Mana Zilnica

Mana Zilnica

2 Iulie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Condiţiile uceniciei

„Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte…, nu poate fi ucenicul Meu.” Luca 14:26. 27. 33

Dacă cele mai apropiate relaţii ale vieţii intră în contradicţie cu cerinţele Lui, Isus Cristos spune că trebuie să se treacă la o ascultare imediată de El însuşi. Ucenicia înseamnă devotament personal şi înflăcărat faţă de o Persoană – faţă de Domnul nostru Isus Cristos. Există o mare diferenţă între devotamentul faţă de o persoană şi devotamentul faţă de principii sau faţă de o cauză. Domnul nostru nu a proclamat niciodată o cauză; El a proclamat devotamentul personal faţă de Sine însuşi. A fi ucenic înseamnă a fi un devotat rob din dragoste al Domnului Isus. Mulţi dintre cei care ne numim creştini nu-i suntem devotaţi lui Isus Cristos. Nici un om de pe pământ nu are această dragoste înflăcărată pentru Domnul Isus daca nu i-o dă Duhul Sfânt. Noi Îl putem admira. Îl putem respecta şi-L putem venera pe El, dar nu-L putem iubi. Singurul care-L iubeşte cu adevărat pe Domnul Isus este Duhul Sfânt şi El este Cel care toarnă în inimile noastre însăşi dragostea lui Dumnezeu. De fiecare dată când Duhul Sfânt vede o ocazie de a-L glorifica pe Isus, El va lua inima, energia, întreaga ta fiinţă şi te va face pur şi simplu să arzi de devotament faţă de Isus Cristos.

Viaţa creştină este caracterizata de o creativitate morală şi spontană. De aceea ucenicul este pasibil de aceeaşi învinuire ca şi Isus Cristos – aceea de inconsecvenţă. Dar Isus Cristos a fost întotdeauna consecvent faţă de Dumnezeu; şi creştinul trebuie să fie consecvent faţă de viaţa Fiului lui Dumnezeu din el, nu faţă de nişte crezuri stricte şi bine înrădăcinate. Oamenii se dedică crezurilor şi Dumnezeu trebuie să-i scoată din prejudecăţile lor înainte ca ei să-I poată fi devotaţi lui Isus Cristos.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Dumnezeu deci, trecând cu vederea timpurile de neştiinţă, porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască, pentru că a rânduit o zi în care va judeca după dreptate, pământul locuit”. Fapt. Ap. 17:30-31

Însăşi porunca lui Dumnezeu către oameni să se pocăiască, ne îndreaptă privirile către o nouă ordine a timpului şi evenimentelor care depăşesc perioada legii, având ca temelie harul care sălăşluieşte în inima lui Dumnezeu. Pentru că dacă nu ar fi fost iertare la El, nu ar fi fost porunca de pocăinţă. Dreptatea lui Dumnezeu a fost slăvită de condamnarea şi crucificarea Domnului Isus şi aceeaşi dreptate a fost slăvită prin salvarea de la pierzare a milioane de suflete. Omul firesc nu înţelege Evanghelia. Strigătul lui este mereu: „Ce trebuie să fac eu ?” Omul a lucrat perfect în ce priveşte distrugerea lui însuşi. El este cu totul înclinat spre rău, este ruinat în întregime. Prin urmare, el este foarte potrivit pentru Evanghelia lui Dumnezeu. Este cea mai înaltă sfidare de care se poate face vinovat un păcătos împotriva lui Dumnezeu, când, fără a avea conştiinţa spălată în sângele Domnului Isus, el, în aşa zisa lui închinare, îl numeşte pe Dumnezeu, Tatăl lui. Nici un pahar de otravă nu este aşa de mortal ca paharul în care se amestecă Legea şi Harul, a faptelor şi a credinţei, în locul Evangheliei harului lui Dumnezeu. Totuşi, vai ! oamenii bucuroşi primesc paharul acesta cu otravă, căutând să-şi mulţumească conştiinţa prin ce pot face ei. A încerca să vindeci un suflet de vina pe care o are faţă de Dumnezeu, prin orice altă cale decât sângele lui Hristos, înseamnă a lua otravă ca să vindeci boala, a relua falimentul Legii ca să înlocuieşti Harul. „Harul se aplică la orice păcat şi la orice rău care este in noi, dar el este descoperirea preţioasă a faptului că, prin Isus, acest păcat şi rău a fost ridicat de pe cugetele noastre.

Un singur păcat la un copil al lui Dumnezeu este mai oribil în ochii lui Dumnezeu decât toate păcatele lumii întregi. Totuşi, având cea mai deplină cunoştinţă a stării noastre, lui Dumnezeu îi place să nu fie faţă de noi decât un singur lucru: DRAGOSTE !”

„A rămâne în prezenţa lui Dumnezeu în simţământul harului este tot secretul sfinţeniei, a păcii şi a odihnei inimii. Nu putem să avem idei corecte despre HAR mai înainte de a fi în mod permanent stabiliţi pe marea Sa temelie: Darul pe care ni l-a făcut Dumnezeu în Domnul Isus Hristos.” J.N.D.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna.” Isaia1:18.

Acest verset este amintit cu plăcere de mulţi oameni,dar deseori ei uită ce este scris mai înainte: „Spălaţi-vă deci şi curăţiţi-vă. Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut. Încetaţi să mi faceţi răul. Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă”. Dacă citim aceste versete vedem că avem ceva de făcut. Oare venim să sprijinim legea? Eu sunt în regulă cu faptele mele, dar sunt mulţi alţii care nu se pot lăuda cu fapte: „Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită care este legea slobozeniei şi va stărui în ea nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta va fi fericit în lucrarea lui”. Dar cum putem să ne spălăm? Putem să aruncăm răul din noi? Toate trebuie să fie în conformitate cu Cuvântul. Dacă aud de spălare sau curăţirea noastră mă gândesc la o curăţire sau o spălare în sens biblic. Cuvântul ne spune ce trebuie să facem şi ce nu trebuie să facem. De aceea ca prim punct esenţial este căinţa, restituirea bunurilor furate,plata corectă a impozitelor, vizitarea văduvelor şi a orfanilor. Să ne păstrăm neîntinaţi de lume şi să fim cu băgare de seamă în lucrarea Demnului, căci este scris: „Blestemat să fie cel ce face cu nebăgare de seamă lucrarea Domnului”.(Ier.48:10). După aceea putem veni şi dacă păcatele ne-ar fi cum e cârmâzul,se vor face albe ca zăpada,de vor fi roşii ca purpura se vor face ca lâna. Si dacă consideră cineva că este imposibil să fie curăţit atunci doresc să-i mărturisesc că prin sângele lui Isus este singura modalitate de a fi curăţit de orice păcat.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

SOMN ÎNVIORĂTOR

... căci prea iubiţilor Lui, El le dă pâine ca în somn. Psalmul 127.2

Viaţa noastră nu este o viaţă de griji şi de nelinişte, ci o viaţă de credinţă fericită. Tatăl nostru ceresc cunoaşte nevoile copiilor Săi, deci ştie de ce avem nevoie înainte de a-I cere ceva. Putem deci să mergem la culcare la ora potrivită, fără a ne istovi stând până târziu şi făcând combinaţii şi planuri. Dacă am învăţat să ne odihnim în Dumnezeu, nu vom avea insomnii din pricina temerilor şi a presimţirilor întunecoase; ci vom arunca orice îngrijorare asupra Domnului şi nu ne vom gândi decât la El şi la harul Său, şi El ne va da un somn dulce şi întremător.

A fi preaiubiţi de Domnul, iată cea mai mare cinste şi, cel ce o are poate să nu mai dorească nimic altceva; deci orice dorinţă egoistă poate fi înlăturată. Ce poate fi chiar în cer mai mare decât dragostea lui Dumnezeu? Odihneşte-te deci, sufletul meu, căci în El tu ai toate lucrurile.

Şi încă ne-am zbate încoace şi încolo dacă Domnul însuşi ne-ar da nu numai motivul pentru care să fim liniştiţi, dar chiar însăşi pacea Sa. Da, El ne-o dă. Însuşi Isus este pacea noastră, odihna noastră, totul. La sânul Său ne odihnim în perfectă siguranţă, atât în viaţă cât şi în moarte.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Am un botez cu care trebuie să fiu botezat, şi cât de înstrâmtorat sunt până când va fi îndeplinit! Luca 12,50.

Aceste cuvinte le-a spus Domnul şi Mântuitorul nostru cu mult timp înainte de a suferi moartea pe cruce. De fapt, drumul Lui mergea în întregime spre cruce. Numai prin drumul crucii Isus a putut să slăvească pe Tatăl în întregime şi pentru vecii vecilor. Toate valurile judecăţii lui Dumnezeu asupra păcatului au trebuit să acopere pe Mielul lui Dumnezeu. Cu acest botez trebuia să fie botezat, în această adâncime de suferinţe pe care noi niciodată nu suntem în stare să le cercetăm trebuia să meargă El.Domnul Hristos a trebuit să sufere moartea în toată amărăciunea ei ca plată pentru păcatele care le-a luat de bună voie asupra Lui. Noi pricepem puţin fioru Lui din Ghetsimani. Şi totuşi a vrut să fie botezat cu acest botez al suferinţei ca să isprăvească lucrarea.

De ce a trebuit să vină toată suferinţa asupra Lui? „Pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea.” Prin lucrarea Lui desăvârşită zăgazurile dragostei dumnezeieşti au fost deschise să curgă spre noi. Dar pentru aceasta Domnul nostru prea iubit a trebuit să păşească în adâncimi mari. Să nu uităm lucrul acesta, căci este împlinit pentru noi care credem.El a spus ucenicilor şi prin ei şi nouă: „Să faceţi lucrul acesta spre amintirea Mea.” Să privim la Masa Domnului cu ochii ţintă spre suferinţele şi moartea Lui, ca acestea să dea naştere în inimile noastre la admiraţie sfintă şi la adorarea care NUMAI Lui i se cuvine.Masa Domnului ne pune înainte cele mai scumpe adevăruri. Mântuirea este săvârşită, păcatele sunt iertate. Harul domneşte prin neprihănire. Boldul morţii este înlăturat. Slava veşnică ne este descoperită din partea lui Dumnezeu. Unitatea unui singur Trup ne este înfăţişată înaintea noastră. Nu mai este nevoie de alte explicaţii, decât de o simplă şi sfântă practicare a amintirii morţii Domnului Hristos

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

Păstrează această casă, o, Doamne, pe plan spiritual şi pe orice alt plan, într-o măreţie de nespus. Dă-ne lumina şi revelaţia în care îţi afli Tu plăcerea.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.» IOAN 1,12

Numele lui Isus are putere absolută şi veşnică. Numai credinţa poate percepe, trăi şi avea parte de această putere. Cum ar fi altfel posibil ca oricine cheamă acest Nume să fie salvat de la pieire? Exact despre acest lucru vorbeşte profetul Ioel: «Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit» (loel 2,32). Un astfel de om va fi scos şi de sub puterea forţelor întunericului» «izbăvit de sub puterea întunericului» (Col. 1,13). Orice om, din pricina păcatelor sale se găseşte sub influenţa directă a lui Satan, este robul lui: «Cine păcătuieşte, este de la diavolul» (1 Ioan 3,8) Dar în momentul în care cheamă prin credinţă Numele eliberator al lui Isus, lanţurile păcatului cad; Satan îşi pierde autoritatea şi puterea asupra lui şi nu mai are voie să se atingă de el: «ci Cel născut din Dumnezeu îl păzeşte şi cel rău nu se atinge de el.» (1 Ioan 5,18). Dacă diavolul s-ar atinge de cel născut din nou, L-ar provoca pe Dumnezeu însuşi: «căci cel ce se atinge de voi se atinge de lumina ochilor Lui» (Zah. 2,8). De cine cheamă prin credinţă Numele lui Isus are parte de întreaga Lui biruinţă de pe cruce!

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Inima noastră îşi găseşte bucuria în El. Psalmi 33:21

Binecuvântat este faptul că un creştin se poate bucura chiar şi în mijlocul încercărilor. Deşi necazurile îl înconjoară, el cânta; şi, asemeni multor păsări, cântă mai frumos în colivie. Valurile pot să-l înece, sufletul său se va ridica la lumină şi va vedea lumina de pe faţa lui Dumnezeu. El are un optimism care îi ţine capul deasupra apei şi îl ajută să cânte în mijlocul furtunii „Dumnezeu este cu mine încă”. Cui i se cuvine slava? O, lui Isus – totul este al lui Isus. Necazurile nu-i aduc neapărat mângâiere credinciosului, dar prezenţa Fiului lui Dumnezeu în cuptorul de foc alături de el îi umple inima de bucurie. El este bolnav şi suferind, dar Isus îl vizitează şi îi pregăteşte patul. El este pe moarte, şi apele reci ale Iordanului îl împresoară până la gât, dar Isus îşi pune braţele împrejurul lui şi strigă „nu te teme, prea iubitule; moartea este o binecuvântare; apele morţii Izvorăsc din cer. Ele nu sunt amare; sunt dulci ca nectarul, fiindcă izvorăsc de la tronul lui Dumnezeu”. Atunci când sfinţii Înaintează cu greu prin torente, şi talazurile se îngrămădesc în jurul lor, şi inima şi carnea slăbesc, aceeaşi voce îi spune „nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău” (Isaia 41:10). Iar când ajunge la marginile Infinitului necunoscut, şi este prea înspăimântat ca să intre în Împărăţia umbrelor, Isus îi spune „nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere împărăţia” (Luca 12:32). Astfel întărit şi încurajat, credinciosul nu se teme să moară. El este chiar doritor să plece, fiindcă, de când L-a văzut pe Isus, Luceafărul de Dimineaţă, tânjeşte să-L privească ca pe un soare strălucitor. Cu adevărat, prezenţa lui Isus este tot cerul pe care îl dorim. El este „slava zilelor noastre strălucite; mângâierea nopţilor noastre”.

Seara

Doamne, către Tine strig. Stânca mea! Nu rămâne surd la glasul meu, ca nu cumva, dacă Te vei depărta fără să-mi răspunzi, să ajung ca cei care se pogoară îngroapă. Psalmi 28:1

Strigătul este expresia naturală a durerii şi o declaraţie potrivită pentru vremurile în care toate celelalte mijloace de exprimare ne părăsesc; însă strigătul trebuie îndreptat spre Domnul şi numai spre El, fiindcă a striga către oameni este o risipă de energie. Dacă ne gândim la capacitatea de ascultare a Domnului, şi la puterea Lui de a ajuta, vedem imediat motivele pentru care să strigăm spre Dumnezeul mântuirii noastre. Nu va avea nici un rost să strigăm către stânci „cădeţi peste noi, şi acoperiţi-ne” (Apocalipsa 6:16) în Ziua Judecăţii, dar Stânca noastră ne aşteaptă strigătele. „Nu rămâne surd la glasul meu”. Cei care se roagă mecanic sunt mulţumiţi şi fară răspunsuri, dar cei care strigă din inimă nu pot fi. Ei nu se mulţumesc să-şi liniştească mintea şi să-şi supună voinţa prin rugăciune; ei vor să meargă mai departe şi să obţină răspunsuri actuale din cer, altfel nu au odihnă. Ei tânjesc să obţină răspunsurile pe loc, şi se tem de tăcerea Domnului. Vocea lui Dumnezeu este adesea atât de teribilă încât cutremură sălbăticia, dar tăcerea Lui este la fel de îngrozitoare pentru cel care se roagă. Când Dumnezeu pare să-şi închidă urechea, noi nu trebuie să închidem gura, ci să strigăm cu şi mai multă tărie. Fiindcă atunci când vocea noastră răsună de durere şi zel, El nu va întârzia să ne audă. Ce îngrozitor ar fi dacă Domnul nu ar mai răspunde niciodată la rugăciunile noastre! „Dacă Te vei depărta de mine fără să-mi răspunzi, să ajung ca cei care se coboară în groapă”. Lipsiţi de Dumnezeul care răspunde rugăciunilor noastre, am fi într-o stare mai proastă decât morţii din morminte, şi am aluneca în curând la nivelul celor căzuţi în iad. Noi trebuie să avem răspunsuri la rugăciune. Cazul nostru este urgent şi de o nemaipomenită necesitate. Cu siguranţă că Domnul ne va linişti minţile agitate, fiindcă în inima Lui există numai îndurare, şi nu va îngădui pieirea aleşilor Săi.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Când vei umbla, pasul nu-ţi va fi stânjenit; şi când vei alerga, nu te vei poticni. (Proverbe 4:12)

Domnul construieşte un pod al credinţei numai sub picioarele unui călător credincios. El nu construieşte niciodată podul cu câţiva paşi mai înainte, pentru că atunci n-ar mai fi un pod al credinţei. „Noi umblăm prin credinţă, nu prin vedere” (2 Corinteni 5:7).

Cu ani în urmă se foloseau uneori porţi automate pe drumurile de ţară. Ele blocau în siguranţă drumul dacă se apropia vreun vehicol, iar dacă un călător se oprea înainte să ajungă la poartă, aceasta nu se deschidea. Dacă însă călătorul conducea direct spre ea, greutatea vehicolului apăsa arcurile de sub drum, şi poarta se deschidea ca să-l lase să treacă. Vehicolul trebuia să meargă în continuu înainte, altfel poarta rămânea închisă. Aceasta ilustrează calea de a trece de orice barieră care blochează drumul slujirii lui Dumnezeu. Fie că bariera este un râu, un munte, sau o poartă, tot ce trebuie să facă un copil al Domnului Isus este să se îndrepte direct înspre ea. Dacă este un râu, va seca pe măsură ce se apropie de el, atât timp cât el îşi face drum înainte. Dacă este un munte, va fi mutat şi aruncat în mare (Marcu 11:23), cu condiţia ca el să se apropie de el cu o credinţă neclintită.

Este vreo barieră mare care blochează chiar acum calea slujirii tale? Atunci îndreaptă-te drept spre ea, în Numele Domnului, şi nu va mai fi acolo. Henry Clay Trumbull

Noi stăm şi plângem în zadar, în timp ce glasul Celui Atotputernic ne spune să nu încetăm să mergem înainte şi în sus. Hai să înaintăm cu îndrăzneală, chiar dacă este întuneric şi abia putem vedea pădurea din faţa noastră, sau dacă drumul nostru ne duce printr-o trecătoare, unde din orice poziţie avantajoasă nu putem dibui decât câţiva paşi înainte.

Mergeţi înainte! Şi dacă este necesar, la fel ca israeliţii din vechime vom găsi un stâlp de nori şi de foc care să ne călăuzească pe drumul nostru prin pustiu. Dumnezeu ne va asigura ghizi şi hanuri de-a lungul drumului, şi vom descoperi hrană, îmbrăcăminte şi prieteni la fiecare etapă a călătoriei noastre. Şi aşa cum Samuel Rutherford, marele slujitor scoţian, afirma odată atât de simplu: „Orice s-ar întâmpla, cel mai rău lucru va fi doar un călător obosit care primeşte o urare fericită şi cerească de bun venit acasă”.

 

Merg pe drumul care urcă, căci el

se ţine după soare,

Urc prin păşunile nopţii unde

curg râurile strălucitoare:

Dacă te-ai fi gândit să mă cauţi în

vechiul şi întunecatul meu sălaş,

Ai fi găsit acest bilet pe uşă,

„E pe Drumul care urcă”.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Matei 1.18-25; 2.1-6

    Isus a vrut să vină în această lume în felul tuturor oamenilor, adică prin naştere. Iosif şi Maria, bucurându-se de o favoare excepţională, au fost cei aleşi pentru a primi şi a creşte Copilul divin. Gândurile lui Dumnezeu se împlinesc: în acord cu profeţiile, naşterea Moştenitorului la tronul lui David are loc în cetatea regală a Betleemului. Să remarcăm că în această evanghelie nu se vorbeşte nimic nici despre ieslea care I-a servit drept leagăn, nici despre ceva care să amintească de sărăcia Lui. Dimpotrivă, Dumnezeu a vegheat ca Fiul Lui să fie onorat de vizita nobiliară a magilor veniţi din Răsărit. Cât despre oficialităţile iudaice, niciuna nu este calificată din punct de vedere moral să vină să se prostearnă înaintea lui Mesia al lui Israel: nu au dorit venirea Sa. De altminteri, ne aflăm într-una dintre cele mai întunecate perioade din istoria acestui popor, când, încălcându-se prevederile din Deuteronom 17.15, la Ierusalim împărăţea un edomit – crudul Irod.    Cu excepţia unui mic număr de suflete evlavioase, pe care ni le va aminti Luca, nimeni în Israel nu-L aştepta pe Hristos. Şi astăzi, dintre toţi cei care pretind că sunt ai Lui, oare câţi aşteaptă într-adevăr întoarcerea Lui?

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Efeseni 4:25-32

…orice clevetire, si orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Efeseni 4:31

CLEVETIRE BUNĂ

Este de necrezut, dar în limba engleză, cuvântul bârfă (gossip) vine de la „God-sib” care înseamnă „o rudenie în ochii lui Dumnezeu”. Termenul corespunde „naşilor” de la care se aşteaptă să formeze o relaţie mai apropiată în jurul tinerei familii care are un nou născut. La începutul folosirii lui, cuvântul „gossip” a însemnat „a încredinţa ceva bun”.  Într-o povestire imaginară, Smith şi Jones mergeau la aceeaşi biserică, dar niciodată nu erau de acord, nici în cele mai mici lucruri. De fapt, nici măcar nu vorbeau unul cu celălalt. Acest lucru l-a îngrijorat pe diaconul Brown, care s-a hotărât să intervină. L-a vizitat pe Smith şi l-a întrebat: „Ce crezi despre Jones?” „Este cel mai josnic maniac dimprejur!” a răspuns el. „Dar, a spus Brown, trebuie să recunoşti că se poartă foarte drăguţ cu familia sa.” „O, desigur, este amabil cu ai lui.” A doua zi, diaconul Brown s-a dus la Jones şi a spus: „Smith mi-a spus că te porţi foarte bine cu familia ta. Ce crezi despre Smith?” „Oh, este un terchea-berchea, un om de nimic!” „Dar cred că admiţi că este foarte cinstit în afaceri”, a răspuns Brown. „Da, este cinstit în afaceri.”  Diaconul Brown s-a dus a doua zi la Smith. „Ştii că Jones mi-a spus că eşti foarte cinstit în afaceri?” „Ei bine, nu mă aşteptam la aşa ceva!” a răspuns Smith. Duminica următoare, Smith şi Jones s-au salutat dând din cap. Brown a continuat să „medieze”. La adunarea generală anuală, Smith şi Jones au zâmbit şi au votat pentru acelaşi lucru! Avem nevoie de mai multă „clevetire” ca aceea a diaconului Brown. H.G.B.

Dacă un cuvânt de-al meu 
Poate face viaţa luminoasă, 
Doamne, ajută-mă mereu 
Să-i fac cuiva inima voioasă.Anonim

Vorbeşte despre alţii în acelaşi fel cum ai dori ca ei să vorbească despre tine.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Și Samson a coborât la Timna și a văzut o femeie în Timna, dintre fiicele filistenilor. Și sa suit și a spus tatălui său și mamei sale, zicând: „Am văzut o femeie în Timna dintre fiicele filistenilor; și acum luațimio de soție” … Și Samson a zis tatălui său: „Pe ea iamio, pentru că este potrivită în ochii mei”.  Judecători 14.13

Judecătorii lui Israel – Samson (2) – Satisfacerea voinței proprii

Samson sa născut și, pe măsură ce creștea, Domnul îl binecuvânta, iar Duhul Domnului a început săl miște. Ca nazireu, el trebuia să fie sfânt, separat pentru Domnul (Numeri 6.2,5,8). Scopul special al lui Dumnezeu pentru Samson era ca el să înceapă săl elibereze pe Israel din mâna filistenilor (Judecători 13.5). Domnul nostru Isus „Sa dat pe Sine Însuși pentru păcatele noastre, ca să ne scoată din veacul rău de acum, după voia lui Dumnezeu și a Tatălui nostru” (Galateni 1.4). Fie ca noi să fim vase pentru cinste, sfințite și folositoare Stăpânului, pregătite pentru orice lucrare bună! Din nefericire, Samson „a coborât”. Deși această expresie are și o semnificație geografică, ea este folosită adesea întrun sens moral. Vedem cum Samson a fost „atras și ademenit de propria lui poftă” (Iacov 1.14), după care pofta avea să dea naștere păcatului, iar păcatul, odată făptuit, avea să aducă moartea. Dumnezeu le interzisese israeliților să ia în căsătorie femei din națiunile înconjurătoare.

Samson are mulți imitatori în ziua de astăzi. Dând la o parte voia clar exprimată a lui Dumnezeu, el le spune părinților lui săi ia de soția o femeie filisteancă, pentru că acest lucru era potrivit în ochii lui! Ce contrast între el și Acela despre care citim că nu Șia plăcut Lui Însuși și că întotdeauna a făcut lucrurile plăcute Celui care Îl trimisese (Romani 15.3; Ioan 8.29)!

Copiii trebuie săi cinstească pe părinții lor. Astfel, chiar omenește vorbind, Samson avea o atitudine cu totul nepotrivită față de părinții lui. Dumnezeu însă avea să folosească această cumplită voință proprie pentru aȘi împlini scopurile.E. P. Vedder, Jr.

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Să luăm, dar, bine seama, ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduința intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu. Evrei 4.1

Avertizare întârziată

2 iulie 2002: 71 de persoane, dintre care 50 de elevi ruși cu rezultate deosebite la învățătură, care se duceau în vacanță în Spania, și-au pierdut viața în urma ciocnirii dintre un avion Tupolev 154 și un avion cargo Boeing 757 deasupra lacului Constance din Germania. Potrivit anchetei, vinovați ar fi controlorii de zbor elvețieni, care au transmis prea târziu piloților de pe Tupolev avertismentul pentru a evita coliziunea.Și cu privire la mântuirea sufletelor noastre, orice avertizare întârziată poate fi o catastrofă cu urmări veșnice. De aceea Scriptura spune că vremea potrivită este acum. Dacă omul stă prea mult pe gânduri, viața își continuă „mersul” și va veni o clipă când va fi prea târziu să mai caute mântuirea lui Dumnezeu. Cea mai elementară chibzuință ar trebui să trezească pe fiecare și să-și pună cu curaj întrebarea asupra problemei vitale: întâlnirea cu Dumnezeu. Cum Îl vom întâlni pe Dumnezeu? Ca Judecător sau ca Mântuitor? Dacă dorim să-L întâlnim pe Dumnezeu ca Mântuitor, atunci trebuie să facem ce spune El: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeți în Acela, pe care L-a trimis El”. Să ne grăbim să ascultăm chiar acum vorbirea lui Dumnezeu!

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

Al GRIJĂ DE SUFLETUL TĂU!

„Îmi înviorează sufletul” (Psalmul 23:3)

David a spus: „Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. El mă paște în pășuni verzi, și mă duce la ape de odihnă; îmi înviorează sufletul” (v. 1-3). Astăzi, motoarele mașinilor sunt computerizate. O luminiță aprinsă pe bord te va înștiința că ceva s-a stricat și că a sosit timpul să faci o verificare tehnică. La fel este și cu sufletul tăui Trebuie să fii atent la semnale! Nu aștepta până treci printr-un colaps spiritual, moral, emoțional sau relațional ca să te oprești și să fii cu băgare de seamă. Când setea sufletului tău nu este potolită și nevoile sale nu sunt împlinite, el va căuta alinare pe altă cale, care deseori te va răni. Trebuie să știi, să deosebești acel timp. Majoritatea dintre noi nu ne luăm pauze ca „să ne înviorăm sufletul”. Suntem prinși în mrejele sentimentului de vinovăție, ca și cum dacă ne-am opri, am da oarecum dovadă de iresponsabilitate. Sau ne este frică să nu pierdem teren pentru că ne-am luat un minut pentru noi înșine. Unul din lucrurile care se realizează cel mai greu în viață nu este succesul, ci simțul echilibrului. Așadar, când îți stabilești un scop si pornești spre împlinirea [ui, nu uita de sufletul tău. Chiar și Dumnezeu s-a odihnit ( Geneza 2:2). Dacă El s-a odihnit, și tu trebuie să faci la fel. Puterea odihnei stă în faptul că te lasă să te bucuri de călătoria vieții, nu doar de destinație. Firește, dacă nu vrei să iei o pauză din activitate, se poate să ajungi în spital din necesitate. Când Dumnezeu te duce „să paști în pășuni verzi”, bucură-te de ele, lucrul acesta se întâmplă ca să te împrospăteze și să te învioreze. Așa că, ai grijă de sufletul tău!

 

 

 


 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: