grele,ele înviorează inima şi sunt hrană pentru viaţa lăuntrică. Isus spune: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimes”. Pe cel care şi-a găsit sursa bucuriei în Dumnezeu nu-l fericeşte mobila, averea sau vreun viciu, ci desfătarea în Domnul este fericirea lui. A face bine şi a da mai departe este bucuria celui mântuit. Avem bucurii în împlinirea voinţei lui Dumnezeu şi fericiţi să ne încredem în harul Său.Căci prin harul Său sunt ceea ce sunt şi harul Său nu a fost în zadar. Căci prin harul Lui, eu un împovărat am găsit fericirea; laudă şi cinste i se cuvine pentru aceasta Mielului lui Dumnezeu. Si dacă îi atribuim toată slava doar Lui aceasta ne înviorează. Aceasta va fi bucuria noastră să-L lăudăm şi să ne închinăm doar Lui. Privim bucuroşi în viitor chiar dacă va trebui să suferim. Si chiar dacă ar fi să ajungem în închisoare putem să ne bazăm pe sprijinul lui Dumnezeu, dacă ne încredem în Cuvântul Său. Pavel tresaltă de bucurie cu spatele biciuit în temniţa din Filipi.

Nu s-a plâns şi astfel mulţi s-au pocăit. Să-L lăudăm cu toate cele zece corzi ale harfei, nu doar cu şapte şi celelalte trei să le folosim la plângeri. Astfel va fi minunat căci Dumnezeu ne descoperă tot mai mult din bogăţiile Sale nespus de mari. Lui i se cuvine lauda şi cinstea şi închinarea în veşnicie.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

NIMIC CARE SĂ NE FACĂ SĂ NE TEMEM

„Iar tu, du-te, până va veni sfârşitul; tu te vei odihni, şi te vei scula iarăşi o dată în partea ta de moştenire, la sfârşitul zilelor.” Daniel 12.13

Nu putem să înţelegem toate prorociile, dar în loc să ne înspăimântăm, să luăm seama la ele cu plăcere. Nu există nimic din ceea ce îşi doreşte un Tată, care ar putea să-l îngrijoreze pe copilul său. Chiar de s-ar ivi povara deznădejdii, adevăratul credincios nu se va întina; dimpotrivă, el va fi curăţat şi albit prin această încercare. Când pământul va fi ars, mirosul focului nu îi va atinge pe cei aleşi. În mijlocul prăbuşirii materiei şi a răsturnării lumilor, Domnul Dumnezeu îi va ocroti pe ai Săi. Să continuăm să înaintăm fără oprire şi fără ocolire pe calea care ne-a fost trasată, rămânând liniştiţi şi hotărâţi să ne facem datoria, viteji în luptă, răbdători în suferinţă. Sfârşitul va veni într-o zi; să mergem numai drept înainte.Vom găsi în curând odihna. Orice alte lucruri pot să fie zdruncinate şi pot să se clatine; dar temelia noastră rămâne neschimbată şi sigură. Dumnezeu îşi păstrează dragostea Lui, de aceea şi noi rămânem în ea. Pacea noastră curge şi va curge totdeauna ca un fluviu. O moştenire ne este păstrată în Canaanul ceresc şi noi îl vom ocupa, orice s-ar întâmpla. Dumnezeul lui Daniel va da o parte demnă de El, tuturor acelora care au, ca şi Daniel, îndrăzneala de a fi hotărâţi pentru adevăr şi pentru sfinţenie, şi nici o groapă cu lei nu-i va lipsi de moştenirea lor.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

„Iată, Mă voi îngriji Eu însumi de oile Mele, şi le voi cerceta!” Ezec. 34,11.

Proorocia lui Ezechiel începe cu un cuvânt de jale către păstorii lui Israel, deoarece aceştia se pasc pe ei înşişi în loc să pască turma. Urmarea acestei rele lucrări a fost că turma a fost împrăştiată, desbinată, rănită, bolnavă şi slăbită. Ce vreme măreaţă a fost pentru popor în timpul domniei lui Solomon! împărăteasa din Seba a trebuit să spună: „Şi iată că nici pe jumătate nu mi s-a spus.” Dar Dumnezeu a trebuit să-şi retragă binecuvântările de la urmaşii lui Solomon iar peste popor a venit judecata. Lipseau păstorii credincioşi, iar când Dumnezeu le-a trimis prooroci,aceştia au fost prigoniţi de conducătorii poporului. Dar Dumnezeul cel Bun, care iubea poporul s-a gândit la promisiunea Lui: „Voi pune peste ele un singur păstor care le va paşte şi anume pe robul Meu David.” Când a venit împlinirea vremii Dumnezeu a trimis pe Fiul Său. Domnul Isus a venit „dar ai Săi nu L-au primit.” Şi de data aceasta conducătorii poporului, păstorii, marii preoţi şi cărturarii au fost aceia care au intrigat poporul la ură împotriva Celui trimis de Dumnezeu. Poporul l-a osândit şi l-a răstignit pe Fiul lui Dumnezeu. Acolo, la cruce putem vedea pe Păstorul cel Bun care îşi dă viaţa pentru oile Sale. După învierea şi înălţarea Sa la Tatăl, El a trimis Duhul Sfânt, care a „adunat într-un singur Trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi.” Astăzi vedem că turma lui Dumnezeu a primit păstori de la Domnul nostru. (Petru îi numeşte: „bătrânii dintre voi.”) Când poporul Israel va fi restabilit va savura din binecuvântările pe care le vor primi de la Mesia. Când omul îşi recunoaşte nimicnicia lui, atunci Dumnezeu poate să-i vorbească în har. E vorba de Dumnezeu singur şi de lucrarea Lui. Şi în aceasta stă adevărata odihnă a omului care a învăţat să se cunoască cât de puţin. E bine să luăm seama că Dumnezeu nu-şi împarte slava cu făptura Sa. El este TOTUL şi noi NIMIC.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

O, Doamne, vreau să caut faţa Ta, dar ce rost are căutarea mea dacă Tu nu Te arăţi? Arată-mi Faţa Ta, O Doamne. Fă să te văd mereu pe Tine.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Noi, care suntem tari, suntem datori să răbdăm slăbiciunile celor slabi şi să nu ne plăcem nouă înşine.»

ROMANI 15,1

Poate crezi despre tine că eşti puternic spiritual, că, spre deosebire de alţii, L-ai cunoscut pe Domnul în mod special. Poate crezi că viaţa ta de credinţă şi cunoştinţa ta sunt superioare altor fraţi — dar vrei tu oare să devii ca Isus? Cine creste cu adevărat în cunoaşterea lui Dumnezeu, creşte în acelaşi timp şi spiritual. Înălţimea credinţei tale se vede în capacitatea ta de a-i răbda, de a-i înconjura cu dragoste pe cei slabi. Domnul Isus spune: «… şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima …» (Matei 11,29). Înţelege corect: Isus Cristos nu era mândru de smerenia Sa. Umilinţa, nu egoismul a stat la baza caracterului Său. Cum stau însă lucrurile în ce te priveşte? Este cumva umilinţa ta evlavioasă numai o mască, un văl subţire care acoperă firea ta veche egoistă? Cum poţi atunci să devii asemeni Domnului Isus? Numai prin studierea Cuvântului lui Dumnezeu! Acest cuvânt veşnic este scris pentru a ne da învăţătură. Din Sfânta Scriptură învăţăm «răbdarea şi perseverenţa» Domnului Isus. El a trăit în cuvânt şi din cuvânt. Doreşti să ai răbdare şi să fii mângâiat când eşti atacat? Iată care este sursa: Cuvântul scris al lui Dumnezeu!

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

El i-a lăsat haina în mână, şi a fugit afară din casă.

Genesa 39:12

În lupta cu anumite păcate nu există alt mod de a câştiga în afară de fugă. Biologii din vechime au scris mult despre basilic, al cărui ochi fascinau victimele şi le făceau să-i cadă pradă; în acelaşi fel, cea mai mică urmă de răutate ne pune într-un mare pericol. Cel care vrea să fie în siguranţă faţă de acțiunile răului trebuie să fugă de ocazia de a-l înfăptui. Trebuie să facem legământ cu ochii noştri, ca să nu privim cauza ispitei, fiindcă păcatele acestea au nevoie de o scânteie ca să înceapă, şi apoi ard cu flacără mare. Cine ar intra de bunăvoie într-o leprozerie ca să doarmă printre nenorociţii de acolo? Doar cel care vrea să fie lepros se supune contaminării. Dacă marinarul ştie cum să evite o furtună, va face orice ca să nu dea piept cu ea. Piloţii atenţi nu vor să ştie cât de aproape de pământ pot zbura, sau cum pot să atingă o stâncă fără să piardă combustibil. Scopul lor este să se ţină cât mai departe de ţărm şi să navigheze în siguranţă. Astăzi, s-ar putea să fiu expus unui mare pericol; lăsaţi-mă să am înţelepciunea şarpelui şi să îl evit. Aripile porumbelului îmi vor fi mai folositoare decât fălcile leului. Este adevarat că pot să pierd în aparenţă evitând tovărăşiile rele, dar este mai bine să îmi pierd haina decât caracterul. Nu este necesar să fiu bogat, dar este imperativ să fiu curat. Nici o legătură de prietenie, nici o acumulare de frumuseţe, nici o demonstraţie de talent, nici o teamă de ridicol nu trebuie să mă abată de la hotărârea de a fugi de păcat. Mă voi împotrivi diavolului şi el va fugi” (Iacov 4:7) de la mine, dar de poftele cărnii trebuie să fug eu, ca să nu mă biruiască. O, Doamne al sfinţeniei, păstrează-l pe Iosif, ca să nu fie amăgit de sfaturile rele. Ajută-ne să nu fim învinşi niciodată de oribila trinitate: lumea, carnea şi diavolul!

Seara

Când vor fi în necaz vor alerga la Mine. Osea 5:15

Pierderile şi necazurile reprezintă adesea mijloace prin care Marele Păstor îşi conduce acasă oaia rătăcită. Ca nişte câini ciobăneşti, ele grăbesc hoinara înapoi spre turmă. Leii nu pot fi îmblânziţi dacă sunt prea bine hrăniţi; burţile lor trebuie golite, şi trebuie să-şi piardă mult din putere ca să se supună mâinii îngrijitorului. Am văzut adesea creştini obligaţi să asculte voia Domnului prin lipsă de pâine şi încercări grele. Atunci când spun „sunt bogat, m-am îmbogăţit şi nu duc lipsă de nimic”, credincioşii îşi ridică prea sus capul şi se laudă cu îngâmfare. Ca şi David, se măgulesc singuri, spunând „nu mă voi clătina niciodată” (Psalmi 30:6). Când se îmbogăţeşte, are reputaţie bună, este sănătos şi are o familie fericită, creştinul o primeşte prea des la masa lui pe doamna Siguranţă Trupească. Dacă este copil al lui Dumnezeu, i se pregăteşte o nuia. Aşteaptă numai, şi vei vedea cum bogăţia i se topeşte ca un vis. Se duce o parte din averea lui – ce repede îşi schimbă moşiile stăpânii! Datoriile şi notele de plată se adună; când se vor sfârşi? Este un semn al binecuvântării divine dacă, atunci când necazurile vin unul după altul, începe să-şi dea seama de starea lui şi se întoarce la Domnul. Binecuvântate sunt valurile care spală marinarul pe stânca salvării! Pierderile în afaceri sunt adesea sfinţite pentru „îmbogăţirea” sufletului nostru. Dacă sufletul ales nu vine la Domnul cu mâinile pline, va veni cu ele goale. Dacă Dumnezeu, în harul Său, nu găseşte alte mijloace de a ne face să-L onorăm printre oameni, ne va arunca la adâncime; dacă nu II onorăm pe culmea bogăţiei, ne aduce în valea sărăciei. De aceea nu te căina, moştenitor al durerii, când eşti mustrat. Recunoaşte mâna iubitoare care te disciplinează, şi spune „mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu” (Luca 15:18).

IZVOARE IN DEŞERT

Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea. (Ioan 13:7)

În viaţa aceasta, noi avem o viziune incompletă a metodelor lui Dumnezeu, văzând planul Lui terminat doar pe jumătate şi insuficient dezvoltat. Dar dacă stăm în magnificul Templu al eternităţii, vom avea o perspectivă corectă şi vom vedea că toate se potrivesc atât de frumos!

Imaginează-ţi că mergi în munţii Libanului în timpul domniei marelui împărat al lui Israel, Solomon. Poţi să vezi cedrul acela măreţ? El este mândria tuturor celorlalţi copaci şi s-a luptat mulţi ani cu vânturile reci din nord! Soarelui verii i-a plăcut să zâmbească peste el, în timp ce noaptea făcea ca pe frunzele lui catifelate să strălucească picăturile de rouă. Păsările şi-au făcut cuiburi în ramurile lui, şi călătorii obosiţi şi păstorii rătăciţi se odihneau la umbra lui, adăpostindu-se de căldura amiezii sau de furtunile puternice. Şi deodată realizăm că acest bătrân locuitor al pădurii a fost sortit să cadă victimă securii pădurarului! Privim cum securea îşi face prima crestătură în trunchiul noduros al cedrului. Atunci vedem ramurile lui groase şi nobile cojite de crengile lor în timp ce copacul cade prăbuşindu-se la pământ. Strigăm împotriva distrugerii violente a acestui „Copac al lui Dumnezeu”, după cum se ştie lămurit, şi ne exprimăm supărarea din cauza dărâmării acestui stâlp semeţ din templul natural al pădurii. Suntem tentaţi să exclamăm odată cu profetul Zaharia: „Vaită-te, chiparosule, căci cedrul a căzut…!” (Zah. 11:2), ca şi cum am invoca compasiunea fiecărei plante mai puţin semeţe şi am invita lucrurile neînsufleţite să sufere împreună cu noi.N-ar trebui să ne grăbim să ne plângem, ci ar trebui să urmărim giganticul copac când lucrătorii lui „Hiram, împăratul Tirului” (2 Cronici 2:3) îl coboară de pe munte. De acolo ar trebui să-l urmărim cum este transportat pe plute pe apele albastre ale Mediteranei. Şi în sfârşit, ar trebui să-l privim când este aşezat ca o grindă glorioasă şi lustruită în Templul lui Dumnezeu. Când contempli destinaţia lui finală, şi-l vezi în Sfânta Sfintelor ca o bijuterie în diadema Împăratului atotputernic, poţi să mai plângi că această „bijuterie a coroanei din Liban” a fost tăiată, a fost luată din pădure şi aşezată într-un loc atât de nobil? Cedrul a stat odată maiestuos în sanctuarul naturii, dar „slava acestei Case din urmă va fi mai mare decât a celei dintâi” (Hagai 2:9).Atât de mulţi oameni sunt ca aceşti cedrii din vechime! Securile lui Dumnezeu pentru încercări i-au jupuit de tot, şi totuşi noi nu putem vedea nici un motiv pentru aceste împrejurări atât de aspre şi de dificile. Dar Dumnezeu are un scop şi un plan nobil în minte: să-i aşeze ca stâlpi veşnici şi ca grinzi în Sionul Lui ceresc. Şi El le spune: „Vei fi o cunună strălucitoare în mâna Domnului, o legătură împărătească în mâna Dumnezeului tău” (Isaia 62:3). J. R. Macduff

Eu nu-i cer crucii mele să înţeleagă,

Să vadă drumul meu –

Mai bine să simt mâna Ta în întuneric,

    Şi să Te urmez.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Matei 13.1-17

    Inima poporului se împietrise şi, de bunăvoie, îşi închiseseră ochii şi îşi astupaseră urechile (v. 15). De acum, Isus le va vorbi prin parabole, într-un mod ascuns, rezervând învăţăturile Sale numai pentru ucenici. Versetele 18,36 şi 37 arată că Domnul este întotdeauna gata să le explice alor Săi ceea ce ei doresc să înţeleagă. Biblia cuprinde multe lucruri greu de înţeles şi neclare pentru inteligenţa noastră naturală limitată (Deuteronom 29.29), dar explicaţia o vom primi, la momentul potrivit, dacă o dorim cu adevărat (vezi Proverbe 28.5 sf.). Să nu ne lăsăm deci descurajaţi de pasajele sau de expresiile pe care nu le înţelegem imediat. Să-I cerem Domnului să ne explice Cuvântul Său.

Respingerea lui Mesia de către Israel a avut şi o altă consecinţă: negăsind să strângă roade în mijlocul poporului Său, Domnul va începe de acum să semene în lume Cuvântul Evangheliei. Acesta este numit în alt loc „Cuvântul sădit”, care are putere să salveze sufletele (Iacov 1.21). Cu toate că nu este decât un singur soi de sămânţă, nici vorbă ca toţi să primească în acelaşi fel Cuvântul. Întrebarea este: voi cum l-aţi primit?

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: 2 Corinteni 5:1-8

…pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere. 2 Corinteni 5:7

DE CE NU SE ÎNTORC

Am dorit uneori ca Dumnezeu să lase măcar pe unul dintre creştini să vină înapoi de dincolo, să-mi spună ce mă aşteaptă după moarte. Dar o povestire pe care am putea s-o numim parabola gândacilor de apă, ne va ajuta să înţelegem, cel puţin în parte, de ce Dumnezeu nu ne împlineşte această dorinţă. O colonie de gândaci mici de apă ce trăia într-un eleşteu, a observat că din când în când unul dintre ei care se urca pe lujerul unei frunze de nufăr se făcea nevăzut. Au fost cu toţii de acord că dacă acest lucru se va mai repeta cu unul din ei, se va întoarce să le spună celorlalţi despre călătoria aceea. Într-o zi, unul dintre gândaci s-a trezit urcând lujerul unui nufăr şi s-a căţărat pe frunza ce plutea pe apa. Adormise la căldura binefăcătoare a soarelui; când s-a trezit şi s-a întins s-a speriat de trosnetul coajei care-i fusese veşmântul până în clipa aceea şi care tocmai îi cădea. I s-a părut că este mai mare acum, mai curat, şi mai liber decât oricând până atunci. Desfăşurându-şi aripile, şi-a luat zborul său de minunată libelulă verde. Deodată şi-a adus aminte de promisiunea făcută. Dar şi-a dat seama de ce nici unul din ceilalţi semeni de-ai săi nu s-au mai întors niciodată. Nu se mai putea întoarce să spună prietenilor săi la ce să se aştepte deoarece acum nu mai făcea parte din lumea lor. Apoi, într-o zi, şi ei vor experimenta această libertate minunată de care el se bucura acum. În mod natural, ezităm să ne gândim la misterul morţii. Dar nu trebuie să ne fie frică. Si nici nu avem nevoie de vreun mesaj din partea celor dragi plecaţi dintre noi. Dumnezeu ne-a spus tot ce avem nevoie ca să ştim. Aşadar, haideţi să „umblăm prin credinţă” şi să aşteptăm cu speranţă.  – H.V.L.

De ce te temi de moarte şi-o tot alungi din gând,
Când ea-i despovărarea de tot 
ce porţi în gând?
De ai trăi virtutea în tot ce datorai,
Ea-i uşa strălucită şi grabnică spre rai. – Traian Dorz

Credinţa vede dincolo de întunericul pământesc strălucirea locurilor cereşti.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Chiar vrabia a găsit o casă, și rândunica un cuib pentru ea, unde șia pus puii; altarele Tale, Doamne al oștirilor, Împăratul meu și Dumnezeul meu!   Psalmul 84.3

Psalmistul face aici referire la purtarea de grijă a lui Dumnezeu, care se manifestă chiar și cu privire la cele mai neînsemnate dintre făpturile Sale. Psalmistul le invidiază privilegiul, ca unul care tânjea săși găsească adăpostul în casa lui Dumnezeu. Credinciosul găsește un cămin perfect și o odihnă deplină la altarele lui Dumnezeu sau, mai exact, în marile adevăruri pe care ele le reprezintă.

Încrederea lui în Dumnezeu este întărită de cunoașterea purtării Lui de grijă amănunțite, universale și providențiale. Psalmistul își găsește plăcerea în a o admira. Cineva a spus: «Dumnezeu găsește loc pentru casa celei mai lipsite de valoare păsări (vrabia) și pentru cuibul celei mai lipsite de odihnă păsări (rândunica)». Ce încredere trebuie să ne ofere acest lucru! Ce odihnă minunată găsește sufletul care se sprijină pe purtarea de grijă a Celui care vine în întâmpinarea oricărei nevoi a tuturor făpturilor Sale! Știm ce înseamnă „cuib” și știm ce înseamnă „casă”. Ele desemnează un loc de siguranță, un refugiu în furtună, un adăpost de orice rău, un loc în care să ne odihnim și să ne bucurăm.

Există însă un lucru la aceste păsări nespus de privilegiate, lucru care ne îndeamnă la meditație adâncă: ele nuL cunosc pe Cel care le arată atâta bunătate – nu cunosc nici inima, nici mâna Lui. Ele se bucură de tot ceea ce purtarea Lui de grijă le oferă, însă nu există nicio părtășie între ele și Creatorul lor. De aici putem învăța o lecție folositoare. Niciodată să nu ne mulțumim doar cu a ne bucura de privilegii, ci să ne ridicăm în duh deasupra lor și să savurăm comuniunea directă cu Dumnezeul cel viu, prin Isus Hristos, Domnul nostru! A. Miller

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„I-a scos din întuneric și din umbra morții și le-a rupt legăturile.” Psalmul 107.14

Ajutorul divin

William Penn, întemeietorul Pennsylvaniei, căuta din răsputeri să-l convingă pe un bețiv să se lase de băutură. „Vreau, domnule, dar nu pot! Cum să fac?” – „Este la fel de simplu ca întinderea degetelor de la mână.” – „Cum așa? Învățați-mă și, pe cinstea mea, vă promit că voi face!” – „Iată cum: ori de câte ori vezi un pahar sau o sticlă cu băutură, întinde-ți repede degetele înainte ca să le duci la gură! N-ai să te mai îmbeți niciodată!” Amuzat de simplitatea metodei, victima alcoolului a plecat zâmbind. S-a hotărât să încerce, și a reușit.

Fondatorul coloniei Pennsylvania, William Penn, a spus: „Dacă vrei să învingi o slăbiciune, nu o hrăni!”. Iată un mare adevăr de a cărui practicare depind multe lucruri bune! Se spune despre alcool că a făcut mai multe victime decât ciuma și războaiele la un loc; el reprezintă una din cele mai mari suferințe ale omenirii. Guvernele sunt în alertă față de această molimă. Se fac eforturi considerabile pentru stârpirea acestui rău, dar ajutorul divin vine din partea Mântuitorului. Numai cei care se încred în Mântuitorul dobândesc o natură nouă. Ei sunt scoși din întunericul păcatului și aduși la o viață nouă împreună cu Hristos. Dorește și cititorul această viață nouă? Cititorule, primește-L pe Mântuitorul, și vei fi adus la această nouă viață prin credință!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CARE ÎȚI ESTE CHEMAREA?

„Isus … umbla din loc în loc, făcea bine” (Faptele Apostolilor 10:38)

Valoarea ta în ochii lui Dumnezeu a fost stabilită la cruce. Biblia spune: „El, care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” (Romani 8:32). Să remarcăm cuvintele „toate lucrurile”. Noi toți suntem egali în Hristos. Când vine, însă, vorba de carieră, valoarea ta este dată de problema pe care o rezolvi. Din acest motiv îi plătim unui cardiolog mai mulți bani decât unui bucătar de la restaurantul de semi-preparate. Domnul Isus este modelul de persoană care rezolva probleme. Oamenii erau flămânzi spiritual, așa că El le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieții” (loan 6:35). Noi eram bolnavi, așa că El „umbla din loc în loc si făcea binele și vindeca pe toți”. Isus si-a dat seama că are acel ceva de care ceilalți aveau nevoie si le oferea acel lucru. Tu ce ai ele oferit? Ce ai încerca să faci dacă ai știi că e imposibil să dai greș? tu nu te afli aici din întâmplare. Dumnezeu i-a spus lui leremia: „Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoșteam, și mai înainte ca să fi ieșit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte, și te făcusem prooroc al neamurilor” (leremia 1:5). Tot ceea ce face Dumnezeu este în scopul de a împlini o nevoie și de a rezolva o problemă. Așadar, care este chemarea ta și ce daruri ai primit în acest scop? Acolo vei găsi cel mai mare grad ele bucurie! Gândește-te la aportul tău în viața celorlalți ca la o misiune din partea lui Dumnezeu. Pavel confecționa corturi pentru a-și susține lucrarea. Așa că lucrarea pe care o faci poate fi susținută prin meseria ta. Însă, fie că ești implicat în lucrare cu normă întreagă sau numai parțial, nu pleca de pe acest pământ până când nu ai descoperit și nu ai împlinit ceea ce te-a chemat Dumnezeu să faci.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: