Mana Zilnica

Mana Zilnica

22 Iulie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Sfinţirea

Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră. Tesaloniceni 4:3

Latura morţii. În procesul sfinţirii Dumnezeu trebuie să se ocupe de noi atât pe latura morţii, cât şi pe latura vieţii. Mulţi dintre noi petrecem aşa de mult timp în acest loc al morţii, încât avem pe noi amprenta mormântului. Întotdeauna există o bătălie aprigă înainte de sfinţire. Întotdeauna există ceva ce zvâcneşte de neplăcere in faţa cerinţelor lui Isus Cristos. Imediat ce Duhul lui Dumnezeu începe să ne arate ce înseamnă sfinţirea, începe şi lupta. „Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte… chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.”

În procesul sfinţirii Duhul lui Dumnezeu mă va goli până când voi rămâne doar eu însumi – acesta este locul morţii. Sunt eu gata să fiu eu însumi şi nimic mai mult – fără prieteni, fără tată, fărâ frate, fără interese egoiste, ci pur şi simplu gata de moarte? Aceasta este condiţia sfinţirii. Nu este de mirare că Isus a spus: „Nu am venit să aduc pacea, ci sabia”. Aici apare lupta şi aici cădem atât de mulţi dintre noi. Refuzăm să ne identificăm cu moartea lui Isus în acest punct. „Dar e o condiţie aşa de severă”, spunem noi, „Nu se poate ca El să vrea să fac asta!” Domnul nostru este sever şi El vrea ca eu să fac asta.

Sunt gata să ajung eu însumi nimic, să mă golesc cu hotărâre de tot ce gândesc prietenii mei despre mine, de tot ce gândesc eu despre mine şi să-I dăruiesc lui Dumnezeu persoana mea dezbrăcată de toate acestea? Imediat ce fac aşa, El mă va sfinţi pe deplin şi viaţa mea va fi eliberată de orice altă dorinţă în afară de dorinţa după Dumnezeu.

Când mă rog: „Doamne, arată-mi ce înseamnă pentru mine sfinţirea”. El îmi va arăta, înseamnă a fi făcut una cu Isus. Sfinţirea nu este ceva ce Isus Cristos pune în mine, ci este El însuşi în mine.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Dacă slăbeşti în ziua necazului, mică îţi este puterea.” Proverbe 24:10

Când crucea Domnului Isus Hristos este în centrul unei vieţi, când lucrul pentru El este făcut cu râvnă şi evlavie, viaţa celui credincios întâmpină greutăţi şi împotrivire. Dar Cuvântul ne spune că pentru fiecare ispită, Domnul a şi pregătit harul izbăvirii. El este Acela care are soluţia pentru greutăţile noastre şi tot El este Acela, care dă biruinţă în împotrivire şi în orice ispită. El le îngăduieşte pentru a întări credinţa copiilor Săi şi pentru a le da prilejul de a merge mai departe cu El şi mai adânc în El. Cuvântul divin ne învaţă să privim viaţa în această lumină şi când copilul Său o înţelege, el vede cum i se măreşte puterea în timpul mersului. El ştie că pericolul de a slăbi este prezent, dar prin Har, el este biruitor. Sunteţi voi deja slăbiţi ?

Sunteţi cuprinşi de un sentiment de nelinişte ? Viaţa se scurge, picioarele se îndoaie, mâinile cad fără putere. N-aţi făcut voi experienţa aceasta în domneniul spiritual ? Câţi credincioşi au tendinţa de a slăbi în faţa greutăţilor şi necazurilor din vremea de acum ! Glasul slăbeşte, mersul dă înapoi, braţele se încrucişează şi puţin câte puţin, iată-i epuizaţi sub presiunea împrejurărilor prin care trec. Dumnezeu să ne ajute, să ne facă atenţi la acest pericol şi să ne păstreze ! Lumea are nevoie de creştini hotărâţi, de braţe puternice, în stare să „izbăvească pe cei târâţi la moarte” cum spune versetul următor. Sunt suflete care au nevoia de a fi salvate; sunt fraţi şi surori care au nevoie de îmbărbătare şi îndemn, de a fi sănătos zidiţi sufleteşte şi aceasta o poate face fiecare din noi. O caldă strângere de mână, o vorbă dulce, o vizită acasă şi orice am putea face pentru a ne purta în adevăr sarcinile unii altora. Şi noi care am putea să facem această lucrare, suntem slăbiţi, obosiţi, descurajaţi, pierzând interesul pentru orice am putea şi ar trebui să facem pentru Domnul nostru. Şi aceasta pentru că ne-am lăsat doborâţi de necazurile personale şi de aversiunea şi lipsa de dragoste pe care am întâmpinat-o.

Să încetăm de a mai privi la noi înşine şi la împrejurări; Să cerem lui Dumnezeu să ne facă în stare să realizăm tragedia vieţii de acum, fie în lume, fie poate în adunare sau chiar în familie. Să venim la Domul Isus, izvorul nesecat de viaţă şi putere, de dragoste şi de râvnă, şi El să ne ajute să trăim viaţa Lui de înviere.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Frica Domnului este începutul ştiinţei, dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura” . Prov. 1:7.

Cât de mult se străduieşte Tatăl ceresc să ne atragă la El pe noi oamenii, dar ferice cei ce se lasă atraşi. De aceea dacă eşti hotărât să-L urmezi,pe Dumnezeu, s-o faci serios şi să nu ispiteşti pe Domnul. Gândeşte-te la mânia şi răzbunarea viitoare de care nu poţi scăpa. Un om înţelept ascultă aceste vorbe şi se păzeşte de păcat. Cel cuminte primeşte înţelepciunea şi cel ce o are o laudă. Cel care a învăţat bine acestea se poartă ca un înţelept spre binele său. De aceea este important să dăruim voinţa noastră lui Dumnezeu neascultând de poftele firii. Să nu fim risipitori; să nu ne obişnuim cu îmbuibarea. Cel care se îmbuibă nu se îmbogăţeşte şi cel care nu preţuieşte puţinul, devine sărac. Dacă auzim ceva rău despre cineva, să nu spunem mai departe, tăcerea nu ne cauzează pierdere. Şiretlicul nu este înţelepciune şi faptele rele ale celor fără Dumnezeu nu este pricepere, ci cu atât mai multă răutate, nebunie şi neştiinţă. Este mai de preţ mai puţină înţelepciune, dar cu frică de Dumnezeu, decât o minte luminată care nesocoteşte pe Dumnezeu. Sunt oameni cu minte ascuţită şi iscusiţi care întorc lucrurile totdeauna în favoarea lor. Chiar dacă ni se pare că îşi pleacă capul şi plin de smerenie se cercetează, este doar vicleşug. Ferice de cei cărora le pare rău de toate acestea şi doresc ca să-şi trăiască viaţa în continuare după plăcerea lui Dumnezeu, care sunt dezlegaţi de toate legăturile satanice prin harul lui Dumnezeu, având o conştiinţă curată.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

APĂ FĂRĂ PLATĂ

Şi celui ce îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieţii, fără plată. Apocalipsa 22.17

Isus ne cheamă să luăm fără plată; El nu cere nici recomandări, nici simţăminte bune; El cheamă numai; veniţi dar. .. Tu n-ai nici pocăinţă, nici credinţă? Vino chiar şi aşa; Ei ţi le va da. Vino aşa cum eşti şi ia „fără bani şi fără plată”. Închipuiţi-vă un om oarecare, care ar sta lângă o fântână publică şi ar zice: „Nu pot să beau, n-am destui bani în pungă”! Oricât de sărac ar fi un om, el poate să bea totdeauna din ea. Chiar existenţa fântânii arată că ei au dreptul să bea din ea şi pot să bea după dorinţă fără să se teamă de vreun reproş. Singurii care ar suferi de sete, ar vedea această apă limpede şi nu şi-ar potoli setea, ar fi oamenii sus-puşi, care ar trece în trăsuri luxoase. Ar fi într-adevăr prea multă umilinţă pentru ei să coboare din trăsură ca să bea apă dintr-o fântână de unde beau toţi; ei ar prefera să strângă din buze şi să rămână cu gâtul uscat.

Oh, câţi oameni cu multe păreri bune despre ei înşişi sau despre milosteniile lor nu vor să vină în Cristos! „Să fiu mântuit ca un beţiv sau ca o biată femeie! Nu e de noi!” Şi aceşti mândri călători se lipsesc ei singuri de apa vie. Nu este altă cale a mântuirii, decât aceia urmată de tâlharul răstignit pe cruce. Astfel că „cel ce vrea să ia apă vie, să ia fără plată”.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

„Căci pintr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi”. Evr. 10,14.

Domnul Isus s-a adus pe El însuşi ca jertfă, desăvârşind voia lui Dumnezeu în privinţa sfinţeniei şi a despărţirii noastre de ce este rău. Odinioară Dumnezeu a scos pe Israel dintre popoarele lumii, prin despărţire. El le-a lăsat jertfele cu sângele animalelor, dar aceste jertfe erau numai pentru curăţirea cărnii. Jertfa desăvârşită a Domnului Isus a adus o ispăşire desăvârşită a păcatelor. Iată un lucru deosebit de important pentru sfinţenia noastră; jertfa desăvârşită a lui Hristos ne arată că prin El noi suntem puşi deoparte pentru Dumnezeu. Nu numai că suntem scoşi din lume ci suntem şi aduşi la El. Noi suntem încă de aici încoronaţi pentru slujba de preoţi în Locul Prea Sfânt ca să înfăptuim adorarea Lui. Dacă suntem sub lucrarea eficace a lui Hristos, atunci sfinţirea noastră după natura ei este veşnică: nu se sfârşeşte niciodată, suntem ai lui Dumnezeu pentru veşnicie. Sfinţenia noastră este deplin împlinită prin lucrarea lui Hristos. În aceasta vedem harul nemărginit al lui Dumnezeu. Marele nostru Preot stă la dreapta lui Dumnezeu şi se va ridica atunci când vrăjmaşii Lui vor fi făcuţi aşternut al picioarelor Lui. Atunci El va împlini lucrarea de prezentare a celor credincioşi în faţa lui Dumnezeu ca unii care sunt fără cusur. Atunci umblarea prin pustie a luat sfârşit, toate slăbiciunile au fost îndepărtate şi călătoria de creştin prin lume s-a sfârşit. Vom fi ca El. Acum noi ne bucurăm că El este un Mare Preot plin de îndurare faţă de slăbiciunile noastre! El poate să mântuiască în chip desăvârşit pe toţi cei care se apropie de El. Dacă dorim să ştim gândurile lui Dumnezeu cu privire la acest veac rău, trebuie să fim cu totul despărţiţi de acest veac. Cu cât ne vom ţine mai aproape de Dumnezeu, cu atât vom fi mai supuşi Cuvântului Său, cu atât mai mult îi vom cunoaşte gândurile în toate privinţele. Scriptura ne destăinuie absolut tot ce trebuie să ştim.

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

Doamne, binecuvântează întâlnirea devoţională de astăzi; fie ca ea să reverse asupra noastră o frumuseţe delicată, o binecuvântare sigură şi un belşug special.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Şi El dormea la cârmă pe căpătâi. Ucenicii L-au deşteptat şi I-au zis: „învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?”» MARCU 4,38

Această furtună simbolizează problemele şi suferinţele care se nasc în viaţa fiecărui credincios după momentul auzirii Cuvântului, până la trăirea lui. Calea de la teorie la practică este calea credinţei, chiar şi în timpul celei mai furtunoase călătorii. Dar ai grijă, copil al lui Dumnezeu! Treci în siguranţă prin furtună doar atunci când şi Cristos este în corabie. Acest uragan înspăimântător se declanşează tocmai din pricină că El e la bord. Dar, pe de altă parte, Isus Cristos este garanţia că nu ne vom scufunda. Există simultan o perspectivă negativă, dar şi una pozitivă a furtunii. De multe ori furia lui Satan ne zdruncină în interiorul şi în afara noastră; uneori Dumnezeu este Cel care ne încearcă să vadă dacă îi suntem cu adevărat credincioşi. Furtuna pe care au experimentat-o ucenicii a creat o stare de urgenţă, deoarece valurile nu doar că loveau corabia, dar pătrundeau şi înăuntrul ei — «… mai că se umplea corabia» (Marcu 4,37). Este o ameninţare serioasă când valurile încep să se înalţe în jurul nostru. Când «corabia» (adică sufletul nostru) este supusă acestei ameninţări, atunci întunericul devine cu adevărat înspăimântător. Nu uita însă că Isus Cristos îţi este nespus de aproape, mai ales în asemenea clipe, căci este scris: «Şi El dormea la cârmă pe căpătâi» (Marcu 4,38).

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Eu sunt Stăpânul vostru. Ieremia 3:14

Isus Christos este unit cu poporul Său prin legături de căsătorie. Din dragoste, El s-a căsătorit cu biserica Sa, simbolizată printr-o fecioară, cu mult înainte ca ea să cadă sub jugul robiei. Plin de iubire, Christos a slujit, ca Iacov pentru Rahela, până când a plătit întreg preţul pentru ea. Şi acum, după ce a căutat-o prin Duhul Său, şi a făcut-o să-L cunoască şi să-L iubească, Christos aşteaptă glorioasa oră în care fericirea lor reciprocă va fi consumată la Ospăţul Nunţii Mielului. Gloriosul Mire nu şi-a prezentat încă logodnica în faţa Maiestăţii cerului, desăvârşită şi completă; ea nu a intrat încă în privilegiile ei de soţie şi regină. Ea rătăceşte încă într-o lume de păcat, locuind „în corturile Chedarului” (Psalmi 120:5); dar este şi acum mireasa, soţia lui Isus, dragă inimii Sale, preţioasă pentru El, scrisă pe palmele Lui şi unită cu persoana Lui. Chiar şi aici pe pământ, El îşi exercită toate îndatoririle de Soţ faţă de ea. El îi împlineşte nevoile, îi plăteşte datoriile, şi îi îngăduie să se folosească de numele Său şi de bogăţia Sa. El nu îşi va schimba niciodată comportamentul faţă de ea. Cuvântul despărţire nu va fi menţionat niciodată, fiindcă El „urăşte despărţirea în căsătorie” (Maleahi 2:16). Moartea rupe legăturile conjugale dintre soţii muritori, dar nu poate desface legăturile acestei căsătorii veşnice. In cer nu se vor căsători, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu; totuşi, va exista o excepţie minunată, fiindcă în cer Christos şi biserica Sa îşi vor sărbători nunta. Fiindcă această legătură este mai trainică, este şi mai intimă decât legăturile pământeşti. Deşi dragostea unui soţ poate fi foarte pură şi fierbinte, nu este decât o slabă copie a iubirii care arde în inima lui Isus. Această legătură spirituală depăşeşte orice unire omenească, fiindcă Christos a lăsat pe Tatăl şi s-a unit cu biserica.

Seara

Iată omul! loan 19:5

Dacă există un moment în care Domnul Isus a devenit bucuria şi mângâierea deplină a poporului Său, acesta este cel în care s-a cufundat cu totul în adâncurile durerii. Veniţi, suflete binecuvântate, şi priviţi „omul” în grădina Ghetsemani. Priviţi-I inima atât de plină de iubire încât nu o mai poate cuprinde – şi atât de plină de durere încât trebuie să găsească o uşurare. Priviţi stropii de sânge care se preling din fiecare por al trupului Său şi cad pe pământ, „lată omul” cu mâinile şi picioarele străpunse de piroane. Priveşte, păcătosule pocăit, şi vezi imaginea dureroasă a Domnului tău suferind pe cruce. Observă picăturile de sânge care se preling sub coroana de spini, ca nişte diamante preţioase, diadema Regelui Nefericirii, „lată omul”, în timp ce oasele I se desfac, şi El este turnat ca apa şi adus în ţărâna morţii. Dumnezeu L-a părăsit, şi iadul L-a înconjurat. Priveşte şi vezi: a mai suferit cineva cum a suferit El? Voi toţi care treceţi pe acolo, apropiaţi-vă şi priviţi spectacolul acestei dureri – unică, incomparabilă, o minune pentru oameni şi îngeri. Priviţi-L pe împăratul Suspinelor, care nu are egal şi rival în agonia Sa! Priviţi-L, bocitorilor, fiindcă, dacă nu găsiţi nici o mângâiere în Christosul răstignit, nu este nici o bucurie pe pământ sau în cer. Dacă nu există nici o speranţă de răscumpărare în sângele Său, nu există nici o bucurie în harpele cerului, şi mâna dreaptă a lui Dumnezeu nu va cunoaşte nici o plăcere. Dacă ne-am aşeza mai des la piciorul crucii, am fi mai puţin tulburaţi de îndoieli şi dureri. Dacă am vede durerile Lui, ne-ar fi ruşine de durerile noastre. Dacă am privi rănile Sale, rănile noastre s-ar vindeca. Dacă vrem să trăim drept, trebuie să o facem prin contemplarea morţii Lui. Dacă vrem să ne înălţăm în demnitate, trebuie să medităm la umilirea şi durerea Sa.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Totuşi Domnul aşteaptă să Se milostivească de voi,…Ferice de toţi cei ce nădăjduiesc în El!

(Isaia 30:18)    

Noi trebuie nu numai să înţelegem importanţa aşteptării Dumnezeului nostru, ci totodată să realizăm ceva şi mai minunat – Domnul ne aşteaptă. Şi chiar gândul că El ne aşteaptă ne va da o motivaţie şi o inspiraţie înnoită de a-L aştepta. Ne va da de asemenea o încredere inexprimabilă că aşteptarea noastră nu va fi niciodată în zadar. De aceea, în spiritul aşteptării lui Dumnezeu, să căutăm chiar acum să descoperim exact ce înseamnă.Domnul are un scop glorios şi inimaginabil pentru fiecare copil al Său. „Dacă este aşa”, întrebi tu, „de ce continuă El să aştepte tot mai mult ca să ofere harul Său şi să-mi dea ajutorul pe care îl caut, după ce am venit şi L-am aşteptat?” El face aşa pentru că este un grădinar înţelept care „aşteaptă roada scumpă a pământului, şi o aşteaptă cu răbdare, până primeşte ploaie timpurie şi târzie” (Iacov 5:7).

Dumnezeu ştie că nu poate strânge roadele până nu se coc, şi ştie precis când suntem gata din punct de vedere spiritual să primim binecuvântări pentru folosul nostru şi pentru gloria Lui. Şi aşteptarea în strălucirea soarelui dragostei Lui este ceea ce va coace sufletul nostru pentru binecuvântările Lui. De asemenea, aşteptarea sub norii încercărilor este la fel de importantă, pentru că ei vor produce în cele din urmă ploi îmbelşugate de binecuvântări.Fii sigur că dacă Dumnezeu aşteaptă mai mult decât dorim noi, este pur şi simplu ca să facă binecuvântările de două ori mai preţioase. Adu-ţi aminte că El a aşteptat patru mii de ani, „dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său” (Gal. 4:4). Timpul nostru este în mâinile Lui, şi El va face dreptate repede celor pe care i-a ales, venind iute în ajutorul nostru fără să întârzie nici măcar o oră. Andrew Murray

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Matei 12.1-21

    După ce a oferit adevărata odihnă a sufletului (11.28,29), Domnul Isus lămureşte că odihna reglementată prin sabat nu-şi mai avea rostul. Referitor la problemele legate de sabat, fariseii căutau să-i prindă întâi pe ucenici (v. 2), apoi pe însuşi Stăpânul lor (v. 10). Dar El S-a folosit de aceste ocazii pentru a le explica – citându-le pentru a doua oară versetul din Osea 6.6 (v. 7; vezi cap. 9.13 şi Mica 6.6-8) – faptul că tot sistemul bazat pe legea jertfelor fusese pus deoparte (desfiinţat) prin venirea Lui în har. La ce ar fi folosit respectarea celei de-a patra porunci a Legii, când toate celelalte erau călcate? Mila avea şi ea cerinţele ei. Şi ce aroganţă să-I impui să respecte sabatul tocmai Aceluia care 1-a instituit! De fapt, cât timp domnea păcatul, nimeni nu se putea odihni, nici omul, împovărat cu el, nici Dumnezeu (Tatăl şi Fiul lucrând împreună pentru a înlătura în acelaşi timp răul şi consecinţele lui: Ioan 5.16,17).

    Fără să Se lase întrerupt de sfaturile celor răi, Slujitorul desăvârşit îşi continuă slujirea, lucrând cu un duh de umilinţă, de har şi de blândeţe, care, conform cu Isaia 42.1-4, ar fi trebuit să-i facă să-L recunoască. Cât de nepreţuit este pentru inima lui Dumnezeu acest duh al Slujitorului desăvârşit! (comp. cu 1 Petru 3.4).

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Matei 14:22-33

Isus le-a zis îndată: „îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!” Matei 14:27

CURAJ IN MIJLOCUL FRICII

Curajul nu este absenţa fricii. Cineva a spus: „Curajul este frica ce şi-a făcut rugăciunile”. A fi creştin nu înseamnă că ai garanţia  că vei fi curajos şi vei fi eliberat de toate sentimentele de îngrijorare. Dar aceasta ne dă Cuvântul lui Dumnezeu, care atunci când este luat prin credinţă, face ca teama şi neliniştea să-şi piardă din puterea lor paralizantă. 

Binecunoscutul pianist şi compozitor, Don Wyrtzen, stă la claviatura pianului în faţa unei mari audienţe, calm şi încrezător. Dar el recunoaşte cu candoare că este plin de frică uneori. „Aş putea avea chiar un atac din pricina încordării,” spune Don. „Ceea ce fac poate suna copilăresc, dar îmi este folositor. Cânt atunci încet, în gând, versuri ca acesta: „Tu dai pacea Ta deplină, celui ce se încrede-n Tine”. Nu spun că Domnul, instantaneu, dă dintr-o baghetă magică şi toată îngrijorarea îmi dispare, dar am experimentat pacea desăvârşită de la Dumnezeu în vremea când eram plin de frică”. Când apostolii înspăimântaţi L-au văzut pe Isus umblând pe marea cuprinsă de furtună, El le-a spus: „îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!” Isus era mult mai puternic decât împrejurările care au generat frica. El a putut linişti furtuna violentă a mării (Marcu 4:39), a putut aduce vindecare trupului şi minţii (Matei 8:14, 15; Marcu 5:15), să învingă moartea (Ioan 11:43, 44) – toate prin puterea Cuvântului Său! Eşti fricos? încrede-te în Domnul Isus – în primul rând primindu-L ca Mântuitor. Apoi studiază Cuvântul lui Dumnzeu, bazează-te pe El, şi spune-I lui Isus, în rugăciune, despre tot ce te alarmează. El îţi va da curaj în mijlocul temerilor tale. – D.J.D.

O, inimă timidă! O, suflete plăpând! 
Puternic vrei să fii, încrezător? 
Domnului Ii lasă orice frică orice gând. 
Numai prin El vei fi biruitor.  – D.J.D.

Curajul este ca un zmeu de hârtie – vânturi împotrivitoare îl fac să se ridice.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Ia zis: „UrmeazăMă!”.   Ioan 21.19

Această expresie, „urmeazăMă!”, conține calea slujitorului lui Hristos. Dacă dorim săL urmăm pe Isus, trebuie să ne ținem ochii ațintiți încontinuu asupra Lui; trebuie să luăm seama la urmele Lui și să călcăm pe ele. Iar dacă vom fi tentați, ca Petru, să privim la ce fac alții, vom auzi cuvintele de mustrare: „Ceți pasă ție? Tu urmeazăMă!”. AL urma pe El trebuie să fie singura noastră preocupare, orice sar întâmpla.

Lucrul de care avem nevoie cu adevărat este o voință zdrobită – adevăratul duh al unui slujitor care așteaptă ca Stăpânul săi descopere gândul Său. Slujirea nu înseamnă să faci un lucru sau altul, nici să alergi întro parte sau alta, ci înseamnă, în mod simplu, să faci voia Stăpânului, oricare ar fi ea.”UrmeazăMă!” Prețioase cuvinte! Facă Domnul ca ele să fie gravate pe inimile noastre! Atunci vom umbla siguri pe calea noastră și vom fi eficienți în lucrarea noastră. Nu vom fi distrași de gândurile și de opiniile oamenilor. Se poate întâmpla ca doar puțini să ne înțeleagă, să ne aprobe sau să ne aprecieze lucrarea. Nu contează! Domnul știe totul. Dacă un stăpân îi spune unuia dintre slujitorii lui să facă un anume lucru, datoria acestuia este săl facă, indiferent de ce ar crede cei împreunăslujitori cu el. Ei ar putea săi spună că ar trebui mai degrabă să facă alt lucru, însă el nu trebuie săi ia în seamă – el cunoaște gândul stăpânului său și trebuie să facă lucrarea încredințată lui.

Ce minunat dacă lucrurile ar sta așa cu toți slujitorii Domnului! Fie ca toți să cunoaștem mai bine voia Stăpânului nostru și să o împlinim cu o mai mare hotărâre!

C. H. Mackintosh

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

„Comoara aceasta o purtăm în niște vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu, și nu de la noi.” 2 Corinteni 4.7

Caracterul unui olar

Bernard de Palisy (1510-1589) este olarul care a descoperit taina smalțului de pe oalele de pământ din vechiul Egipt, care se pierduse odată cu scurgerea vremii. El a fost un simplu olar, dar datorită smalțului a ajuns cunoscut chiar de regele Henric al III-lea al Franței. Dar Palisy era un credincios hughenot. Regele l-a ocrotit pentru o vreme de prigoana inchiziției. Însă, la final, regele a spus că îi este milă, dar este forțat să-l lase în mâinile persecutorilor. La aceasta, Palisy a răspuns: „Sire, adeseori mi-ai spus că ți-e milă de mine, dar, în ce mă privește pe mine, țin să-ți spun că mi-e milă de tine ca rege că a trebuit să spui că ești forțat. Acestea nu sunt cuvinte potrivite în gura unui rege. Și eu îți spun în aceste cuvinte regești că nici dinastia Guise, nici tot poporul tău, nici tu însuți nu vei fi în stare să forțezi pe un biet olar să-și plece genunchiul în fața statuilor tale de sfinți”.

Caracterul de creștin autentic al lui Palisy nu a putut fi înfrânt. El L-a cinstit pe Dumnezeu printr-o moarte de martir. Credința olarului era bine ancorată în Dumnezeu și în promisiunile Sale. La începutul vieții sale de credință s-a aflat credința vie în Mântuitorul său.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

ÎNCEPE SĂ GÂNDEȘTI CREATIV (3)

„Diotref… nu vrea să știe de noi” (3 loan 1:9)

Nu toată lumea este dispusă să gândească în mod creativ și unii îi disprețuiesc pe cei ce o fac. Apostolul loan a spus: ” Am scris ceva Bisericii, dar Diotref, căruia îi place sa aibă întâietatea între ei, nu vrea să știe de noi”. Orice organizație are cel puțin un astfel de om; asigură-te că nu ești tu acela. Autorul Phil Cooke a spus: „Una dintre cele mai dăunătoare „vaci sacre” din cadrul organizațiilor este implementarea ca fundament al statutului angajaților, vechimea în locul talentului. Da, loialitatea este importantă, dar unii dintre cei mai loiali angajați pe care i-am cunoscut eu sunt loiali datorită egoismului. Ei își impun să fie loiali ca să-și păstreze locul de muncă, ca să nu-și piardă beneficiile sau să aibă în continuare autoritate. Adevărata loialitate are de-a face cu inovația, cu gândirea originală și cu aportul adus companiei pentru a ajunge la nivelul următor. Fiecare persoană are valoare și este importantă. Dar un lider bun știe întotdeauna care sunt oamenii care aduc cea mai mare valoare organizației. Aceștia sunt cei care trebuie dezvoltați, instruiți și cultivați. Când creezi o atmosferă de gândire creativă, vei avea parte de atâta loialitate că nu vei mai ști ce să faci cu ea. Cele mai multe companii sunt atât de ignorante cu privire la modul în care să dezvolte un mediu propice inovației că dacă tu o vei face, oamenii vor veni la tine din toate direcțiile ca să lucreze cu tine”. Apostolul Pavel a practicat acest principiu și i-a învățat și pe alții: „Vă rugăm… să priviți bine pe cei ce se ostenesc între voi… Să-i prețuiți foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor” (1 Tesaloniceni 5:12-13).

Ca să fii un gânditor plin de creativitate, trebuie să prețuiești gândirea creativă.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: