Mana Zilnica

22 Martie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Inima care arde

„Nu ne ardea inima în noi?” Luca 24:32

Trebuie să învăţăm acest secret al inimii care arde. Dintr-o dată lsus apare înaintea noastră, focul din inimă se aprinde şi avem viziuni minunate; dar apoi trebuie să învăţăm să păstrăm secretul inimii înflăcărate care este gata să treacă prin orice. Ziua monotonă, seacă, mohorâtă, obişnuită, cu îndatoririle și oamenii ei obişnuiţi, este cea care stinge inima înflăcărată, dacă nu am învăţat secretul rămânerii în lsus. Multe dintre suferinţele prin care trecem noi, creştinii, vin nu ca urmare a păcatului, ci deoarece nu cunoaştem legile propriei noastre naturi. De exemplu, singurul test pentru a afla dacă trebuie să-i permitem unei emoţii să ne cuprindă este să vedem care va fi rezultatul acelei emoţii. Vezi care sunt concluziile logice şi, dacă rezultatul este ceva condamnabil in ochii lui Dumnezeu, nu-i permite să te cuprindă. Dar dacă este o emoţie aprinsă de Duhul lui Dumnezeu şi tu nu laşi ca acea emoţie să-ţi cuprindă viaţa, ea va provoca o reacţie la un nivel inferior. Aşa se întâmplă cu oamenii sentimentali. Cu cât este emoţia mai înaltă, cu atât va fi şi degradarea mai mare dacă emoţia nu este trăită la nivelul corespunzător. Dacă Duhul lui Dumnezeu a mişcat inima ta, fă cât poţi de multe lucruri inevitabile, indiferent care ar fi consecinţele. Nu putem rămâne pe Muntele Transfigurării, dar trebuie să ne supunem luminii pe care am primit-o acolo, trebuie s-o transpunem în practică. Când Dumnezeu îţi dă o viziune, mergi înainte în acea direcţie, indiferent cât te-ar costa.

„Noi nu putem aprinde când vrem

Focul din inima noastră,

Duhul vorbeşte sau stă în tăcere.

Sufletul nostru rămâne în taină;

Dar planurile făcute în ore de cugetare

Pot fi împlinite în ceasuri întunecate.”

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Aşteptaţi să vedem ce vă porunceşte Domnul” NUMERI 9:8

Moise era, cum spune la Numeri 12:3, cel mai blând om de pe pământ. El a avut caracterul să recunoască într-o împrejurare, că el nu ştia ce răspuns să dea la întrebarea care îi era pusă şi a fost atât de sincer că a putut spune poporului: „Aşteptaţi şi voi afla ce porunceşte Domnul cu privire la voi.” Cu toată mulţimea de binecuvântări şi de descoperiri pe care le primise, cu toată părtăşia lui intimă cu Dumnezeu pe munte, el ştia că depindea cu totul de Dumnezeu pentru tot, şi nu voia să de un sfat sau să facă un pas fără să fie sigur de voia Sa… el ştia să aştepte în linişte.şi noi credincioşii ar trebui să avem aceeaşi atitudine, ca să evităm orice hotărâre pripită. Ne lăsăm presaţi şi constrânşi să luăm hotărâri şi să dăm sfaturi fără ca, mai întâi, să ascultăm ce ne porunceşte Domnul. În viaţa febrilă de astăzi, credinciosul trebuie să rămână „ascuns cu Hristos în Dumnezeu”, altfel este luat de curentul de a face şi a spune lucruri de care Domnul său este străin. Să ştim şi noi să spunem „Aşteptaţi” persoanelor care ar dori să ne smulgă un sfat negândit bine, prematur şi care nu vine de la Dumnezeu. Domnul Isus care avea o înţelepciune dumnezeiască, pentru că era Fiul lui Dumnezeu, se retrăgea în singurătate pe munte, unde, desigur, cerea şi primea sfaturile Tatălui Său pentru lucrarea mare şi grea pe care o avea de făcut pe pământ ca OM. Câtă nevoie avem şi noi să ne retragem în singurătate pentru a fi cu Domnul Isus, Singurul de la care avem de învăţat ce decizii să luăm, atât cu privire la noi cât şi cu privire la alţii sau la adunare! Tinerii au nevoie să asculte şi să urmeze îndemnurile pe care le primesc de la cei mai în vârstă, pe care aceştia le-au căutat şi le-au găsit în prezenţa lui Dumnezeu. Câţi tineri au început-o bine pe calea credinţei, dar s-au rătăcit din pricina unei hotărâri pripite sau din dorinţa de a asculta un sfat care nu s-a născut în „sfânta sfintelor” şi până la urmă, şi-au pierdut cununa! Totul ar fi cu mult mai uşor şi spre slava lui Dumnezeu dacă am căuta în Domnul Isus, răspunsul la orice întrebare şi soluţia oricărei probleme. Să ştim să aşteptăm în tăcere răspunsul Domnului. Mântuitorul nostru când Se retrăgea la sfârşitul zilei, pe munte, petrecea ore în rugăciuni către Tatăl Său pentru că era conştient de solemnitatea lucrării pe care avea s-o facă în fiecare zi. Poate că rugăciunea noastră este superficială şi de rutină. Să cerem Tatălui nostru un Duh de rugăciune care să ne facă să nu simţim rugăciunea ca o corvoadă ci ca o favoare reală pe care El ne-o dă ca să-I cerem tot ce avem nevoie!

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Tată, dacă voieşti depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi, facă-se nu voia Mea, ci a Ta! Luca 22:41

Mai demult citind acest verset m-am gândit că Isus a dorit să scape de moartea pe cruce. Dar nu este aşa, El a vrut să meargă pe această cale. De aceea a spus: „Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.” Mântuirea noastră putea fi făcută de El numai pe cruce, astfel a devenit blestemat în locul nostru. Această mântuire diavolul a încercat să o împiedice, ştiind că biruinţa Lui Isus înseamnă pentru el înfrângerea. De aceea s-a folosit de toate mijloacele pentru a-L împiedica să meargă la cruce. A fost o luptă în care Mântuitorul a avut sudoarea ca şi picăturile de sânge. Probabil era plin de sânge. Uneori m-am gândit că aş putea să merg şi eu la o moarte pe cruce, dar să am sudoare de sânge nu aş putea, aş muri înainte de aceasta. Dar Fiul Lui Dumnezeu a stat în curăţie, credinţă şi dependenţă de Dumnezeu, şi a biruit. A venit un înger şi L-a întărit, iar El s-a rugat şi mai înfocat, astfel încât avea sudoarea ca nişte picături de sânge. După aceasta s-a sculat ca şi învingător şi mergând la ucenicii Lui i-a găsit dormind. Puterea iadului s-a extins şi peste ucenicii Lui, făcându-i trişti şi somnoroşi. Până şi astăzi putem vedea, când lupta este grea, că ne apăasă o oboseală şi o somnolenţă. Avem nevoie în asemenea situaţii de atenţionare:”Fiţi treji, dar şi rugaţi-vă ca să nu cădeţi în ispită.” Numai astfel putem fi biruitori. Acum drumul este deja netezit, căci prin faptul că „El Însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi.”

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

HAR PENTRU CEL SMERIT

El dă har celor smeriţi. Iacov 4.6

Cei smeriţi caută harul şi-l găsesc. Ei se supun dulcii sale influenţe şi harul le este dat tot mai mult. Inimile smerite rămân în văile udate de fluviile harului, din care beau neîncetat. Ei sunt recunoscători lui Dumnezeu şi-I dau mereu slavă; iar El găseşte plăcere să li–l înmulţească.Vino, drag suflet, şi ocupă un loc mai de jos. Fii mic în ochii tăi, pentru ca domnul să te poată înălţa. Poate suspini: „Mă tem ca nu sunt smerit”; dar s-ar putea ca acesta să fie limbajul adevăratei smerenii. Unii se laudă că
sunt smeriţi; în aceasta se găseşte cea mai rea stare a mândriei. În noi înşine, noi suntem creaturi sărace, slabe, mizerabile, care nu merităm decât iadul, deci n-avem de ce să ne înălţăm. Să recunoaştem că am păcătuit împotriva smereniei şi Domnul ne va face să gustam binecuvântarea Sa. Harul este acela care ne face smeriţi şi tot el găseşte în smerenia noastră un prilej să ne dea un har mai mare. Să ne smerim deci, pentru a fi înălţaţi. Să fim săraci cu duhul, pentru ca Dumnezeu să ne îmbogăţească. Să fim smeriţi, ca sa nu avem nevoie să fim smeriţi de Dumnezeu, ci El să ne poată înălţa prin harul Său.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

 El mă paşte în păşuni verzi, şi mă duce la ape de odihnă. Psalmul 23.2

Recunoaşterea Domnului Isus ca Păstorul cel Bun al turmei Lui, îi dă credinciosului liniştea sufletească, încrederea în El, sorbirea dragostei şi a harului Său. Recunoaşterea Lui este însăşi viaţa veşnică iar cunoaşterea lucrării Lui desăvârşite de la cruce este pentru credincios pacea desăvârşită. EL MĂ PAŞTE. În aceste cuvinte este pricina de linişte profundă, de odihnă plăcută sub ocrotirea Lui. Iată ce a pregătit Bunul Păstor pentru oiţele Lui pe care vrea să le ducă la păşune. Dar vor ele să fie conduse de El? Uneori oiţele umblă pe izlazuri cu păşune rea, nesănătoasă şi se îndreaptă spre ape repezi şi tulburi. De unde vine starea aceasta?Cauzele din exterior pot fi diferite, dar cauzele din interior sunt mai dăunătoare (cum ar fi preocuparea pentru „eul”, privirea la împrejurări, şi altele). Domnul nostru, Păstorul cel Bun vrea ca toate oiţele Lui, bizuindu-se pe El, să fie eliberate de povara îngrijorărilor şi neliniştii de pe pământ. El în dragostea Lui cea mare se îngrijeşte de fiecare credincios şi se gândeşte la fiecare din ei în parte, chiar şi la cea mai slabă oiţă. Să ne uităm deci ţintă la Cel ce este credincios Cuvântului Său, să ne bizuim pe Cel care a spus: „Te voi sfătui şi judeca cu ochii îndreptaţi asupra ta.” În altă parte Cuvântul Domnului spune: „Nicidecum nu te voi părăsi.” De aceea putem spune că turmei Lui nu-i lipseşte nimic. Când turma mică trece prin pustiul lumii acesteia Domnul Isus îi spune: „Nu te teme turmă mică.” Şi chiar dacă de multe ori calea este anevoioasă şi adesea datorită răutăţilor oiţele sunt ostenite, toţi care se bizuiesc pe făgăduinţele scrise în Cuvântul lui Dumnezeu, ştiu că sunt ocrotiţi de mâinile puternice ale Lui, iar toiagul şi nuiaua Lui le mângâie. Cu Dumnezeu greutatea unui munte nu înseamnă nimic; iar fără El, chiar şi un fulg ne zdrobeşte.

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Doamne, Tu eşti Dumnezeul meu, nu cunosc alt Dumnezeu în afară de Tine. Atât de mult îmi simt nevrednicia, încât nu mai pierd timpul spunându-Ţi despre ea. La Tine vin – cu dor, cu înfocare, cu totul.

 

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«A dezbrăcat domniile şi stăpânirile şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce.» Coloseni 2,15

Nu greşim când constatăm că în ultima vreme atacurile şi ispitele la adresa noastră, atât fizice, cât şi psihice, s-au înmulţit. Nici nu ar putea fi altfel, căci apropierea revenirii lui Isus stârneşte furtuni în lumea nevăzută, lume care se îndreaptă spre pământ. Această furtună, prin puterea «duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti» (Efes. 6,12) va fi tot mai puternică în timpul necazului cel mare, dar se va retrage şi se va evapora ca un vis. Mişcările lumii invizibile sunt însă cel mai puternic simţite de sfinţii lui Cristos. Astăzi este mai important ca niciodată să ţinem privirea îndreptată spre Domnul Isus. Ca membri în Biserica Sa ne aflăm cu doar câteva clipe înaintea răpirii şi a veşniciei glorioase. Satan se împotriveşte cu disperare şi luptă din răsputeri împotriva acestui adevăr; de aceea copiii credincioşi ai lui Dumnezeu sunt supuşi din ce în ce mai mult ispitelor şi atacurilor celui rău. Consolează-te însă cu ideea că, o dată cu venirea lui Isus vei intra în veşnicie. Aşteaptă, căci aşa vorbeşte Domnul: «… dar cine va răbda până la sfârşit va fit mântuit» (Matei 10,22)!

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi s-a rugat. Matei 26:39

Iată câteva precizări referitoare la rugăciunea Mântuitorului din ceasul încercării. A fost o rugăciune singuratică. Chiar şi cei trei ucenici favoriţi au fost lăsaţi deoparte. Credinciosule, stăruie în rugăciune singuratică, mai ales în timpuri de încercare. Rugăciunea în familie, rugăciunea socială şi rugăciunea în biserică nu ajung. Acestea sunt preţioase, dar rugăciunile tale personale sunt o jertfă de bun miros, fiindcă nu sunt auzite decât de Dumnezeu. A fost o rugăciune umilă. Luca spune că Isus a îngenunchiat, dar Matei spune „a căzut cu faţa la pământ”. Care, deci, este locul tău, umil slujitor al marelui Stăpân? Cât praf şi câtă cenuşă ar trebui să-ţi presari în cap! Umilinţa este sprijinul nostru în rugăciune. Dacă nu ne umilim pentru ca El să ne poată aprinde la timpul potrivit, nu există nici o speranţă să fim înălţaţi. A fost o rugăciune filială. Isus a strigat „Ava, adică Tată” (Marcu 14:36). Dacă îţi vei striga adopţia în ziua încercării, te vei simţi întărit. Nu ai nici un drept ca cetăţean, fiindcă ţi-ai călcat în picioare toate drepturile prin trădarea ta, dar nimic nu poate şterge dreptul unui copil la protecţia tatălui. Nu te teme să spui „Tată ascultă-mi strigătul”. Observă că a fost o rugăciune perseverentă. Isus s-a rugat de trei ori. Nu te opri până nu învingi. Fii ca văduva nedreptăţită, ale cărei cereri repetate au câştigat până la urmă. „Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri” (Coloseni 4:2). In cele din urmă, a fost rugăciunea resemnării. „Totuşi, nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu” (Matei 26:39). Oferă, şi Dumnezeu îţi va oferi. Lasă-L pe Dumnezeu să-şi împlinească voia, şi El va face ce este mai bine. Fii mulțumit că te poţi preda în mâinile Celui care ştie când să dea, cum să dea, ce să dea şi ce să oprească. Aşadar, roagă-te sincer, insistent, totuşi cu umilinţă şi resemnare, şi vei triumfa cu sigurantă.

SEARA

Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu. Ioan 17:24

Moarte, de ce ai atins copacul ale cărui ramuri ne-au oferit odihnă? De ce ne-ai răpit desăvârşirea în care am aflat desfătare? Dacă trebuie să-ţi foloseşti securea, foloseşte-o pe un copac neroditor; atunci îţi vom mulţumi. De ce vrei să dobori cedrii din Liban? O, retrage-ţi securea, şi cruţă-l pe cel drept. Dar nu, aşa trebuie să fie. Moartea ne ia cei mai buni prieteni; cei mai generoşi, cei mai credincioşi în rugăciune, cei mai sfinţi, cei mai consacraţi trebuie să moară. De ce? Fiindcă Isus s-a rugat: „Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine fi acei pe care Mi i-ai dat Tu” (Ioan 17:24). Rugăciunea Lui ne poartă pe aripi de vultur spre cer. Fiecare credincios de pe pământ care urcă spre paradis este un răspuns la rugăciunea lui Christos. Un sfânt din vechime remarca: „De multe ori, Isus şi poporul Său trag unul într-o parte şi unul într-alta în rugăciune. Noi ne plecăm în rugăciune şi spunem: «Tată, vreau ca sfântul acesta să rămână aici cu mine. » Christos spune: «Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu. »” Astfel, credinciosul intră în contradicţie cu Domnul său. Sufletul nu poate fi în două locuri; cel iubit nu poate fi şi cu Christos, şi cu tine. Care dintre cereri va avea succes? Dacă ai vedea că Regele ar coborî de pe tron şi ar spune: „Avem două rugăciuni care se contrazic, la care să răspundem?”, sunt sigur că ai sări în picioare şi ai spune: „Isuse, nu voia mea, ci voia Ta să se împlinească”. Ai renunţa la rugăciunea pentru viaţa celui iubit dacă ai realiza că Isus vrea altceva: „Tată, vreau cu acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine fi aceia pe care Mi i-ai dat Tu”. Doamne, poţi să-i iei. Prin credinţă, îi vom lăsa să plece.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Peste patruzeci de ani, (lui Moise) i s-a arătat un înger în pustia muntelui Sinai, în para focului unui rug …
Domnul i-a zis: „… Am văzut suferinţa poporului Meu, care este în Egipt, le-am auzit gemetele, şi am coborât să-i izbăvesc. Acum, du-te, te voi trimite în Egipt”.

(Faptele apostolilor 7:30, 33-34)

Patruzeci de ani au fost o perioadă lungă de timp ca să aştepţi să te pregăteşti pentru o mare misiune. Totuşi, când Dumnezeu întârzie, El nu este inactiv. Acesta este momentul când El Îşi pregăteşte instrumentele Sale şi ne maturizează puterea. Apoi, la momentul potrivit, ne vom ridica şi vom fi gata pentru lucrarea noastră. Chiar şi Isus din Nazaret a avut treizeci de ani de viaţă privată, crescând în înţelepciune înainte să-Şi înceapă lucrarea Lui publică. John Henry Jowett

Dumnezeu nu Se grăbeşte niciodată. El cheltuieşte ani ca să-i pregătească pe aceia pe care are de gând să-i folosească mult, şi nu consideră niciodată zilele de pregătire ca fiind prea lungi sau prea plictisitoare.Cel mai dificil ingredient al suferinţei este deseori timpul. O durere scurtă, ascuţită este uşor de suportat, dar când un necaz îşi continuă drumul lung, obositor şi monoton an după an, întorcându-se zi după zi cu aceeaşi rutină întunecată de agonie fără speranţă, inima îşi pierde puterea. Fără harul lui Dumnezeu, inima se afundă cu siguranţă într-o neagră disperare.Iosif a trecut printr-o încercare grea, şi Dumnezeu deseori trebuie să ardă lecţiile pe care el le-a învăţat în adâncul fiinţei noastre, folosind focul durerii prelungite. „El va şedea, va topi şi va curăţa argintul” (Mal. 3:3), dar El cunoaşte cantitatea specifică de timp care va fi necesară. Ca un adevărat aurar, Dumnezeu opreşte focul în momentul în care Îşi vede imaginea în metalul strălucitor.Astăzi poate că suntem incapabili să vedem rezultatul final al frumosului plan pe care Dumnezeu l-a ascuns „cu umbra mâinii Lui” (Isaia 49:2). El poate fi ascuns un timp foarte îndelungat, dar credinţa noastră se poate odihni în certitudinea că Dumnezeu stă totuşi pe tronul Său. Datorită acestei certitudini, putem aştepta liniştiţi momentul în care, cu o încântare cerească, vom spune: „Toate lucrurile [au lucrat] împreună spre bine” (Rom. 8:28).Aşa cum a făcut şi Iosif, trebuie să avem grijă să ne concentrăm mai mult asupra învăţării tuturor lecţiilor din şcoala suferinţei decât să ne aţintim ochii îngrijoraţi şi plini de nerăbdare spre momentul izbăvirii noastre. Există un motiv în spatele fiecărei lecţii, şi când suntem gata, izbăvirea noastră vine negreşit. Atunci vom şti că niciodată n-am fi putut face o slujbă mai înaltă la locul nostru dacă n-am fi învăţat acele lucruri pe care le-am învăţat în timpul grelei noastre încercări. Dumnezeu ne formează pentru o slujbă viitoare şi pentru binecuvântări mai mari. Şi dacă ne-am însuşit calităţile care ne fac vrednici de un tron, nimic nu ne mai poate opri să ajungem la el odată ce timpul Lui s-a împlinit.Nu fura ziua de mâine din mâna lui Dumnezeu. Dă-I timp să-ţi vorbească şi să-ţi descopere voia Sa. El nu întârzie niciodată – învaţă să aştepţi. selectat

 

El nu apare niciodată prea târziu; El ştie ce este cel mai bine;

Nu te frământa degeaba; până vine El odihneşte-te.

 

Nu alerga niciodată impulsiv înaintea Domnului. Învaţă să aştepţi timpul Lui, secundarul, minutarul şi acul orar, toate trebuie să indice momentul exact pentru acţiune.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Psalmul 34

Pentru a ne arăta că toate circumstanţele, inclusiv cele mai umilitoare, ne pot conduce, în final, la a-L binecuvânta pe Dumnezeu, Duhul S-a folosit de un episod neplăcut din istoria lui David (când şi-a schimbat purtarea înaintea lui Abimelec), pentru a-i dicta apoi cuvintele acestui psalm. Să-l imităm pe „acest întristat”. Să învăţăm, asemeni lui, să preamărim oricând şi oriunde Numele Dumnezeului nostru.În v. 11 Îl vedem pe Domnul cum, cu tandreţe, ne strânge în jurul Său, spunându-ne: „Veniţi, fiilor, ascultaţi-Mă…” El are un cuvânt de încurajare pentru fiecare dintre noi. Pe cel aflat în pericol îl linişteşte prin v. 7, 15 şi 17 (vezi Isaia 63.9). Un altul cunoaşte lipsuri materiale? El răspunde la îngrijorarea lui prin v. 9 şi 10. Cineva trece prin doliu sau prin durere? El îi arată la Cine se găseşte mângâierea (v. 18). Dorinţa Lui este să ne întărească încrederea în Tatăl Său, astfel încât să-L lăudăm împreună cu El (v. 3). Gustaţi – ne spune El – cât de bun este Domnul (comp. cu 1 Petru 2.3).Dar Domnul ştie că avem nevoie şi de îndemnarea Sa, de aceea ne îndeamnă: „Păzeşte-ţi limba de rău, … depărtează-te de rău şi fă binele, … caută pacea şi urmăreşte-o” (v. 13,14; vezi 1 Petru 3.10-12). Petru, citând în epistola sa din Psalmul 34, nu preia şi partea cu care se încheie acest pasaj (v. 21), pentru că astăzi este ziua harului. Judecata anunţată în finalul psalmului urmează să vină.

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Luca 6:27-33

… binecuvântaţi pe cei ce vă blastămă, rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi.  Luca 6:28

O RUGĂCIUNE PLINĂ DE PUTERE

In anul 1973, pastorul Kefa Sempangi predica în biserica sa din Uganda. Afară, ascunşi în umbră, stăteau cinci agenţi ai poliţiei secrete a lui Idi Amin, cu puştile mitraliere rezemate de şolduri. In biserică erau văduvele multora dintre cei ucişi în mod bestial de către poliţie. După ce Kefa şi-a terminat predica, cei cinci l-au urmat la biroul său. „Am venit să te ucidem” a spus conducătorul lor. „Ai ceva de spus?” Pastorul îşi aminteşte că genunchii îi tremurau, şi cu vocea sugrumată de frică a spus: „Aş vrea să mă rog pentru voi, ca Dumnezeu să nu vă judece pentru ceea ce veţi face” Liderul criminalilor l-a întrerupt: „Ce-i cu oamenii aceştia – de ce arată aşa de fericiţi? Chiar văduvele păreau să aibă pace.” Pastorul i-a explicat că viaţa pe care o dă Isus nu poate fi luată de nimeni, nici măcar de moarte. Oamenii ascultau, muşchii feţei li se relaxaseră. Şeful a spus că niciodată n-a cunoscut dragostea şi l-a rugat pe pastor să se roage pentru el. Apoi s-au întors şi au plecat. Peste câteva luni, liderul acela a ajuns să-L cunoască pe Cristos. Rugăciunea pentru cei care ne persecută nu aduce întotdeauna eliberarea sau sfârşitul suferinţelor. Ştefan a murit cu cuvintele iertării pe buze (Faptele 7:60). Dar rugăciunea sa a gravat o amintire de neşters adânc în inimi lui Saul, care mai târziu a devenit apostolul Pavel. Poate nu vom muri de mâna unui duşman. Dar, uneori membrii familiei sau colegii de lucru ne pot dispreţui şi cuvintele lor taie adânc. Cere-I lui Dumnezeu să-şi arate dragostea faţă de ei prin tine. Aceasta este o rugăciune plină de putere.  D.J.D.

Nu-ţi urâ duşmanii nici în gând măcar,

Nu-ntrista iubirea cu nimic amar.

Numai rugăciunea arma ta s-o faci

Şi blândeţea, punte când răspunzi sau taci. Traian Dorz.

Acolo unde se concentrează rugăciunea, coboară puterea lui Dumnezeu.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Căci Hristos pentru aceasta a murit și a înviat, ca să stăpânească și peste cei morți și peste cei vii.  Romani 14.9

Noi recunoaștem, prin harul Dumnezeului nostru, nu numai că Hristos este Domn al tuturor – după cum este, întradevăr – ci, de asemenea, că El este Domnul nostru, întrun fel mult mai intim. El este Domn al nostru nu doar în virtutea dreptului în sine, ca lepădat odinioară și acum glorificat la dreapta Tatălui, ci, de asemenea, pentru că El a dobândit acest drept asupra noastră prin răscumpărare. Este, prin urmare, bucuria noastră săL mărturisim ca Domn; și cât de solemn este să ne reamintim că toți oamenii, mai ales aceia careL resping în această perioadă de har, vor fi întro zi constrânși să se plece înaintea Lui, ca Domn (Filipeni 2.10,11)! Este de aceea cu atât mai imperativ ca noi, cei credincioși, să recunoaștem autoritatea Lui, so declarăm și să fim supuși ei, ca astfel să putem, în măsura noastră, să fim martori ai Săi în acest timp, când El este lepădat.Același Isus pe care iudeii Lau răstignit a fost făcut Domn și Hristos; și El are în prezent, ca Om, chiar slava pe care o avea la Tatăl înainte de a fi lumea. Este o mare greșeală să presupui că El era Om aici pe pământ, iar în cer era Dumnezeu, ca și cum cele două naturi ale Sale puteau fi astfel împărțite. Adevărul este că – dacă ne este permis să facem o distincție – atunci când Se afla aici, în timp ce era cu adevărat Om, El era prezentarea lui Dumnezeu față de noi; în timp ce acum, fără săȘi piardă vreodată divinitatea esențială, El șade la dreapta lui Dumnezeu ca Om.Cu siguranță că este un gând prețios pentru sufletele noastre faptul că El, care a fost aici batjocorit, lepădat și răstignit – El, pe care chiar ucenicii Săi Lau părăsit, abandonânduL în ceasul celei mai grele suferințe – este acum înălțat și așezat ca Obiect al închinării noastre. O, cât de infinit de scump trebuie să fie El pentru Dumnezeu! Și ce valoare negrăită trebuie să aibă lucrarea Sa înaintea Tatălui, încât Acesta La așezat în cea mai înaltă poziție, ca Obiect al adorării îngerilor și al sfinților! E. Dennett

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele.
Ioan 14.15

Toleranță teribilă

Regulile de circulație sunt uneori împovărătoare, dar totuși necesare și utile. Imaginează-ți că regulile ar fi suspendate: „Circulă peste tot cât de rapid vrei! Important este să te simți bine”. Sau: „Indiferent că treci pe roșu sau pe verde, este decizia ta personală. Alege culoarea ta preferată”. De neînchipuit? De fapt, da!

Oamenii „moderni” îți spun că poți accepta și considera bun orice stil de viață. Dacă o mamă își aduce pe lume copilul sau întrerupe sarcina – este indiferent. Dacă doi oameni duc o căsnicie plină de dragoste, în care se pot baza unul pe altul – este doar o posibilitate de a trăi. Tot așa de bine ar putea să se despartă oricând, dacă „nu mai funcționează așa de bine” și să încerce tot mereu cu noi parteneri. Și chiar o relație homosexuală ar fi ceva corect – este doar un alt fel de „stil de viață”. Religia nouă, „toleranța”, nu cunoaște valori obligatorii și ne lasă fără orientare.

Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, vorbește foarte clar și pune măsuri clare. Avortul, homosexualitatea, divorțul și multe altele, care astăzi sunt tolerate, nu sunt justificate de Biblie. Aceasta sună foarte nemodern – dar Creatorul știe ce este bine pentru om. El nu vrea să ne prăbușim în nefericire. Dacă vrei ca viața ta să ia o direcție bună, atunci încrede-te în marele Dumnezeu și urmează orânduirile și poruncile Lui bune!

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

CUM SĂ ZIDESTI ÎNCREDERE SI INTIMITATE ÎN COMUNICARE (2)

„Cuvintele prietenoase sunt… sănătoase pentru oase.” (Proverbe 16:24)

     Pentru o comunicare eficientă:

1) Folosește „poarta ochilor”! Contactul vizual stimulează circuitele socio-umane din creier, reducând nivelul hormonului de stres și crescându-l pe cel al simpatiei. Când te uiți în mod intenționat la o altă persoană, reacționezi rapid la șapte expresii de bază ale feței – mânie, teamă, tristețe, dezgust, surpriză, mulțumire și fericire. Acestea sunt cuvinte-cheie; folosește-le!

2) Exprimă aprecierea! Primele cuvinte pe care le rostești stabilesc tonul întregii interacțiuni. Un singur compliment poate crea încredere. Cercetătorii de la Universitatea Loyola au descoperit că atunci când, într-o conversație, oamenii sunt de acord la nivelul de bază, interacțiunile dintre ei sunt apreciate ca satisfăcătoare pentru fiecare. Pe de altă parte, dezacordul creează imediat în ascultător o stare defensivă. Așa că începe fiecare conversație cu un compliment, și încheie-o cu o frază care transmite apreciere autentică! Cercetările demonstrează că remarcile făcute la sfârșitul unei interacțiuni sunt foarte eficiente, deoarece ele rămân în mintea celui ce le-a auzit. „Cuvintele prietenoase sunt ca un fagure de miere, dulci pentru suflet, şi sănătoase pentru oase.”

3) Fii succint! Mintea noastră conștientă reține numai un mic volum de informație, care este scoasă din memorie atunci când se încarcă o alta, nouă. Așa că e bine să rostești o frază sau două odată, după care să respiri. „Să nu spui vorbe multe.” (Eclesiastul 5:2). Dacă tu consideri că este necesară o conversație mai lungă, înștiințează-l dinainte pe cel ce te ascultă. Aceasta îl pregătește să se poată concentra și să ignore propria lui vorbire lăuntrică.

 

 

 

 

21 Martie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Interes sau identificare?

Am fost răstignit împreună cu Cristos. Galateni 2:20

Nevoia spirituală imperativă a fiecăruia este de a semna „sentinţa de moarte” a înclinaţiei spre păcat, de a transforma toate impresiile emoţionale şi convingerile intelecluale într-un verdict moral împotriva înclinaţiei spre păcat, adică împotriva pretenţiilor mele asupra mea însumi. Pavel spune: „Am fost răstignii împreună cu Cristos”; el nu spune „M-am hotărât să-L imit pe Isus Cristos”, nici „Mă voi strădui să-L urmez”, ci „M-am identificat cu El în moartea Sa”. Când ajung la o asifel de decizie morală şi acţionez pe baza ei, atunci tot ceea ce a săvârşit Isus pentru mine pe cruce este săvârşit în mine. Predarea mea de bună voie in mâinile lui Dumnezeu îi dă Duhului Sfânt posibilitatea de a mă face părtaş sfinţeniei lui Isus Cristos.

„… şi trăiesc…” Individualitatea mea rămâne, dar izvorul, înclinaţia dominantă sunt radical schimbate. Am acelaşi trup uman, dar vechiul drept al lui Satan asupra mea este distrus.”Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup…”, nu viaţa pe care doresc s-o trăiesc sau mă rog s-o trăiesc, ci viaţa pe care o trăiesc acum în trupul meu muritor, viaţa pe care o pot vedea oamenii, „o trăiesc prin credinţa Fiului lui Dumnezeu (KJV)”. Această credinţă nu este credinţa lui Pavel în Isus Cristos, ci credinţa pe care Fiul lui Dumnezeu ia dat-o – credinţa Fiului lui Dumnezeu. Nu mai este credinţa în credinţă, ci credinţa care a depăşit toate limitele imaginabile, însăşi credinţa Fiului lui Dumnezeu.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Binecuvintează suflete al meu pe Domnul şi nu uita nici una din binefacerile Lui! Psalmi 103:2

Luînd în considerare bunătatea Tatălui ceresc cu privire la noi, ne putem întreba, pe drept cuvânt, dacă este posibil să uităm ce a făcut şi face El pentru noi. Din nefericire, este posibil şi ce regretabil este aceasta. Ne este greu să înţelegem că Israel a putut să uite minunata izbăvire a ieşirii din Egipt, să uite traversarea Mării Roşii şi toate celelate minuni care au urmat. Dar israeliţii n-ar putea şi ei să zică despre noi: „este posibil ca creştinii, obiectul unei astfel de iubiri răscumpărătoare, ai unei mântuiri aşa de mari şi ai atâtor haruri, să poată uita toate aceste binefaceri? O astfel de uitare este dovada unei mari lipse de recunoştinţă. Dacă noi luăm binefacerile lui Dumnezeu ca pe ceva care ni se cuvine, suntem vinovaţi. Noi primim binecuvântările bunătăţii lui Dumnezeu, ne bucurăm de ele şi până la urmă ne obişnuim cu ele. Pentru Israel, Dumnezeu făcea zilnic minunea cu mana dar a venit vremea când, obişnuindu-se cu această minune, poporul a vorbit despre ea cu dispreţ şi a început să dorească altceva. Nu este şi cu noi la fel? Dumnezeu a făcut să plouă peste noi pâinea din cer („Eu sunt Pâinea cea vie care S-a coborât din cer.”), primim din plin bogăţii duhovniceşti, dar ne-am obişnuit cu ele şi suntem nemulţumiţi. Mereu ne trebuie altceva sau ceva nou, o predică mai bine ticluită, o învăţătură mai deosebită (chiar dacă ea este greşită) idei mai originale şi chiar felul de desfăşurare a orei de cult mai deosebit, mai antrenant, mai lumesc chiar, depărtându-se de simplitatea care era în Biserica primară şi de învăţătura clară a Cuvântului lui Dumnezeu. Ne luăm timp să citim tot felul de cărţi când noi suntem departe de a epuiza bogăţia pe care o avem în Cartea lui Dumnezeu. În felul acesta ne hrănim viaţa proprie; viaţa nostră spirituală nu mai este alimentată de mana proaspătă şi mana de ieri nu mai este bună. Neasimilând ceea ce am primit deja, trecând de la un lucru la altul, devenim insensibili la lucrarea Duhului lui Dumnezeu în noi. Înţelegem din Cuvântul lui Dumnezeu că şi Biserica va cădea, în această privinţă, ca şi Israel. „Sunt bogat, m-am îmbogăţit şi nu duc lipsă de nimic şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol” (Apoc.3:17).Fără îndoială că binefacerile lui Dumnezeu sunt atât spirituale, cât şi materiale, de aceea să rugăm pe Tatăl nostru să ne dea o inimă plină de mulţumire şi recunoştinţă pentru că, în Domnul Isus, El ne-a dat tot ce priveşte viaţa şi evlavia.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„După ce a ieşit afară, S-a dus, ca de obicei în Muntele Măslinilor.”Luca 22:39

Aceasta era un loc unde Isus mergea cu plăcere, loc în care a vorbit adesea cu Tatăl, şi a fost întărit.De data aceasta era ultimul drum, şi de aceea şi cel mai greu, căci toată puterea Iadului I S-a împotrivit. Înainte de întemeierea lumii Isus a luat asupra Sa lucrarea de mântuire a omenirii. Dumnezeu a creat omul, dar omul a ruptlegătura prin neascultarea sa, luând din roada pomului interzis de Dumnezeu. Fapt pentru care a fost alungat din Grădina Eden, fiind nevoit a-şi câştiga pâinea prin sudoarea frunţii. Urmaşii lui au fost zămisliţi şi născuţi în păcat şi au trăit departe de Dumnezeu. „Apoi pofta când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul odată înfăptuit aduce moartea.” Iacov 1:15, apoi mai este scris: „Blestemat este oricine nu stăruieşte în toate lucrurile scrise în cartea Legii ca să le facă.Galateni 3:10 .”oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata.”Evrei 9:27. Dacă Isus Hristos Mântuitorul nostru nu ar fi venit să ne răscumpere, noi toţi am fi pierit. Căci este scris:”Cel ce calcă legea lui Moise este omorât fără milă.” Conform dreptăţii Lui Dumnezeu nu s-ar putea altfel. Dar este o cale de scăpare:”Căci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” Ioan 3:16. Fiul Lui Dumnezeu a venit în lumea noastră luând trup de carne, ca şi noi, S-a smerit, a luat chip de rob, fiind ascultător până la moarte pe cruce.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

FERIŢI DE ALUNECARE

Vei merge cu încredere pe drumul tău şi piciorul nu ţi se va poticni. Proverbe 3.23

Adică, dacă tu urmezi drumul tău cu înţelepciune şi sfinţenie, vei fi păzit pe el. Acela care merge pe drumul regal este sub protecţia Regelui. Pentru fiecare om este o cale, care e îndeletnicirea particulară a vieţii sale; şi acela care merge cu credincioşie în frica de Dumnezeu, va fi păzit de rău. Poate că nu vom călători în lux, dar vom fi în siguranţă. Poate că nu vom fi în stare să alergăm ca cei tineri; dar vom putea merge ca oameni de bine.Cel mai mare pericol îl găsim în noi înşine; piciorul nostru, vai, se poate poticni uşor. Să cerem o putere mai mare, pentru a birui această tendinţă de a ne împiedica, Câte unii se împiedică şi cad pentru că nu văd pietrele din drumul lor. Harul dumnezeiesc ne face în stare să recunoaştem păcatul şi să-l evităm. Să cerem împlinirea acestei făgăduinţe. Cel mai mare pericol pentru noi este neglijenţa şi, pentru a ne feri de el, Domnul a spus: „Vegheaţi şi rugaţi-vă”.Oh, Domnul sa ne dea harul să mergem în fiecare zi, fără să ne poticnim niciodată. Nu este de ajuns să fim feriţi de cădere. Ruga noastră ar trebui să fie, să fim păziţi de a aluneca, aşa ca să-L putem adora pe „Acela care ne poate păzi de orice cădere”.

 

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o. Ioan 1.5

Poporul ales de Dumnezeu, poporul Israel a decăzut, a intrat în umbra morţii. Dar prin harul lui Dumnezeu are posibilitatea să vadă o mare lumină (Isa. 9.2). Domnul Isus a venit pe pământ ca lumina adevărată pentru ca fiecare om să fie luminat. Cine vine la lumină se recunoaşte păcătos, îşi mărturiseşte starea de păcat şi se pocăieşte de faptele făcute în întuneric, devine prin „lumina lumii” care este Domnul Cristos, o „lumină” pentru cei din lume. Sunt puţini, care au ieşit din întuneric şi au devenit lumini, cei mai mulţi au rămas în întunecimea păcatului şi în umbra morţii. Păcatele lor cele multe şi grele (egoismul, păcatele în ascuns, ura, neadevărul) fac imposibilă pătrunderea luminii.\Aşa cum într-o noapte cu ceaţă deasă milioanele de particule de apă nu lasă să treacă lumina cea puternică, la fel este inima omului plină de tot felul de păcate. În inima aceasta nu este loc pentru lumina adevărului. Dar prin harul Lui, Dumnezeu îşi îndreaptă lumina adevărului Evangheliei spre oameni, aşa cum era de exemplu în Fapte 24.25 cazul lui Felix. Acest om a fost cuprins de frică, dar înainte de a primi lumina adevărului a vrut să îndepărteze el singur răul, să se judece singur, dar n-a putut cu propria-i putere să facă ceva. El era înfăşurat de „pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii” şi lumina lui Dumnezeu nu a putut pătrunde în el.Noi suntem în vremea harului dumnezeiesc. El ne dă TOTUL, fără bani şi fără plată. Vrei să pierzi vremea harului? Nu întotdeauna va lumina Lumina. Primeşte-o prin credinţă şi ascultare şi va fi a ta.Ceea ce îţi dă viaţa veşnică e CREDINŢA în Fiul lui Dumnezeu, în Domnul Isus Cristos, asta înseamnă a-L primi ca pe Domnul vieţii tale. Credinţa în El îţi dă viaţa veşnică, iar necredinţa în El, tăgăduirea Lui, sfidarea Lui, dispreţuirea Lui atrăgând asupra ta mânia lui Dumnezeu.

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Doamne, Te slăvesc pentru gândurile măreţe ce vin când cuget la faptul de a fi mădular în Trupul Tău Mistic. Cât tânjesc să fiu însufleţit într-atât, încât să îmi dau seama mai mult de această minune.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Oboseşti mergând.» Isaia 57,10

De multe ori suntem incapabili să experimentăm puterea biruinţei Domnului în slăbiciunea noastră pentru că avem o inimă împărţită şi speranţe duplicitare. În viaţa de zi cu zi ne punem nădejdea în fel de fel de lucruri, numai în Isus nu. Şi deoarece nu El este principala prioritate în işteptare, atâtea lucruri în care ne-am pus mari speranţe eşuează.Mă gândesc în acest context la un cuvânt al Domnului spus prin profetul Hagai: «Vă aşteptaţi la mult şi iată că aţi avut puţin, l-aţi adus acasă, dar Eu l-am suflat. Pentru ce? — zice Domnul oştirilor. Din pricina Casei Mele care stă dărâmată, pe când fiecare din voi aleargă pentru casa lui» (Hagai 1,9). Cu alte cuvinte, eul tău are prioritate, iar Domnul e pe locul doi sau chiar trei. Lasă-mă să-ţi atrag atenţia asupra faptului că El ştie exact care-ţi sunt priorităţile! Domnul pătrunde în cele mai adânci locuri ale inimii tale. Cine are taine faţă de El acela dovedeşte că inima sa este împărţită. Un astfel de om nu este și nu va fi cu nici un chip binecuvântat.

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Veţi fi risipiţi fiecare la ale lui, şi pe Mine Mă veţi lăsa singur. Ioan 16:32

Puţini au împărtăşit durerile din Ghetsemani. Majoritatea ucenicilor nu era destul de înaintată în har ca să fie admişi la taina „chinului” său (Luca 22:44). Ocupaţi să sărbătorească Pustele la casele lor, îi reprezintă pe cei care citesc litera, dar rămân mereu departe de spiritul Evangheliei. Celor doisprezece, ba nu, celor unsprezece, li s-a oferit privilegiul să intre în Ghețimani şi să vadă marea luptă. Dintre cei unsprezece, opt au fost lăsaţi deoparte; aveau părtăşie, dar nu de felul aceleia în care doresc oamenii să fie incluşi din toată inima. Doar trei au fost favorizaţi să se apropie de Domnul în noaptea tainicei dureri. Dar nici măcar aceştia nu puteau intra fără văl; trebuiau să stea la o aruncătură de piatră distanţă. El trebuia să „calce în teasc” (Isaia 63:3) singur, şi nimeni din poporul Său nu trebuia să fie cu El. Petru şi cei doi fii ai lui Zebedei îi reprezintă pe cei câţiva sfinţi eminenţi şi experimentaţi, care au rămas în istorie ca „părinţii bisericii”. Fiindcă făcuseră treabă pe ape mari, se Considera că puteau să străbată valurile imense din Atlanticul patimilor Mântuitorului. Pentru unele suflete este sortit, pentru binele altora şi pentru întărirea puterilor lor în conflictele viitoare, să intre în cercul interior şi să asculte gemetele de durere ale Marelui Preot. Au împărtăşit cu El durerile şi s-au făcut asemenea cu moartea Lui (Filipeni 3:10). Totuşi, nici rnăcar aceştia nu pot pătrunde în locul sacru al suferinţei Mântuitorului. „Durerile tale ascunse” este expresia remarcabilă a liturghiei greceşti. Exista o cameră interioară a durerii Stăpânului, închisă cunoaşterii şi părtăşiei omeneşti. Acolo Isus a fost lăsat singur. Aici Isus a fost mai mult decât oricând „darul nespus de mare” (2 Corinteni 9:15). Nu a avut dreptate Watts să scrie „El ne-a cumpărat toate bucuriile necunoscute cu dureri binecunoscute”?

SEARA

Poţi să înnozi tu legăturile Găinuşei, sau să dezlegi frânghiile Orionului? Iov 38:31

Dacă suntem tentaţi să ne lăudăm cu abilităţile noastre, măreţia naturii ne poate arăta cât de firavi suntem. Nu putem mişca cea mai mică stea şi nu putem întârzia nici măcar una din razele dimineţii. Vorbim despre putere, dar cerurile râd de încumetarea noastră. Când Găinuşa, un mănuchi scânteietor de stele, străluceşte în nopţile primăvărarice, noi nu o putem opri, şi când se ridică Orionul, iar anul este legat în frânghiile iernii, noi nu putem să ne eliberăm de puterea lui îngheţată. Anotimpurile se succed după orânduirea divină. Întregul neam omenesc nu le poate schimba orarul. Doamne, ce este omul? In domeniul spiritual, ca şi în natură, puterea omului este limitată. Când Duhul Sfânt trezeşte bucuria în suflet, nimeni nu ne poate întrista. Toată răutatea şi priceperea omului este neputincioasă în faţa puterii dătătoare de viaţă a Mângâietorului. Când El vizitează o biserică şi o reînviorează, nici cei mai înverşunaţi duşmani nu pot rezista; ei pot ridiculiza lucrarea, dar nu o pot opri aşa cum nu pot opri ascensiunea Găinuşei. Dumnezeu vrea, şi se împlineşte. Pe de altă parte, dacă Domnul, în înţelepciunea şi dreptatea Sa, orbeşte un om şi acesta cade pradă păcatului, cine îl poate elibera? Numai Dumnezeu poate să topească gheaţa morţii spirituale de pe un individ sau un popor. El dezleagă frânghiile Orionului, şi nimeni altcineva n-o poate face. Ce binecuvântare că o poate face! O, fie ca El să facă o minune în seara aceasta! Doamne, alungă iarna din sufletul meu şi adu primăvara în loc. In ciuda tuturor eforturilor mele, eu singur nu pot să-ţi scutur sufletul de moarte şi amorţeală, dar Ţie toate lucrurile îţi sunt cu putinţă. Am nevoie de puterea ta cerească, de razele iubirii Tale, de lumina harului Tău, acestea sunt Găinuşele mele. Sufăr din cauza păcatului şi ispitirii, acestea sunt semnele prevestitoare ale iernii mele, teribilul meu Orion. Doamne, lucrează o minune în mine şi pentru mine. Amin.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Facă-vi-se după credinţa voastră! (Matei 9:29)

A te ruga pentru ceva poate fi definit astfel: „Să te rogi în felul tău cu deplină credinţă; să ajungi să fii sigur, în timp ce te rogi, că rugăciunea ta a fost acceptată şi auzită; şi înainte să aibă loc evenimentul, cu încredere anticipată, să devii efectiv conştient că ai primit ceea ce ai cerut”.Să ne aducem aminte că nici o circumstanţă pământească nu poate împiedica împlinirea Cuvântului lui Dumnezeu. Noi trebuie să privim neclintiţi la Cuvântul Său neschimbător şi nu la nesiguranţa acestei lumi în continuă schimbare. Dumnezeu doreşte ca noi să credem Cuvântul Său fără nici o altă dovadă, şi atunci El este gata să ne facă după credinţa noastră.

 

Odată ce a fost Cuvântul Său,

    Când El a zis: „Voi face”, [vezi Evrei 13:5]

Lucrul acela va veni în cele din urmă;

    Dumnezeu Îşi va ţine totuşi promisiunea. [vezi 2 Cor. 1:20]

 

Rugăciunile din perioada Cincizecimii erau rostite cu o credinţă aşa de simplă încât erau ca şi cum ai fi încasat un cec. Robert Anderson

Dumnezeu a zis … Şi aşa a fost. Geneza 1:9

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Psalmul 33

Primul verset al Psalmului 33 reia gândul din finalul Psalmului 32. Cel îndreptăţit prin iertarea păcatelor este invitat să se bucure şi să-L laude pe Domnul: este partea şi datoria fiecărui credincios.

In acelaşi timp, acest psalm se aplică direct Israelului viitor, Când păcatul respingerii lui Mesia al lui îi va fi iertat. Lauda sa va avea trei mari subiecte:

• Credincioşia lui Dumnezeu (v. 4-9): El este Creatorul tuturor lucrurilor;

• Înţelepciunea lui Dumnezeu (v. 10-17): El cunoaşte totul şi guvernează naţiunile;

•Bunătatea lui Dumnezeu (v. 18-22): această bunătate se manifestă faţă de toţi cei care se încred în El.

Cântarea nouă (v. 3) este aici în legătură cu un pământ nou, Căruia Dumnezeu îi va şterge nedreptatea şi pe care îl va umple de bunătatea Sa. Sfaturile naţiunilor (intenţiile popoarelor) vor fi fost nimicite, pentru a putea fi împlinite planurile eterne ale lui Dumnezeu şi intenţiile inimii Sale (v. 10,11). Acelaşi Cuvânt al Său, a creat cerurile (comp. v. 6 cu Evrei 11.3), acum ne dă o viaţă nouă şi lucrează în noi, aşteptând să şi desăvârşească lucrarea într-o lume restaurată. Dumnezeu priveşte din ceruri şi ia aminte la toți locuitorii pământului (v. 13,14). Dar, potrivit promisiunii din Psalmul 32.8, sunt urmăriţi de ochiul Său veghetor în special cei care ÎI ascultă şi gustă iubirea Sa (v. 18; Psalmul 34.15).

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Psalmul 30

…seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia. Psalmul 30:5

GATA DE PLECARE

Viaţa din ceruri este cu mult mai bună decât orice poate oferi pământul, şi cu toate acestea facem tot ce putem pentru a evita moartea. Dacă ne îmbolnăvim, ne rugăm pentru însănătoşire. Nici psalmistul n-a fost un om diferit de noi. Îşi începe psalmul 30 prin a-L lăuda pe Domnul, pentru că l-a salvat de la moarte (versetele 1-4). Apoi, declară că suferinţa sa, care reflectă mânia lui Dumnezeu, a fost numai temporară, pe când îndurarea Domnului este veşnică (versetul 5). Ne spune, apoi, de ce s-a îmbolnăvit şi ce a învăţat din suferinţe. Devenise mândru şi Dumnezeu a lăsat boala ca să-l umilească şi să-i dea o nouă perspectivă a vieţii. El vede mai clar ca oricând că binecuvântările veşnice sunt mult mai mari ca suferinţele prezentului. Încheindu-şi cântarea, se bucură de perspectiva pe care o are, de a-L lăuda pe Domnul veşnic. Dumnezeu l-a pregătit, astfel că poate muri de-acum în pace. Când mama avea în jur de şaizeci de ani, doctorul i-a spus că va muri curând datorită unei boli de inimă. A fost deznădăjduită. Iubea viaţa şi nu voia să-şi lase familia. Ne-am rugat pentru însănătoşirea ei, şi Dumnezeu i-a răspuns cu bunătate, dându-i încă 12 ani de viaţă. Cu puţin înainte de-a muri, am întrebat-o: „Mămică, încă ţi-e frică de moarte?” Cu un zâmbet mi-a spus: „Nu, sunt gata.” Creştine, să nu te simţi vinovat dacă nu doreşti să mori. Dumnezeu te-a făcut astfel. Şi nu te îngrijora de moarte. Dumnezeu te va pregăti pentru ziua aceea. Continuă să umbli cu El, să faci voia Sa, să te încrezi în El pentru toate lipsurile tale. Când vei fi chemat acasă, Dumnezeu îţi va da harul Său şi vei fi gata de drum. H.V.L.

    Cum sigur vine noaptea, necazu-i aici

    Şi sigur ca ziua se duce-n uitare.

    Dar mai sigur ca toate va fi bucuria

    În ceruri, sublimă şi fără hotare.    
– D.J.D.

Moartea este ultimul capitol al vieţii şi primul capitol al eternităţii.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Nu cunoști?Nai auzit că Dumnezeul cel etern, Domnul, Creatorul marginilor pământului, nu obosește, nici nuȘi poate pierde puterea? Priceperea Lui nu poate fi pătrunsă. Isaia 40.28

Omul descurajat se gândește adesea că Dumnezeu, cu siguranță, nu cunoaște situația lui, necazurile, ispitele și încercările lui, căci altfel El ar fi intervenit până acum în favoarea sa.Așa se gândea și Ghedeon, atunci când Israel fusese asuprit vreme de șapte ani de către madianiți. El a spus: „Dacă este Domnul cu noi, pentru ce au venit toate acestea asupra noastră?”(Judecători 6.13). Așa gândea și psalmistul când spunea: „Va respinge Domnul pentru totdeauna? Și nuȘi va mai arăta El bunăvoința? A încetat bunătatea Lui pentru totdeauna? Sa sfârșit Cuvântul din generație în generație? A uitat Dumnezeu să fie îndurător? Sau Șia închis îndurările în mânie?”(Psalmul 77.79). Așa au gândit Marta și Maria atunci când Iau trimis vorbă Domnului Isus că fratele lor era bolnav, iar „El a rămas două zile în locul în care era” (Ioan 11.6). Marta chiar La mustrat, zicând: „Dacă ai fi fost aici, fratele meu nar fi murit” (Ioan 11.21).Trebuie să ne reamintim că există motive întemeiate, deși nedescoperite, pe care le vom afla odată și care vor explica fiecare situație prin care trecem acum. Trebuie să ne încredem în credincioșia divină aici pe pământ, unde lucrurile nu se văd clar și unde vederea și simțurile naturale nu sunt de niciun ajutor. Hristos nea lăsat această promisiune: „Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Matei 28.20). El trăiește pururi și iubește pururi. Când totul se năruie în jurul nostru, când orice putere omenească se istovește mai devreme sau mai târziu, aceasta să fie mângâierea noastră sublimă: „El nu obosește, nici nuȘi poate pierde puterea”! J. R. Macduff

Cu crucea întreagă, Isus, către noi,

Veni de la Tatăl cu sânge șuvoi.

Șiacum El, din lume, neașteaptă la fel,

Cu crucea întreagă să mergem spre El…

C. Ioanid

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

De aceea vă spun că orice lucru veți cere, când vă rugați, să credeți că l-ați și primit, și-l veți avea.
Marcu 11.24

Rugăciunea băiețelului

Un băiețel urma să fie operat într-un spital. Când totul a fost pregătit, el îl întrebă pe doctor dacă va muri, dar nu primi niciun răspuns direct. Băiețelul îl rugă pe medic să se roage pentru el, dar doctorul rămase nemișcat. Sărmanul băiat privi atunci la toți cei ce erau adunați în jurul lui și întrebă încă o dată:

– Nu este nimeni care vrea să se roage pentru mine?

Nimeni nu răspunse. Atunci îngenunche el și se rugă cu voce tremurândă: „Doamne Isuse, Tu poți totul; ajută-mă acum, te rog frumos. Amin”.

Apoi se ridică și spuse:

– Acum nu-mi mai este frică.

Operația reuși și băiețelul se simți bine. Dar în noaptea următoare, doctorul nu putu adormi; copilul care s-a rugat nu-i ieșea din minte. Prin rugăciunea și credința acestui copil, Dumnezeu a lucrat la inima lui și în sfârșit a îngenuncheat și a repetat rugăciunea micuțului său pacient. A fost prima rugăciune, pe care a adresat-o lui Dumnezeu după mult timp. Dar Dumnezeu l-a ascultat, și în harul Său i-a răspuns, lăsându-Se găsit de medic. Mântuitorul spune și astăzi către fiecare: „Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni”.

Spuneți-i Domnului tot ce vă neliniștește! El vă ascultă rugăciunile!

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CUM SĂ ZIDESTI ÎNCREDERE SI INTIMITATE ÎN COMUNICARE (1)

„Ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită!” (Proverbe 15:23)

     Potrivit cercetărilor de ultimă oră din domeniul neurologiei, te poți „instrui” să vorbești și să asculți  într-un mod care stimulează simpatia și încrederea în creierul persoanei cu care vorbești. Gândește-te ce prețios este lucrul acesta în comunicare! Iată câteva principii dovedite care te ajută să faci lucrul acesta:

1) Respiră adânc și activează îngăduința, înainte de a vorbi!

Când trebuie să faci față unei situații stresante, este esențial să-ți păstrezi calmul. Stresul generează încordare, încordarea duce la mânie, iar mânia te împiedică să te faci înțeles. Așa că, stai câteva clipe, respiră adânc și numără până la cinci! S-a dovedit faptul că și gimnastica mușchilor gâtului și căscatul, produc modificări în creier și îmbunătățesc semnificativ competențele în comunicare. Noi suntem „făpturi minunate” (Psalmul 139:14).

2) Gândește lucruri încurajatoare! „El este ca unul care îşi face socotelile în suflet.” (Proverbe 23:7). Orice gând negativ pe care îl ai poate interfera cu acele părți ale creierului folosite în procesarea limbajului, în ascultare și vorbire – ceea ce poate duce la o stare de defensivă și de neîncredere. Studiile neurologice au descoperit că gândurile pozitive, despre o altă persoană sau despre un subiect anume, te pot ajuta să ai succes în relațiile personale și de afaceri.

3) Pecetluiește-ți discursul cu un zâmbet! Chipul tău îți dă în vileag sentimentele. „Iacov s-a uitat şi la faţa lui Laban; şi iată că ea nu mai era ca înainte.” (Geneza 31:2). Cercetările arată că amintirile și gândurile plăcute referitoare la persoanele pe care le cunoști îți creează o expresie a feței care transmite bunătate, compasiune și interes, stimulând în ceilalți încrederea și deschiderea.

 

 

 

 

 

20 Martie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Prietenia cu Dumnezeu

„Să ascund Eu oare de Avraam ce am să fac?” Geneza 18:17

 

Plăcerile prieteniei cu El. Acest capitol arată plăcerea adevăratei prietenii cu Dumnezeu în comparaţie cu simţirea ocazională a prezenţei Lui in rugăciune. A fi intr-o legătură atât de strânsă cu Dumnezeu, incât să n-ai niciodată nevoie să-I ceri să-ţi arate voia Sa înseamnă a te apropia de stadiul final al educării tale în viaţa de credinţă. Când eşti într-o legătură bună cu Dumnezeu, trăieşti o viată de libertate şi bucurie; tu eşti voia lui Dumnezeu şi toate deciziile tale obişnuite sunt voia Lui pentru tine, până când El nu-ţi vorbeşte altfel. Iei decizii în lumina prieteniei desăvârşite şi plăcute cu Dumnezeu, ştiind că dacă deciziile tale sunt greşite El te va avertiza întotdeauna: opreşte-te imediat atunci când El Se opune unei hotărâri pe care ai luat-o.

Dificultăţile prieteniei cu El. De ce a încetat Avraam să-L mai roage pe Dumnezeu? Deoarece ajunsese la o cunoaştere suficient de mare a lui Dumnezeu pentru a nu mai continua să ceară cu îndrăzneală până când El i-ar fi dat ceea ce dorea.

Nu suntem într-o relaţie atât de strânsă cu Dumnezeu aşa cum a fost Domnul Isus, şi aşa cum vrea El să fim: „Ca ei să fie una, cum Noi suntem una”. Gândeşte-te la ultimul lucru despre care te-ai rugat – l-ai fost devotai lui Dumnezeu sau propriei tale dorinţe? Ai dorit să primeşti pentru tine vreun dar al Duhului Sfânt sau să ajungi la Dumnezeu? „Căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă mai înainte ca să-1 cereţi voi.” Esenţa cererii este ca să-L cunoaştem mai bine pe Dumnezeu. „Domnul să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.” Continuă să te rogi pentru a ajunge să-L înţelegi perfect pe Dumnezeu însuşi.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău.” MATEI 5:37

Domnul vorbeşte aici de solemnitatea cuvântului dat care în Vechiul Testament era întărit printr-un jurământ. Dar sub Noul Legământ, nu numai că orice fel de jurământ este oprit, dar cuvântul nostru trebuie să fie „Da, da, nu, nu”; tot ce este adăugat vine de la cel rău. Astfel Domnul nostru subliniază natura sacră a celui credincios. Când am zis da, trebuie să lucrăm în consecinţă; Dumnezeu şi oamenii trebuie să poată conta pe fidelitatea şi integritatea cuvântului dat. Dar, vai de câte ori noi, nu numai că nu ne-am ţinut cuvântul, dar am venit şi cu tot felul de explicaţii care de cele mai multe ori erau pur şi simplu minciuni, sau un adevăr spus pe jumătate. „Tot ce se adaugă vine de la Cel rău.” Tendinţa noastră spre exagerare este deasemenea în mod aspru mustrată şi văzută sub aspectul ei grav, pentru că şi ea este inspirată de cel rău. Cât de recunoscători trebuie să fim că relaţia noastră cu Dumnezeu, Tatăl nostru, nu depinde de cuvântul nostru, de „juruinţa” pe care am făcut-o când ne-am întors la El, ci de Cuvântul Lui, de fidelitatea şi harul Său care ne-a ales şi ne-a mântuit nu pentru eventuala noastră promisiune că Ii vom fi credincioşi, „nu pentru faptele noastre”, ci după hotărârea Lui, după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii.” (2 Tim.1:9). Dacă îndemnul acesta al Domnului Isus ar fi pus în practică, urmarea ar fi o adâncă transformare în Biserică şi printre cei credincioşi; mărturisiri, adică recunoaşterea duplicităţilor, reparări, sobrietate în relaţiile frăţeşti în loc de acte de rea credinţă, de incorectitudine, de prefăcătorie şi de nerespectarea cuvântului. Dacă umblăm în lumină cu Dumnezeu, nu mai este întuneric în noi; nici o confuzie, nici un echivoc, pentru că suntem în prezenţa Lui. Să ne reculegem puţin şi să reflectăm la lucrurile pe care le-am spus şi le-am promis, atât faţă de Dumnezeu, cât şi faţă de oameni. A fost „Da” al nostru cu adevărat un „Da”? şi faţă de rău, a fost „Nu” al nostru un adevărat „Nu”? Să învăţăm de la Domnul nostru să evităm orice cuvânt de prisos, orice exagerare şi orice micşorare sau camuflare a adevărului şi să realizăm că suntem permanent în prezenţa Aceluia care este de trei ori sfânt. Dar textul nostru nu se aplică numai cu privire la respectarea cuvântului dat şi care caracterizează pe un credincios integru, ci se aplică şi la vorbirea noastră în general. Câte cuvinte uşuratice şi câte vorbe nechibzuite, câte epitete şi defăimări, câte exagerări care sunt de fapt minciuni ar fi evitate dacă am realiza cu teamă că ele vin de la Cel Rău! „Da” al vostru să fie „Da” şi „Nu” al vostru să fie „Nu” ca să nu cădeţi sub judecată” (Iacov5:12).

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Tot ce este al Meu, este al Tău, şi ce este al Tău, este al Meu, şi Eu sunt proslăvit în ei.” Ioan 17:10

Acestea sunt cuvintele Mântuitorului către Tatăl Său. Să ne gândim ce înseamnă: cel răscumpărat de Isus este al Său; Tatăl i L-a dat Lui. Ferice de cel ce vede şi trăieşte aceasta. Eu sunt proprietatea Lui Hristos, El m-a răscumpărat. Mărturia pe care o primeşte omul cu privire la iertarea păcatelor nu este doar o iluzie, ci o realitate trăită. Totdeauna este un eveniment când un om este născut din nou. Trebuie să experimentăm că avem iertarea păcatelor. Acesta nu este un proces care se dezvoltă. Credem pentru că este scris, şi în urma credinţei avem parte de ea. Cel care nu are această siguranţă, nu poate avea nicio nădejde vie. Pe mine mă bucură:”Tot ce este al Meu, este al Tău.” În pilda fiului risipitor tatăl spune fiului său cel mai mare, acestui mincinos, şi neîmpăcat: „Tot ce este al meu, este al tău, de aceea ar trebui să te bucuri.” Dacă Dumnezeu spune:” Tot ce este al Tău, este al Meu, şi ce este al Meu este al Tău.”, atunci eu cred. În Apocalipsa 3 citim despe Biserica din Laodiceea:”Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.” Putem să venim la El cu păcatele noastre şi El ne dă în schimb viaţa Lui. Deci, tot ceea ce este al meu, este şi al Lui, şi ceea ce este al Lui, este al meu. El a fost făcut ocară pentru noi, pentru ca noi să fim dreptatea care are preţ înaintea Lui Dumnezeu.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

EL TE VA ÎMBRĂCA

Dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El pe voi, puţin credincioşilor? Matei 6.30

Îmbrăcămintea costa mult, şi credincioşii mai săraci sunt uneori îngrijoraţi cu ce şi-ar putea face rost de un costum nou. Pingelele s-au subţiat; cu ce să ia încălţăminte nouă? O, cu câtă grijă Tatăl nostru a luat parte la această îngrijorare. El îmbracă iarba de pe câmp cu o strălucire care întrece pe aceea a lui Solomon; nu-i va îmbrăca El oare pe proprii Săi copii? Desigur ca da. Se vor vedea multe petece şi ţesături pe hainele noastre, dar le vom putea îmbrăca.Un sărman slujitor, îşi avea hainele atâta de uzate, că nu mai puteau fi cârpite; dar el era în slujba Domnului şi aştepta ca Stăpânul său să-i
facă rost de altele. Autorul acestor pagini a fost din întâmplare rugat să ia cuvântul în adunare, în locul acestuia, şi Domnul îi trimise gândul să facă o strângere de ajutoare pentru el. Şi astfel îşi primi costumul. Câte cazuri am văzut când slujitorii lui Dumnezeu au recunoscut ca Stăpânul lor ştie sa Se îngrijească de îmbrăcămintea lor. Acela care a hotărât ca omul – ca urmare a păcatului – să poarte îmbrăcăminte, li le-a şi pregătit în îndurarea Lui; şi hainele cu care El i-a îmbrăcat pe primii noştri părinţi erau, desigur, cu mult superioare acelora lucrate de ei înşişi.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Dar Roboam a lăsat sfatul pe care i-l dădeau bătrânii, şi s-a sfătuit cu tinerii care crescuseră cu el şi care erau împrejurul lui. 1 Împăraţi 12.8

Roboam era fiul împăratului Solomon, care prin proverbele lui s-a adresat tuturor fiilor cu cuvinte foarte sănătoase. Desigur că lui Roboam nu-i lipsea mustrarea din partea tatălui său, Solomon. De aceea el la început se deprinse să se sfătuiască cu bătrânii ori de câte ori avea nevoie, pentru că ei au o anumită experienţă a vieţii care le lipseşte tinerilor.Tinerii pot avea un bagaj de cunoştinţe, dar care nu depăşeşte experienţa personală în relaţie cu Domnul Cristos, dobândită în timp.Dar mai târziu nu a mai vrut să asculte de ei şi a ascultat de sfatul tinerilor care au crescut împreună cu el. El nu a vrut să fie „robul poporului” aşa cum l-au sfătuit bătrânii, ci a vrut să stăpânească peste popor cu autoritate şi mare putere. Din nefericire, găsim această pornire rea şi în zilele noastre, nu numai la copiii lumii acesteia dar şi între copiii lui Dumnezeu. Mulţi nu mai apreciază sfatul bătrânilor. Adeseori se vorbeşte cu ironie despre ei, căci mulţi în tinereţea lor nu au putut urma la şcoli care acum sunt atât de necesare.Se uită însă faptul că mulţi dintre bătrânii credincioşi au fost în şcoala superioară a lui Dumnezeu şi au primit o educaţie care nu se primeşte în nici o academie omenească.Chiar şi sfatul părinţilor în zilele noastre este adeseori ignorat. Ar trebui ca fraţii şi surorile tinere să se gândească bine la acest lucru. Dacă tinerii nesocotesc acum sfatul bun al părinţilor şi bătrânilor vor vedea mai târziu că nu au făcut bine şi că ascultarea şi supunerea este spre binele şi suportul tuturor binecuvântărilor.”Tot aşa şi voi tinerilor, fiţi supuşi celor bătrâni. Şi toţi în legăturile voastre, să fiţi împodobiţi cu SMERENIE. Căci Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har” (1 Pet. 5.5). „Copii ascultaţi ÎN Domnul de părinţii voştri” (Efes. 6.1).

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Doamne, fie ca această zi să fie de-a dreptul glorioasă prin prezenţa şi binecuvântarea Ta. Fie să vedem cum vei proslăvi Tu locul unde se odihnesc picioarele Tale.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Aşteptarea celor neprihăniţi nu va fi decât bucurie.» Proverbe 10,28

Când vrem să experimentăm prea multe lucruri noi, ne jucăm cu focul, cu ispita. Dorim să avem mereu ceva de lucru, şi dacă se poate cât mai zgomotos, cu atât mai bine. Din punct de vedere fizic acest lucru duce la epuizare, iar în viaţa spirituală este echivalent cu întristarea Duhului Sfânt, al Cărui Templu este trupul nostru şi produce activităţi haotice care se soldează cu distrugerea păcii lăuntrice. Şi dacă dorim să experimentăm cât mai multe în viaţa noastră spirituală în loc să îl aşteptăm pe Isus, acest lucru va duce în cele din urmă la distrugerea speranţei noastre. Să nu ne risipim în zadar! Daca îl aşteptăm pe Domnul trebuie să avem siguranţa de neclintit că El trăieşte si că Se întoarce sigur! Realitatea prezenţei lui Dumnezeu nu depinde de un loc anume, ci de hotărârea noastră de a-L avea mereu pe Cristos în faţa ochilor. Dacă suntem centraţi în Domnul Isus, suntem mult mai atenţi la ceea ce gândim, spunem, facem sau privim. Problemele apar când refuzăm să acceptăm realitatea prezenţei şi acţiunii Sale. Psalmistul mărturiseşte: «Chiar dacă ar urla şi ar spumega valurile mării şi s-ar ridica până acolo de să se cutremure munţii» (Psalm 46,3). Această teamă va dispărea când ne vom înrădăcina cu totul în realitatea prezenţei Sale. El a fost şi este întotdeauna omniprezent.

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Aud glasul prea iubitului meu. Cântarea Cântărilor 2:8

În cele mai frumoase momente, biserica din vechime obişnuia să-L numească pe Unsul Domnului „prea iubitul”. „Când vine vremea cântării şi păsările îşi înalţă glasul în crânguri, cântul ei de iubire este mai frumos decât toate celelalte, în timp ce „Cântă „Prea iubitul meu este al meu, și eu sunt al lui; el își paște turma între crini” (Cânt.2:16). Chiar în Cântarea Cântărilor, ea îl numeşte „prea iubitul meu” .Chiar şi în timpul iernii geroase, când vânturile iadului urlă în jurul gtădinii Domnului, profeţii ei găsesc loc să lase povara Domnului şi să spună, aşa cum a spus Isaia „voi cânta Prea Iubitului meu, cântarea Prea Iubitului meu despre via Lui” (Isaia 5:1). Deşi sfinţii nu I-au văzut niciodată faţa, deşi nu luase încă trup omenesc şi nu locuise între noi, nici nu-Şi arătase slava, El a fost dintotdeauna „mângâierea lui Israel” (Luca 2:25), speranţa şi bucuria celor aleşi, „Prea iubitul” tuturor celor care se închinau Celui Prea înalt Şi noi, care ne aflăm în timpul verii bisericii, suntem înclinaţi să vorbim despre Christos ca despre prea iubitul sufletelor noastre, şi să simțim că El este foarte preţios „deosebindu-se din zece mii” (Cânt 5:10), şi „plin de farmec” (vers. 16). Atât este de adâncă dragostea bisericii faţă de Isus, prea iubitul ei, încât apostolul a îndrăznit să ptovoace întregul univers să despartă biserica de dragostea lui Hsristos. El a declarat că nici prigonirea, nici foametea, nici nenorocirile, nici primejdiile şi nici sabia nu o vor putea face; în Cele din urmă s-a lăudat voios „totuşi, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit” (Romani 8:37). O, cât de mult am vrea să cunoaştem totul despre tine, Prea Iubitule!

    Tu eşti bogăţia sufletului meu
    Jos pe pământ sau în cerul slăvit
    Alături de Tine mă bucur mereu.
    Şi chiar de cer câte ceva necontenit
    In rugăciune zi de zi,
    Nu este altceva ce mi-aş putea dori.

SEARA

Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele, cum a iubit şi Christos biserica. Efeseni 5:25

Ce exemplu minunat le-a lăsat Christos ucenicilor! Puţini învăţători s-ar aventura să spună: „dacă vreţi să-mi urmaţi învăţăturile, trăiţi ca şi mine”. Dar deoarece viaţa lui Isus a fost transcrierea virtuţii perfecte, El poate arăta spre El însuşi ca spre un model de sfinţenie, aşa cum ne învaţă. Creştinul nu trebuie să uite nimic din modelul lui Christos. În nici o împrejurare, nu trebuie să fim mulţumiţi până nu reflectăm tot harul care a fost în EL. Soţul creştin trebuie să se uite la portretul lui Isus Christos şi să se poarte cu soţia sa aşa cum s-a purtat El cu biserica. Dragostea unui soţ este specială. Domnul Isus îşi iubeşte biserica cu o dragoste rezervată numai ei: „pentru ei mă rog nu mă rog pentru lume” (Ioan 17:9). Biserica este favorita cerului şi comoara lui Christos, coroana de pe fruntea Sa, brăţara de pe braţul Său, pieptarul inimii Sale, centrul şi miezul dragostei Sale. Un soţ trebuie să-şi iubească soţia cu o dragoste constantă, fiindcă aşa îşi iubeşte Christos biserica. El nu este schimbător. Poate să-şi schimbe modul de a o demonstra, dar afecţiunea rămâne aceeaşi. Un soţ trebuie să-şi iubească soţia cu o dragoste de durată, fiindcă nimic „nu va fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Christos, Domnul nostru” (Romani 8:39). Un soţ adevărat îşi iubeşte soţia cu o dragoste din ce în ce mai puternică şi mai fierbinte. Nu este o promisiune deşartă. Iubite cititor, ce ar mai fi putut face Isus ca să-ţi demonstreze dragostea Lui? Isus îşi iubeşte soţia cu o dragoste divină. El îi arată afecţiune şi o priveşte cu multă mulţumire. Credinciosule, eşti uimit de dragostea lui Isus? O admiri, dar o imiţi? Este dragostea ta din relaţiile domestice aşa „cum a iubit şi Christos biserica”?

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Ca nişte întristaţi, şi totdeauna suntem veseli. (2 Corinteni 6:10)

Un stoic dispreţuieşte vărsarea de lacrimi, dar unui creştin nu i se interzice să plângă. Totuşi sufletul poate deveni tăcut din cauza unei suferinţe excesive, tot aşa cum oaia plină de frică rămâne tăcută sub foarfeca tunzătorului. Sau, când inima este la capătul puterilor sub valurile unei încercări, cel ce suferă poate găsi uşurare în a plânge cu voce tare. Dar există ceva mult mai bun.Se spune că izvoarele de apă dulce şi proaspătă ţâşnesc din mijlocul apelor sărate ale oceanelor, că cele mai frumoase flori alpine înfloresc în cele mai sălbatice şi mai prăpăstioase trecători muntoase, şi că cei mai minunaţi psalmi s-au născut din cele mai profunde agonii ale sufletului.Aşa să fie şi-n continuare! Pentru aceasta, din mijlocul multor încercări, sufletele care-L iubesc pe Dumnezeu vor descoperi motive de nemărginită şi negrăită bucurie. Chiar dacă „un val cheamă un alt val” (Psalmul 42:7), cadenţa clară a cântării Domnului se va auzi. Şi pe parcursul celei mai dificile ore care poate exista într-o viaţă omenească, va fi posibil să-L binecuvântezi pe Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos.Încă nu ai învăţat această lecţie? Nu doar să înduri sau să alegi voia lui Dumnezeu, ci să te bucuri în ea „cu o bucurie negrăită şi strălucită” (1 Petru 1:8). din Încercat prin foc

                                    

Voi fi liniştită, murmură slab inima mea zdrobită,

    În timp ce o mare nenorocire vine peste mine;

Cuvintele, strigătele mele, chiar geamătul meu slab au fost înăbuşite;

    Mi-am pus mâna la gură; mi-am şters lacrimile.

 

Voi fi liniştit, deşi nu pot vedea

    Dragostea care dezgoleşte sufletul şi aprinde focul durerii;

Care ia şi ultima picătură de dulce mângâiere,

    Rupe singura coardă a harpei şi ascunde lira Ta dragă.

 

Dar Dumnezeu este dragoste, aşa că mă voi stăpâni, mă voi stăpâni

    Să nu ne îndoim, suflete, să stăm liniştiţi;

Să aşteptăm până după aceasta, când El ne va ridica –

    Da, după aceasta, când va fi voia Lui.

 

Şi am ascultat de promisiunea curajoasă a inimii mele;

    Şi m-am agitat, luptându-mă să fiu liniştit;

Şi mi-am ridicat ochii fără lacrimi spre cer,

    Repetând mereu: „Da, Doamne, facă-se voia Ta”.

 

Dar curând inima mea a vorbit de sub povara noastră,

    Mustrându-mi buzele strânse şi faţa atât de tristă:

„Putem face mai mult decât atât, o, suflete”, şopti ea.

    „Putem fi mai mult decât liniştiţi, putem fi veseli!”

 

Şi acum eu şi inima mea cântăm frumos –

    Cântăm fără sunetul melodios al coardelor;

Bând apă din belşug în deşert;

    Zdrobiţi, şi totuşi zburând spre culmi pe aripi de vultur.

                                S. P. W.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Psalmul 32

Cu cât sufletul a gemut mai mult la început sub povara păcatelor, cu atât poate el gusta mai plăcut binecuvântarea despre care ne vorbesc v. 1 şi 2. Sunteţi printre aceşti fericiţi? Dacă nu, v. 5 vă arată drumul pentru a deveni fericiţi (comp. cu Luca 15.18): „Nu mi-am acoperit…” (v. 5); altfel spus, «mărturisirea în întregime este mijlocul indispensabil pentru ca Dumnezeu să acopere păcatul meu» (v. 1). Dacă încerc să-l ascund, Dumnezeu va trebui, mai devreme sau mai târziu, să-l pună în lumină (Matei 10.26), pentru că cea dintâi lucrare pe care o face Dumnezeu într-un om este trezirea conştiinţei acestuia. Apoi apasă cu mâna Sa până când păcătosul este adus la pocăinţă. După pocăinţă, imediat urmează iertarea (şi iertarea ni se prezintă aici sub trei aspecte: eliberarea de povară, curăţirea de întinare şi anularea datoriei). Apoi vine umblarea. Să nu fim precum animalele care, fiind fără pricepere, trebuie conduse prin constrângere din exterior! Frâul şi zăbala sunt imagini ale mijloacelor dureroase pe care Dumnezeu este nevoit să le folosească atunci când nu vrem să ne apropiem de El (v. 9; comp. cu Proverbe 26.3). Cu mult mai bine este să ne lăsăm instruiţi, învăţaţi (titlul Psalmul 32: „maschil”, învăţătură) şi sfătuiţi direct de Cuvânt şi în comuniune cu Domnul!

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Efeseni 5:15-21        

… să aduceţi trupurile voastre…ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu cea bună…şi desăvârşită…

Romani 12:1,2

„SUNT CU TOTUL AL TĂU!”

Un arhitect a spus că cei mai mulţi clienţi care i-au cerut să le facă proiectul unei case, aveau deja planul în minţile lor. Ceea ce doreau era doar să li se aprobe ideile şi satisfacţia de a-l vedea desenând ceea ce credeau ei că le va satisface nevoile. Unii creştini fac exact acelaşi lucru atunci când Îi cer Arhitectului divin să le planifice vieţile. Se roagă pentru înţelepciune şi călăuzire, în timp ce în inima lor au hotărât deja cum să atingă anumite scopuri. Ei au pierdut sensul lui Romani 12:1, 2. Deşi se încred cu bucurie în Cristos pentru mântuirea lor, se abţin să nu facă o predare totală care este necesară ca „să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită”. O fată a participat la o întrunire unde a fost îndemnată să se predea întru totul lui Cristos. Dorea să facă voia lui Dumnzeu dar se temea că El o va conduce spre ceva ce nu-i va plăcea. După serviciu, vorbitorul, Stephen Olford, a vorbit cu ea şi i-a spus: „Citeşte Romani 12:2 cu atenţie, şi vei vedea că „voia cea bună şi desăvârşită a lui Dumnezeu” este partea ta. Cu toate că nu este un drum uşor, acesta va fi plăcut pentru El şi-ţi va aduce adevărata bucurie pe care o cauţi”. Citând imnul scris de George Matheson: „Doamne, fă-mă un rob”, Olford a ajuns la cuvintele: „Voinţa mea nu-i a mea până ce n-o faci voia Ta.” Deodată totul a căpătat sens pentru ea şi a început să plângă, rugându-se: „Iţi mulţumesc, Dumnezeule. Sunt a Ta, cu totul. Te-ai predat tu totul Domnului?  H.G.B.

Lui Isus eu mă predau,

Viaţa mea-i în mâna Sa.

O, ce pace, fericire,

Are-un plan cu viaţa mea!
Thiesen

Numai mergând pe calea Domnului putem cunoaşte voia Domnului.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Pentru că, ori de câte ori mâncați pâinea aceasta și beți paharul, vestiți moartea Domnului. 1 Corinteni 11.26

Nu este pentru credincios niciun act mai măreț, mai sublim, decât să rupă din pâine și să bea din pahar în amintirea morții Domnului; nu este nimic care să prezinte întrun fel mai emoționant dragostea Sa nemărginită. Niciun cuvânt din limbajul nostru nar putea să exprime deplin ceea ce semnifică aceste simboluri. Gândurile noastre cele mai înalte nu pot să atingă decât marginile acestui subiect infinit.”Căci ori de câte ori mâncați din pâinea aceasta și beți din paharul acesta, vestiți moartea Domnului până va veni El.” Chiar faptul de a mânca din pâine și de a bea din pahar proclamă ceea ce noi nam ști niciodată să exprimăm pe deplin. În mijlocul unei lumi care La lepădat, care na văzut în El nimic care săL facă de dorit și care, mai mult decât atât, Îl coboară astăzi la nivelul unui descendent al lui Adam, vrând săI acorde privilegiul de a fi cel mai bun dintre acești descendenți, noi vestim moartea Sa, recunoscânduL ca Domn al nostru, care va reveni în slavă, dar cu gândul dureros că o persoană atât de glorioasă ca Domnul cerului și al pământului a trebuit să fie făcut jertfă pentru păcat, jertfă de ispășire pentru păcatelenoastre.Luând parte la Cină, noi facem cunoscut lumii și prințului ei că Domnul Isus a murit, dar că El va reveni. Astfel, celebrarea Cinei este un act de acuzație față de autorii crimei cumplite comise la cruce. Tocmai din acest motiv, Satan face mai multe eforturi să împiedice instituirea Mesei Domnului întro localitate, decât să împiedice vestirea evangheliei.Amintirea morții Domnului Isus este legată de revenirea Sa. Atunci nu vom mai avea nevoie să ne amintim de El; Îl vom vedea în toată măreția slavei Sale, încoronat cu multe cununi; dar o săL vedem și așa cum niL prezintă Cina. Așa Îl vede Ioan în Apocalipsa, ca „un Miel ce părea înjunghiat”, ținta cântării noi pe care o începem încă de aici, de jos, însă întrun fel atât de sărăcăcios.     S. Prod’hom

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

El, care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți… Romani 8.32

În locul nostru

Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său preaiubit pentru noi! Dumnezeu Însuși a făcut totul! Nimeni dintre noi nu ar fi fost îndreptățit sau capabil să pună păcatele lui asupra lui Isus. Și este bine așa; pentru că noi nu cunoaștem întreaga mulțime de păcate ale noastre și adâncimea răutății noastre. Dacă pacea noastră ar depinde de aceasta, ca noi înșine să punem păcatele noastre asupra Domnului Isus, nu am ajunge niciodată la pace adevărată cu Dumnezeu.

Pentru a avea pace cu Dumnezeu, trebuie să știm că Dumnezeu a fost satisfăcut. Noi L-am necinstit pe Dumnezeu și am păcătuit împotriva Lui, și de aceea a trebuit să se facă împăcare. De aceea Dumnezeu Însuși a așezat păcatele noastre, așa cum le-a cunoscut El pe deplin, pe jertfa pentru păcat divină, desăvârșită.

Tot ce a fost necesar – nu numai ca să fim mântuiți, dar și pentru a fi menținută dreptatea și sfințenia noastră –, s-a făcut prin moartea Fiului Său. Cel curat și fără vină a fost judecat în locul nostru. Dumnezeu L-a tratat cum am meritat noi, pentru ca El să ne poată trata cum pretindea dragostea Lui. Dumnezeu L-a părăsit pentru a ne primi pe noi. Domnul Isus a luat locul nostru în moarte și judecată, pentru ca noi să putem avea parte împreună cu El de locul Său în viață, în dreptate și slavă veșnică.

Nouă nu ne rămâne altceva de făcut decât să mulțumim lui Dumnezeu Tatăl și Fiului Său pentru dragostea nesfârșită, care s-a descoperit pe deplin la crucea de la Golgota.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

RĂSPLATA CONFRUNTĂRII

„Nu dispreţui mustrarea Domnului…” (Proverbe 3:11)

     Biblia ne sfătuieşte: „Nu dispreţui mustrarea Domnului, şi nu te mâhni de pedepsele Lui. Căci Domnul mustră pe cine iubeşte, ca un părinte pe copilul pe care-l iubeşte!” (Proverbe 3.11-12). Pentru că Dumnezeu te iubește, când vede lucruri în viața ta care au potențialul de a-ți dăuna ție și celor din jur, El nu Se face că nu le vede! Pavel scrie: „Uită-te, deci, la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu…” (Romani 11:22). Dumnezeu te va confrunta cu blândețe, dar dacă nu asculți, El va trebui să Se poarte cu tine cu asprime. Asta pentru că a investit prea mult în tine pentru a te lăsa să cazi. Dumnezeu nu numai că ne confruntă, dar El Se așteaptă să ne confruntăm şi ajutăm unii pe alții când greșim. Pavel l-a confruntat pe Petru, tovarăşul său de lucru, de față cu credincioșii iudei și cu cei dintre neamuri, deoarece problema era importantă pentru reușita misiunii lor (Galateni 2:14).

Confruntarea sănătoasă are cel puţin șase consecinţe:

1) Clarificare. Ai parte de o înțelegerea mai bună asupra persoanei și asupra celor întâmplate.

2) Schimbare. Ea aduce promisiunea că vor apărea îmbunătățiri – și că acestea se vor produce în tine!

3) O relație mai bună. Folosită corect, confruntarea va adânci relația cu cealaltă persoană.

4) Curăție. Când lucrurile sunt scoase la iveală, relațiile devin curate și liniștite.

5) Respect. Lumea te va aprecia și te va respecta și mai mult ca lider.

6) Siguranță. Oamenii se vor simți în siguranță, știind că ești suficient de puternic pentru a lua atitudine atunci când lucrul acesta contează. Oamenii își doresc un lider care spune: „Când apare o problemă, mă confrunt cu ea în mod direct, prompt și cu respect. Voi ajuta la îndreptarea situației și voi readuce lucrurile pe un făgaș normal!”

 

 

 

 

 

19 Martie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Viaţa de credinţă a lui Avraam

A plecat fără să ştie unde se duce. Evrei 11:8

În Vechiul Testament relaţia personală cu Dumnezeu se arăta prin despărţire; acest lucru este simbolizat în viaţa lui Avraam prin despărţirea de ţara lui, de cunoscuţii şi de rudele lui. Astăzi, această despărţire este mai mult o despărţire de ordin mental şi moral de felul în care privesc lucrurile cei ce ne sunt dragi, dar care nu au o relaţie personală cu Dumnezeu. Isus Cristos a subliniat acest lucru (vezi Luca 14:26). Credinţa nu ştie niciodată unde este condusă, dar ea îl iubeşte şi îl cunoaşte pe Cel care conduce. Viaţa de credinţa nu este o viaţă a intelectului şi a raţiunii, ci o viaţă de cunoaştere a Celui care ne cheamă „să pornim la drum”. Temelia credinţei este cunoaşterea unei Persoane, iar una dintre cele mai mari capcane în care putem cădea este ideea că Dumnezeu ne va duce cu siguranţă la succes. Stadiul final al vieţii de credinţă este realizarea caracterului; noi trecem prin multe transformări în procesul de formare a caracterului. Când ne rugăm, simţim cum ne infăşoară binecuvântarea lui Dumnezeu şi pentru moment suntem schimbaţi, dar apoi ne întoarcem la zilele şi căile noastre obişnuite, iar gloria dispare. Viaţa de credinţă nu este un zbor la mari înălţimi, ci o umblare zilnică neobosită. Nu este vorba de sfinţire, ci de ceva infinit mai înaintat decât sfinţirea, şi anume de credinţa care a fost încercată şi a trecut testul. Avraam nu este un model de sfinţire, ci un model de viaţă de credinţă, o credinţă încercată, zidită pe un Dumnezeu real. „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu”.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Noi toţi privim cu faţa descoperită, slava Domnului şi suntem transformaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” 2 CORINTENI 3:18

Cuvântul „transformaţi” se mai găseşte numai în alte două locuri în N.T. Primul este în legătură cu schimbarea la faţă a Domnului Hristos. În slava aceea „faţa Lui strălucea ca soarele” (Matei 17:2) Minunea aceasta prefigurează cum vor fi trupurile celor neprihăniţi la răpire. Al doilea loc este la Romani 12:2 unde învăţăm secretul de a nu ne conforma veacului acestuia şi anume este de a fi „transformaţi prin înnoirea minţii voastre.” Din textul nostru 2 Cor. 3:18 învăţăm cum poate să fie eficace acel proces de transformare, învăţăm să nu ne examinăm ca să ne asigurăm dacă am luat o oarecare cantitate de înţelepciune spirituală sau dacă ne găsim în ceea ce numim, o corectă condiţie morală; ci să privim în sus ca să putem vedea pe Domnul Isus Hristos în slava lui Dumnezeu. Să ne fixăm privirea asupra Lui, „să lăsăm ca frumuseţea si slava Lui să ne umple sufletul si să uităm orice altceva. (Evr. 12:2) Rezultatele vor fi:

1. Vom deveni ca El şi alţii vor vedea lucrul acesta.

2. Vom fi în stare să înţelegem adevărul dumnezeiesc aşa cum este în Sfântul Cuvânt.

3. Inima noastră va cuprinde în dragoste pe toţi sfinţii pentru că îi vom vedea în relaţia cu El însuşi.

4. Vom dori cu ardoare ca faima Lui să fie răspândită în toată lumea.

5. Fiind în acel proces de transformare sfinţenia noastră va progresa în raport cu transformarea noastră „în acelaşi chip al Lui”. Vom putea să deosebim bine „voia lui Dumnezeu cea bună, plăcută şi desăvârşită”. Vom dori tot mai mult clipa când îl vom vedea aevea şi vom fi ca El pentru că îl vom vedea aşa cum este”. şi atunci îl vom putea adora chiar în sfânta Sa prezenţă.

Transformaţi în acelaşi chip al Lui prin simpla privire cu faţa descoperită, a slavei Lui! O, ce transformare! Ne-am chinuit poate toată viaţa să fim transformaţi într-un credincios bun cu prestigiu, cu un nume bun. Poate ne-am chinuit să ajungem un conducător în adunare sau un exemplu de viaţă care să impună respect. Dar am uitat că Dumnezeu nu ne-a ales la aceasta ci, „ca să fim asemenea chipului Fiului Său.” (Rom. 8:29). Dar pentru asta să privim la slava Domnului Isus, şi numai la El, şi nu la slava noastră.

Ce însemnează „cu faţa descoperită„. Nu este o expresie care să întregească o frază, ci are o mare însemnătate. „Deschis” este opusul lui „închis”; o inimă deschisă, sinceră, nimic ascuns, o privire clară în ochii Lui, fără să ne fie teamă sau ruşine de ceva. Şi lucrul acesta îl poate face numai Duhul Domnului. Să nu-L întristăm.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi I-ai dat Tu.” Ioan 17:9

Mântuitorul Se roagă pentru aceia care vor crede în urma mărturiei ucenicilor. În acest fel putem să vedem valabilitatea acestei rugăciuni pentru noi. Aceasta este în concordanţă cu ceea ce este scris în Epistola întâia lui Ioan:”Părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos. Şi vă scriu aceste lucruri pentru ca bucuria voastră să fie deplină.” Să am părtăşie cu un milionar, mai demult mi s-ar fi părut un lucru mare. Astăzi aşa ceva nu mai este printre dorinţele mele. Să am părtăşie cu Tatăl şi cu Fiul îmi este acum mult mai important. În Vechiul Tesatament citim :”Eu sunt scutul tău şi răsplata ta cea foarte mare.” Aceasta este pentru mine cea mai mare promisiune pe care o cunosc din Scriptură. Nu este o răsplată mai mare decât Dumnezeu Însuşi. Prin Domnul nostru Isus Hristos a trecut binecuvântarea promisă lui Avraam la păgâni. Eu am fost păgân. Aceasta mă bucură. Dar acum sunt binecuvântat împreună cu Avraam prin Isus Hristos. „Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi I-ai dat Tu, pentru că sunt ai Tăi.” Isus este acum la Tatăl, şi din clipa când suntem născuţi din Dumnezeu, rugăciunea aceasta este valabilă pentru noi. Pentru ca rugăciunea aceasta să fie cu privire la noi, merită să ne naştem din nou. Rugăciunile Fiului Lui Dumnezeu sunt ascultate. De aceea este scris:”Cine va ridica pâră împotriva aleşilor Lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteşte neprihăniţi! Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba, mai mult a şi înviat!” Însă câţi creştini ajung să cunoască acest „mai mult” ? Ei staţionează la Golgota şi nu ajung niciodată la Acela care a înviat din morţi. De aceea nici nu au o zi de naştere, zi în care să fi fost născuţi din nou.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

PREGĂTIT PENTRU SLAVĂ

Dumnezeu dă îndurare şi slavă. Psalmul 84.11

Nu este nimic de care să avem nevoie mai mult, ca de har, şi el ne este oferit fără plată. Să primim azi darul harului, pentru a ne susţine, a ne întări, a ne sfinţi. Harul ne-a fost dat în fiecare zi, până acum, şi Dumnezeu ni-l asigură şi pentru mâine. Dacă n-am primit decât puţin har, greşeala nu este decât a noastră, căci mâna Domnului nu s-a scurtat, pentru a nu-l răspândi din belşug. Putem să-I cerem atât cât avem nevoie, fără a fi refuzaţi vreodată. Poate că nu ne va da aur, nici măriri pământeşti, dar ne va da harul Său; sigur că va adăuga încercări, dar ne va da harul Său după gravitatea lor. Vom fi chemaţi să lucrăm, să suferim, dar în acelaşi timp vom primi tot harul de care avem nevoie.Priviţi apoi de ce este urmat acest har: de slavă. Acum nu avem nevoie de ea, căci nu suntem încă pregătiţi; dar ne va fi dată la timpul nimerit. După ce am mâncat pâinea harului, vom bea vinul slavei. Trebuie sa trecem prin locul sfânt, care e harul, pentru a ajunge la locul preasfânt, – slava. În aceste cuvinte: „şi slavă” este o pricină care să ne facă să tresăltăm de bucurie. Încă puţin timp, foarte puţin… şi slava va fi pentru totdeauna!

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

 În ziua DOMNULUI eram în DUHUL. Şi am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trâmbiţe, care zicea: Ce vezi, scrie într-o carte. Apocalipsa 1.10-11

Cel veşnic i-a îngăduit vrăjmaşului Domnului Isus să-l scoată pe apostolul Ioan din slujba lui. În trup el era despărţit de ceilalţi credincioşi care formau Trupul Domnului Isus, dar cu duhul era mereu lângă ei comunicând mai ales prin rugăciune.Noi ni-l imaginăm pe Ioan cum zilnic în rugăciune se prezenta în faţa lui Dumnezeu. O zi a fost deosebită pentru el. În ziua întâi a săptămânii, Ioan se gândea în chip deosebit la Domnul Său care, în dragostea Lui nemărginită S-a dat pentru noi cei păcătoşi. În această zi, ziua întâi a săptămânii Domnul nostru a sfârşit lucrarea de ispăşire pentru păcatele noastre. Începea de-acum o viaţă nouă: o lucrare nouă dovedită prin învierea Lui din morţi. Nu era Sabatul care era dat omului după osteneală. Toată osteneala şi truda a fost luată de Domnul Isus pentru a le da alor Săi odihna şi pacea. Ioan avea ca toţi ceilalţi credincioşi, Duhul Sfânt, dar el se lăsa condus de El. Şi prin Duhul asculta Cuvântul Domnului referitor la revenirea Lui pe pământ îmbrăcat în slavă (Ioan 14.26; 16.13-14).El avea totdeauna Duhul lui Cristos, dar în această zi, care era „ziua Domnului” era „în Duhul” şi Domnul a găsit cu cale ca, în această stare de suflet, să-i descopere tainele vremurilor viitoare. Exilarea Iui nu a putut să tulbure comuniunea dintre el şi Domnul; iar pentru Domnul Isus a fost terenul duhovnicesc favorabil pentru a-i descoperi lucrurile care se vor întâmpla în curând.Câţi oameni credincioşi au primit din Apocalipsa lucruri însemnate pentru ei, dar pentru necredincioşi este cartea în care-şi citesc osânda care-i aşteaptă. Noi nu mai primim o altă Apocalipsă, pentru că nu mai e nevoie, dar ar trebui să fim mereu ca Ioan în Duhul. „Dacă inima este plină de fiinţa lui Isus atunci cântări de laudă se vor vărsa din ea ca ceva foarte firesc.

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Doamne, binecuvântează-mă în acest ceas cu strălucirea prezenţei Tale şi cu sentimentul apropierii Tale. Mă încred numai în Tine, totuşi tânjesc după o încântare conştientă îh prezenţa Ta, dacă vei binevoi să mi-o acorzi.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«A venit un nor si i-a acoperit cu umbra lui şi din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit: de El să ascultaţi!”» Marcu 9,7

Îl aştepţi numai şi numai pe Domnul Isus sau atenţia ta este cumva împărţita? Dacă Îl aşteptăm într-adevăr numai pe El reuşim să îl vedem prin credinţă în viaţa de zi cu zi, în ciuda ispitelor, dezamăgirilor şi a întunericului. Trei din ucenicii Săi au trăit această experienţă pe muntele schimbării la faţă. Cu cât dorul nostru după El şi după absolut tot ce are legătură cu Domnul creşte, cu atât puterea Sa va lucra mai eficient asupra noastră, în noi, și prin noi. Aşa este scris în binecunoscutul verset din Isaia 40,31: «dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă si nu obosesc, umblă şi nu ostenesc». Fii atent la expresia «a umbla». În umblare nu găseşti nimic neliniştitor, grabă sau nestatornicie. Ea reprezintă piatra de testare a rezistenţei noastre în aşteptare. «Să umbli şi să nu oboseşti» este cea mai mare realizare pe care o poate atinge puterea noastră. Cuvântul «a umbla» nu este folosit aici pentru a descrie o activitate, ci pentru a simboliza spiritualitatea. Biblia nu este o carte abstractă; ea este întotdeauna reală şi vie. In acest context Dumnezeu ne spune: «Umblă înaintea mea» (Gen. 17,1) şi nu «Fii spiritual!» Fă acest lucru azi!

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Întărit prin credinţa lui. Romani 4:20

Creştine, ai grijă de credinţa ta, fiindcă , dacă îţi aduci bine aminte , credinţa este singura cale de a obţine binecuvântări. Dacă cerem binecuvântări de la Dumnezeu, Credinţa este cea care ni le aduce. Rugăciunea nu poate primi răspuns de la tronul lui Dumnezeu dacă nu este înălţată cu Credinţă. Credinţa este mesagerul îngeresc dintre suflet şi Domnul Isus în slavă. Dacă îngerul se retrage, nu mai putem trimite rugăciuni şi nici nu mai primim răspunsuri. Credinţa este firul telegrafic care leagă pământul de cer , prin care mesajele de iubire ale lui Dumnezeu zboară atât de repede încât El ne răspunde înainte să-L chemăm, şi ne aude chiar în timp ce vorbim. Dar dacă telegraful credinţei cade, cum putem să mai primim făgăduinţe? Sunt în necaz? Pot să obţin ajutor prin credinţă. Sunt înconjurat de duşmani? Găsesc Adăpostul prin credinţă. Dar dacă credinţa dispare, zadarnic ÎI chem pe Dumnezeu. Nu mai există nici un drum între sufletul meu şi cer. In mijlocul celui mai sălbatic crivăţ, credinţa este un drum pe care caii rugăciunii pot păşi în siguranţă , da, şi sunt la adăpost îngheţ. Dar dacă se blochează drumul, cum vom putea Comunica cu marele Rege? Credinţa ne leagă de divinitate. Credinţa ne îmbracă cu puterea lui Dumnezeu. Credinţa angajează atotputernicia lui Iehova de partea mea. Credinţa pune în apărarea mea fiecare atribut al lui Dumnezeu. Mă ajută să înving oștile dezlănţuite ale iadului. Mă face să mărşăluiesc triumfător peste gâturile duşmanilor mei. Dar fără credinţă pot primi ceva din partea lui Dumnezeu? Nu-i lăsaţi pe cei care se clatină — care sunt „ca valul mării” (Iacov 1:6) — să se aştepte să primească ceva de la Dumnezeu (vers. 7). Creştine, păzeşte-ţi vie credinţa. Cu ea poţi câştiga totul, dar fără ea nu poţi obţine nimic. Dacă poţi să crezi, „toate lucrurile îi sunt cu putinţă celui care crede” (Marcu 9:23).

SEARA

A mâncat, si s-a săturat, si ce a rămas a strâns. Rut 2:14

Oricând avem privilegiul să mâncăm din pâinea pe care ne-o dă Isus, suntem, ca şi Rut, sătui de atâtea bunătăţi. Când Isus este Gazda, nici un oaspete nu se ridică de la masă flămând. Minţile noastre sunt săturate cu adevărurile preţioase descoperite de Christos. Inimile noastre sunt mulţumite în Isus, fermecătorul obiect al afecţiunii noastre. Speranţele noastre sunt împlinite, pentru că ÎI avem pe Isus în ceruri. Dorinţele noastre sunt satisfăcute, fiindcă ce ne putem dori mai mult decât să-L vedem pe Christos şi să fim găsiţi în El (vezi Filipeni 3:9)? Isus ne umple conştiinţa până când avem pace deplină, judecata până când suntem siguri de învăţăturile sale, memoria cu amintiri despre ce a făcut, şi imaginaţia cu planurile la care încă lucrează. Ca şi Rut, suntem „sătui”. Am băut adânc din Christos şi ne-am gândit că am luat tot ce se putea lua; dar, după ce am făcut tot ce am putut mai bine, am văzut că a mai rămas foarte mult. Ne-am aşezat la masa iubirii lui Dumnezeu, şi am zis: „doar infinitul mă poate sătura. Sunt atât de păcătos, încât trebuie să am merite infinite ca să mi se şteargă păcatele”. Dar după ce ne-am curăţat de păcate am văzut că mai aveam merite; ne-am potolit foamea la ospăţul iubirii sfinte şi a mai rămas o grămadă de hrană spirituala. Nu ne-am bucurat încă de anumite bunătăţi care ne aşteaptă în Cuvântul lui Dumnezeu, şi suntem obligaţi să-1 mai lăsăm puţin; suntem asemenea ucenicilor, cărora Isus le-a spus „mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta” (Ioan 16:12). Da, sunt daruri pe care încă nu le-am obţinut, locuri de comuniune cu Isus la care nu am ajuns, şi înălţimi ale părtăşiei pe care nu le-am atins. La fiecare ospăţ al iubirii rămân multe coşuri cu firimituri. Să lăudăm generozitatea slăvitului nostru Boaz.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Preaiubiţilor, nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru … dimpotrivă, bucuraţi-vă, întrucât aveţi parte de patimile lui Hristos. (1 Petru 4:12-13)

Multe ore de aşteptare au fost necesare pentru ca harfa lui David să fie îmbogăţită cu cântece. Şi orele de aşteptare în pustietate ne vor da psalmi de „mulţumire şi cântări de laudă” (Isaia 51:3). Inimile celor descurajaţi de aici de jos vor fi ridicate, şi în casa cerească a Tatălui nostru se va aduce bucuria.Ce pregătire a avut fiul lui Iese, David, pentru a compune cântări cum nimeni nu mai auzise vreodată pe pământ? A fost persecuţia păcătoasă pe care a îndurat-o din mâna celor răi care a dat naştere strigătelor lui după ajutorul lui Dumnezeu. Apoi slaba speranţă a lui David în bunătatea lui Dumnezeu a înflorit în cântări pline de bucurie, care proclamau măreţele izbăviri ale Domnului şi multiplele Lui îndurări. Fiecare necaz a fost astfel o altă notă cântată de harfa sa, şi fiecare izbăvire un alt subiect de laudă. Un singur necaz dureros ratat ar fi fost o binecuvântare pierdută şi nerevendicată. Dacă am scăpa de o singură dificultate sau de un singur pericol – ce mare ar fi pierderea noastră! Psalmii impresionanţi în care oamenii lui Dumnezeu de astăzi găsesc expresia durerii sau a laudei lor, nu ar fi fost cunoscuţi niciodată.A nădăjdui în Dumnezeu şi a rămâne în voia Lui înseamnă să-L cunoşti în „părtăşia suferinţelor Lui” (Filipeni 3.10) şi „să fii asemenea chipului Fiului Său” (Romani 8:29). De aceea, dacă dorinţa lui Dumnezeu este să-ţi dezvolte capacitatea de înţelegere spirituală, nu te înspăimânta de domeniul mai mare al suferinţelor care te aşteaptă. Puterea de compasiune a Domnului este şi mai mare, pentru că suflarea Duhului Sfânt în noua Sa creaţie nu face niciodată o inimă dură şi insensibilă, ci afectivă, tandră şi sinceră. Anna Shipton

Mulţumesc lui Hristos Isus, Domnul nostru, care m-a întărit, că m-a socotit vrednic de încredere şi m-a pus în slujba Lui. 1 Timotei 1:12

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Psalmul 31.15-24

„Este un timp pentru orice ocupaţie: … un timp pentru a se naşte şi un timp pentru a muri, … un timp pentru a jeli şi un timp pentru a sări de bucurie…” (Eclesiastul 3.1-8). Dar întreg timpul nostru (toate aceste momente pentru…) se află în mâna Dumnezeului nostru. El a hotărât mai dinainte şi succesiunea (şirul de evenimente), şi durata, în special în ce priveşte timpul încercării. Să nu uităm niciodată v. 15, ori de câte ori ne întocmim proiecte!Pe lângă ocrotire şi eliberare, sufletul găseşte alături de Domnul ceva mai de preţ: o bunătate mare (v. 19), minunată (v. 21), păstrată (v. 19) pentru cei ce se tem de Dumnezeu şi care se încred în El (v. 19; Psalmul 34.9). Să nu ne temem că se va epuiza vreodată această rezervă divină (bunătate păstrată, rezervată). Dar cum am putea noi oare să răspundem la o astfel de bunătate? Versetul 23 ne învaţă: ,Iubiţi pe Domnul, toţi sfinţii Săi!” Aceasta este „porunca cea mare şi cea dintâi” a legii (Matei 22.37,38). Şi nu este greu de împlinit (vezi 1 Ioan 5.2,3), pentru că „a înţelege bunătatea Domnului” înseamnă chiar „a-L iubi pe Domnul”. Pentru ca iubirea înspre El să fie produsă şi întreţinută în inimile noastre, trebuie să ne preocupăm mai mult cu iubirea dinspre El înspre noi (1 Ioan 4.19). «Prin însăşi dragostea Ta va trăi dragostea mea» – ne aminteşte o cântare.

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Ioan 16:23-28

Cereţi şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină. Ioan 16:24

CERÂNDU-I CEVA LUI DUMNEZEU ÎL ONORĂM

Printre cei ce slujeau la curtea lui Alexandru cel Mare, era un filozof faimos care avea o abilitate uimitoare dar puţini bani. I-a cerut Iui Alexandru ajutor financiar şi acesta i-a spus că poate scoate oricât doreşte din visteria imperială. Când a cerut o sumă echivalentă cu 5 milioane de lei, a fost imediat refuzat. Cel însărcinat cu visteria imperiului a verificat dacă suma aceea aşa de mare era autorizată de împărat. Când l-a întrebat pe Alexandru cel Mare, acesta a replicat: „Plăteşte-i imediat. Filozoful mi-a făcut o onoare specială. Prin suma mare de bani ce mi-a cerut-o, el dovedeşte că mi-a înţeles atât bogăţia cât şi generozitatea.” Oamenii care exercită o credinţă mare prin faptul că-I cer lui Dumnezeu să se îngrijească de nevoile lor, demonstrează în mod similar înţelegerea bogăţiei şi bunătăţii Lui. Un exemplu în acest sens, este George Miiller din Anglia (1805 – 1898). La începutul lucrării sale pentru orfani, Miiller a jurat să nu ceară bani nimănui cu excepţia Tatălui ceresc. Nu a spus niciodată vreunei persoane care nu era asociat cu el în această lucrare, despre nevoile lucrării. Cu toate acestea, milioane de dolari au trecut prin mâinile sale pentru îngrijirea acelor copii, cât şi pentru sprijinul şcolilor creştine, al misionarilor, şi pentru distribuirea de Biblii. Toate acestea au rezultat din credinţa sa în Dumnezeu şi în Cuvântul Său. Atunci când îi cerem ajutor lui Dumnezeu, cerând potrivit cu voia Sa, îi spunem că noi credem în El, şi credem că El ne poate împlini nevoile potrivit cu bunătatea Sa fără margini. O astfel de cerere îl onorează pe Dumnezeu. – P.R.V.

Roagă-te, copil al Domnului, te roagă,
Aceasta ţi-e chemarea, sfânta datorie.
Răspunsul e a Domnului misiune;
A ta-i să-I ceri mereu, cu bucurie. – Chisholm.

Cereri mari duc la răspunsuri mari, pentru că rugăciunea mişcă mâinile care mişcă lumea.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Și am văzut cerul deschis: și iată un cal alb și Cel care ședea pe el este numit Credincios și Adevărat. Apocalipsa 19.11

Călare pe un cal alb, simbol al puterii biruitoare, Hristos Se arată din cer. El vine ca fiind Credincios și Adevărat.Armatele lumii erau strânse laolaltă de către „duhurile necurate”, însă „El judecă și Se luptă cu dreptate”. Venind să aducă o răzbunare cumplită, „ochii Lui sunt ca para focului” (versetul 12), în timp ce, fiind Împărat, El poartă pe cap „multe cununi”. Însă, dincolo de tot ceea ce ochiul omului poate vedea, El are o glorie și un caracter ale Lui Însuși, incomunicabile și dincolo de orice înțelegere – „un nume scris pe care nul știe nimeni, decât El” (versetul 12). El este Fiul lui Dumnezeu și, astfel, în El locuiește o plinătate pe care nicio creatură nu o poate pătrunde.

El este „îmbrăcat cu o haină înmuiată în sânge”, nu în sângele ispășirii, ci în sângele judecății (versetul 13). „Am călcat singur în teasc și nimeni dintre popoare nu era cu Mine; da, leam călcat în mânia Mea și leam zdrobit în furia Mea; și sângele lor este stropit pe hainele Mele și Miam pătat toată îmbrăcămintea” (Isaia 63.3). Aceasta este o imagine la fel de cumplită pe cât de adevărată. El este, precum în zilele umilinței Sale, „Cuvântul lui Dumnezeu”, exponentul perfect al gândului lui Dumnezeu. El a venit „plin de har și de adevăr” și a fost făcut ispășire pentru păcatele noastre. El Șia trimis apoi ambasadorii săi roage pe oameni să se împace cu Dumnezeu. Oamenii însă iau disprețuit invitația și iau batjocorit și persecutat pe trimișii Lui. Acum, același „Cuvânt al lui Dumnezeu” vine din nou, pentru a declara și executa voia lui Dumnezeu, nu în har, ci în judecată.Chiar și întro astfel de manifestare, dragostea Lui este la fel de mare, iar binecuvântările pe care le împarte sunt vrednice de El Însuși, însă ele trebuie aduse prin judecată. Oamenii, după ce au refuzat să se supună harului Său, vor fi forțați să se supună puterii Sale. Atunci lumea va fi un loc al laudei la adresa Sa.T. B. Baines

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

După ce a vorbit în vechime părinților noștri prin proroci, în multe rânduri și în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârșitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul… Evrei 1.1,2

Cântecul delfinilor

Nici o reprezentație de delfini nu este perfectă fără numărul din program: „Cântecul delfinilor”. Atunci, aceste creaturi elegante „stau” vertical în apă, cu capetele întinse și scot niște sunete. „Cântecul” lor se aude de fapt ca scârțâitul unei uși care oscilează în balamaua ei ruginită. Totuși, delfinii sunt răsplătiți cu aplauze furtunoase de public. Apoi primesc binemeritatele scrumbii, pe care le prind abil, pentru ca apoi să se scufunde în adânc.

Delfinii sunt cele mai inteligente animale, după părerea specialiștilor. Deoarece se pot înțelege prin sunete, unii sunt de părere că posedă „un limbaj superior”. Chiar dacă este așa, limbajul lor este cu totul altfel decât cel omenesc. Contactul prin limbaj cu aceste creaturi rămâne o viziune.

Și slava cerească a lui Dumnezeu este un domeniu complet inaccesibil pentru noi oamenii. Dar prin Biblie știm că Dumnezeu a căutat și a refăcut contactul cu noi. El ne-a vorbit mai întâi prin oameni aleși de El, prin proroci. Apoi, „la împlinirea vremii”, prin Fiul Său Isus Hristos, care a venit pe pământ ca Om. Prin El, Dumnezeu ne-a vorbit într-un mod cu totul nou. El înțelege limbajul oamenilor, pentru că este Creatorul lor. Astăzi, oricine poate veni la Dumnezeu, dacă Îl acceptă pe Hristos ca Mântuitorul său.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

BENEFICIILE AUTO-DISCIPLINEI

„Roada Duhului este… înfrânarea poftelor.” (Galateni 5:22-23)

     Este oare auto-disciplina grea și solicitantă? Da! Cu toate acestea, în loc să te concentrezi asupra cerințelor ei, gândește-te la beneficii. Când începi să înțelegi puterea, libertatea, bucuria și victoria pe care le aduce auto-disciplina, vei dori să le ai! O minte disciplinată constituie diferența dintre o viață fericită și o viață nefericită; dintre o viață de obiceiuri distrugătoare și o viață de libertate în Dumnezeu. Disciplina este prietenul tău, ceva ce trebuie îmbrățișat zilnic. Este o unealtă dată de Dumnezeu pentru a te ajuta să-ți atingi țelurile. Un motiv pentru care disciplinarea minții este atât de importantă este acela că starea minții tale te poate schimba foarte rapid. Într-o zi, poți fi calm, liniștit, sigur pe tine și încrezător în Dumnezeu… pentru ca în următoarea zi, abia să te mai poți recunoaște: neliniștit, nervos, negativist și plin de îndoială. De ce? Pentru că gândirea îți afectează emoțiile. Iată încă un lucru pe care trebuie să-l știi: la fel cum curenții de aer din jurul tău conțin semnale care pot fi detectate de aparatele radio sau TV, există forțe spirituale în jurul tău care încearcă să-ți modeleze mintea și să-ți influențeze gândirea. Așa că, roagă-L pe Dumnezeu să te ajute și nu-ți lăsa mintea ta să se gândească la ce vrea ea. Începe să-ți controlezi gândurile și concentrează-ți gândirea asupra lucrurilor potrivite. Renunțarea la vechile obiceiuri și formarea unor obiceiuri noi necesită timp, așa că perseverează! Nu e ușor să-ți dezvolți o  auto-disciplină, dar la sfârșit merită. Când câștigi bătălia pentru mintea ta, vei fi mult mai hotărât, mai încrezător și mai concentrat. Totodată, vei fi o persoană biruitoare și cu o mai mare eficiență.

 

 

 

 

18 Martie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Să mă ridic atât de sus?

 

Să ne ducem sfinţirea până la capăt în frică de Dumnezeu.

2 Corinteni 7:1

 

…Având deci aceste promisiuni.” Eu revendic împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu în viaţa mea, şi pe drept, dar aceasta este numai perspectiva umană; perspectiva divină este ca, prin promisiunile Sale, să recunosc drepturile lui Dumnezeu asupra mea. De exemplu, înţeleg eu că trupul meu este templul Duhului Sfânt sau am vreun obicei trupesc care în mod clar nu poate sta în lumina lui Dumnezeu? Prin sfinţire. Fiul lui Dumnezeu ia chip în mine, apoi cu trebuie să-mi transform viaţa naturală într-o viaţă spirituală prin ascultarea de EL. Dumnezeu ne învaţă până în cele mai mici amănunte. Când El începe să te cerceteze, nu te sfătui cu carnea şi sângele, ci curăţeşte-te imediat. Păstrează-te curat în umblarea ta zilnică! Trebuie să mă curăţ de toată întinăciunea cărnii şi a duhului, până când ambele sunt în armonie cu natura lui Dumnezeu. Este gândirea mea spirituală în acord perfect cu viaţa Fiului lui Dumnezeu din mine sau sunt rebel în mintea mea? Îmi formez eu gândul lui Cristos? El n-a vorbit niciodată de pe poziţia drepturilor Lui, ci a vegheat mereu ca duhul Lui să fie permanent supus Tatălui Său. Eu am responsabilitatea de a-mi păstra duhul în armonie cu Duhul Lui şi atunci, treptat, Isus mă va ridica la înălţimea la care a trăit El – în consacrare perfectă faţă de voia Tatălui Său, neacordând atenţie nici unui alt lucru. Îmi duc eu până la capăt această sfinţenie în frică de Dumnezeu? Este Dumnezeu liber să lucreze în mine şi încep ceilalţi să-L vadă din ce în ce mai mult pe El în viaţa mea? Fii serios în dedicarea ta faţă de Dumnezeu şi lasă cu bucurie deoparte toate celelalte lucruri. Pune-L literalmente pe Dumnezeu pe primul loc în viaţa ta.

 

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Duhul adevărului… voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne în voi şi va fi în voi…” „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el.” IOAN: 17,23

Câţi din cei ce iubesc pe Domnul Isus realizează că împreună cu ei locuiesc cele trei Persoane ale Sfintei Treimi? Să nu lăsăm ca minunatul adevăr că Duhul Sfânt rămâne cu noi şi trăieşte în noi să umbrească cel mai scump adevăr, că Tatăl şi Domnul Isus sunt deasemenea prezenţi cu noi. Învăţând pe ucenicii Săi despre întoarcerea Sa în cer, Domnul Hristos în mod specific i-a învăţat, spunând: „Mă voi arăta lui”, aceluia care Mă iubeşte. Cuvintele Lui nu erau goale, de umplutură, cum de multe ori sunt ale noastre! El realmente Se aşteptă de la noi să avem cunoştinţa şi experienţa vie a prezenţei Lui ca şi pe cea a Tatălui şi a Duhului Sfânt. De ce se întâmplă ca această cunoştinţă, această realizare a prezenţei în noi a Sfintei Treimi este totuşi străină multora dintre noi? Noi gândim drept că Dumnezeu este în cer, dar gândim greşit că cerul este undeva, foarte departe cum sunt galaxiile îndepărtate, la distanţe greu de calculat. Dacă, în adevăr, ne gândim la cer, ca fiind un tărâm spiritual, atunci putem să ne gândim că Dumnezeu este prezent oriunde şi deci prezent cu fiecare din noi. Dar făgăduinţa aceasta de a fi cu noi, nu este numai datorită Omniprezenţei Lui: este vorba de o apropiere specială pentru că noi suntem făpturi alese şi iubite special de El. şi atunci, de ce experienţa acestei apropieri a Lui este străină multora din noi? Răspunsul este clar! Noi nu îndeplinim condiţia legată de făgăduinţă, şi anume, că îl iubim şi păzim poruncile Lui (vs. 21) Apostolul Ioan spune că „părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său Isus Hristos”. (1 Ioan 1:3). Dar părtăşia aceasta este condiţionată de umblarea noastră în lumină, pentru că Dumnezeu este lumină şi în El nu este întuneric” (vs. 5) şi Ioan merge mai departe şi spune că „dacă umblăm în lumină… avem părtăşie unii cu alţii.” Iată primul efect minunat al părtăşiei noastre cu Sfânta Treime: părtăşia noastră frăţească. Nu putem deci avea părtăşie cu Tatăl şi cu Fiul Său, Domnul Isus Hristos, dacă nu putem avea părtăşie unii cu alţii. Noi trebuie să umblăm în lumina în care este Dumnezeu şi umblarea în această lumină ne face să avem părtăşie unii cu alţii” (vs. 7) Altfel „minţim şi nu trăim adevărul”.

Dumnezeu să ne ajute să realizăm ce mare favoare ni s-a făcut de a avea Sfânta Treime în noi, nu ca o părtăşie temporară şi trecătoare, ci pentru totdeauna şi aceasta să ne facă să ne iubim în adevăr.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer şi a zis: „Tată! A sosit ceasul. Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine. Ioan 17:1

Este plăcut dacă ne putem ridica ochii spunând: „Tată, Tată iubit!” În orice împrejurare, chiar şi în cel mai mare necaz, putem să ridicăm privirea spunând: „Tată iubit! Chiar dacă ni se pare că după îndelungate rugăciuni, Dumnezeu nu ne-a răspuns. În situaţii asemănătoare nu este bine să privim să privim în jurul nostru, pentru a nu fi clătinaţi. Chiar dacă zidurile Ierihonului nu se clatină, putem spune:”Tată Iubit!” Proslăvirea este un lucru minunat. „Tată, proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine.” Când am fost născuţi din nou, El S-a proslăvit în noi. Atunci am trăit mântuirea, o putere care avenit peste noi, o lumină care a alungat întunericul, care ne-a luat povara. Am înţeles atunci cât de mult ne-a iubit Dumnezeu. „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine se încrede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” La Golgota ne-a fost arătataă dragostea Tatălui şi a Fiului către noi. Dragostea Lui Dumnezeu faţă de păcătoşi ne-a fost arătată prin jertfirea Fiului Său. Mântuitorul nostru nu a dat înapoi în faţa crucii. El nu S-a dus numai până la Ghetsimani, unde Diavolul a încercat să-L ispitească. Dacă ar fi dat înapoi şi ar fi început să se îndoiască, nu ar fi putut să ne răscumpere la Golgota.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

MEREU NEPRIHĂNIŢI

Rugăciunea neprihăniţilor, îi este plăcută. Proverbe 15.8

Aceste cuvinte sunt o făgăduinţă, căci este adeverirea unui fapt împlinit în toate timpurile. Dumnezeu găseşte mare plăcere în rugăciunea celor neprihăniţi. Prima noastră grijă trebuie să fie, să fim hotărâţi a merge drept pe cale; să nu fim necinstiţi în serviciul nostru, cedând la rău, căci cel ce se abate de pe cale la dreapta sau la stânga, va trebui să iasă singur din încurcătură. Dacă luăm căi lăturalnice, nu ne vom putea ruga, şi dacă totuşi vom îndrăzni s-o facem, cerul va fi închis la cererile noastre.Să ne supunem voii lui Dumnezeu, după cum ne e descoperită. În acest caz ne putem ruga în siguranţă. Dacă ruga noastră e plăcută lui Dumnezeu, să nu-L lipsim de ceea ce Ii face plăcere. El nu se uită la cuvinte alese, ci Ii plac cuvintele simple ale copiilor Lui şi ascultă gânguritul fiilor Săi născuţi de curând. Nu ar trebui să ne bucurăm în rugăciune, pentru că El găseşte plăcere în ea? Să ducem necazurile noastre, înaintea Tronului Său. Dumnezeu ne dă multe prilejuri de rugăciune şi trebuie să-I mulţumim pentru aceasta.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Mă socotesc fericit, împărate Agripa, că am să mă apăr astăzi înaintea ta, pentru toate lucrurile de care sunt pârât de Iudei. Fapte 26.2

Fiecare inimă doreşte să aibă cât mai multă fericire în viaţă şi nădăjduieşte mereu că o va avea. Mulţi o caută în bani, avere, frumuseţe, faimă în lume, dar cât de îndurerat este omul când are de-a face cu boala, cu jalea, cu moartea. Versetul de azi de descrie pe un om care era în cătuşe. Nu faptele lui rele l-au adus în starea aceea, el era un întemniţat al lui Cristos. Cât de mult a trebuit să sufere pentru Numele Domnului Isus Cristos! Aceasta l-a descurajat? Nicidecum. El putea să spună: „Viaţa pentru mine este Cristos.” Slăvirea Domnului Cristos în trupul lui, fie prin viaţa lui, fie prin Moartea lui. Domnul Isus a suferit mult în urma prigoanei lui Saul, exercitată asupra ucenicilor. El i se descoperă însă lui Saul într-un mod deosebit, încât ura din inima lui este înlocuită cu dragoste, devenind astfel un slujitor al Domnului.Pavel era din cei care a recunoscut că Domnul Isus este Acela „care m-a iubit şi s-a dat pe Sine însuşi pentru mine.” Lui îi aparţin toate ceasurile din zi şi din noapte, Nimic nu a fost în stare să-l despartă de dragostea lui Cristos, care l-a făcut fericit cu adevărat. Evreii se bucurau când au putut da ceva pentru Numele Domnului Isus pentru că făcând aşa îşi strângeau o comoară în ceruri. Mulţi alţii după el şi-au găsit fericirea adevărată pentru viaţa lor vremelnică şi veşnică trăind pentru Domnul Isus. Ai găsit şi tu această fericire? Dacă nu vino la Domnul Isus. El te cheamă.Cristos este CALEA noastră, noi umblăm în El. El este ADEVĂRUL, noi îl îmbrăţişăm. El este VIAŢA noastră, noi o trăim în El. El este Domnul nostru, noi îl alegem să guverneze peste noi. El este STĂPÂNUL nostru, noi îl servim. El este ÎNVĂŢĂTORUL nostru de care ne lăsăm instruiţi, El este adevărata VIŢĂ în care rămânem, El este PĂSTORUL nostru de care ne lăsăm conduşi, .. .

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Doamne, aş dori să am în mod continuu un simţământ mai viu al prezenţei Tale şi al darurilor Tale.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Mulţumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi. în toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toţi, cu bucurie pentru partea pe care o luaţi la Evanghelie din cea dintâi zi până acum.» Filipeni 1,3-5

Cu toate că apostolul Pavel se afla într-o situaţie disperată, gândurile sale despre viaţa de credinţă şi despre fraţi erau neschimbate. Motivaţia lui era: «,.. partea pe care o luaţi la Evanghelie». Această umblare împreună, această părtăşie creează o atmosferă plină de binecuvântare. Este bine dacă ne întrebăm cu toată seriozitatea: cum mă raportez eu la ceilalţi? Gândurile au putere pentru că, chiar dacă nu pot fi auzite, ele pot fi simţite. Ştim cu toţii că diavolul vrea să îi dezbine pe copiii lui Dumnezeu, iar puterea gândurilor de binecuvântare pentru ceilalţi, a dragostei unul faţă de altul în Cristos, să dispară. Te gândeşti cu drag la toţi cei din jurul tău? Îi iubeşti cu adevărat? Credinciosul superficial este dominat de gânduri care au legătură cu propria lui stare, pe când gândirea binecuvântată a credinciosului în Duh creează independenţă faţă de problemele personale. Binecuvântaţi sunt acei oameni care îi poartă în gând şi rugăciuni pe cei din jurul lor, în ciuda propriilor probleme. Aici este misterioasa, dar divina putere a Bisericii lui Isus Cristos!

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Christos Isus. Galateni 3:26

Calitatea de părinte a lui Dumnezeu este valabilă pentru toţi copiii Săi. Ah! Puţin credinciosule, ai spus adesea „o, dacă aş avea curajul celor inimoşi, aş putea fi la fel de viteaz ca şi ei! Dar vai, eu mă clatin la fiecare pas, şi mă sperii de umbra mea”. Ascultă, puţin credinciosule. Cei inimoşi sunt fiii lui Dumnezeu, ca şi tine; cei inimoşi nu au nimic în plus faţă de tine. Petru şi Pavel, cei mai favorizaţi apostoli, au făcut parte din familia lui Dumnezeu, ca şi tine. Cel mai slab creştin este tot fiu, ca şi cel puternic.

 

Prin legământul veşnic de iubire
Întemeiat odată cu Pământul
Cel tare, cel fricos, cel slab din fire
Sunt una în Christos, Cuvântul.

 

Toate numele sunt înregistrate în acelaşi registru de familie. Unul poate avea mai mult har şi altul mai puţin, dar Dumnezeu Tatăl nostru ne priveşte pe toţi cu aceeaşi iubire. Poate că unii fac mai multă lucrare, şi aduc mai multă slavă Tatălui, dar cel al cărui nume este ultimul în Cartea Vieţii este copil al lui Dumnezeu, la fel cu cel care stă printre cei puternici ai Săi. Să ne bucurăm şi să ne veselim, fiindcă ne putem apropia de Dumnezeu spunându-l „Tatăl nostru”. Totuşi, chiar dacă ştim acest lucru, să nu ne mulţumim cu o credinţă slabă, ci să cerem, ca şi apostolii, mai mult har. Oricât de slabă ar fi credinţa noastră, dacă este reală, vom ajunge în cer în cele din urmă; dar dacă nu ne vom onora Stăpânul în timpul peregrinării noastre, nu vom avea nici noi parte de bucurie şi pace. Dacă vrei să trăieşti pentru slava lui Christos şi să fii fericit în slujba Sa, cere să fii umplut de sentimentul adopţiei din ce în ce mai mult, până vei simţi că „în dragoste nu este frică”.

SEARA

Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit si Eu pe voi. Ioan 15:9

Aşa cum Îşi iubeşte Tatăl Fiul, aşa Îşi iubeşte Isus poporul. Cum este dragostea divină? Dumnezeu L-a iubit pe Isus fără margini şi, în acelaşi fel, Isus Îşi iubeşte poporul. „Te-am iubit cu o iubire veşnică” (Ieremia 31:3). Poţi să stabileşti cu uşurinţă începutul iubirii omeneşti; poţi să-ţi aminteşti clipa în care ai început să-L iubeşti pe Christos, dar iubirea Sa faţă de tine este un râu al cărui izvor este ascuns în veşnicie. Dumnezeu Tatăl Îl iubeşte pe Isus fără nici o schimbare. Creştine, bucură-te să ştii că nu există nici o umbră de schimbare în dragostea lui Christos faţă de cei care se odihnesc în El. Poate că ieri ai fost pe culme, şi ai spus „El mă iubeşte!” Astăzi se poate întâmpla să ajungi în valea umilinţei, dar El te iubeşte la fel de mult. Pe cele mai înalte culmi, I-ai auzit vocea vorbindu-ţi în cântec de iubire; acum, la nivelul mării sau chiar în mare, când toate valurile şi talazurile Sale trec peste tine, Inima Lui este credincioasă alegerii dintâi. Tatăl îşi iubeşte Fiul cu o iubire nemărginită, şi la fel îşi iubeşte Fiul poporul. Credinciosule, nu trebuie să te temi că se va rupe funia de argint, fiindcă dragostea Lui nu va înceta niciodată. Rămâi liniştit fiindcă Christos va merge cu tine până în mormânt, iar când te vei ridica din el îţi va fi Călăuză spre culmile cereşti. Mai mult, Tatăl îşi iubeşte Fiul cu o iubire nemăsurată, iar Fiul îi învăluie pe cei aleşi în aceeaşi iubire, întreaga inimă a lui Isus este dăruită poporului Său. El „m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine” (Galateni 2:20). Dragostea Lui depăşeşte înţelegerea noastră. Avem un Mântuitor neclintit; un Mântuitor preţios, a cărui iubire este nemăsurată, neschimbată, fără început şi fără sfârşit, după cum Tatăl ÎI iubeşte pe El! Iată hrană din belşug pentru sufletele noastre. Fie ca Duhul Sfânt să ne conducă până la măduva şi grăsimea ei.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Isus n-a mai dat nici un răspuns. (Marcu 15:5)

Nu este nici o scenă în toată Biblia mai măreaţă decât Salvatorul nostru rămânând tăcut înaintea oamenilor care-L învinuiau. Cu o singură izbucnire scurtă de putere divină, sau un singur cuvânt aprig de mustrare, ar fi putut să-i facă pe acuzatorii Lui să se proştearnă la picioarele Sale. Însă El n-a dat nici un răspuns, lăsându-i să-şi exprime şi să-şi manifeste răutatea extremă. El rezistă prin puterea TĂCERII , Mielul sfânt şi tăcut al lui Dumnezeu.Există un loc al tăcerii care-I dă oportunitatea lui Dumnezeu să lucreze pentru noi şi să ne dea pacea. Este o tăcere care opreşte planurile noastre, răzbunările noastre, şi căutarea unui mijloc temporar de a ajunge la un deznodământ prin propria noastră înţelepciune şi judecată. În schimb, Îl lasă pe Dumnezeu să dea un răspuns, prin statornica şi fidela Sa iubire, la cruda lovitură pe care am primit-o.O, cât de des zădărnicim intervenţia lui Dumnezeu în folosul nostru, încercând să rezolvăm noi singuri sau lovind la rândul nostru ca să ne apărăm! Fie ca Dumnezeu să dea fiecăruia dintre noi această putere a tăcerii şi acest duh ascultător! Atunci când bătăliile şi disputele noastre pământeşti se vor sfârşi, mulţi îşi vor aminti de noi aşa cum ne amintim noi acum de roua de dimineaţă, de lumina blândă a răsăritului, de briza liniştită a serii, de Mielul de pe Calvar şi de blândul şi sfântul Porumbel ceresc. A. B. Simpson

 

În ziua când Isus stătea singur

Şi simţea inimile de piatră ale oamenilor,

Şi ştia că venise să ispăşească –

    În ziua aceea „El a tăcut”.

 

Ei mărturiseau strâmb la cuvântul Lui,

L-au legat strâns cu o funie,

Şi în batjocură L-au proclamat Domn,

    „Dar Isus tăcea”.

 

L-au scuipat în faţă,

L-au târât din loc în loc,

Şi-au vărsat asupra Lui tot dispreţul;

    „Dar Isus tăcea”.

 

Prietene, te-ai supărat cumva pentru mult mai puţin,

Şi ai răspuns cu furie, pe care tu o numeai dreptate,

Cu dispreţ şi cu multă răutate?

Salvatorul tău „a tăcut”.

                             L. S. P.

 

Mi-aduc aminte că l-am auzit pe episcopul Whipple de Minnesota, care era bine cunoscut ca „Apostolul indienilor”, rostind aceste frumoase cuvinte: „În ultimii treizeci de ani, am căutat faţa lui Hristos în oamenii cu care aveam divergenţe”.Când ne conduce un astfel de duh, suntem imediat protejaţi de o toleranţă slabă a celorlalţi, de o îngustime a minţii, de un duh aspru de răzbunare şi de orice ar putea distruge mărturia noastră pentru El, care a venit nu să distrugă vieţi, ci să mântuiască. W.H. Griffith-Thomas

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Psalmul 31.1-14

„În Tine, Doamne, mi-am pus încrederea” – în felul acesta răsună, de astă dată, declaraţia fermă a celui credincios (v. 1). Apoi, în v. 6: „Cât despre mine, mă încred în Domnul”. Şi, din nou, la sfârşitul pasajului nostru: „Dar eu mă încred în Tine” (v. 14). în mijlocul furtunii dezlănţuite de oameni, el se agaţă de această certitudine. Adăpostul şi l-a aşezat nu pe propriul munte (Psalmul 30.7), ci în Domnul, Stânca lui (v. 3) de neclintit, fii pentru mine o stâncă…”, cere el în v. 2, iar în v. 3 confirmă: „Tu eşti stânca mea”. Nimic niciodată nu va putea răsturna o credinţă aşezată pe o astfel de temelie (Matei 7.25). Drag prieten, ai construit tu pe această stâncă! Există un moment în viaţă când această încredere este mai necesară ca oricând. Este vorba de ultimul moment, când totul trebuie părăsit, pentru a trece prin moarte. In această traversare întunecoasă, niciun sprijin pentru suflet nu poate dăinui, decât Dumnezeul în care, acum şi pentru totdeauna, ne-am pus toată încrederea (Proverbe 14.32).Să ne gândim la Modelul nostru incomparabil: In momentul morţii Sale, Hristos îşi exprimă această încredere absolută prin ultimele Sale cuvinte de pe cruce, despre care ne vorbeşte v. 5: „Tată, în mâinile Tale îmi încredinţez duhul” (Luca 23.46; vezi şi v. 15).

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Psalmul 14

…toţi s-au dovedit nişte netrebnici; nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar. Psalmul 14:3

PORTRETUL UNUI PĂCĂTOS

Unii oameni pretind că sunt corecţi din punct de vedere moral şi că n-au nevoie de mântuirea asigurată de Domnul Isus la cruce. Ei se cred destul de buni să stea în faţa lui Dumnezeu pe baza propriilor merite. Dacă aceşti oameni s-ar vedea în realiate aşa cum sunt, aşa cum îi vede Dumnezeu, ar fi deosebit de şocaţi! H.L. Hastings povesteşte despre o femeie care s-a căsătorit cu un alcoolic. Bărbatul credea că „se poate lăsa” de alcool, dar cu toate acestea se dădea în spectacole umilitoare. Intr-o zi, soţia, i-a făcut câteva fotografii în timp ce era mort de beat. După câteva zile, le-a pus pe masă alături de farfuria din care îşi lua micul dejun. Văzându-le, alcoolicul a avut parcă o revelaţie. Nu mai putea nega adevărul condiţiei în care ajunsese. Hastings a spus: „Câţi sunt aceia care, dacă ar putea să se vadă măcar odată, şi-ar schimba odată şi pentru totdeauna cursul vieţii”. Pentru „fotografia” făcută de Dumnezeu omului păcătos, căutaţi la Romani 3:9-18. Este o imagine tulburător de clară a ceea ce suntem în realitate, despărţiţi de harul Lui mântuitor. Ea subliniază nevoia de-a fi curăţiţi şi iertaţi prin sângele vărsat de Cristos. Te-ai privit cu atenţie vreodată? Ţi-ai recunoscut adevărata înfăţişare înaintea ochilor lui Dumnezeu şi ţi-ai pus încrederea în Domnul Isus? El îţi va spăla toate păcatele făcând din tine o făptură nouă. Apoi Dumnezeu nu se va mai uita la tine ca la un păcătos, ci ca la un sfânt.  R.W.D.

Odată păcatul domnea-n sufletul meu

Îndepărtându-mi calea de-al meu Dumnezeu.

O, ce fericire, Isus m-a găsit;

Sunt azi păcătos, prin har mântuit.
Gray

Nimic nu ne orbeşte mai mult faţă de adevăratul caracter al păcatului decât faptul că este păcatul nostru.

 

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Și Ghedeon a venit la Iordan și a trecut, el și cei trei sute de bărbați care erau cu el, obosiți, totuși urmărind.Și a spus bărbaților din Sucot: „Dați, vă rog, pâini poporului care mă urmează, pentru că sunt obosiți; și eu urmăresc pe Zebah și pe Țalmuna, împărații Madianului”. Și căpeteniile Sucotului au zis: „Sunt mâinile lui Zebah și ale lui Țalmuna chiar în mâna ta, ca să dăm pâine oștirii tale?”.

Judecători 8.46

Judecătorii lui Israel – Ghedeon (8) – Rezultatul neutralității

Cu înțelepciune și umilință, Ghedeon evitase un conflict cu bărbații certăreți din Efraim, care îl certaseră cu asprime. Aceștia, odată chemați la bătălie, luptaseră cu vitejie. Acum, Ghedeon se întâlnește din nou cu o situație dificilă, însă de o altă natură. Fiind în urmărirea vrăjmașilor, el și oamenii lui au ajuns la răsărit de Iordan, aproape de teritoriul madianiților, unde Ghedeon a cerut hrană pentru oștirea sa, mai întâi la Sucot, apoi la Penuel.

Maimarii ambelor cetăți au refuzat săi dea ajutor.Ghedeon încă nui capturase pe împărații Madianului, Zebah și Țalmuna, pe care îi urmărea.Deși o sută douăzeci de mii dintre oamenii lor căzuseră, acești doi împărați mai aveau încă cincisprezece mii de oameni cu ei. Ce puteau face Ghedeon și cei trei sute de oameni ai săi istoviți, împotriva acestor doi împărați care încă aveau o armată considerabilă? Aceasta a fost întrebarea bătrânilor din cele două cetăți!Neutralitatea în lucrurile divine, atunci când interesele Domnului sunt la mijloc, nu este niciodată o poziție corectă. Domnul Isus a spus că cine nu este cu El este împotriva Lui. El nu ne oferă decât două opțiuni și nu recunoaște neutralitatea ca fiind o a treia opțiune. Nu putem aștepta până când se încheie lupta pentru a decide apoi de ce parte ne situăm, așa cum au încercat să facă maimarii din Sucot și din Penuel. Deși ei nu sau dat pe față de partea madianiților, refuzul lor de a se plasa de partea lui Dumnezeu a făcut să vină peste ei dezastrul și moartea. Dorința de a fi neutri a avut consecințe tragice asupra lor și asupra cetăților lor.E. P. Vedder, Jr.

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor …
1 Timotei 6.10

Câștigul la loto

Domnul X este un simplu muncitor. Este căsătorit, are un copil și este foarte mulțumit cu viața lui. Nu este bogat, dar nu-l deranjează. Dar, într-o zi, domnul X câștigă la loto două milioane de euro. De-abia poate să-și înțeleagă norocul! Demisionează de la locul lui de muncă și este tot mai mult timp plecat de acasă. Își face repede noi prieteni și cunoaște noi femei; la final se desparte de soția lui. Câștigătorul la loto este acum tot mereu în concediu și toată viața lui este o petrecere. Începe să ia droguri și nu se mai poate scăpa de ele. După câțiva ani, cele două milioane de euro sunt aproape consumate. Iar prietenii, tot așa de repede, cum au venit, s-au îndepărtat de el. Și femeile la fel.

Dar de ceva nu se scapă: problema lui cu drogurile. Câștigătorul la loto începe până la urmă să comercializeze droguri, pentru că banii lui sunt tot mai puțini. Dar este prins de către poliție și domnul X ajunge în închisoare. Călătoria lui în fericire sfârșește într-un dezastru.

Această întâmplare adevărată confirmă încă o dată: banul nu te face fericit. Oare fericirea durabilă nu este de atins și foamea vieții nu poate fi liniștită niciodată? Fără Isus Hristos, nu! Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, este „Pâinea vieții”. Foamea sufletului, care vine la El și crede în El, va fi potolită. Va avea parte de fericire adâncă – și aceasta toată veșnicia!

 

Cele 13 Calendare Biblice (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS / MANA DE DIMINEAŢĂ / MÂNTUIREA PRIN HRISTOS / Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER / TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de Charles H. SPURGEON / DOMNUL ESTE APROAPE! – Calendar Biblic / BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU de Oswald CHAMBERS / MEDITAŢII ZILNICE de Wim MALGO / MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI Dimineaţa şi Seara de Charles H. SPURGEON / IZVOARE IN DEŞERT / SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI – Volumul III / PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE / DOMNUL ESTE APROAPE – GBV / SĂMÂNȚA BUNĂ) sunt preluate de pe pagina https://ioan17.wordpress.com/2016/03/

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

RĂMÂI PE ROATĂ!

„El a făcut un alt vas, cum i-a plăcut lui să-l facă.” (Ieremia 18:4)

     În timp ce te afli pe roata Olarului, gândește-te la două lucruri: 1) Planul Olarului și plăcerea Lui sunt ceea ce contează. El are dreptul să te transforme în ceea ce dorește. Ceea ce contează cel mai mult este ca planul Său și voia Lui să se împlinească în viața ta. Îți poți imagina o discuție între olar și lut despre ce ar dori lutul să devină? Nu! Numai olarul are înțelepciunea de a lua acea hotărâre. Așa că în loc să te lupți cu voia lui Dumnezeu, bucură-te că „Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.” (Filipeni 2:13). 2) Olarul nu se va opri până nu-și va termina lucrarea. Lucrarea lui Dumnezeu ar fi mult mai simplă dacă am fi niște bucăți de lut fără viață. Dar noi suntem lut animat de propria noastră voie, iar noi „vrem ceea ce vrem și când vrem”. Cu toate acestea, în loc să ne facă pe plac sau să renunțe la noi, Olarul continuă să ne modeleze și să ne remodeleze, zi după zi, până când, în cele din urmă, începem să căpătăm forma pe care El o poate folosi spre slava Sa. Lucrul acesta necesită uneori acțiuni radicale din partea Sa: „Vasul pe care-l făcea n-a izbutit, cum se întâmplă cu lutul în mâna olarului. Atunci el a făcut un alt vas, cum i-a plăcut lui să-l facă.” (Ieremia 18:4). Dumnezeu dorește atât de mult să-Şi atingă obiectivul în viața ta, încât nu se dă bătut – chiar dacă asta înseamnă să te lase să fii zdrobit și să reia procesul de la capăt. Așa că ai răbdare și rămâi pe roată; ceea ce are în plan Dumnezeu pentru tine merită lucrul acesta!

 

Textul zilei „CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI”, coordonatori Bob & Debby Gass este preluat si poate fi gasit la urmatoarele pagini:

17 Martie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Scopul principal al slujitorului

De aceea ne și silim să-I fim plăcuţi… 2 Corinteni 5:9

„De aceea ne și silim…” Se cere o muncă susţinută pentru a avea mereu în faţă scopul nostru primordial. Înseamnă să urmărim an de an idealul acesta înalt, nefacând din câştigarea de suflete, plantarea de biserici sau trezirile spirituale prioritatea noastră principală, ci căutând şi silindu-ne să-I fim ..plăcuţi Lui”. Nu lipsa experienţei spirituale duce la faliment, ci lipsa strădaniei de a menţine idealul cel drept. Cel puţin o dată pe săptămână cercetează-te înaintea lui Dumnezeu şi vezi dacă viaţa ta se ridică la standardul pe care El îl doreşte. Pavel a fost ca un muzician care nu dă atenţie părerii auditoriului dacă vede că este aprobat de Maestrul său.

Orice scop al nostru care este, chiar şi într-o foarte mică măsură, departe de această dorinţă centrală de a-I fi „plăcuţi lui Dumnezeu” poate avea ca sfârşit naufragiul nostru. Învaţă să discerni unde te duce scopul tău şi vei vedea de ce este atât dc necesar să trăieşti avându-L mereu in faţă pe Domnul Isus Cristos. Pavel spune: „Ca nu cumva trupul meu să mă facă să iau o altă direcţie, veghez întotdeauna pentru a-l putea aduce sub control şi păstra sub ascultare” (vezi 1 Corinteni 9:27).Trebuie să învăţ să raportez totul la scopul primordial şi să-l urmăresc fără încetare. Valoarea mea pentru Dumnezeu în public este ceea ce sunt eu în viaţa particulară. Este scopul meu principal să-I plac Lui şi să fiu acceptat de El. sau este ceva mai puţin, indiferent cât de nobil ar părea?

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Nu ştia ce spune.” Luca 9:33

Petru a fost adânc impresionat de schimbarea la faţă a Domnului, înainte de martirajul său. În a doua epistolă a sa, el vorbeşte de măreţia şi slava minunată pe care a văzut-o cu proprii lui ochi şi de glasul Tatălui ceresc pe care l-a auzit. Dar în momentul schimbării la faţă, lucrarea Domnului nu era încă făcută în inima lui Petru şi acum, în faţa acestei manifestări a dumnezeirii Mântuitorului, Petru propune ridicarea a trei corturi incluzându-L şi pe Domnul Isus, ca şi când un cort ar putea să cuprindă slava Sa. În adevăr „nu ştia ce spune”. Dar noi nu suntem mai buni decât Petru şi cuvintele acestea ar putea fi spuse adesea şi despre noi. Pronunţăm atâtea cuvinte inutile, nejudecate, care provoacă tulburare! O de-am ruga pe Domnul să pună „o strajă înaintea gurii noastre şi o pază la uşa buzelor noastre”! Să învăţăm să tăcem când nu ştim ce să spunem mai ales în lucrurile spirituale. Să nu vorbim ca să vorbim. Să ne gândim la cuvintele noastre, să veghem asupra conversaţiilor noastre. Un filozof oriental a spus: „Omul înţelept să fie sigur că şi-a pus creierul în lucru înainte de a da drumul la gură.” Cu cât mai mult un credincios care are Duhul lui Dumnezeu! Dacă am realiza cu adevărat că suntem în prezenţa Domnului Isus, am fi cu mai multă grijă în vorbirea noastră. Este vrednic de amintit că în Cuvântul lui Dumnezeu sunt nenumărate locuri consacrate vorbirii. „Din cuvintele tale vei fi scos fără vină şi din cuvintele tale vei fi osândit.” Bine ar fi să le căutăm cu grijă în Biblie, să le citim şi chiar să le extragem pe o foaie de hârtie şi să ne cercetăm în lumina lor. Câte din ele ne vor osândi! Sfinţenia vieţii la care suntem chemaţi, se aplică la tot ce suntem şi facem, deci şi la cuvintele noastre şi pentru ca ele să fie sfinţite, spunea un credincios, trebuie să evităm cel puţin trei lucruri:

– Defăimările (1 Petru 2:1; Matei 15:19; Efes.4:31; 1 Tim.6:4)

– Vorbele deplasate, nesănătoase, uşuratice etc. (Ef. 4:29 şi 5:4)

– Minciuna, exagerările. Ele vin de la tatăl minciunii, Satan. Cuvântul plasează pe mincinoşi printre „câini”, vrăjitori, curvari, ucigaşi, idolatri, fricoşi, a căror parte este iazul cu foc şi cu pucioasă (Apoc. 21:8 şi 22:15). Să nu folosim limba noastră la altceva decât la slujba şi lauda lui Dumnezeu, în mărturisirea cu gura a lucrării Domnului Isus. Dacă acestea vor fi din abundenţă în vorbirea noastră, celelalte vor dispare căci nu se poate ca „din aceeaşi vână a izvorului, să iasă şi apă dulce şi apă amară.”

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el, şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu.” 1 Ioan 3:9

Mai demult nu ne întrebam : Ce este păcat, şi ce nu. Cel necredincios nu întreabă: ce este bine, şi ce nu, ci face ceea ce vrea. El foloseşte Duminca aşa cum vrea, asemănător cu ce este scris în Isaia 53:6 :” Fiecare îşi vedea de drumul lui.” Dar dacă unui om născut din nou i se spune: „du-te şi spune minciuna aceasta”, acesta răspunde: „nu pot să fac aceasta”, şi dacă ar fi îndemnat să preacurvească, sau să facă orice altceva împotriva voiei Lui Dumnezeu, răspunsul lui ar fi acelaşi. Cei născuţi din Dumnezeu nu spun : „Ar trebui”, asemenea unui predicator, care la o conferinţă repeta întruna: ” da, ar trebui.” La aceasta am răspuns că acei creştini care spun: ” ar trebui” sunt în drum spre Iad. Mi-a răspuns: ” Întradevăr n-ar trebui să…” O tânără care a ascultat conversaţia noastră a fost cu luare aminte, renunţând la „ar trebui” şi trăind după Cuvântul Lui Dumnezeu. În zilele următoare, când a sunat telefonul, a fost îndrumată de stăpâna casei să ridice receptorul şi să spună că doamna doctor nu este acasă, că ar fi plecat din localitate. Ea a răspuns exact cum i s-a spus: „Doamna doctor a spus că nu este acasă, este plecată din localitate.” Stăpâna casei era cât pe ce să leşine. Întro situaţie asemănătoare trebuia să spună că doamna doctor este în grădină, la care a răspuns asemănător primei dăţi: ” Doamna doctor a spus că nu este acasă, este în grădină.” Acestea au îndemnat-o pe doamna doctor să caute pe Dumnezeu, pentrucă a înţeles că mincinoşii nu vor moşteni Împărăţia Lui Dumnezeu. Cel născut din Dumnezeu nu mai umblă în minciună.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

TEAMA ÎNLĂTURATĂ

Nu te teme deci, căci Eu sunt cu tine, ca să te scap”, zice Domnul. Ieremia 1.8

De ce să ne temem, dacă Dumnezeu este cu noi? Teama este un pericol pentru înaintarea noastră pe cale, pentru că ne face să şovăim. Să ne temem de mândrie şi să fugim de nesinceritate, îndrăznind ca Daniel în faţa împăratului. Marele nostru Căpitan trebuie să fie slujit de soldaţi viteji.Dumnezeu este cu aceia care sunt cu El; măreaţă încurajare pentru ei, în vitejie! El nu ne va părăsi niciodată în timpul luptei. Poate că suntem ameninţaţi? De ce să ne fie frică de oameni muritori? Sunteţi, poate, în primejdie de a vă pierde serviciul? Dumnezeul căruia îi slujiţi va şti să găsească pâine şi apă pentru slujitorii Săi; aveţi numai încredere în El! Sunteţi batjocoriţi? Suferiţi pentru dragostea faţă de Domnul Cristos, şi bucuraţi-vă că aţi fost socotiţi vrednici de aceasta.Dumnezeu este cu toţi care-I slujesc în adevăr, neprihănire şi sfinţenie, pentru a-i scăpa; şi El vă va scăpa şi pe voi, daca sunteţi dintre aceia. Amintiţi-vă cum a fost scăpat Daniel din groapa cu lei şi cei trei tineri, din cuptorul aprins. Cazul vostru nu este atât de greu ca al lor; şi chiar dacă ar fi, Dumnezeu vă va scoate mai mult decât biruitori. Cel mai rău duşman al vostru este în voi înşivă. Îngenuncheaţi şi cereţi ajutor, fiind încredinţaţi la ridicarea din genunchi, că Dumnezeu este voi!

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Cine nu este însurat, se îngrijeşte de lucrurile DOMNULUI, … Cea nemăritată se îngrijeşte de lucrurile DOMNULUI, ca să fie sfântă şi cu trupul şi cu duhul. 1 Corinteni 7.32-34

Ce frumos este să te poţi număra printre cei cărora Pavel le adresează aceste cuvinte. Sună atât de natural, atât de sigur, de parcă nici nu s-ar putea altfel. Ca să-i placi Domnului care te-a răscumpărat cu preţul sângelui Lui, ca să fi găsit în trup şi duh în sfinţenie, nu este ceva foarte greu. Pentru aceasta a făcut El TOTUL. El te va răsplăti din belşug pe tine, scumpă soră şi frate.Pentru acum vei avea părtăşie cu El şi te vei bucura de iubirea Lui sinceră dar ceea ce a pregătit sus pentru tine depăşeşte toate binecuvântările de pe pământ. Gândeşte-te şi la cât a suferit Fiul lui Dumnezeu pe cruce pentru tine, gândeşte-te la El cât se întristează când îţi părăseşti dragostea dintâi şi părtăşia intimă cu El se răceşte.Inima ta este ca a tuturor „înşelătoare şi deznădăjduit de rea” (Ier. 17.9) primejdii şi ispite în această lume sunt multe, Satana este duşmanul Domnului tău şi duşmanul tău. Cele trei căi ale lui sunt: pofta cărnii (firii), pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii; iar pe acestea vrea sa le aţâţe în tine. Gândeşte-te la pornirile tale de altădată, la ce vezi si ce auzi. Propăşirea ştiinţei lumii acesteia nu este un imbold şi pentru tine în lupta credinţei?Dacă pofteşti păcatul, el este la uşă. Cât de necinstit a fost Domnul şi Biserica Lui prin faptele imorale ale unor aşa numiţi creştini. Să nu te încrezi niciodată în tine. Să te încrezi în El (Prov. 6.27-28).În 1 Corinteni 10.12 noi suntem îndemnaţi: „Astfel dar, cine crede că stă în picioare, să in seama să nu cadă.” De aceea „roagă-te neîncetat.”

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Doamne, prin harul Tău deschide-mi ochii spre Tine şi orizonturile Tale infinite şi du-mă la sfaturile Tale cu privire la lucrarea Ta în acest Colegiu.

 

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Adevărat este cuvântul acesta: dacă am murit împreună cu El, vom si trăi împreună cu EL» 2 TIMOTEI 2,11

Tot ceea ce defineşte eul nostru cu izbucnirile, dorinţele şi mofturile sale a fost descris de Pavel în cuvinte izvorâte din propria sa experienţă. Soluţia? «A muri este un câştig» (Filip. 1,21). Apostolul se referea aici la moartea trupului său, la execuţia iminentă, deoarece se afla închis la Roma. Dar Pavel a reuşit să exprime un adevăr duhovnicesc valabil pentru toate timpurile prin expresia «a muri este un câştig». Aceasta înseamnă că fiecare ocazie pe care o avem să dovedim cu viata crucificarea şi moartea noastră împreună cu Isus trebuie valorificată; acesta este un câştig pentru noi. Fiecare jignire, fiecare umilinţă, fiecare nedreptate este o dovadă a realităţii morţii lui Isus în viaţa noastră personală. Toţi suntem cu siguranţă de acord că moartea lui Isus, «crucificarea singurului Fiu al lui Dumnezeu» este cea mai mare nedreptate a tuturor timpurilor. Dar exact prin acest lucru au fost descoperite dreptatea şi dragostea lui Dumnezeu. Iată un adevăr incompatibil cu logica omenească! La fel stau însă lucrurile şi în ce priveşte urmarea Lui. Prin nedreptăţile pe care le suferim ca şi slujitori credincioşi ai Domnului, cei nemântuiţi vor descoperi moartea şi învierea lui Isus în viaţa noastră: «Căci pentru mine a trăi este Cristos şi a muri este un câştig» (Filip. 1,21).

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Să ne aducem aminte de cei săraci. Galateni 2:10

De ce îngăduie Dumnezeu ca atâţia copii ai Săi să fie săraci? I-ar putea face pe toţi bogaţi dacă ar vrea. Ar putea pune saci cu aur la uşile lor şi le-ar putea trimite venituri anuale mari. Ar putea împrăştia provizii abundente în jurul caselor lor, aşa cum a făcut să ploaie cu mană şi prepeliţe în tabăra lui Israel ca să-i hrănească. Din punctul nostru de vedere, nu are fi nevoie să fie săraci, dar Dumnezeu ştie mai bine. „Toate fiarele munţilor cu miile lor” (Psalmi 50:10) sunt ale Lui. El le poate hrăni pe toate. El îi poate face pe cei mai bogaţi, mari şi puternici să-şi aducă bogăţiile pentru hrana copiilor Săi, fiindcă El controlează toate inimile oamenilor. Dar El nu alege să facă aşa; în loc să facă asta, îngăduie ca ei să experimenteze nevoia. Le permite să sufere sărăcie şi întuneric. De ce? Sunt multe motive: unul este ca să ne ofere nouă, care suntem favorizaţi, ocazia să ne arătăm dragostea pentru Isus. Ne arătăm dragostea pentru El când îi cântăm şi ne rugăm Lui, dar dacă nu ar fi oameni în nevoie pe lume, am pierde privilegiul de a ne demonstra dragostea prin fapte caritabile faţă de fraţii Săi săraci. El a rânduit să ne manifestăm dragostea nu numai cu vorbe, ci prin fapte şi adevăr. Dacă L-am iubi cu adevărat pe Christos, ne-ar păsa de cei pe care El îi iubeşte. Cei care Îi sunt dragi Lui trebuie să ne fie dragi şi nouă. Să considerăm deci că ajutorarea săracilor din turma Domnului este un privilegiu, nu o datorie — să ne amintim cuvintele Domnului Isus „ori de câte ori faceţi aceste lucruri unuia dintre cei mai neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le faceţi” (Matei 25:40). Cu siguranţă că această asigurare este destul de preţioasă, si motivul acesta este destul de puternic ca să facă să-i ajutăm pe ceilalţi cu inimi iubitoare şi mâini întinse — amintindu-ne că tot ce facem pentru poporul Său este considerat de Christos făcut pentru El însuşi.

SEARA

Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu. Matei 5:9

Aceasta este cea de-a şaptea fericire, şi şapte, este numărul desăvârşirii la evrei. S-ar putea ca Mântuitorul să fi plasat împăciuitorii pe locul şapte fiindcă sunt persoanele cele mai apropiate de omul desăvârşit în Christos Isus. Cel care vrea să aibă parte de fericire, atât cât este posibil pe pământ, trebuie să ia seama la a şaptea fericire şi să devină un împăciuitor. Mai există o semnificaţia, în poziţia textului. Versetul precedent vorbeşte despre fericirea celor „cu inima curată, căci ei îl vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5:8). Este important că trebuie să fim întâi curaţi, şi apoi împăciuitori. Firea noastră împăciuitoare nu va accepta niciodată păcatul sau îngăduirea răului. Trebuie să ne întoarcem faţa de la tot ce e contrar lui Dumnezeu şi sfinţeniei Sale. Odată ce inimile noastre sunt pe deplin curate, putem să fim împăciuitori. Nu mai puţin decât precedentul, versetul următor pare să fie aşezat aici cu un scop. Oricât de împăciuitori am fi, lumea ne înţelege şi judecă greşit. Acest lucru nu ar trebui să ne surprindă, gândindu-ne că Prinţul Păcii, prin însăşi natura Sa, a adus focul asupra pământului. Deşi a iubit omenirea şi nu a făcut nimic rău, a fost „dispreţuit si părăsit de oameni; om al durerii si obişnuit cu suferinţa” (Isaia 53:3). Pentru ca împăciuitorii să nu fie surprinşi când sunt întâmpinaţi cu duşmănie, versetul următor adaugă: , ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este împărăţia cerurilor” (Matei 5:10). De aceea, împăciuitorii sunt nu numai binecuvântaţi, ci înconjuraţi de binecuvântări. Doamne, dă-ne harul de a urca pe culmea celei de-a şaptea fericiri! Curăţeşte-ne minţile, ca să fim întâi curaţi, şi apoi împăciuitori. Intăreşte-ne sufletele pentru ca pacea noastră să nu se transforme în laşitate sau disperare atunci când, de dragul Tău, suntem prigoniţi!

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Rămâi acolo până îţi voi spune eu. (Matei 2:13)

Voi sta acolo unde m-ai pus; aşa voi face, dragă Doamne,

Deşi aş vrea atât de mult să plec;

Ardeam de nerăbdare să merg înainte cu oamenii simpli,

Da, vroiam să-i conduc, Tu ştii.

Mi-am plănuit să ţin pasul cu muzica tare,

Să mă bucur când steagul flutură în vânt,

Să stau drept şi mândru în mijlocul luptei,

Dar voi sta acolo unde m-ai pus.

 

Voi sta acolo unde m-ai pus; voi lucra, dragă Doamne,

Chiar dacă ogorul este mic şi îngust,

Şi pământul este neîngrijit şi plin de pietre mari,

Şi pare a fi lipsit de viaţă.

Ogorul este al Tău, numai dă-mi sămânţa,

Şi o voi semăna fără teamă;

Voi ara pământul uscat şi voi aştepta ploaia,

Şi mă voi bucura când primele fire verzi se vor ivi;

Voi lucra acolo unde m-ai pus.

 

Voi sta acolo unde m-ai pus; aşa voi face, dragă Doamne,

Voi suporta povara şi arşiţa zilei,

Încrezându-mă întotdeauna în Tine pe deplin; când va apune soarele

Voi pune spicele de grâu la picioarele Tale.

Şi apoi, când lucrarea mea de pe pământ se va sfârşi şi se va împlini,

În lumina strălucitoare a eternităţii,

Când toate dosarele vieţii s-au închis, voi vedea cu siguranţă

Că a fost mai bine să stau decât să plec;

Voi sta acolo unde m-ai pus.

 

O, inimă neliniştită, care baţi împotriva gratiilor închisorii împrejurărilor tale şi tânjeşti după un câmp mai larg de utilitate – lasă-L pe Dumnezeu să-ţi dirijeze toate zilele. Răbdarea şi încrederea, chiar în mijlocul monotoniei rutinei tale zilnice, vor fi cea mai bună pregătire pentru a mânui cu curaj stresul şi tensiunea unei oportunităţi mai mari, pe care Dumnezeu s-ar putea să ţi-o trimită într-o zi.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Psalmul 30

Chiar dacă sunt scrise în dreptul rămăşiţei lui Israel, v. 1-5 sunt o încurajare pentru toţi răscumpăraţii, amintin-du-le că, dacă trebuie să treacă printr-o „întristare uşoară de o clipă”, aceasta lucrează pentru ei o „greutate eternă de glorie” (2 Corinteni 4.17). Lacrimilor – care sunt partea celor mai mulţi în noaptea întunecoasă a acestei lumi – le vor urma curând cântările de bucurie, în dimineaţa zilei fără apus. Dar chiar şi noaptea, în mijlocul încercărilor, cel care îl cunoaşte pe Domnul are o bucurie interioară care îl face în stare şi totodată îl îndeamnă să cânte (Psalmul 42.8; Iov 35.10). El le dă în felul acesta celor din jur cea mai puternică mărturie (Fapte 16.24,25).Descurajarea în încercare este un lucru periculos! Pe de altă parte, un credincios prosper riscă să se sprijine pe prosperitatea lui („muntele meu” – spune psalmistul), obligându-L pe Dumnezeu să-i zdruncine aceste temelii, pentru a-l determina să-L caute pe El (v. 6-8). Prosperitatea în lume devine pe nesimţite un obstacol care împiedică comuniunea cu Domnul; de aceea, este spre folosul nostru să fim lipsiţi de ea. Care este mijlocul de a scăpa de astfel de pericole? Privind mai departe ele noaptea de acum şi mai sus de „muntele nostru”, cântărind toate lucrurile în perspectiva preafericitei eternităţi.

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Psalmul 37:21-25

Da, mă va ucide…dar îmi voi apăra purtarea în faţa Lui Iov 13:15

ÎNCREDE-TE ÎN DUMNEZEU!

Am citit recent cele scrise de Allen Gardiner, despre un misionar care a murit în Africa de Sud din cauza unor boli şi a foamei. Referinţa atenţiona pe cititor să citească promisiunea lui Dumnezeu că El va da hrană celui flămând (Ps. 37:19, 25; 146:7). Ea a spus: „Dacă nu le credem pe acestea, atunci oare nu ne putem îndoi şi de celelalte promisiuni pe care le-a făcut?” O întrebare bună! Într-un articol cu acelaşi subiect, Stanley Baldwin dă trei răspunsuri parţiale la această întrebare. In primul rând, oamenii sunt cei ce falimentează si nu promisiunile divine. In al doilea rând, unele promisiuni sunt spirituale şi nu trebuie luate literal. În al treilea rând, unele „promisiuni” sunt afirmaţii generale ale unor fapte, sau se adresează altora. Ele nu sunt garanţii personale. Aceste răspunsuri poate că se aplică în unele cazuri, şi de aceea trebuie să studiem Scripturile cu umilinţă, încrezându-ne în Duhul lui Dumnezeu, pentru a ne călăuzi în vederea revendicării unei promisiuni. „Dar, chiar când fac astfel, spune Baldwin, încerc să-mi centrez credinţa în Cel ce promite şi nu în promisiune. Este o mare diferenţă.” Ne putem încrede întotdeauna că Dumnezeu va acţiona din dragoste, dar El este şi atotcunoscător şi poate face excepţii de la unele din regulile generale. David n-a ştiut nimic despre Allen Gardiner atunci când a scris: „…n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea” (Ps. 37:25). Asemenea întâmplări nu trebuie să ne distrugă credinţa. Cel ce face promisiunile merită toată încrederea. El este suveran.. A-I lăsa loc pentru a acţiona sau a ne abţine de la acţiune ne deschide calea unui nou nivel de a ne încrede în Dumnezeu în orice circumstanţă – chiar şi atunci când pare că promisiunea Sa a falimentat.   D.J.D.

Şi dacă-ntrebi cum e credinţa

Ce m-a suit prin anii grei,

Priveşte-mi urmele şi crucea

Şi-ai să-nţelegi răspunsul ei.        Traian Dorz

Când o promisiune pare că falimentează, putem, totuşi să ne încredem în Cel ce promite.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Ia ce este al tău și pleacă! Dar vreau să dau acestuia din urmă ca și ție. Numi este permis să fac ce vreau cu ale mele? Este ochiul tău rău pentru că eu sunt bun?  Matei 20.14,15

Acestea au fost cuvintele de la sfârșitul unei pilde foarte interesante, spuse de Domnul Isus. Ea ne vorbește despre un om care a angajat lucrători la diferite ore din zi, pentru ai trimite să lucreze în via sa. Cei dintâi lucrători sau învoit cu el asupra plății și au lucrat întreaga zi. Ceilalți lucrători aveau să primească atât cât socotea stăpânul și au lucrat din ce în ce mai puține ceasuri, depinzând de ora la care fuseseră angajați. De fapt, ultimii dintre ei au lucrat doar un ceas. Apoi a venit surpriza! Stăpânul a făcut plata începând cu cei din urmă, cărora lea dat exact suma pentru care se învoiseră cei dintâi.Ce învățăm din această pildă? Ca în cele mai multe dintre pildele Sale, Domnul pune aici în evidență un adevăr important. Să remarcăm expresia stăpânului: „Vreau să dau”. Și a dat, întradevăr! El șia respectat învoiala cu cei dintâi lucrători, iar apoi, datorită bunătății inimii sale, a vrut să dea la fel și celor care meritau mai puțin. Dumnezeu este suveran și bun în mod absolut. El dorește să dea cui vrea El, datorită belșugului de bunătate din inima Lui, și vrea să dea celor care nu merită nimic bun.Omul neconvertit murmură și acum împotriva acestui lucru.Nici suveranitatea lui Dumnezeu și nici bunătatea Lui nu se încadrează în ideea lui despre corectitudine și despre echitate. El se așază în poziția de aL judeca pe Dumnezeu, în loc să se supună judecății Sale. Este bine să medităm la cuvintele stăpânului: „Este ochiul tău rău pentru că eu sunt bun?” G. W. Steidl

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Iată, Eu fac toate lucrurile noi …Apocalipsa 21.5

Totul nou

Tot timpul am văzut biserica fiind locul unde se desfășoară ceremonialuri legate de naștere, cununie, moarte, iar oamenii care merg duminică de duminică acolo sunt doar cei slabi și care nu pot reuși în viață prin forțele proprii. Biblia o consideram o carte bună pentru bătrâni. Totul a mers așa până într-o zi. Într-o convorbire cu cineva am ajuns să înțeleg că nu religia ne mântuiește, ci o Persoană care este Domnul și Mântuitorul celor care cred în El.De atunci înainte, totul s-a făcut nou în viața mea. L-am primit pe Isus ca Mântuitor și Conducător al vieții mele. Din persoana egoistă care eram, indiferentă față de Cel care este Calea, Adevărul și Viața, Dumnezeu m-a transformat într-o persoană care are un scop și un țel în viață: patria cerească. De atunci înainte am înțeles că ceea ce sunt este numai har din partea lui Dumnezeu. De atunci înainte am fost mulțumitor lui Dumnezeu că am rămas în viață și am auzit de o mântuire așa de mare care a adus-o Fiul Său prin jertfa de pe cruce. Nimic nu se poate asemăna cu această jertfă. Ea este vrednică să ne rețină toată atenția. Ea va fi tema de-a lungul veșniciei.

Fiul lui Dumnezeu este singura Cale prin care putem fi smulși din lumea care L-a răstignit pe cruce; El este Acela care face toate lucrurile noi.

 

Cele 13 Calendare Biblice (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS / MANA DE DIMINEAŢĂ / MÂNTUIREA PRIN HRISTOS / Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER / TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de Charles H. SPURGEON / DOMNUL ESTE APROAPE! – Calendar Biblic / BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU de Oswald CHAMBERS / MEDITAŢII ZILNICE de Wim MALGO / MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI Dimineaţa şi Seara de Charles H. SPURGEON / IZVOARE IN DEŞERT / SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI – Volumul III / PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE / DOMNUL ESTE APROAPE – GBV / SĂMÂNȚA BUNĂ) sunt preluate de pe pagina https://ioan17.wordpress.com/2016/03/

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

PLANUL OLARULUI

„Cum este lutul în mâna olarului, aşa sunteţi voi în mâna Mea…” (Ieremia 18:6)

     În vremuri bune, e simplu să vedem progresul pe care îl facem, dar în vremuri grele, avem tendința să credem că nu avansăm deloc. Reacționăm la suferință, la pierdere și la împotrivire, consultându-ne sentimentele în loc să consultăm credincioșia lui Dumnezeu. Să înțelegem un lucru: noi ne aflăm în siguranță în mâinile lui Dumnezeu în orice vreme! „Cum este lutul în mâna olarului, aşa sunteţi voi în mâna Mea…” ne spune Domnul prin Ieremia (18.6). Tu ești o operă în devenire, iar forma finală nu este dată de circumstanțele sau de sentimentele tale, ci de angajamentul Olarului de a termina ceea ce a început. „Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.” (Filipeni 1:6). Iată două lucruri pe care trebuie să le ții minte, în timp ce eşti frământat pe roata Olarului: 1) Olarul are dreptul de a te modela după cum crede El de cuviință. Nimic nu-L poate împiedica să te facă așa cum dorește. El este expert în transformarea unor bucăți de lut în obiecte de valoare și folositoare. „Nu este olarul stăpân pe lutul lui, ca din aceeaşi frământătură de lut să facă un vas pentru o întrebuinţare de cinste…?” (Romani 9:21). Datoria ta este să rămâi pe roată și să-L lași pe Dumnezeu să facă din tine ceea ce dorește. 2) Olarul are un plan individual pentru fiecare bucată de lut în parte. Olarul, şi nu lutul, stabilește produsul final; la fel, Duhul Sfânt stabilește care sunt locul și rolul tău în trupul lui Hristos (1 Corinteni 12:18). Așadar, descoperă planul Olarului și împlinește-l!

 

Textul zilei „CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI”, coordonatori Bob & Debby Gass este preluat si poate fi gasit la urmatoarele pagini:

16 Martie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Judecata supremă

Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Cristos.

2 Corinteni 5:10

Pavel spune că noi toţi, predicatori şi ascultători deopotrivă, ..trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Cristos”. Dacă înveţi să trăieşti în lumina pură şi strălucitoare a lui Cristos aici şi acum, judecata te va face în final să te bucuri de lucrarea lui Dumnezeu în tine. Trăieşte având mereu în faţa ochilor scaunul de judecată al lui Cristos şi umblă acum în lumina sfinţeniei pc care ţi-a dat-o. Un gând rău in legătură cu un alt suflet va da prilej diavolului, indiferent cât eşti de sfânt. O singură judecată carnală, şi rezultatul va fi iadul în tine. Adu-o imediat la lumină şi mărturiseşte: „Dumnezeul meu, sunt vinovat în această privinţă”. Dacă nu faci aceasta, inima ta se va împietri tot mai mult. Pedeapsa păcatului este adâncirea in păcat. Nu numai Dumnezeu a pedepsit pentru păcat: păcatul însuşi se consolidează in cel păcătos şi răsplăteşte cu vârf şi îndesat. Nici o luptă sau rugăciune nu te va ajuta să te poţi opri din a mai face anumite lucruri, iar pedeapsa păcatului constă în aceea că. treptat, ajungi să te obişnuieşti cu el şi nu mai ştii că este păcat. Nici o putere în afară de Duhul Sfânt nu poate schimba consecinţele inerente ale păcatului.

..Dar dacă umblaţi în lumină după cum El este In lumină.” A umbla in lumină înseamnă pentru mulţi dintre noi a umbla după standardele pe care le-am stabilit pentru alte persoane. Fariseismul cel mai cumplit de astăzi nu este ipocrizia, ci irealitatea inconştientă.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Duceţi-vă de spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge înaintea voastră… Ele au ieşit… şi n-au spus nimic la nimeni.” MARCU 16:7, 8

Un strălucit mesaj a fost încredinţat acestor femei şi ele n-au spus nimic la nimeni! Am îndrăzni noi să le judecăm? Noi suntem posesorii aceleiaşi comori, aceluiaşi mesaj. Domnul a săvârşit lucrarea Sa de mântuire gratuită şi desăvârşită şi noi o păstrăm pentru noi! Domnul Isus a înviat şi El socoteşte neprihănit pe oricine crede în El; noi ştim aceasta dar nu spunem nimic! Domnul ne-a spus să ne ducem „în toată lumea şi să propovăduim Evanghelia la orice făptură.” Ba mai mult, El ne-a spus să găsim şi pe „Petru” ca să-l mângâiem cu acest mesaj al dragostei Lui, dar noi n-am ascultat. Cine era Petru? Un ucenic care se lepădase de Domnul Isus. Ce iubire neasemuită ca Mântuitorul să-l menţioneze în mod special. Sunt în jurul nostru oameni care s-au lepădat de Dumnezeu, poate chiar credincioşi care au căzut? Ne-am dus noi să-i căutăm şi să le spunem că Domnul Isus îi iubeşte chiar aşa cum sunt? Sau mai degrabă i-am dispreţuit, i-am socotit nevrednici de prietenia noastră pentru că noi eram cu „inima curată”, nu ca ei? Este adevărat că de multe ori tăcerea este de aur. Dar sunt tăceri vinovate de care suntem răspunzători :

– Tăcerea înaintea sufletelor robite de păcat – şi noi pretindem că cunoaştem Evanghelia care eliberează!- Tăcerea în faţa sufletelor în suferinţă – şi noi cunoaştem pe Acela care poate vindeca şi alina suferinţele, dar luăm poziţia „preotului şi a levitului” din pilda samariteanului milostiv. (Luca. 10:25-37).

– Tăcerea în faţa sufletelor decepţionate şi dezorientate – deşi noi le-am putea vorbi despre Acela care n-a decepţionat nicioadată pe nimeni.

– Tăcere faţă de sufletele care ne înconjoară şi cu care poate mergem împreună, la serviciu, la şcoală, la cumpărături, etc. şi care aşteaptă să audă ceva de la noi pentru că ne ştiu că suntem credincioşi – şi totuşi noi tăcem mereu. Tăcem atunci când ar trebui să vorbim „cuvintele lui Dumnezeu” şi vorbim atunci când ar trebui să tăcem. O, măcar de am învăţa să tăcem dacă nu suntem în stare să vorbim cum ne învaţă Scriptura. Tăcerea când ar trebui să vorbim, face lucrarea vrăjmaşului şi vorbirea când ar trebui să tăcem face lucrarea Nimicitorului. Cum putem să tăcem când viaţa sau moartea sufletelor este în joc? Împiedicăm noi mesajul slăvit al învierii. prin tăcerea noastră vinovată? Să facem cunoscut în jurul nostru că Domnul Isus a înviat, că S-a înălţat la cer şi că va veni din nou să răsplătească pe fiecare „după binele sau răul pe care l-au făcut” când erau aici pe pământ.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Preaiubiţilor, acum suntem copii ai Lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este.” 1 Ioan 3:2

Noi avem mântuirea, dar această mântuire va ajunge la desăvârşire atunci când vom fi asemenea Lui. Aici avem deseori suferinţe, ne este frig, ne este cald şi avem tot felul de necazuri. Numai nădejdea ne întăreşte, nădejdea în slava viitoare. Ştim că suferinţa de acum nu se poate pune alături cu slava viitoare. Da, va fi măreţ când Îl vom putea vedea, acăpaţi de suferinţă. Va fi o slavă nespus de mare. Este scris:” Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţeşte, după cum El este curat.” Iar Petru spune: „Lepădaţi dar orice fel de răutate, orice vicleşug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă şi de clevetire. „1 Petru 2:1. Curăţirea se face prin credinţa în mântuire. Isus ne-a scăpat de sub puterea păcatului, deci nu ne-a luat doar păcatele. De aceea credinţa noastră ne dă biruinţa. Pentru aceasta S-a arătat Fiul Lui Dumnezeu ca să ne ia păcatele, şi în El nu este păcat. „Pe cel ce nu a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea Lui Dumnezeu în El.” Şi astfel am întrerupt legătura cu cei necredincioşi. Este scris: ” Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial?” De aceea: ” Ieşiţi din mijlocul lor şi depărtaţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi Eu vă voi primi.” 2 Corinteni 6:15-17

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

O PILDĂ PENTRU ALŢII

Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit de la mine, faceţi; şi Dumnezeul păcii va fi cu voi. Filipeni 4.9

Cât e de frumos pentru un om, să poată, ca Pavel, să fie urmat întocmai cu folos de alţii. Să ne ajute Domnul, prin harul Lui, să-l luăm ca pildă în fiecare zi.Daca, cu ajutorul de sus, noi punem în practică învăţătura lui Pavel, ne putem bucura de făgăduinţa de la urmă. Şi ce făgăduinţă! Dumnezeu, căruia Ii place pacea, şi o răspândeşte, va fi cu noi. „Pacea să fie cu voi!” iată deja o făgăduinţă mare şi dulce; dar, când însuşi Dumnezeul păcii este cu noi, e cu mult mai mult; este întocmai ca izvorul cu fluviul său, soarele cu razele sale. Dacă Dumnezeul păcii este cu noi, ne vom bucura de această pace care întrece orice pricepere, şi aceasta chiar în împrejurările care ameninţă s-o nimicească. Dacă oamenii se ceartă, noi trebuie să fim aducători de pace, dacă Împăciuitorul este cu noi.În cărarea adevărului se găseşte adevărata pace; şi, dacă o părăsim, ne vom rătăci, cu siguranţă. A fi mai întâi curat, apoi paşnic, este rânduiala înţelepciunii şi a experienţei. Să urmăm deci linia trasă de Pavel şi Dumnezeul păcii va fi cu noi, cum era cu apostolul.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Ci tu când te rogi, întră în odăiţa, ta, încuie-ţi uşa, şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti. Matei 6.6

Rugăciunea este atmosfera în care trăieşte credinciosul. Pentru viaţa nouă este tot atât de necesară ca şi aerul pentru trup. Aici Domnul Isus vorbeşte de rugăciunea personală, rugăciunea în odăiţă. Este lucrarea practicată şi dă slavă Domnului. Nu există viaţă pentru Dumnezeu fără rugăciune. În odăiţă, singur cu Dumnezeu, transformăm în viaţă revelaţia Tatălui, acolo primim cuvântul potrivit pentru sufletul nostru. Prin rugăciune vom primi mai dinainte piatra albă pe care stă scris numele cel nou pe care nimeni nu-l ştie decât acela care-l primeşte. Cu câtă putere putem întâmpina zarva zilei, dacă în zorii ei am stat în ascuns în prezenţa Lui şi am mâncat din mana ascunsă! Aceasta este în adevăr hrana zilnică a sufletului nostru.Cele mai mari greşeli din viaţa noastră pot să fie cauzate de neglijarea rugăciunii în ascuns. Delăsarea în această privinţă favorizează intrarea răului de afară, care prin omul nostru cel vechi nerăstignit, ar face dezastru în viaţa noastră, dacă harul nemărginit nu ar interveni între noi şi dezastrul provocat. Nici râvna şi nici faptele cele mai mari nu pot să recupereze ceea ce am pierdut nerugându-ne în odăiţă.Râvna fără rugăciune este o respingere a harului Lui arătat prin lucrarea Duhului, astfel că toate faptele noastre, oricât de mari şi grele ar fi, fără rugăciune sunt o lucrare a firii noastre.Aşa dar, rugăciunea în odăiţă este o prefaţă remarcabilă a unei vieţi sfinte şi de o necesitate primordială pentru orice suflet care trăieşte în legătură cu Domnul Isus.

„Stăruiţi în rugăciune.”
„Rugaţi-vă neîncetat.”

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Doamne, ce minune a încrederii depline ar avea loc dacă aş putea auzi un cuvânt de la Tine! Doamne, rosteşte-l astăzi.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Căci pentru mine a trăi este Cristos şi a muri este un câştig.» Filipeni 1,21

În timp ce meditam la aceste cuvinte, am realizat cu toată fiinţa că Isus Cristos trebuie să aibă prioritate în absolut orice lucru. Ca şi copii ai lui Dumnezeu toţi suntem de acord în mod teoretic cu această afirmaţie şi-L acceptăm cu mintea pe Isus ca Domn. Problema se pune însă dacă în absolut tot ce priveşte viaţa noastră particulară se întâmplă la fel. Ce ocupă primul loc în viaţa, în inima mea? Serviciul, familia, afacerile, interesele mele — sau într-adevăr numai Isus Cristos? Dacă El este într-adevăr pe primul loc, atunci putem fi siguri că lista noastră de priorităţi este corectă. Gândindu-ne la acest text, ne impresionează şi forma la prezent a verbului «a fi» — «a trăi este Cristos». De obicei suntem tentaţi să amânăm trăirea acestui adevăr pentru mai târziu, argumentând că va veni cu siguranţă timpul când Domnul Isus va fi totul pentru noi. Dar acest lucru este fals, căci acum, în acest moment, El «este» Cel care a primit toată puterea pe pământ şi în cer, deci şi în viaţa noastră. Dacă acest lucru e adevărat, atunci toate pornirile şi gândurile negative şi întunecate, necredinţa sau chiar putina credinţă nu-şi mai au locul în viaţa noastră. Atunci nu vom mai fi conduşi şi dominaţi de sentimente şi impulsuri, deoarece lăuntrul nostru va fi umplut de Isus şi vom putea spune cu adevărat: «pentru mine a trăi este Cristos».

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Căci sunt un străin înaintea Ta. Psalmi 39:12

Doamne, sunt străin cu Tine, dar nu pentru Tine. Harul Tău a îndepărtat toată înstrăinarea mea. Acum, în tovărăşia Ta, călătoresc prin lumea aceasta păcătoasă ca un peregrin într-o ţară străină. Doamne, Tu eşti un străin în propria ta lume. Oamenii Te uită, Doamne, Te dezonorează, ridică legi noi şi obiceiuri străine, şi nu Te cunosc. Când scumpul Tău Fiu a venit la ai Săi, ai Săi nu L-au primit (Ioan 1:11). „El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut” (vers. 10). Nici un Străin nu a fost atât de bănuit cum a fost Fiul Tău iubit de către propriul Său popor. Nu este nici o surpriză, deci, că eu, care trăiesc viaţa lui Isus, sunt un străin aici. Doamne, nu vreau să fiu cetăţean într-o lume în care Isus a fost străin. Mâinile Lui Străpunse au rupt funiile care ţineau sufletul meu legat de pământ, şi acum mă simt străin în propria mea ţară. Printre cei cu care locuiesc, vorbirea mea pare neobişnuită, purtările ciudate și acţiunile stranii. Mă simt atât de stingherit între păcătoşi, încât cred că până şi un barbar s-ar simţi mai bine în lumea civilizată. Dar aceasta este binecuvântarea sorţii mele; sunt străin împreună cu Tine. Tu eşti fratele meu de suferinţă, tovarăşul tncu pelerin. O, ce bucurie să te afli într-o asemenea societate! Inima îmi arde când îmi vorbeşti, şi deşi sunt un străin, sunt de mii de ori mai binecuvântat decât cei care stau pe tronuri sau locuiesc în casele lor confortabile.Dar eu nu am nici timp, nici loc Patria mea e pretutindeni şi niciunde, Sunt calm şi nu simt grijile deloc In orice greu, de răul lumii El m-ascunde. Mereu în căutarea unei alte lumi Fugim ades de fericirea trecătoare;Cu El alături, aşteptăm minuni Şi avem bucurii în orice încercare.

SEARA

Păzeşte de asemenea pe robul Tău de mândrie. Psalmi 19:13

Aceasta era rugăciunea lui David, pe care Dumnezeu l-a numit „om după inima Mea” (Fapte 13:22). Dacă sfântul David avea nevoie să se roage astfel, cu cât mai multă nevoie avem noi, copii în har! Parcă ar fi spus: „ţine-mă, altfel merg cu capul înainte spre păcat”. Firea noastră păcătoasă, ca un cal nărăvaş, este gata s-o ia la fugă oricând. Fie ca harul lui Dumnezeu să-l ţină în frâu, ca să nu alerge spre pieire. Ce ne-am face fără opreliştile pe care ni le-a pus Domnul în înţelepciunea şi harul Său? Rugăciunea psalmistului se referă la cea mai gravă formă a păcatului — păcatul făcut deliberat şi cu bună ştiinţa. Până şi cel mai sfânt are nevoie să fie „păzit” de păcatele rele. Iată ce avertizare le oferă sfinţilor apostolul Pavel: „De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăția, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli” (Coloseni 3:5). Ce! Au nevoie sfinţii de asemenea avertizări? Da, au. Hainele cele mai albe, nepăzite de harul divin, îşi pătează puritatea cu petele negre ale păcatului. Creştine experimentat, nu te lăuda cu experienţa ta; te vei poticni dacă îţi vei îndepărta privirea de la Cel care „poate să vă păzească de orice cădere” (Iuda 24). Cei cu dragoste fierbinte, credinţă constantă şi speranţe strălucitoare, să nu spună „nu vom păcătui niciodată”. Mai bine ar face să strige „nu ne duce în ispită” (Matei 6:13). Chiar în inima celui mai sfânt om există destule paie care să se aprindă în vâlvătăile iadului, dacă Dumnezeu nu stinge scânteile. Cine ar fi visat că dreptul Lot se va îmbăta şi va păcătui? Hazael a spus „dar ce este robul tău, câinele acesta, ca să facă lucruri atât de mari?” (2 Împăraţi 8:13). Suntem în poziţia de a pune aceeaşi întrebare încrezătoare. Fie ca înţelepciunea divină să ne păzească de nebunia încrederii în noi înşine.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Pentru binele nostru. (Evrei 12:10)

Într-una din cărţile lui Ralph Conner el ne spune povestea lui Gwen. Gwen era o fată nedisciplinată şi cu voinţă puternică, obişnuită să facă mereu numai ce vroia ea. Într-o zi a avut un accident îngrozitor care a lăsat-o oloagă pe viaţă, făcând-o să devină şi mai rebelă. Odată, pe când se tot plângea de starea ei, a fost vizitată de un „pilot al cerului” local, sau misionar alpinist. El i-a spus următoarea parabolă despre canion:”La început nu era nici un canion, ci doar o vastă prerie deschisă. Într-o zi, Stăpânul preriei, plimbându-Se pe marile Sale păşuni, a întrebat preria: «Unde sunt florile tale?» Preria a răspuns: «Stăpâne, eu nu am seminţe de flori». Atunci Stăpânul a vorbit păsărilor, şi ele au adus seminţe de diverse flori şi le-au împrăştiat peste tot. Curând preria a înflorit cu şofrani, trandafiri, flori galbene de piciorul-cocoşului, floarea-soarelui sălbatică şi crini roşii tot timpul verii. Când Stăpânul a văzut florile, a fost încântat. Totuşi, nu le-a văzut pe favoritele Lui şi a întrebat preria: «Unde sunt clematitele, căldăruşele, violetele, florile sălbatice, ferigile şi arbuştii înfloritori?» Deci încă odată El a vorbit păsărilor, şi din nou ele au adus toate seminţele şi le-au împrăştiat peste tot. Dar când a venit Stăpânul, tot n-a putut găsi florile pe care le iubea cel mai mult, şi a întrebat: «Unde sunt florile Mele cele mai parfumate?» Preria a plâns cu amar: «O, Stăpâne, nu pot păstra florile. Vânturile bat aprig peste mine şi soarele bate peste pieptul meu şi mă arde şi ele se usucă şi sunt luate de vânt». Atunci Stăpânul a vorbit fulgerului, şi cu o lovitură puternică, fulgerul a despicat preria chiar prin inima ei. Preria s-a clătinat şi a gemut în agonie şi timp de multe zile a plâns cu amar pentru rana ei întunecoasă, zimţată şi căscată. Dar râul şi-a revărsat apele prin crăpătura adâncă, aducând cu el pământ negru şi bogat. Încă o dată păsările au adus seminţe şi le-au împrăştiat în canion. După mult timp stâncile abrupte au fost împodobite cu muşchi moale şi viţă agăţătoare, şi toate malurile stâncoase, care au fost separate, erau înveşmântate în clematite şi căldăruşe. Ulmi uriaşi şi-au înălţat ramurile mari sus în lumina soarelui, în timp ce la picioarele lor cedrii mici şi brazii canadieni creşteau împreună. Peste tot au crescut şi au înflorit violete, anemone şi ferigi tremurătoare, până când canionul a devenit locul favorit de odihnă, pace şi bucurie al Stăpânului”. Apoi „pilotul cerului” i-a spus: „«Roada [sau «florile»] Duhului … este [sunt] dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, …blândeţea» (Gal. 5:22-23), şi unele dintre acestea cresc numai în canion”. Gwen a întrebat încet: „Care sunt florile canionului?” Misionarul a răspuns: „Îndelunga răbdare, bunătatea şi blândeţea. Dar deşi dragostea, bucuria şi pacea pot înflori şi în spaţii deschise, floarea nu este niciodată aşa de frumoasă, nici parfumul aşa de plăcut ca atunci când ele înfloresc în canion”. Gwen a stat nemişcată destul de mult timp, şi apoi, plină de alean, a spus cu buze tremurânde: „Nu este nici o floare în canionul meu – numai stânci zimţate”. Misionarul a răspuns cu bunătate: „Într-o zi vor înflori, dragă Gwen. Stăpânul le va găsi, şi le vom vedea şi noi”. Iubiţilor, când veţi ajunge la canionul vostru, aduceţi-vă aminte!

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Psalmul 29

Din punct de vedere profetic, acest psalm vorbeşte despre momentul când cei puternici ai pământului vor trebui să se supună Domnului. Gloria şi tăria, pe care omul şi le atribuie cu atâta plăcere, aparţin, de fapt, numai lui Dumnezeu. Şi acestea îi vor fi recunoscute doar atunci când El va considera potrivit să-Şi înalţe glasul, pentru a-Şi revendica drepturile (glasul Domnului este amintit de şapte ori în acest psalm). Dominaţia naţiunilor (numite: „fii ai celor puternici” – v. 1) asupra lui Israel va lua atunci sfârşit, pentru că poporul căruia îi va da Domnul puterea când va fi să şadă ca împărat pentru totdeauna (v. 10,11) va fi chiar poporul Său.

Ce puternic şi impunător este acest glas al Creatorului, pe care toţi oamenii au ocazia să-1 audă! Dumnezeu le vorbeşte cu tot dinadinsul («de-a curmezişul») prin fenomene ale naturii: vânt, tunete, avalanşe, cutremure de pământ… care umplu sufletele cu un sentiment de măreţie şi de groază… în general foarte trecător! Dar, mai presus de toate, Dumnezeu a vorbit lumii prin Isus Hristos, Cuvântul devenit trup (Ioan 1.14; 18.37). Acesta a fost şi glas al puterii divine „pe ape mari” (v. 3), şi glas al unui singur cuvânt, rostit pe când El potolea furtuna (Marcu 4.39), precum şi glasul „blând, în şoaptă” (1 Împăraţi 19.12), al dragostei: glasul bunului Păstor. Acesta se face auzit şi astăzi în Cuvântul Său. Să învăţăm să-l ascultăm!

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Matei 6:1-13

Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor… Matei 6:1
Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor… Matei 5:16

CARE-ŢI SUNT MOTIVELE?

Unul dintre prietenii mei are Biblia la el oriunde se duce. Unii se întreabă dacă nu crede despre sine că este un supra-om spiritual. Dar prietenul meu crede exact opusul. Spune că el poartă Biblia nu din cauza unei puteri spirituale, ci tocmai pentru că ştie cât de slab este. În timpul vieţii sale creştine a avut câteva experienţe de „fiu risipitor”, când a alunecat în păcat, şi acum s-a hotârât, prin harul lui Dumnezeu, să umble drept cu Domnul. El îşi imaginează că atâta timp cât poartă Biblia în mâna sa, îşi va reaminti de atenţionările şi de promisiunile ei, astfel că se va gândi de două ori înainte de-a cădea din nou în vechile lui păcate. Motivul său îmi aduce aminte de cuvintele Iui Isus din Matei 6. Deşi acolo El vorbeşte despre facerea de bine, El enunţă principiul potrivit căruia este greşit să faci paradă de credinţa ta în public (v. 2). Pe de altă parte, El ne învaţă şi în Matei 5:14-16, că este important ca alţii să vadă mărturia credinţei noastre. Cheia înţelegerii acestei contradicţii aparente, este motivaţia. Dacă dorinţa noastră este să facem binele – să dăm lumină – atunci acţionăm în spiritul lui Cristos. Dar dacă dorinţa noastră este să „părem” neprihăniţi – să atragem atenţia – atunci avem un motiv greşit. Sunt atât de mulţumitor lui Dumnezeu pentru viaţa prietenului meu. Prin faptul că poartă Biblia la el oriunde se duce, poate fi interpretat greşit, dar motivul acestei acţiuni, este bun. El îmi aduce aminte de propriile mele slăbiciuni şi de nevoia mea după Cuvântul lui Dumnezeu (Matei 6:13). Fie ca acţiunile noastre să reflecte nu dorinţele de a-i impresiona pe alţii ci dorinţa să-i fim plăcuţi lui Dumnezeu. – M.R.D. II.

Trăim în văzul tuturor, mereu,

Şi tot ce facem este pe cântar;

Motivul însă-l vede Dumnezeu,

De e curat sau e murdar.     – D.J.D.

Este posibil să facem lucruri corecte din motive greşite.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Noi navem nevoie săți răspundem asupra acestui lucru. Daniel 3.16

A nu te îngrijora de nimic și a te ruga și a mulțumi pentru toate lucrurile este atitudinea corectă față de împrejurări a celor care Îl cunosc pe Dumnezeu (Filipeni 4.6,7). Nu este însă pentru nimeni ceva natural să fie în felul acesta, superior împrejurărilor, de aceea ne putem întreba: Este posibil așa ceva? Scriptura nu numai că ne oferă cele mai binecuvântate precepte, însă aceste precepte ne sunt de asemenea prezentate în mod viu, în exemplele unor oameni asemănători nouă înșine. Acești oameni sunt mărturii despre faptul că o viață de ascultare a acestor precepte este la îndemâna oricărui om care, apropiinduse de Dumnezeu, crede că El este și că El îi răsplătește pe cei care Îl caută.Cei trei tineri evrei sunt martori de seamă cu privire la faptul că este posibil să nu ne îngrijorăm de nimic. Ei sau confruntat cu puterea nemiloasă a unui despot păgân, care ia amenințat că îi va arunca întrun cuptor de foc, însă nu sau înspăimântat în prezența puterii răului și au refuzat să iasă de pe calea ascultării, spunând: „Noi navem nevoie săți răspundem”.A fost aceasta o simplă bravadă din partea lor sau indiferență față de consecințele înfruntării monarhului Babilonului? Nu! A fost credința lor în Dumnezeu! Ei au putut vorbi despre El ca despre Dumnezeul lor și au știut că El era deasupra tuturor împrejurărilor și că era mai mare decât ele. Au știut că Dumnezeu era mai mare decât împăratul mânios înaintea căruia stăteau, de aceea glasul credinței lor a răsunat cu claritate, atunci când au spus: „Dumnezeul nostru … poate” (versetul 17). Pricina lor era în mâna lui Dumnezeu; El era Cel care le stabilea destinul. Dumnezeu îi putea elibera de cuptorul de foc sau îi putea păzi înăuntrul lui; oricare ar fi fost însă consecința, ei aveau să se încreadă în El. Minunată atitudine! Acești trei tineri erau mai mari și mai glorioși decât toată măreția și decât toată gloria împărătească ce se manifesta acolo, în valea Dura, în acea zi. J. T. Mawson

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Cei ce se încred în Domnul sunt ca muntele Sionului care nu se clatină, ci stă întărit pe vecie.
Psalmul 125.1

Înainte cu bucurie!

Un om de afaceri din America, pe nume Sunderson, avea o afacere care nu mergea deloc. Omul s-a îmbolnăvit și a fost internat în spital. Într-o noapte, sub fereastra sa, cineva cânta imnuri de laudă lui Dumnezeu. Fiind foarte impresionat de cele auzite, a coborât în stradă să afle cine cântă. Acolo a găsit un bărbat care își pierduse ambele picioare și acum făcea curățenie pe stradă. Omul a mărturisit: „Când mi-am pierdut picioarele, am fost așa de disperat, încât am vrut să mă sinucid. Dar am auzit despre Mântuitorul și acum duc o viață nouă, plină de bucurie, pentru că sunt un răscumpărat al Lui. Și fiindcă acum sunt bucuros, cânt imnuri de laudă lui Dumnezeu”.

Atunci, omul de afaceri s-a gândit mult la acel om și la bucuria lui. De atunci, speranța sa a crescut și a prins curaj, ca să continue lupta vieții.

Cine poate descrie într-un mod potrivit bucuria adâncă de a avea un Mântuitor în glorie, a Cărui inimă este cu noi în toate încercările vieții și durerile drumului nostru prin pustiul acestei lumi? Ce bogăție! Ce realitate divină! Ce speranță! Cel ce deține toată puterea în cer și pe pământ veghează asupra celor care și-au pus încrederea în El și astfel ei pot merge înainte cu bucurie.

 

Cele 13 Calendare Biblice (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS / MANA DE DIMINEAŢĂ / MÂNTUIREA PRIN HRISTOS / Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER / TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de Charles H. SPURGEON / DOMNUL ESTE APROAPE! – Calendar Biblic / BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU de Oswald CHAMBERS / MEDITAŢII ZILNICE de Wim MALGO / MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI Dimineaţa şi Seara de Charles H. SPURGEON / IZVOARE IN DEŞERT / SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI – Volumul III / PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE / DOMNUL ESTE APROAPE – GBV / SĂMÂNȚA BUNĂ) sunt preluate de pe pagina https://ioan17.wordpress.com/2016/03/

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

CUM SĂ ACTIVEZI CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (2)

„Dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.” (1 Ioan 5:14)

     În timp ce aștepți să se împlinească în viața ta Cuvântul lui Dumnezeu, fă următoarele trei lucruri: 1) Rostește-l. Cel mai eficient mod de a te ruga este să rostești Cuvântul lui Dumnezeu. Patriarhii, profeții și psalmiștii Îi aminteau cu regularitate lui Dumnezeu promisiunile Sale, în rugăciune, încrezători că El Şi le va respecta. Cel mai sigur indicator al voii lui Dumnezeu este Cuvântul Său. „Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice i-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.” (1 Ioan 5.14-15). Dumnezeu răspunde întotdeauna la Cuvântul Său, întotdeauna! 2) Împlineşte-l. Planul lui Dumnezeu pentru noi este nu doar de-a rosti Cuvântul Său, oricât de vital este lucrul acesta, ci să-l și împlinim (Iacov 1:22). Vă reamintesc textul unei cântări: „Când umblăm cu Domnul și-ascultăm Cuvântul, cât de glorioasă ni-e calea / Cât timp L-om asculta, cu noi va rămânea, şi cu toți cei ce fac voia Sa.” Ascultarea – credința în acțiune – ne pune într-o stare după voia Lui, iar El ne răspunde prin împlinirea promisiunilor Sale față de noi. 3) Transmite-l și altora. Părinților și bunicilor: „Poruncile acestea pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi, şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula.” (Deuteronom 6:6-7). Nu e nevoie să fii învățător de profesie, ci doar un vestitor sincer. Împărtășirea Cuvântului lui Dumnezeu va aduce rod în viața familiei tale, a prietenilor tăi, a rudelor tale, a partenerilor tăi de afaceri, a vecinilor tăi, iar pe tine te va ajuta să-l reții și să-l pricepi mai bine!

 

Textul zilei „CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI”, coordonatori Bob & Debby Gass este preluat si poate fi gasit la urmatoarele pagini:

15 Martie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Disciplina groazei

Şi mergeau îngroziţi după El.

Marcu 10:32

La începutul vieţii noastre cu Isus Cristos am fost siguri că ştim totul despre El. A fost o plăcere să vindem totul şi să ne avântăm înainte cu îndrăzneala dragostei; dar acum nu mai suntem aşa de siguri. Isus este acolo, în faţa noastră, şi ne pare ciudat. „Isus mergea înaintea lor; ucenicii erau tulburaţi.”

Există un aspect al lui Isus care îngheaţă până în străfunduri inima ucenicului şi face ca întreaga sa viaţă spirituală să se sufoce. Această Fiinţă stranie, cu faţa „ca de cremene” şi cu hotărârea Sa de a merge înainte, mă înspăimântă. El nu-mi mai este Sfătuitor sau Camarad; este mânat acum de o convingere despre care nu ştiu nimic şi sunt uimit. La început am crezut că-L înţeleg, dar acum nu mai sunt atât de sigur. Încep să înţeleg că există o distanţă între Isus Cristos şi mine şi nu mai pot fi familiar cu EI. El merge înaintea mea şi nu întoarce deloc capul înapoi; nu am nici o idee încotro merge şi ţinta Lui a devenit ciudat de îndepărtată.

Isus Cristos a trebuit să pătrundă adâncimile oricărui păcat şi ale oricărei tristeţi pe care le poate experimenta omul, şi aceasta îl face să pară atât de ciudat. Când îl vedem sub acest aspect, nu II cunoaştem, nu recunoaştem nici o trăsătură a vieţii Lui şi nu ştim cum să începem să-L urmăm. El se află înaintea noastră, un Conducător foarte ciudat şi cu care noi nu avem nici o tovărăşie.

Disciplina groazei este o necesitate esenţială în viaţa de ucenicie. Pericolul este de a ne întoarce la micul nostru foc pentru a ne aprinde entuziasmul Ia el (Isaia 50:10-11). Când vine întunericul groazei, rabdă până când va trece, deoarece din el va ieşi acea urmare a lui Isus aducătoare de o bucurie de nedescris.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„El ne-a făcut să ieşim de acolo ca să ne facă să intrăm în ţara pe care jurase părinţilor noştri că ne-o va da.” DEUTERONOM 6:23

În fraza aceasta este rezumat planul lui Dumnezeu pentru viaţa fiecărui credincios al Său. Când Domnul Isus murea pe cruce, a spus: „S-a sfârşit” ceea ce însemna că mântuirea prin har, iertarea păcatelor şi poziţia căpătată de copii ai lui Dumnezeu sunt lucruri împlinite. Totuşi din punct de vedere practic, sunt multe de învăţat din cele două aspecte ale textului citat cu privire la consacrarea noastră. El ne-a făcut să ieşim, ca să ne facă să intrăm. Egiptul în Scriptură este lumea cu moravurile, obiceiurile, atitudinele şi gândurile ei împreună cu închipuirile, robiile, formalismul şi aluatul cel vechi, într-un cuvânt, tot ce cuprindea viaţa noastră de altădată. Aşa de puţini credincioşi îşi dau osteneala de a se aşeza în faţa Tatălui ceresc, pentru ca să le cerceteze viaţa din punct de vedere al sfinţeniei ei. Rezultatul este că, practic mulţi din creştinii mântuiţi sunt totuşi încă în Egipt în loc să fi ieşit de acolo. Ei sunt mărginiţi la o viaţă searbădă, sterilă, reţinuţi de vreuna din situaţiile arătate mai sus care ar fi putut să aparţină de acum trecutului. Ei n-au ieşit încă, sau mai degrabă, acele lucruri n-au ieşit din inimile lor. şi atunci viaţa lor n-are nici o semnificaţie pentru cer, pentru Acela care atunci când a zis: „s-a sfârşit”, a înţeles că s-a sfârşit cu toate acestea. Însă adâncul înţeles al acestor cuvinte ne spune că lucrarea Lui a fost împlinită. Da, s-a sfârşit cu robia păcatului, s-a sfârşit cu robia lui Satan, un sfârşit slăvit care a generat un început glorios pentru toţi copiii lui Dumnezeu. Mesajul crucii şi al învierii este acesta: „El ne-a făcut să ieşim de acolo” ca „să ne facă să intrăm” în posesia poziţiei noastre în Domnul Hristos. O, dacă ar fi aşa, viaţa noastră nu ar fi sterilă ci ar fi plină de rod, nu prin eforturile noastre, ci prin trăirea vieţii de înviere a Domnului Isus. El care a fost dat morţii din pricina fărădelegilor pe care le-am făcut când eram în „Egipt” a fost înviat pentru neprihănirea noastră „ceea ce însemnează că noi nu mai aparţinem lumii, nu mai suntem nici chiar ai noştri înşine, ci ai „Aceluia care a murit şi a înviat pentru noi.”

Domnul să ne deschidă ochii ca să vedem tot ce împiedecă, tot ce neutralizează şi limitează în noi viaţa Duhului. Tot ce ar trebui să aparţină de trecut să fie înghiţit de „legea Duhului de viaţă în Hristos”, pentru ca să putem striga cu bucurie: „cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile au fost făcute noi”.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai Lui Dumnezeu!” 1 Ioan 3:1

Nu este ceva mai măreţ, decât să fim numiţi copii ai Lui Dumnezeu. După firea noastră nu suntem copii ai Lui Dumnezeu, ci ai diavolului. Aici Ioan vorbeşte acelora care au devenit copii ai Lui Dumnezeu.Ei au ca Tată pe Dumnezeu, si El este un Tată Bun. Cu cît ne încredem mai copilăreşte în El, putem recunoaşte mai mult dragostea şi credincioşia Lui. Niciun fir de păr nu cade fără ca El să ştie. El râde în ceruri de duşmanii Săi, şi de duşmanii copiilor Lui. El iubeşte pe copiii Săi. Cel ce se atinge de alesul Lui, atinge ochiul Lui Dumnezeu. Dispreţul pentru copii Lui Dumnezeu este o cinste. Mântuitorul spune: ” Ferice va fi de voi cînd din pricina Mea oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!” Tatăl îngrijeşte de copiii Săi şi îi îmbărbătează în orice situaţie, Domnul Isus spune: „Uitati-vă la păsările cerului, ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare; totuşi Tatăl vostru ceresc le hrăneşte.” Cel care se încrede întradevăr în Tatăl ceresc poate să trăiască aceasta. Hotărâtor nu este cantitatea ei, ci binecuvântarea Lui Dumnezeu, Cuvântul Său. El poate să binecuvânteze banii, chiar şi puţinul; dar poate să lase blestemul asupra noastră, dacă suntem nemulţumitori şi neascultători şi nu ne foloseşte la nimica bogăţia şi averea dacă am părărsit calea vieţii. Trebuie să ştim că pe aceia pe care-i iubeşte, îi şi pedepseşte, şi cu cei care suportă pedeapsa, Dumnezeu se poartă ca şi cu nişte fii. Da, dragostea Lui Dumnezeu nu cunoaşte margini! Dacă în toate împrejurările vedem dragostea Sa, putem fi cu adevărat fericiţi.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

DUMNEZEU ESTE UN TEMPLU

Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Dacă-i ţin depărtaţi printre neamuri, dacă i-am risipit în felurite ţări, totuşi le-am fost un Templu pentru câtăva vreme, în ţara în care au venit. Ezechiel 11.16

Dumnezeu pune uneori pe poporul Său, ca într-un exil; dar El va fi acolo cu ei şi va fi El însuşi pentru ai Săi, tot ceea ce ar fi putut fi în adunările lor. Luaţi aceasta pentru încurajarea voastră când sunteţi chemaţi să mergeţi în depărtări. Dumnezeu este pentru copiii poporului Său, un loc de scăpare. Ei găsesc în El un loc sfânt. El este pentru ei un loc de cult, de adorare. El este cu ei, ca odinioară cu Iacov, când dormea pe câmp şi spunea când s-a trezit: „Domnul a fost aici, şi eu nu am ştiut nimic”. El va fi pentru ei un loc de odihnă a sufletului, cum era locuinţa sfântă a Lui. În acest loc, departe de zgomotul lumii, ei vor fi la adăpost de orice rău.Însuşi Dumnezeu este, în Domnul Isus Cristos, locul sfânt al milei. Domnul Isus este corabia legământului. Tablele legii, toiagul lui Aaron şi vasul cu mană, – toate aceste icoane preînchipuitoare se găsesc în Domnul Cristos, cortul nostru de sfinţenie şi de legământ. În Dumnezeu găsim locul sfânt al sfinţeniei şi al părtăşiei. Şi de ce am avea nevoie mai mult? O, Doamne, împlineşte această făgăduinţă şi fii totdeauna locul nostru sfânt!

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

TU EŞTI CU MINE! Psalmul 23.4

Le Seur scrie: „Când eram bolnav pe patul de moarte în Maisur în India de Sud, m-am chinuit să-mi amintesc numele meu, dar nu mi-l aminteam. Dar aveam în minte clar Numele lui Isus; aceasta ca să-mi demonstreze că în moarte totul se distruge dar El rămâne! În aceste săptămâni grele, versetul acesta: „Tu eşti cu mine” a fost o mare îmbărbătare.” Oamenii mântuiţi care au primit iertarea păcatelor prin Domnul Isus nu trebuie să fie fricoşi în faţa morţii. Deşi trebuie să păşească pe poarta morţii singuri, ei de fapt nu sunt singuri pentru că nădejdea că „Tu eşti cu mine” le umple inima.Odată am vizitat un credincios care era pe patul de moarte. El era atât de slăbit încât a închis ochii şi abia respira. După ce am stat puţin pe marginea patului, a deschis ochii. Atunci m-a recunoscut şi a spus: „Frate te rog spune-mi un cuvânt despre Domnul Isus” Ce să-i spun acestui om care în câteva clipe putea fi un trup neînsufleţit? În acele clipe am văzut cât de goale sunt cuvintele omeneşti, dar nădăjduind în Domnul am văzut încă odată că El este Acela care dă Cuvântul necesar în clipe grele.Am putut să-i spun aceste puţine cuvinte care au însă un bogat conţinut: „Tu eşti cu mine!” Bolnavul a oftat: „Destul, destul.”Aceste patru cuvinte sunt de ajuns în viaţă şi chiar pe patul de moarte: „Tu eşti cu mine” Ce măreţ este acest lucru să te bizui pe El, să te încrezi în El, Să-L ştii pe El la cârma corabiei tale. Chiar dacă drumul nostru trece prin furtună şi valuri mari încearcă să ne acopere, nouă nu trebuie să ne fie teamă căci: EL ESTE CU MINE. El ne călăuzeşte chiar în umbra morţii, până în Paradis.Tu cum vei muri? „Nădăjduieşte în Domnul. Fii tare, îmbărbătează-ţi inima şi nădăjduieşte ÎN Domnul!”

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

Binecuvântează-ne aici astăzi; o, Doamne, atât de mulţi au nevoie de Tine. Intră şi ieşi în mijlocul nostru, stăpânind şi înălţând cu puterea Ta mântuitoare.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Cristos.»1 Tesaloniceni 5,23

Iată chemarea pe care ţi-o face Dumnezeu! Această chemare a Lui nu se va desăvârşi instantaneu în viaţa ta, dar El te cheamă şi pe tine la sfinţire, adică la starea de sfinţenie, în slujba celor aleşi. Altfel spus, eşti chemat să faci lucrările «pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele» (Efes. 2,10). De aceea apostolul Pavel ne spune că prin sfinţire {«pe deplin») împlinim chemarea lui Dumnezeu şi ne punem cu totul la dispoziţia Sa; cu alte cuvinte, sfinţirea înseamnă o concentrare totală şi intensă asupra voinţei lui Dumnezeu în ceea ce priveşte viaţa ta, în aşa fel încât trupul, sufletul şi duhul tău vor fi înnoite, transformate şi modelate pentru ţelul şi scopul Său. In general, noi tratăm conceptul de «sfinţire» foarte superficial. Dar eu te întreb: eşti pregătit să plăteşti preţul sfinţirii? Aceasta va aduce cu sine o diminuare semnificativă a tot ceea ce înseamnă interes material, pământesc, dar va presupune şi o amplificare plină de putere a tuturor intereselor legate de lucrarea lui Dumnezeu.

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Întăreşte-te în harul care este în Christos Isus.

2 Timotei 2:1

Christos are har nemăsurat, dar nu îl ţine pentru Sine. Aşa cum rezervorul se goleşte în conducte, Christos îşi dăruieşte harul copiilor Săi. „Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui, și har după har” (Ioan 1:16). El are doar ca să împartă cu noi. El este ca un izvor, întotdeauna curgând şi întotdeauna gata să umple ulcioarele goale şi buzele însetate. Ca un pom, El are fructe dulci, nu ca să stea între frunze, ci ca să fie culese de cei care au nevoie. Fie că iartă, curăţă, păstrează, întăreşte, luminează, grăbeşte sau reface, harul Său ne este oferit întotdeauna fără bani şi fără plată. Nu există nici o lucrare a harului pe care El să n-o fi îndeplinit în folosul copiilor Săi. Ca şi sângele care curge din inimă şi aparţine în mod egal tuturor membrelor, harul este moştenirea oricărui sfânt unit cu Mielul. De aceea există o atât de strânsă comuniune între Christos şi biserica sa, fiindcă primesc acelaşi har. Christos este capul pe care este turnat uleiul mai întâi, şi apoi acelaşi ulei curge pe veşminte, astfel încât şi cel mai umil sfânt este uns cu acelaşi ulei costisitor cu care a fost uns Capul. Aceasta este adevărata comuniune, atunci când seva adevărului curge de la rădăcini spre ramuri, şi când rădăcina este susţinută de aceeaşi hrană care susţine ramurile. Pe măsură ce primim har de la Isus zi după zi, şi recunoaştem că vine de la El, menţinem în comuniune cu noi şi ne bucurăm şi noi de Comuniunea cu El. Să ne folosim bogăţiile în fiecare zi mergând la Domnul legământului nostru, şi luând de la El toate proviziile de eare avem nevoie cu aceeaşi îndrăzneală cu care oamenii iau bani din propriile buzunare.

SEARA

A lucrat cu toată inima, şi a izbutit în tot ce a făcut.

2 Cronici 31:21

Nu este ceva neobişnuit; este o regulă generală a universului ca oamenii care îşi fac lucrul cu toată inima să izbutească, în timp ce leneşii care merg la lucru cu inima îndoită eşuează. Dumnezeu nu le dă nici o recoltă leneşilor, în afară de recoltele de spini. El nu este mulţumit nici să le trimită bogăţie celor care nu sapă câmpul ca să-i găsească comorile. Este un adevăr general valabil că, dacă un om vrea să izbutească, trebuie să fie harnic în afaceri. In religie este la fel. Dacă vrei să izbuteşti în lucrul pentru Isus, lucrează cu toată inima şi pune-ţi tot sufletul. Pune la fel de multă forţă, energie, emoţie şi sinceritate în lucrarea lui Christos pe cât pui în afacerile tale, fiindcă cauza Lui merită mai mult. Duhul Sfânt ne ajută când nu putem, dar nu ne încurajează lenea; El iubeşte credincioşii activi. Care sunt oamenii cei mai folositori din biserica creştină? Cei care fac totul pentru Dumnezeu, din toată inima. Care sunt instructorii cei mai ascultaţi la Şcoala Duminicală? Cei mai talentaţi? Nu, cei mai zeloşi; lucrătorii cu inimi arzând pentru lucrare, cei care ÎI văd pe Domnul strălucind în isprăvi minunate (vezi Psalmi 45:4). Puritatea inimii se vede în perseverenţă. Se poate să cazi la început, dar lucrătorul credincios va spune: „Este lucrarea Domnului şi trebuie făcută. Domnul mi-a poruncit s-o fac, şi prin puterea Lui o voi duce la capăt”. Creştine, îţi slujeşti Stăpânul cu toată inima? Aminteşte-ţi credincioşia lui Isus! Gândeşte-te cât de însufleţită a fost lucrarea Lui! Ar fi putut spune „râvna pentru casa Ta Mă mănâncă pe Mine” (Ioan 2:17). Când a transpirat stropi mari de sânge, povara de pe umerii Lui nu era uşoară; când şi-a vărsat inima, nu a făcut eforturi neînsemnate pentru mântuirea poporului Său. După ce Isus s-a dăruit pe Sine însuşi cu atâta patimă, ne putem permite să rămânem căldicei?

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Nu te teme de nimic, viermele lui Iacov … Iată, te fac o sanie ascuţită, nouă de tot, cu mulţi dinţi. (Isaia 41:14-15)

Este posibil ca două lucruri să se afle într-un contrast mai mare decât cel dintre un vierme şi o sanie ascuţită cu mulţi dinţi? Un vierme este delicat şi este uşor de strivit cu o piatră sau de zdrobit sub roata unei maşini. Însă o sanie ascuţită cu mulţi dinţi poate tăia piatra şi nu se sfărâmă, şi îşi lasă urma pe stâncă. Şi Dumnezeul cel Atotputernic poate transforma pe unul în celălalt. El poate lua un individ sau o naţiune, care are toată slăbiciunea unui vierme, şi prin lucrarea energizantă a Duhului Său Sfânt, să înzestreze persoana sau naţiunea respectivă cu suficientă putere pentru a lăsa o amprentă profundă în istoria perioadei în care trăiesc.De aceea un „vierme” poate prinde curaj. Dumnezeul cel Atotputernic poate să ne facă mai tari decât împrejurările noastre şi poate să schimbe orice situaţie spre binele nostru. Prin puterea lui Dumnezeu putem face ca toate să plătească tribut sufletului nostru. Putem lua chiar şi cea mai neagră dezamăgire, s-o spargem şi să descoperim în ea un preţios giuvaer de har. Când Dumnezeu ne dă o voinţă de fier, putem străpunge dificultăţile aşa cum un plug de fier străpunge cel mai dur sol. Aşa cum a spus El în versetul de mai sus: „Iată, te fac …”, oare n-o va face? John Henry Jowett

Hristos Îşi zideşte împărăţia cu lucrurile zdrobite de pe pământ. Oamenii umblă în viaţa lor numai după lucruri puternice, de succes, triumfătoare şi nezdrobite ca să-şi construiască împărăţiile, dar Dumnezeu este Dumnezeul celor care nu au succes – Dumnezeul celor care au căzut. Cerul este plin cu vieţi zdrobite de pe pământ, şi nu există nici o „trestie frântă” (Isaia 42:3) pe care Hristos să n-o poată lua şi restaura într-un loc glorios plin de binecuvântare şi frumuseţe. El poate lua o viaţă zdrobită de durere sau necazuri şi poate să facă din ea o harpă a cărei muzică va fi plină de laudă. El poate ridica pe cel mai trist ratat de pe pământ până la gloria cerească. J. R. Miller

 

„Urmează-Mă, şi te voi face …”

Te voi face să spui cuvintele Mele cu putere,

Te voi face vasul îndurării Mele,

Te voi face folositor în orice ceas.

 

„Urmează-Mă, şi te voi face …”

Te voi face ceea ce tu nu poţi fi –

Te voi face iubitor, încrezător, evlavios,

Te voi face chiar asemenea Mie.

        L. S. P.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Psalmul 28

Implorările pe care le auzim răzbătând prin acest psalm nu seamănă deloc cu rugăciunile pline de încredere pe care un creştin le poate adresa astăzi Dumnezeului şi Tatălui său. Teama de a nu rămâne fără răspuns, groaza din faţa morţii, frica de a nu fi luat odată cu cei răi, precum şi apelul către judecarea celor răi redau aici sentimentele israelitului credincios din zilele de la urmă. Această mare strâmtorare nu va putea face altceva decât să scoată încă o dată în evidenţă răspunsul pe care îl primeşte cel credincios şi bucuria pe care i-o prilejuieşte acestuia primirea unui răspuns (v. 6-9).”Domnul este tăria mea”, declară în v. 7, iar în v. 8: „Domnul este tăria lor„. Experienţa este mai întâi individuală şi apoi colectivă. Să ne amintim de un episod din istoria lui David, autorul psalmului nostru. La întoarcerea la Ţiclag, el găseşte cetatea incendiată şi pe toţi locuitorii ei duşi în captivitate; însoţitorii săi vorbesc să-1 ucidă cu pietre; se află într-o mare strâmtorare. Şi atunci se întăreşte în Domnul Dumnezeul său (1 Samuel 30.6). Asemeni lui David, experimentarea întregii noastre slăbiciuni este uneori necesară pentru a conştientiza că toată puterea noastră este în Domnul (2 Corinteni 12.10). Remarcăm, de asemeni, că răspunsul lui Dumnezeu aduce lauda în inima celui credincios. În ce ne priveşte, să nu uităm vreodată să I-o exprimăm Domnului (Isaia 25.1)!

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Daniel 1:1-16

Daniel s-a hotărât să nu se supună… Daniel 1:8

CÂSTIGAREA RESPECTULUI

In calitate de creştini, ar trebui să fim oamenii care să câştige respectul celor necredincioşi. Dacă suntem curaţi, cinstiţi, amabili şi prietenoşi, vom fi respectaţi chiar şi de către aceia care au o atitudine negativă faţă de Evanghelie. Când un muzicant profesionist, poreclit „Fericitul”, s-a convertit, s-a lăsat de cântat prin barurile de noapte şi şi-a oferit serviciile unei misiuni. Peste câteva zile, a primit un telefon de la unul din directorii cluburilor de noapte pe care le frecventase şi care îi cerea să facă ceva ce i-ar fi adus foarte mulţi bani. Dar „Fericitul” a refuzat oferta, spunându-i directorului că intenţiona să cânte pentru misiune. „M-a felicitat, a redat mai departe „Fericitul”. Acest lucru m-a surprins. Aveam de-a face cu un om care dorea să cânt pentru el şi care mă felicita pentru că îi refuzasem oferta”.”Fericitul” câştigase respectul omului. Daniel şi prietenii lui erau captivi într-o ţară străină, dar nu şi-au uitat principiile religioase. Nu puteau, cu o conştiinţă curată, să mănânce carnea care în ţara aceea era închinată unui zeu păgân.Au cerut să li se aducă doar legume şi apă. Supraveghetorul lor şi-a riscat viaţa ca să onoreze această cerere. Cred că el a făcut-o din cauza respectului pe care şi l-au câştigat ei prin comportarea lor nobilă. Lumea priveşte cu dispreţ la creştinii care nu trăiesc conform cu credinţa lor. De aceea trebuie să fim sinceri şi să rămânem tari în convingerile noastre. Numai atunci vom câştiga respectul altora. H.V.L.

Vei fi respectat atunci când lumea

Va vedea credinţa în Cuvântul Său.

Deşi nu toate îţi vor accepta,

Dar şti-vor că-L iubeşti pe Dumnezeu. – D.J.D.

Când creştinii trăiesc Evanghelia, păcătoşii vor asculta ce spune Evanghelia.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Și Domnul pregătise un pește mare care săl înghită pe Iona; și Iona a fost în pântecele peștelui trei zile și trei nopți.   Iona 1.17

Profetul Iona a fost trimis de Dumnezeu pentru ai avertiza pe locuitorii din Ninive: „Încă patruzeci de zile și Ninive va fi răsturnată!”(Iona 4.3). Iona însă nuși găsea deloc plăcerea în voia lui Dumnezeu, care nu vrea „ca vreunul să piară, ci toți să vină la pocăință” (2 Petru 3.9).Iată aici un om care nu avea părtășie cu inima și cu gândurile lui Dumnezeu și care, prin urmare, a plecat întro direcție opusă celei în care Dumnezeu îl trimisese! Înainte de al judeca prea tare pe Iona, trebuie să ne amintim că nici noi, ca și credincioși, nu am fost întotdeauna ascultători de voia lui Dumnezeu. De asemenea, istoria noastră morală dinainte de convertire este una rușinoasă: „Și noi eram altădată fără minte, neascultători, rătăciți, robiți diferitelor pofte și plăceri, trăind în răutate și în invidie, vrednici de a fi urâți și urândune unii pe alții” (Tit 3.3).Cât de mângâietor este să ne luăm privirile de la Iona și să ni le îndreptăm către Acela care a spus: „Iată, vin; în sulul cărții este scris despre Mine. Este desfătarea Mea, Dumnezeul Meu, să fac plăcerea Ta, și legea Ta este înăuntrul inimii Mele” (Psalmul 40.7,8). El a fost „ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce” (Filipeni 2.8). Prin ascultarea Lui domnește acum harul și prin ascultarea Lui am fost făcuți drepți.Iona a avut o experiență care la făcut să fie o imagine a Domnului Isus în moartea Sa. Despre aceasta a dat mărturie Domnul Însuși, atunci când a spus: „Pentru că, așa cum Iona a fost în pântecele peștelui celui mare trei zile și trei nopți, așa va fi Fiul Omului în inima pământului trei zile și trei nopți” (Matei 12.40). Există și în viețile noastre ceva care să manifeste o trăsătură morală a lui Hristos? R. A. Barnett

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

… Ferice de cei ce n-au văzut, și au crezut.
Ioan 20.29

Granițele cerului

Acest lucru îmi aduce aminte de Toma, ucenicul lui Isus, care avea probleme cu lucrurile pe care nu le putea pipăi sau vedea: el nu a vrut să creadă vestea că Isus Hristos a înviat dintre morți. A vrut să creadă abia după ce a văzut.

Nu ne rămân și nouă adeseori lucruri închise, pentru că ne oprim la o graniță care în realitate nici nu este? De ce nu credem în înviere? Numai pentru că depășește orizontul nostru? Hristos a înviat cu adevărat, și cine crede în El, primește viață veșnică. Isus i-a spus lui Toma: „Ferice de cei ce n-au văzut, și au crezut” (Ioan 20.29).

Herschel a depășit granița a ceea ce era pentru el până atunci familiar și logic, și astfel a găsit cheia în lumea razelor invizibile. Pe piatra lui de mormânt este propoziția: „El a pătruns granițele cerului”. Ca astronom și creștin a făcut acest lucru în dublu sens!

Mi-e gata inima să-ți cânte Ție,

Al lumilor, Poet slăvit;

Poemul Tău este-a lor armonie,

Și-n slava lor ești oglindit.

 

Cele 13 Calendare Biblice (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS / MANA DE DIMINEAŢĂ / MÂNTUIREA PRIN HRISTOS / Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER / TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de Charles H. SPURGEON / DOMNUL ESTE APROAPE! – Calendar Biblic / BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU de Oswald CHAMBERS / MEDITAŢII ZILNICE de Wim MALGO / MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI Dimineaţa şi Seara de Charles H. SPURGEON / IZVOARE IN DEŞERT / SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI – Volumul III / PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE / DOMNUL ESTE APROAPE – GBV / SĂMÂNȚA BUNĂ) sunt preluate de pe pagina https://ioan17.wordpress.com/2016/03/

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CUM SĂ ACTIVEZI CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (1)

„Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi…” (Coloseni 3:16)

     Punctul central al unei vieți de succes este să iei hotărârile corecte și să faci faptele potrivite. Dacă ești izvorul propriei tale înțelepciuni sau dacă privești la ceilalți, șansele tale nu sunt mari. Apostolul Pavel ne învaţă: „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea”. Dacă faci așa, ai adoptat strategia câștigătoare pentru viața ta. Dar tu trebuie: 1) Să citești Cuvântul. Asta nu înseamnă că-l vei înțelege din prima; pentru că nu-i un exercițiu intelectual. Primești putere și înțelepciune atunci când îl citești într-o atitudine de rugăciune, deoarece „Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător… pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul…” (Evrei 4:12). 2) Să meditezi la ce citeşti. Asta înseamnă „să-l rumegi”. Lasă ca sucurile digestive, spiritual vorbind, să proceseze Cuvântul lui Dumnezeu, până când substanțele sale nutritive devin parte din tine, întărindu-te, dându-ți energie și călăuzindu-te. 3) Să crezi Cuvântul. Dumnezeu a spus: „Cuvântul Meu… nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele.” (Isaia 55:11) Un singur lucru poate produce scurt-circuit între tine și Cuvântul lui Dumnezeu – necredința. „Lor, cuvântul care le-a fost propovăduit nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credinţă la cei ce l-au auzit.” (Evrei 4:2) „Auzirea” deschide ușa, „credința” intră pe ea și activează promisiunea. 4) Să primești Cuvântul. Indiferent cât de tare te încrezi în promisiunile lui Dumnezeu și în intenția Lui de a ți le oferi, ele nu-ți vor aparține până când nu le primești prin credință. „De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.” (Marcu 11:24) Așadar, crede că răspunsul tău e pe drum și întărește-te în credință până când va ajunge la tine.

 

 

Textul zilei „CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI”, coordonatori Bob & Debby Gass este preluat si poate fi gasit la urmatoarele pagini:

14 Martie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Ascultarea

Sunteţi robul aceluia de care ascultaţi. Romani 6:16

Primul lucru pe care trebuie să-l fac atunci când examinez puterea care mă domină este să recunosc adevărul neplăcut că sunt responsabil pentru faptul de a fi astfel dominat, întrucât am cedat în faţa respectivei puteri. Dacă sunt robul eului meu, eu sunt vinovat pentru aceasta, deoarece, la un moment dat în trecut, am cedat eului. La fel, dacă ascult de Dumnezeu, fac aceasta pentru că m-am predat pe mine însumi Lui.

Dacă un copil se lasă dominat de egoism, el va descoperi că aceasta este cea mai înrobitoare tiranie de pe pământ. Nu există putere în sufletul uman care să rupă lanţurile unei atitudini formate prin cedarea în faţa eului. De exemplu, lasă-te dominat pentru o secundă de orice vine din natura poftei (aminteşte-ţi ce este pofta: „Trebuie să am imediat acest lucru”, fie că este vorba de o poftă a cărnii sau a minţii), cedează o dată şi deşi poate te urăşti pentru că ai cedat, eşti legat ca un sclav de acel lucru. Nu există absolut nici o eliberare prin puterea umană, ci numai prin Răscumpărare. Trebuie să te predai în umilinţă totală Singurului care poate zdrobi puterea dominatoare, adică Domnului Isus Cristos. „El M-a uns… ca să vestesc robilor izbăvirea.” Descoperim aceasta în moduri ridicol de simple – „O, pot renunţa la acest obicei oricând doresc”. Nu poţi; vei descoperi că obiceiul te domină cu totul pentru că i-ai cedat de bunăvoie. Este uşor să cânţi „El va zdrobi orice lanţuri”, trăind în acelaşi timp o viaţă de robie evidentă faţă de tine însuţi. Predarea în mâna lui Isus va zdrobi orice robie din viaţa oricărui om.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Să păstrezi credinţa şi un cuget bun, pe care unii l-au pierdut şi au naufragiat cu privire la credinţă.

1TIMOTEI 1:19

Copilul lui Dumnezeu trebuie să-şi aducă aminte că are în el rădăcina oricărui rău atâta vreme cât firea veche este încă în el. Dacă nu este atent să-şi păzească grădina cugetului, buruienile vor încolţi şi vor creşte; în special păcatele care îl stăpâneau când era necredincios, pot deveni o hărţuială insistentă. Un cuget uşuratic care găseşte totdeauna explicaţii şi îndreptăţiri, vine din vechea fire păcătoasă, şi din necunoaşterea voii lui Dumnezeu, dar „un cuget bun” este printre cele mai bune binecuvântări ale lui Dumnezeu, pentru că este curăţit prin sângele Domnului Hristos şi luminat de Cuvântul şi de Duhul lui Dumnezeu. Trebuie să tratăm cu cugetele noastre cum fac oamenii cu casele lor. Dacă vor să păstreze locuinţa curată, trebuie s-o curăţe în fiecare zi. Un cuget duhovnicesc se ocupă cel mai mult cu răul din inimă, dar când cugetul nu este duhovnicesc ci firesc, inima este cel din urmă lucru de care se ocupă. O mustrare a Domnului luată în seamă va conduce la pocăinţă şi la un drum drept şi sfânt, pe când o mustrare căreia nu i se dă atenţie este premergătoare unei corectări aspre. Un cuget ceresc nu se întreabă niciodată: „Trebuie să renunţ la aceasta?” dacă doreşte sincer să placă inimii Domnului Isus. Am eu o credinţă şi un cuget bun? Atunci trebuie să părăsesc orice îmi place mie dar nu-I place lui Dumnezeu. Să-L lăsăm pe El să dea sau să ia, potrivit cu voia Sa, după buna Sa plăcere. Un cuget curat este un cuget curăţit în întregime de sângele Domnului Hristos care face ca sufletul celui credincios să fie ca o oglindă în care se vede faţa Tatălui nostru ceresc.

Un cuget sensibil în ce priveşte şi cel mai neînsemnat lucru care se pare rău, ne va ajuta mult pe drumul ascultării de Dumnezeu şi ne va îndemna să împlinim Cuvântul care spune „Feriţi-vă de orice se pare rău.” (1 Tes. 5:22). R. C. Chapman. Cugetul nostru este un sol al lui Dumnezeu în noi. El niciodată nu ne vorbeşte în mod brutal, ci totdeauna este ca „un susur blând”. Dacă nu suntem cu multă grijă şi atenţie ca să-i prindem îndemnul, se poate să-l scăpăm, să nu facem ce ne îndeamnă Duhul Sfânt prin cuget şi astfel el poate adormi de-a binelea. Să fim delicaţi cu reprezentantul lui Dumnezeu în noi.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„toţi au mîncat aceeaşi mîncare duhovnicească şi toţi au băut aceeaş băutură duhovnicească, pentrucă beau dintr’o stîncă duhovnicească ce venea după ei; şi stînca era Hristos. Totuşi cei mai mulţi dintre ei, n’au fost plăcuţi lui Dumnezeu, căci au pierit în pustie.”1 Corinteni 10:3-5

Apostolul prezintă Corintenilor poporul Israel, cum acest popor a fost scos din ţara Egiptului prin mâna puternică a Lui Dumnezeu, cum a trecut Marea Roşie ca pe uscat, cum au avut parte de pâine şi apă, cum au fost conduşi de Domnul prin stâlp de foc şi de nor, şi cum totuşi poporul era mereu nemulţumit faţă de Dumnezeu şi faţă de Moise, motiv pentru care nu au putut intra în ţara promisiunilor datorită faptului că ori de câte ori au intervenit probleme pe drum , au dovedit necredinţă faţă de Dumnezeu. Au trăit multe minuni şi totuşi este scris: în scurt timp au uitat aceasta şi s-au răzvrătit împotriva Lui Dumnezeu, şi împotriva lui Moise. Şi toate acestea s-au scris pentru învăţătura noastră, să nu fim nemulţumiţi, cum erau unii dintre ei, şi nici necredincioşi. De aici putem vedea faptul că nu este destul că ne-am pocăit, devenind astfel copii ai Lui Dumnezeu. Vedem de asemenea că în toate necazurile şi nevoile noastre putem căuta ajutor la Dumnezeu, indiferent de împrejurări. Psalmistul spune despre cel drept:” el nu se teme de veşti rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul.” Ps. 112:7. Dacă ne gândim că Dumnezeu a dat ce a avut mai scump, pe unicul Său Fiu pentru noi, cum nu ne va dărui toate împreună cu El! Poate El să uite pe vreunul din copiii Săi? În Ps. 91 putem vedea pe ce pot să conteze cei credincioşi.neze a dat ce a avut mai scump, pe unicul Său Fiu pentru noi, cum nu ne va da împreună cu ELredincioşii.s

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

MÂNGÂIEREA MAMEI

Vă voi mângâia, cum mângâie o mamă pe copilul ei.

Isaia 66.13

Mângâierea unei mame! Este însăşi dragostea duioasă. Cum înţelege ea necazul copilului ei! Cum îl stânge ea la piept şi-i ia toate suferinţele în inima ei! Ei poate sa-i spună totul, încredinţat că ea îl înţelege, ca nimeni altul. Dintre toate mângâierile, cea mai dulce este a mamei sale. Aceasta a simţit-o mai mult decât un om încercat.Dumnezeu S-ar coborî oare, ca să ţină locul unei mame? Din partea Sa e bunătatea însăşi. L-am cunoscut ca Tată, dar iată că vrea sa fie pentru noi chiar o marnă, îndemnându-ne prin aceasta la o sfântă apropiere, la o încredere fără rezervă, la o odihnă deplină. Când Dumnezeu însuşi ajunge „Mângâietorul” nostru, nu ne mai poate frământa nici o îngrijorare. Deci să-I spunem Lui apăsarea noastră, chiar daca nu putem face aceasta decât prin suspine şi prin plâns. El nu ne dispreţuieşte plânsul, aşa cum n-ar face nici mama noastră. Ca şi ea, va avea milă de lacrimile noastre, de slăbiciunea noastră şi ne va ierta greşelile, dar într-un fel mai sigur decât ar putea mama noastră. Să nu purtam singuri greutăţile noastre; făcând aceasta, am face o mare greşeală, când o Fiinţă aşa de bună stă gata să le împărtăşească. Să le spunem deci fără întârziere Dumnezeului dragostei. El nu se va obosi de noi, cum nu se oboseşte nici o mamă.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

DOMNUL este tăria mea şi temeiul cântărilor mele de laudă: El m-a scăpat. El este DUMNEZEUL meu: pe El îl voi lăuda; El este DUMNEZEUL tatălui meu: pe El Îl voi preamări. Exodul 15.2

Pentru prima oară în Sfânta Scriptură citim o cântare de laudă. Dumnezeu l-a mântuit pe poporul Său scăpându-l din mâna puternică a vrăjmaşului său. Acum copiii lui Dumnezeu, mântuiţi, cu inimile pline de cântări de laudă mergeau pe drumul spre ţara Canaanului, spre moştenirea făgăduită. Acum ei învăţau adorarea, proslăvirea lui Dumnezeu, învăţau să slujească lui Dumnezeu.Cântecul lor arăta teama de Dumnezeu, lucrarea Sa, puterea şi slava Lui. El a biruit duşmanul, El a mântuit poporul Lui, El este călăuza Lui în pustie şi îl conduce până la capăt. Pentru noi El a pregătit un loc. Locul nostru este în casa Tatălui. De câte ori citim de o cântare de laudă în Cuvântul lui Dumnezeu ştim că este vorba de un moment, de o însemnătate deosebită din istoria poporului Israel.În Numeri 21 la sfârşitul călătoriei găsim cântarea fântânei unde Dumnezeu este văzut ca izvor al binecuvântărilor. În 2 Samuel 1.18 avem cântarea arcului; arcul fiind simbolul puterii prin care Dumnezeu îşi împlineşte toate planurile Lui. În Apocalipsa 14 cântă rămăşiţa cea mică din Iuda pe muntele Sionului, cântarea Mielului. În Apocalipsa 15 cântă biruitorii fiarei şi a icoanei ei, cântarea lui Moise şi cântarea Mielului. Apoi ne gândim la cântarea de slavă care o cântă cei 24 de bătrâni. În Apocalipsa 5 îi aduc mărire, cinste şi onoare Celui care merită din veşnicie în veşnicie.De ne-ar folosi şi nouă aceste cuvinte trezind în noi dorinţa să-I aducem în fiecare zi o jertfă de laudă ca rod al buzelor celor care-I mărturisesc Numele pe pământ. Numele Lui să fie slăvit!”Cine aduce mulţumiri ca jertfă, acela Mă proslăveşte” (Ps. 50.23).

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Doamne, ce minunate sunt căile Tale! Când îmi amintesc de calea pe care m-ai condus şi m-ai purtat, mă pierd în uimire, dragoste şi laudă.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos si vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului.» Evrei 2,17

Dacă îl urmezi din toată inima pe Isus, simţi chemarea să transmiţi această veste a salvării şi aproapelui tău. Din păcate însă, de multe ori eforturile tale de a-i câştiga pe alţii pentru Isus se lovesc de inimi împietrite şi de refuzuri dure. De ce? Pentru că nu calci efectiv pe urmele Lui şi refuzi să te identifici cu păcătoşii. Trebuie să ne coborâm la nivelul lor, la fel cum Isus S-a coborât la al nostru. Păcatul din noi întrerupe legătura cu Domnul şi de aici rezultă mesajul nostru lipsit de putere pe care îl prezentăm celor păcătoşi. Numai dacă devenim una cu Isus Cristos putem să ne apropiem cu putere şi cu dragoste de cei pierduţi. Această unire cu El ne conferă o aură preoţească convingătoare; doar astfel suferim cu adevărat pentru oamenii care vor merge în blestemul veşnic şi plângem pentru ei înaintea Domnului. Ce minunat este când nu mai există nimic în inima ta care ar putea sta în calea identificării tale complete cu El! Prin unirea cu Domnul inima ţi-e plină de milă şi de compasiune pentru cei pierduţi, iar aproapele tău va fi puternic cercetat de dragostea ta sinceră pentru el.

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Astfel dar, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă. 1 Corinteni 10:12

Este un lucru ciudat să te mândreşti cu harul care ţi-a fost acordat. Un om spune „sunt foarte credincios; nu voi cadea. Cei puţin credincioşi pot să cadă, dar eu nu voi cădea. Am o dragoste fierbinte”, spune altul. „Pot să stau în piciore; nu este nici un pericol să mă scufund”. Cel care se laudă cu harul are puţin har. Unii dintre ei îşi imaginează că talentele lor îi ţin în picioare, şi nu ştiu că apa trebuie să izvorască neîncetat, altfel fântâna va seca. Dacă lampa nu este umplută mereu cu ulei, deşi arde cu flacără mare astăzi, mâine va fumega şi flacăra i se va stinge. Ai grijă să nu te mândreşti cu talentele tale; încrede-te numai în Christos şi în puterea Sa, fiindcă doar El te poate feri de cădere. Roagă-te mult. Petrece Mult timp în adoraţie sfântă. Citeşte Scriptura constant şi mai interesat. Supraveghează-ţi viaţa cu mai multă grijă. Trăieşte mai aproape de Dumnezeu. Ia cel mai bun exemplu pentru acţiunile tale Ai grijă să porţi numai conversaţii sfinte. Parfumează-ţi inima cu dragoste pentru sufletele oamenilor. Trăieşte în aşa fel încât oamenii să ştie că ai fost cu Isus şi ai învăţat de la El. Ce fericită va fi ziua în care ÎI vei auzi pe Cel preaiubit spunându-ţi: „vino mai sus”; va fi bucuria ta să-L asculţi spunând „ai luptat lupta cea bună” ţi-ai isprăvit alergarea, ai păzit credinţa; de acum te așteaptă cununa neprihănirii” (2 Timotei 4:7-8). Înainte, creştine, cu grijă și atenție! Înainte, cu teamă sfântă şi cutremur! Înainte, cu credință şi încredere în Isus; singura ta rugăciune să fie „sprijină-mă după făgăduinţa Ta” (Psalmi 119:116). El poate, el este singurul care „poate să vă păzească de orice cădere, şi să vă facă să vă înfățișați fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale” (Iuda 24).

SEARA

Voi veghea asupra căilor mele. Psalmi 39:1

Frate peregrin, nu spune în inima ta „voi merge acolo şi dincolo, şi nu voi păcătui”, fiindcă nu eşti niciodată atât de departe de pericol încât să-ţi permiţi să te lauzi. Drumul este foarte noroios; va fi greu să păşeşti fară să-ţi murdăreşti hainele. Lumea aceasta este plină de putreziciune; vei avea nevoie de multă atenţie ca să-ţi păstrezi puritatea. La fiecare cotitură a drumului te aşteaptă un hoţ gata să-ţi fure comorile. In fiecare binecuvântare există o ispită şi în fiecare bucurie o înşelăciune. Dacă ajungi totuşi în cer, consideră că este o minune datorată în întregime puterii Tatălui. Fii cu ochii în patru. Un om care duce în mână o grenadă trebuie să aibă grijă să nu se apropie de o flacără deschisă. Şi tu trebuie să ai grijă să nu intri într-o ispită. Chiar şi activităţile tale zilnice sunt nişte unelte ascuţite; ai grijă cum le mânuieşti. In lumea aceasta, nici un lucru nu este menit să mărească credinţa creştinului; totul încearcă s-o distrugă. Cât de repede trebuie să te îndrepţi spre Dumnezeu ca să fii sprijinit! Rugăciunea ta trebuie să fie „sprijină-mă, şi voi fi în siguranţă”. Rugăciunea trebuie să fie însoţită de veghere; veghează-ţi fiecare gând, cuvânt şi acţiune cu gelozie sfântă. Nu te expune pericolului fară să fie nevoie, şi dacă eşti chemat acolo unde zboară săgeţile, nu te aventura fară scut. Dacă vreodată diavolul te va găsi fară protecţie, se va bucura de triumf şi te va doborî curând la pământ. Deşi nu poţi fi ucis, poţi fi rănit de săgeţile sale otrăvite. Fii cumpătat; fii vigilent Pericolul poate veni în clipa în care totul ţi se pare sigur. De aceea, veghează-ţi căile şi roagă-te neîncetat. Nimeni nu greşeşte din prea multă grijă. Fie, ca Duhul Sfânt să ne călăuzească pe orice cale, ca să putem fi întotdeauna plăcuţi Domnului.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Moise s-a apropiat de norul în care era Dumnezeu. (Exod 20:21)

Dumnezeu continuă să aibă tainele Sale – ascunse de „cei înţelepţi şi pricepuţi” (Luca 10:21). Nu te teme de aceste lucruri necunoscute, ci mulţumeşte-te să accepţi lucrurile pe care nu poţi să le înţelegi şi să aştepţi cu răbdare. La timpul potrivit El îţi va descoperi comorile necunoscutului – bogăţiile gloriei tainelor. Recunoaşte că taina este doar vălul care acoperă faţa lui Dumnezeu. Nu te teme să intri în norul care coboară asupra vieţii tale, pentru că Dumnezeu este în el. Şi partea cealaltă străluceşte de gloria Lui. „Nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi; dimpotrivă, bucuraţi-vă, întrucât aveţi parte de patimile lui Hristos” (1 Petru 4:12-13). Când te simţi cel mai părăsit şi cel mai singur, Dumnezeu este aproape. El este în norul cel mai gros. Croieşte-ţi drum înainte prin întuneric fără să dai înapoi, ştiind că la adăpostul norului te aşteaptă Dumnezeu. selectat

 

Ai un nor în faţă?

Ceva întunecat şi înspăimântător;

Un mesager al furtunii de deasupra capului?

Ceva care întunecă cerul;

Ceva din ce în ce mai întunecat;

Ceva care ţi-e teamă că va izbucni într-un târziu;

Un nor care aruncă o umbră adâncă şi lungă?

Dumnezeu vine în acel nor.

 

Ai un nor în faţă?

Este carul biruitor al lui Iehova: în acesta

El zboară spre tine, peste marele abis.

Este mantia cu care Se acoperă;

Pentru că El Se îmbracă în furtuna strălucitoare.

Este vălul în care El ascunde lumina

Chipului Său minunat, prea orbitoare pentru ochii tăi.

Dumnezeu vine în acel nor.

 

Ai un nor în faţă?

O încercare teribilă pentru tine?

O ispită întunecată şi ameninţătoare?

O pierdere a unuia din cei dragi ai tăi?

O ceaţă, un văl, care ascunde necunoscutul?

O taină care pare ireală:

Un nor între tine şi razele strălucitoare ale soarelui?

Dumnezeu vine în acel nor.

 

Ai un nor în faţă?

O boală – neputinţa bătrâneţii – tristeţe şi moarte?

Aceşti nori se vor împrăştia la ultima ta suflare slabă.

Nu te teme de norii care planează deasupra bărcii tale,

Făcând-o să plutească jalnic spre intrarea în port;

Norul morţii, deşi ceţos, paralizant şi rece,

Va deveni strălucitor şi cu margini de aur.

DUMNEZEU vine în acel nor.

 

Un om stătea odată pe un pisc înalt al Munţilor Stâncoşi urmărind o furtună mare care era mai jos. Pe când se uita, un vultur a trecut prin nori şi a continuat să se ridice în zbor spre soare. Apa de pe aripile lui sclipea în lumina soarelui ca diamantele. Dacă n-ar fi fost furtuna, poate că vulturul ar fi rămas în vale. În acelaşi fel, necazurile vieţii ne fac să ne ridicăm spre Dumnezeu.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Psalmul 27

În acest Psalm străluceşte încrederea totală a celui credincios în Cel care este Lumina, Mântuirea şi Tăria vieţii sale (v. 1; Psalmul 18.27,28,29). Epistola către Efeseni va confirma acest adevăr, că Domnul este în acelaşi timp şi Lumina şi Tăria puterii creştinului (Efeseni 5.14; 6.10). Dar cine Altul a arătat această încredere totală în Dumnezeu decât Domnul Isus?Dacă Psalmul 22 ar putea fi numit psalmul crucit, atunci acestuia (Psalmului 27) va trebui să-i dăm titlul de „psalmul Ghetsimani-ului”. Într-adevăr, v. 2 evocă într-un mod izbitor mulţimea înarmată cu săbii şi cu bâte care înaintează sub îndrumarea lui Iuda pentru a-L prinde pe Domnul gloriei, însă la singura Sa rostire, „Eu
sunt„, ei dau înapoi şi cad la pământ (Ioan 18.6).”Casa Domnului” – acesta este locul în care îşi caută refugiul psalmistul (v. 3-5; comp. cu 2 împăraţi 19.1,14): ce frumoasă imagine a comuniunii, a acestui „un lucru” (v. 4) pe care se cuvine să-l cerem şi să-l urmărim înainte de orice altceva. Iar această comuniune nu este numai pentru ceasul încercării, ci pentru „toate zilele vieţii mele”. Comuniunea este şi «climatul» necesar pentru a distinge frumuseţea Domnului şi pentru a progresa în cunoaşterea acestei frumuseţi. Ultimul verset vine ca un răspuns de sus care opreşte toată alarmarea credinciosului: „Da, aşteaptă-L pe Domnul!”

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Coloseni 3:16-25

Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni. Coloseni 3:23

COMPLEXUL „BĂTRÂNUL CHARLIE”

Cuvântul: „orice” din Coloseni 3:23, cuprinde o mulţime de îndatoriri. El le cere creştinilor să fie cu toată inima în orice efort nobil care merită să fie depus. Aceasta înseamnă că trebuie să dăruim aceeaşi răbdare sarcinilor uşoare ca şi celor importante. Evanghelistul Sam Jones se referea adeseori la un cal al tatălui său, pe care-l botezaseră „Bătrânul Charlie”. Când animalul era prins la plug, se dădea înapoi şi devenea o problemă. Dar când era înhămat la şareta cu roţi vopsite în roşu cu hamurile de lux, îşi ridica capul sus şi era plin de vigoare şi încântare. Nu era niciodată nevoie să-l struneşti sau să-l loveşti cu biciul. Se părea că acestui cal îi plăcea să fie văzut cu harnaşamentele de paradă – în special când greutatea pe care o avea de cărat era mică. Sam Jones a spus: „Natura umană este asemănătoare acestui cal. Unii oameni pur şi simplu nu lucrează pentru Domnul în umilinţă. Trebuie să aibă un birou proeminent cu un titlu sonor ca să facă ceva pentru El”. Cât de contrar este acest lucru spiritului creştin! Orice ocazie de-a aduce glorie lui Dumnezeu nu trebuie niciodată considerată prea mică pentru a nu investi eforturile noastre cele mai bune. Nu are importanţă cât de umile sunt sarcinile, dacă ele fac parte din datoriile noastre, trebuie să le vedem ca fiind lucrarea de slujire pentru Dumnezeu şi trebuie să le facem cu bucurie, fără să ne plângem şi să căutăm satisfacerea eului. Să nu ne dăm înapoi atunci când ne stă în faţă un lucru dificil şi fără recompense. Făcând toate lucrurile „din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni”, vom fi feriţi să nu dobândim complexul „bătrânului Charlie”.  H.G.B.

Nimic nu e pierdut ce-i pentru Domnul;
Chiar lucrul cel mai mic sub soare,
Când are privirea Lui aprobatoare
Devine fapta lumii cea mai mare.       Anonim

Lucrurile mici devin lucruri mari atunci
când sunt făcute cu dorinţa de a fi pe placul lui
Dumnezeu.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Fraților, sămi fie îngăduit să vă spun deschis despre patriarhul David că a murit și a fost și înmormântat, și mormântul lui este între noi până în ziua aceasta. Fiind deci profet și știind că Dumnezeu ia jurat cu jurământ ca din rodul coapselor lui să stea pe tronul său … Fapte 2.29,30

Adesea nu ne gândim la David ca fiind profet, însă exact așa îl numește Petru în textul de mai sus: „Fiind deci profet„. Probabil că primul lucru pe care îl spunem despre David, atunci când ne gândim la el, este că a fost împărat, sau om de război, sau compozitor de psalmi, sau chiar „om după inima lui Dumnezeu”. Totuși, Petru îl numește aici „profet”. De fapt, pasajul pe care Petru îl citează este Psalmul 132.11 – profeția lui David că Mesia avea să fie descendentul său și că avea să șadă pe tronul său. Prin inspirația Duhului Sfânt, David a scris mulți alți psalmi mesianici, precum și psalmi care au profețit necazul cel mare, suferințele rămășiței iudaice și Mileniul. Nu numai Petru certifică inspirația lui David, ci și Domnul Isus a făcut acest lucru. Făcând referire la cuvintele lui David dinPsalmul 110.1, El a spus că David lea scris „prin Duhul” (Matei 22.43,44). Aceasta nu este însă totul – David însuși șia afirmat inspirația divină pentru scrierile sale. În ultimele sale cuvinte, el face referire la sine însuși ca fiind „psalmistul plăcut al lui Israel” și spune: „Duhul Domnului a vorbit prin mine și cuvântul Său a fost pe limba mea” (2 Samuel 23.1,2). David a fost profet și a scris aflânduse „sub puterea Duhului Sfânt” (2 Petru 1.21), la fel cum alți profeți au scris prin „Duhul lui Hristos” (1 Petru 1.11). Ce încurajator este să vedem că, deși au fost momente în viața lui David când el a falimentat și La dezonorat pe Domnul, totuși Dumnezeu a binevoit săl folosească! Să citim deci cele scrise de el și să luăm seama la ele, pentru binele nostru și pentru creșterea noastră spirituală! B. Reynolds

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

… Minunate sunt lucrările Tale, și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Psalmul 139.14

Granițele cerului

Ai auzit de descoperitorul planetei Uranus? Este Friedrich Wilhelm Herschel, care, în 13 martie 1781, la vârsta de 24 de ani a devenit deodată renumit, când a observat acest obiect în sistemul nostru solar.

Astronomul tânăr și renumit prin succesul său a realizat câțiva ani mai târziu un experiment asemănător ca al precursorului său Isaac Newton: el a lăsat să strălucească lumina soarelui printr-o prismă de sticlă și astfel lumina s-a răspândit ca un evantai în culorile ei diferite.

Dar el a observat, spre deosebire de Newton, nu numai culorile, ci a măsurat și temperatura. În timp ce schimba de la culoare la culoare, a observat că temperatura creștea de la partea violetă la partea roșie a spectrului și a luat o decizie: el a măsurat temperatura și în regiunea unde părea că nu mai exista deloc lumina soarelui. Spre marea lui surprindere a constatat, că această regiune prezintă cea mai înaltă temperatură dintre toate: astfel s-au descoperit razele infraroșii! Herschel „a văzut” pentru prima dată o formă de lumină, pe care noi nu o putem percepe cu ochii noștri.

 

Cele 13 Calendare Biblice (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS / MANA DE DIMINEAŢĂ / MÂNTUIREA PRIN HRISTOS / Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER / TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de Charles H. SPURGEON / DOMNUL ESTE APROAPE! – Calendar Biblic / BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU de Oswald CHAMBERS / MEDITAŢII ZILNICE de Wim MALGO / MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI Dimineaţa şi Seara de Charles H. SPURGEON / IZVOARE IN DEŞERT / SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI – Volumul III / PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE / DOMNUL ESTE APROAPE – GBV / SĂMÂNȚA BUNĂ) sunt preluate de pe pagina https://ioan17.wordpress.com/2016/03/

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

CUVÂNTUL SI DUHUL

„Noi însă avem gândul lui Hristos.” (1 Corinteni 2:16)

     Când mintea nu îți este deschisă către Duhul Sfânt, nu poți înțelege Cuvântul lui Dumnezeu. Așadar, dacă ai impresia că a citi Biblia nu-ți aduce mari foloase, încearcă următoarele: înainte de a o deschide, deschide-ți inima și roagă-te! Spune: „Duhule Sfânt, arată-mi ceea ce eu nu văd, și învață-mă ceea ce nu știu!” Pavel scrie: „Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, în afară de duhul omului, care este în el? Tot aşa: nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu în afară de Duhul lui Dumnezeu. Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuințând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti. Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte. Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni. Căci „cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da învăţătură?” Noi însă avem gândul lui Hristos.” (1 Corinteni 2.10-16). Biblia nu seamănă cu nicio altă carte. Cuvintele ei sunt insuflate de Dumnezeu; de aceea, când te apropii de Biblie, trebuie să-L rogi pe Duhul Sfânt să-ți deschidă ochii și să-ți dea pricepere. Și El te va asculta!

 

 

Textul zilei „CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI”, coordonatori Bob & Debby Gass este preluat si poate fi gasit la urmatoarele pagini:

13 Martie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Dăruirea de Sine a lui Dumnezeu

Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat… loan 3:16

 

Mântuirea nu este doar o eliberare de păcat sau experienţa sfinţirii personale; mântuirea care vine de la Dumnezeu este eliberarea totală de mine însumi şi unirea perfectă cu EI. Eu am o cunoaştere experimentală a mântuirii în sensul eliberării de păcat şi al sfinţeniei personale; dar mântuirea înseamnă că Duhul Iui Dumnezeu m-a adus în contact cu natura lui Dumnezeu şi sunt fascinat de ceva infinit mai mare decât mine însumi; sunt acaparat de dăruirea de Sine a lui Dumnezeu.A spune că suntem chemaţi să predicăm sfinţenia sau sanctificarea înseamnă a nu vedea esenţa. Noi suntem chemaţi să-L proclamăm pe Isus Cristos. Faptul că El ne salvează din păcat şi ne face sfinţi este doar o parte a efectului minunatei Sale dăruiri faţă de noi. Predarea totală nu trezeşte niciodată conştiinţa propriilor eforturi, deoarece întreaga viaţă este captivată de Cel în braţele căruia te abandonezi. Fereşte-te să vorbeşti despre predarea totală dacă nu ştii nimic despre ea; nu vei ştii nimic despre ea până când nu vei înţelege ce înseamnă loan 3:16, şi anume că Dumnezeu S-a dat pe Sine însuşi în mod absolut. Prin predarea noastră totală ne dăruim pe noi înşine lui Dumnezeu aşa cum şi El S-a dat pentru noi: necondiţionat şi fără rezerve. Consecinţele dăruirii de sine nu intră niciodată în calculele noastre pentru că viaţa noastră este una cu El.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte.” EXODUL 14:15

Era un moment hotărâtor şi critic pentru poporul Israel. Marele plan al lui Dumnezeu avea să fie pus în lucru. Izbăvirea Sa începea, dar şi mişcarea de împotrivire a vrăjmaşului era declanşată. Vrăjmaşul era pe urmele lor iar Marea Roşie le bara drumul. Dar Dumnezeu făgăduise să-i izbăvească şi aceasta era de ajuns. Poporul era pe punctul de a comite greşeala străveche, care este deasemenea şi pericolul spiritual al fiecărui creştin: prin teamă, prin ignorarea legilor spirituale, prin neglijarea poruncilor lui Dumnezeu, Israel rămânea pe loc, rugându-se şi strigând la Dumnezeu. Dar Domnul îi spuse lui Moise: „Ce sunt strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte.” Ce învăţăm de aici? Rugăciunea este vitală; dar este o vreme pentru rugăciune şi o vreme pentru acţiune. Când rugăciunea ia locul acţiunii şi a ascultării, ea nu-şi mai împlineşte scopul; sufletul cade în inactivitate. Dumnezeu nu ascultă astfel de rugăciuni. Rugăciunea este punctul de plecare, secretul reuşitei, respiraţia însăşi a legăturii directe cu Dumnezeu şi imboldul ascultării; când ea este sănătoasă şi după voia lui Dumnezeu, credinciosul ştie când trebuie să se ridice şi să ia asupra lui răspunderea de a acţiona. Ne găsim poate şi noi în aceeaşi situaţie? Suntem într-o stare de inactivitate, sub teama împrejurărilor, în faţa vreunui obstacol oricare ar fi el? Suntem noi însă înlăuntrul voii lui Dumnezeu, mergem noi după planul Lui divin? Suntem noi în ordine cu El din toate punctele de vedere? Ne-a poruncit El să facem ce facem noi acum? Ne-am însuşit noi chemarea Sa? Ne sunt de ajuns făgăduinţele Lui? Credem noi că ele sunt „Da!” în Domnul Isus şi că Dumnezeu le va împlini pentru noi de dragul Fiului Său? Atunci ce rost au strigătele, tânguirile, gemetele şi frământările? Să pornim! Marea Roşie, Iordanul, nu se dechid înaintea noastră decât în măsura în care mergem un pas după altul. Zidurile Ierihonului cad înaintea noastră în măsura în care ascultăm ordinele date. Pescuirea minunată ne este asigurată când aruncăm mreaja unde ne spune Domnul. Să rugăm pe Dumnezeu să ne dea un duh de rugăciune sfântă dar şi credinţa care să ne ridice din inerţia în care ne găsim şi să trecem la acţiune, după înţelepciunea care vine de sus.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărțire între voi și Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund fața Lui și-L împiedică să v-asculte! Isaia 59:1,2

După întronarea lui Ezechia a înlăturat închinarea la idoli din Israel şi a reînfiinţat slujba Domnului, aşa cum a fost poruncit din partea Domnul lui Moise. Acest lucru i-a displăcut diavolului şi l-a pus pe Ezechia la încercare. Sanherib împăratul asirian a venit cu o oaste mare împotriva Ierusalimului şi a trimis pe slujitorii lui la Ezechia ca să-şi bată joc de credinţa şi Dumnezeul lui. Au vorbit şi poporului îndemnându-l să nu se lase înşelat de Ezechia, să nu se mai încreadă în Dumnezeu. A scris şi o scrisoare lui Ezechia prin care şi-a bătut joc de de Domnul Dumnezeul lui Israel. Dar Ezechia s-a dus la Templu şi s-a rugat, aducând înaintea Domnului ceea ce îl apăsa. Răspunsul Lui Dumnezeu nu s-a lăsat aşteptat, căci Îngerul Domnului a nimicit 185.000 de asirieni. Astfel a fost nimicită oastea asiriană. Dumnezeu este acelaşi Dumnezeu şi astăzi, şi acelaşi Tată iubitor. El nu părăseşte pe aleşii Lui. Putem fi fericiţi, dacă am renunţat la toate lucrurile din viaţa noastră care erau împotriva Lui Dumnezeu, şi ne lăsăm conduşi, mustraţi de Duhul Său, fiind ascultători în toate lucrurile. Astfel şi astăzi putem săbători biruinţe. Putem să experimentăm puterea Lui Dumnezeu în noi înşine, în familia noastră, în profesia noastră. La Domnul nu sunt lucruri imposibile. Chiar dacă Diavolul porneşte împotriva noastră ca un leu care răcneşte, nu trebuie să ne fie frică, căci Domnul nostru este Atotputernic. Slăviţi toate minunile pe care le face, dar mai presus de toate slăviţi sângele Lui.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

SĂ NU-ŢI DISPREŢUIEŞTI TINEREŢEA

Eu am răspuns: „Ah! doamne Dumnezeule, vezi că eu nu ştiu să vorbesc, căci sunt un copil”. Dar Domnul mi-a zis: „Nu zice: „Sunt un copil”, căci te vei duce la toţi aceia la care te voi trimite, şi vei spune tot ce-ţi voi porunci”.

Ieremia 1.6-7

Ieremia era tânăr şi se înfricoşa, fireşte, în faţa marii însărcinări ce-i dădea Domnul; dar Acela care-l trimetea, nu-i lua în seamă scuza: „Nu sunt decât un copil”. El trebuia să nu se uite la ceea ce era în el însuşi, în faţa faptului că era ales să vorbească din partea lui Dumnezeu. El nu avea nici să-şi compună, nici să-şi inventeze vorbirea; nu avea decât să vorbească aşa cum îi comanda Dumnezeu şi pentru această însărcinare trebuia să primească o putere specială.Nu este oare la fel pentru orice tânăr creştin, pe care Dumnezeul îl cheamă în slujba Sa? Dumnezeu ştie că tu eşti tânăr, că experienţa şi cunoştinţa ta sunt slabe; dar, dacă El te alege pentru a te trimete, ia seama să nu dai înapoi. Dacă ai fi bătrân ca Metusalem, la ce ţi-ar folosi anii? Şi daca ai fi înţelept ca Solomon, tot degeaba ar fi. Tu, lasă-te călăuzit numai de Domnul; aşa îţi vei arăta înţelepciunea şi priceperea.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Căci în pustie vor ţâşni ape, şi în pustietate pâraie.

Isaia 35.6

Ce minunat va fi când Domnul Isus va veni cu ai Săi din cer pe pământ ca să-şi întemeieze împărăţia păcii! Atunci se va împlini versetul de astăzi. Oftatul întregii creaţiunii va lua sfârşit şi bucuria va umple pământul. Acest timp nu este prea departe. Dacă comuniunea noastră intimă cu Domnul este reală putem spune că această lume e un pustiu. Ea L-a lepădat pe Domnul Isus Cristos şi l-a răstignit. Ea ne va lepăda şi pe noi care aparţinem de El. Cum ar putea această lume să fie ţinutul nostru veşnic? Domnul Isus în împărăţia Sa desăvârşită simte împreună cu noi cum suntem trataţi de lume în ţinutul ei. El nu ne lasă să fim amăgiţi. El ne dă zi de zi apele Lui odihnitoare. Acolo curg râuri întregi pentru inimile noastre. Cum e răsăritul aşa este toată ziua. Atunci vorbim îngenuncheaţi în faţa Lui. Dacă ne luăm timp destul atunci binecuvântarea ne călăuzeşte tot timpul zilei. Oare nu ne-a lăsat Domnul Isus o pildă desăvârşită? El se scula devreme: „S-a dus într-un loc pustiu. Şi se ruga acolo” (Marcu 1.35).Dacă Cuvântul „lui Cristos locuieşte din belşug în noi” atunci şi în învălmăşeala zilei ne vine în minte ca să nu-L întristăm şi seara vom avea motive să-L lăudăm din inimă. Strângerea noastră laolaltă ca Adunarea lui Dumnezeu este încă unul din multele motive pentru care să-L lăudăm. Aici Domnul foloseşte Cuvântul Său ca să ne binecuvânteze pe toţi. Să nu pierdem nici o ocazie când copiii lui Dumnezeu se strâng în Numele Domnului Isus. Aici Dumnezeu îşi revarsă binecuvântările Sale în mod deosebit. El însuşi face ca din aceste strângeri laolaltă să ţâşnească apele vii ale Cuvântului Său. Să păzim acest teren sfânt de orice urmă de formalism, de orice lucrare omenească. Să ridicăm tot mai sus Cuvântul Său şi Numele Său cel Veşnic.În curând vom fi la El unde apa vieţii va ţâşni nestingherită şi liberă. Vino, Doamne Isuse!

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

Doamne, dorinţa mea supremă este să fiu înrădăcinat şi întemeiat în Tine – să Îl am pe Dumnezeu ca punct central, să fiu absorbit de Dumnezeu, entuziasmat de Dumnezeu şi iubit de Dumnezeu. Ce doritor este sufletul meu să Te cunoască şi să stea liniştit!

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, si până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.» ECLESIASTUL 12.7

Toţi mergem pe o cale, păşim spre o ţintă, spre Dumnezeul veşnic. Nenumăraţi oameni au încercat să evite orice întâlnire cu Dumnezeu, chiar şi cea finală, dar în zadar, însă cine este împăcat cu Dumnezeul cel veşnic, prin credinţa în jertfa Domnului Isus, păşeşte pe cale cu bucurie şi hotărâre. Iată câteva exemple pentru a ilustra cele spuse:

• Avraam: Domnul spune despre el: «Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea. A văzut-o şi S-a bucurat» (Ioan 8,56). Credinţa lui l-a susţinut în umblarea pe calea Domnului.

• Iacov: Israel a strigat cu puţin înainte de moarte: «In ajutorul Tău nădăjduiesc, Doamne!» (Gen. 49,18). Iacov păşea pe calea Domnului cu toate că aparent era foarte departe de ţinta sa, deoarece pe atunci se afla în Egipt.

• Iov: Acest om foarte încercat a văzut biruinţa finală spre care se îndrepta, în ciuda marii sale suferinți. Această speranţa l-a ajutat să depăşească toate încercările din viaţa sa: «Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu …» (Iov 19,25).

Din toate acestea învăţăm că trebuie să ne detaşăm tot mai mult de ceea ce este trecător, de suferinţă, pentru a vedea mai clar ţinta finală şi pentru a păşi cu încredere pe calea Domnului.

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

La ce să şedem aici până vom muri? 2 Împăraţi 7:3

Dragă cititorule, această carte a fost scrisă special pentru zidirea credincioşilor, dar dacă tu eşti încă nemântuit, inima mea plânge. Ţi-aş spune bucuros câteva cuvinte care să reprezinte o binecuvântare pentru tine. Deschide-ţi Biblia şi cieşte povestea leproşilor. Observă poziţia lor, care seamănă farte mult cu poziţia ta. Dacă rămâi unde eşti,vei pieri, dar dacă mergi la Isus, nu poţi decât să mori. Nu rişti, nu câştigi, spune înțeleptul proverb, şi în cazul tău riscul nu este mare. Dacă stai liniştit într-o stare disperată, nimeni nu îţi va plânge de milă când te va ajunge nenorocirea; dar dacă mori căutând îndurarea – dacă este posibil aşa ceva – vei fi obiectul simpatiei universale. Nici unul dintre cei care refuză să privească la Isus nu va scăpa. Ştii că doar cei care cred în El sunt salvaţi, fiindcă unele dintre cunoştinţele noastre au primit îndurare. Atunci de ce să nu primeşti şi tu? Ninivitenii au spus „cine stie dacă…?” (Iona 3:9). Acţionează conform aceluiaşi principiu, şi încearcă îndurarea Domnului. Pieirea este atât de îngrozitoare încât, dacă ar exista un singur pai de care să te poţi agăţa, instinctul de conservare te-ar ajuta să te prinzi. Am spus aceste lucruri vorbind din punctul de vedere al unui necredincios. Acum te voi asigura din partea Domnului că, dacă ÎI cauţi, ÎI vei găsi. Isus nu alungă pe nic unul dintre cei care vin la El. Nu vei pieri dacă îţi pui îecrederea în El; din contră, vei găsi comori mult mai bogate decât cele găsite de sărmanii leproşi în tabăra sirienilor. Fie ca Duhul Sfânt să te încurajeze să ieşi imediat, şi nu va fi în zadar. Când ştii că eşti mântuit, nu poţi să nu spui şi altora vestea cea bună. Nu sta liniştit. Spune întâi bisericii, şi uneşte-i în părtăşie sfântă. Spune-i şi pastorului despre descoperirea ta, şi apoi proclamă vestea cea bună în orice loc. Fie ca Domnul să te salveze astăzi, înainte de apusul soarelui.

SEARA

Noe a întins mâna, l-a luat, şi l-a băgat la el în corabie. Genesa 8:9

Obosit de atâta căutare, porumbelul se întoarce în cele din urmă la corabie ca la singurul loc de odihnă. Cât de greu zboară — zici că acum va cădea; nu va ajunge niciodată la arcă! Noe urmărise porumbelul toată ziua, şi era gata să-l primească. Dar porumbelul nu mai poate decât să atingă marginea corăbiei. Aripile îi sunt atât de obosite! E gata să cadă când Noe întinde mâna şi îl trage în corabie. Observă aceste cuvinte: „l-a băgat la el în corabie”. Porumbelul nu a zburat singur înăuntru, fiindcă era prea fricos sau prea obosit ca să facă asta. A zburat cât de aproape a putut, şi apoi Noe a întins mâna şi l-a tras în siguranţă. Acest act de îndurare era pregătit pentru porumbelul rătăcitor; el nu a fost mustrat pentru rătăcirile lui. Aşa cum era, a fost tras în corabie. Aşa vei fi primit şi tu, păcătosule rătăcitor. lntoarce-te numai — acestea sunt cuvintele îndurării lui Dumnezeu. Cum? Nimic altceva? Nu, „întoarce-te numai”. Porumbelul nu avea nici o ramură de măslin în cioc de data asta. Nu avea nimic în afară de propriile rătăciri. Dar mesajul este „întoarce-te numai”. S-a întors, şi Noe l-a tras în corabie. Zboară, rătăcitorule zboară, porumbel istovit Deşi crezi că eşti negru ca un corb din pricina păcatelor, zboară înapoi la Domnul. Fiecare moment de aşteptare îţi măreşte nefericirea. Dorinţa ta de a te albi singur şi de a te pregăti singur pentru Isus este o deşertăciune. Vino la El aşa cum eşti. „lntoarce-te, necredincioasă Israel” (Ieremia 3:12). Dumnezeu nu spune „întoarce-te, credincioasă Israel” (deşi o asemenea invitaţie există, fără îndoială), ci întoarce-te „necredincioasă”, Aşa necredincioasă şi şovăielnică cum eşti, întoarce-te, întoarce-te, întoarce-te! Isus te aşteaptă! El va întinde mâna şi te va trage în corabie. El te va trage la sine, fiindcă în El este căminul inimii tale.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor! (Apocalipsa 15:3)

Următoarea istorisire a fost relatată de Dna Charles H. Spurgeon, care a suferit grozav din cauza sănătăţii şubrede, mai mult de douăzeci şi cinci de ani:”La sfârşitul unei zile triste şi mohorâte, mă odihneam în fotoliul meu în timp ce întunericul nopţii creştea tot mai mult. Deşi camera mea era luminoasă şi plăcută, puţin din întunericul de afară parcă se furişase în sufletul meu, acoperindu-i viziunea spirituală. În zadar am încercat să văd mâna suverană care ştiam că o ţine pe a mea şi că îmi conduce picioarele înconjurate de ceaţă de-a lungul unui drum prăpăstios şi alunecos de suferinţă. Cu inima plină de durere am întrebat: «De ce Se poartă Domnul în felul acesta cu un copil al Său? De ce-mi trimite atât de des dureri aşa de ascuţite şi de amare? De ce îngăduie această slăbiciune nesfârşită care împiedică buna slujire pe care doresc atât de mult să o ofer sărmanilor Lui slujitori?»Aceste întrebări nerăbdătoare au primit repede răspuns printr-un limbaj foarte ciudat. Totuşi, n-a fost nevoie de nici un interpret, cu excepţia şoaptei atente a inimii mele. Pentru un timp, a domnit liniştea în camera micuţă, fiind întreruptă doar de trosniturile unui buştean de stejar care ardea în şemineu. Dintr-odată am auzit un sunet plăcut şi liniştit: o notă muzicală slabă, dar clară, ca trilul gingaş al unui prigor sub fereastra mea.Am întrebat cu voce tare: «Ce poate fi aceasta? Cu siguranţă nici o pasăre nu poate cânta afară în acest timp al anului sau noaptea». Dar din nou s-au auzit notele slabe, triste, atât de plăcute şi melodioase, şi totuşi suficient de misterioase ca să ne facă să ne minunăm. Atunci prietena mea a exclamat: «Vine din buşteanul de pe foc!» Focul descătuşa muzica prizonieră din adâncul inimii bătrânului stejar!Probabil că stejarul a învăţat acest cântec în timpul zilelor când îi mergea bine – când păsărelele cântau vesele pe crengile lui şi când lumina blândă a soarelui îi poleia frunzele gingaşe cu aur. Dar el a îmbătrânit şi s-a făcut tare de atunci. Inel după inel de creştere noduroasă au pecetluit melodia lui de mult uitată, până când limbile nemiloase ale focului i-au mistuit duritatea. Căldura intensă a focului smulgea din el, în acelaşi timp, un cântec şi un sacrificiu. Atunci am realizat: când flăcările suferinţei scot cântări de laudă din noi, suntem cu adevărat curăţiţi, şi Dumnezeul nostru este glorificat! Poate că unii dintre noi suntem ca acest buştean al stejarului bătrân: reci, duri, insensibili, şi niciodată cântând vreun cântec melodios. Numai flăcările care ard în jurul nostru dau drumul notelor încrederii în Dumnezeu şi aduc fericita ascultare de voia Sa. Pe când mă gândeam la aceasta, focul ardea, şi sufletul meu a găsit o dulce mângâiere în parabola descoperită atât de ciudat înaintea mea.Da, să cânţi în foc! Dumnezeu, ca să ne ajute, foloseşte uneori singura cale prin care El poate să scoată armonie din inimile noastre tari şi reci: lasă cuptorul să se «încălzească de şapte ori mai mult … decât se cădea să-l încălzească»” (Daniel 3:19).

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Psalmul 26

În Psalmul 25, credinciosul avea de mărturisit păcate (v.7, 11 şi 18), iar rugăciunea lui era: „Condu-mă în adevărul Tău”. În Psalmul 26, tonul se schimbă; credinciosul stă înaintea Domnului cu o conştiinţă curată (v. 1,2) şi poate declara: „Am umblat în adevărul Tău” (v. 3). El este unul dintre acei fericiţi care, potrivit Psalmului 1.1, nu s-a asociat cu cei care fac răul (v. 4,5). Toate gândurile îi sunt absorbite de o preocupare sfântă, cea ilustrată în v. 6 şi 7. Cu mâinile spălate în ligheanul de aramă, altfel spus, după ce s-a judecat pe sine, el înconjoară altarul, privind sub toate aspectele lucrarea de la cruce şi pe Cel care a fost Jertfa desăvârşită. Gura i se deschide pentru a lăuda şi a istorisi „toate minunile” făcute prin har (v. 7). Viaţa creştină nu constă numai în scoaterea din nelegiuire. Odată curăţit de „vasele de ocară”, copilul lui Dumnezeu îi caută şi îi găseşte pe aceia care, împreună cu el, „cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată” (2 Timotei 2.21,22). Aici, credinciosul care a urât „adunarea celor care fac răul” (v. 5) se bucură de locuirea gloriei Dumnezeului său şi-L binecuvântează pe Domnul „în adunări” (v. 12). Constituie o bucurie pentru inima noastră prezenţa Domnului Isus în adunarea a doi sau trei strânşi în Numele Lui (Matei 18.20)?

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Psalmul 100

Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui! Psalmul 100:4

ÎNCHINAREA ACTIVĂ

Pastorul Ray Stedman, în cartea sa „Psalmii populari ai credinţei”, spune că ar dori ca toţi cei ce merg la biserică să aibă ocazia să stea la amvonul bisericii şi să privească spre sală în timpul unei predici. El spune că, în timp ce cei mai mulţi din audienţă par să dea atenţie predicatorului, un număr destul de mare din ei au mintea în altă parte. Stedman scrie: „Ar fi fascinant ca la sfârşitul unei predici să ştii unde au fost aceşti oameni!” In legătură cu acest aspect, putem fi siguri de un lucru: Acei care şi-au disciplinat minţile cu succes să „stea” în biserică, aceia sunt cei mai câştigaţi în urma serviciului.  Pentru ca să obţii cel mai mare beneficiu din mersul la biserică, trebuie să devii un participant activ. În primul rând, înainte de-a pleca de acasă, trebuie să ne pregătim inimile. Apoi, la biserică, trebuie să ne implicăm cu toată inima în serviciile ce se ţin – intonarea cântărilor, rugăciunea în tăcere. În timp ce pastorul se roagă cu voce tare, închinarea împreună cu corul, bucurându-ne de părtăşia caldă cu ceilalţi credincioşi. In final, trebuie să ne disciplinăm noi înşine să ascultăm, şi aceasta înseamnă să primim cu grijă, deschis şi cu intensitate,învăţătura Cuvântului lui Dumnezeu. Ar trebui să avem o foame după Adevărul care ne linişteşte duhul, ne înspiră închinarea, care ne face să-L lăudăm pe Dumnezeu şi care ne îndeamnă la acţiune. Este uşor să dai vina pe pastor atunci când părăseşti biserica descurajat şi cu un gol interior. Dar el nu poate face totul. Trebuie să ne facem partea noastră. Cei care beneficiază cel mai mult dintr-un serviciu, sunt cei care investesc cel mai mult în el. R.W.D.

Casa Domnului e sfânt locaş

De laudă şi rugăciune.

Intrând, să fii în orice ceas

Cu duh zdrobit şi gânduri bune.  – H.G.B.

O închinare activă cere o implicare activă.

 

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Omul Hristos Isus. 1 Timotei 2.5

Gândițivă bine dar la El.  Evrei 12.3

Trăsătura principală a credinței creștine și secretul puterii ei este acesta: tot ceea ce ea are și tot ceea ce ea oferă este cuprins întro Persoană. Iată ceea ce o face puternică, în timp ce orice altceva se dovedește a fi slab. Ea are nu doar eliberare, ci și un Eliberator; ea are nu doar răscumpărare, ci și un Răscumpărător. Iată ceea cei conferă strălucirea soarelui, în timp ce orice altceva, în comparație cu ea, are strălucirea lunii – frumoasă, dar rece și ineficientă – în timp ce, în credința creștină, viața și lumina sunt una.Cât de mare este diferența între a te supune unui set de reguli și a te sprijini pe un piept în care bate o inimă plină de dragoste! Între a accepta un sistem religios și a te alipi de o Persoană! Binecuvântarea noastră este aceasta: că toate comorile noastre sunt întro Persoană, întrUnul care este prezent și viu pentru toate generațiile.În relațiile Sale cu lumea care Îl înconjura atunci când a fost aici, pe pământ, Îl vedem deopotrivă ca Biruitor, ca Suferitor și ca Binefăcător. Ce glorii morale strălucesc în toate acestea! El a biruit lumea, refuzând toate atracțiile ei; a suferit din partea ei, dând mărturie împotriva întregului ei curs; ia făcut bine, revărsând rodul harului Său și puterea Sa necontenit. Ispitele lumii nau făcut altceva decât săL facă Biruitor; păcatul și vrăjmășia ei Lau făcut Suferitor; iar starea ei nenorocită La făcut Binefăcător! J. G. Bellett

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Simon Petru, drept răspuns, i-a zis: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!”. Matei 16.16

Foarte personal

Cu toții suntem de acord că Isus Hristos este o Persoană deosebită. Cei mai mulți dintre semenii noștri aprobă acest fapt.

Așa a fost și acum 2.000 de ani. Hristos Însuși a permis să se confirme aceasta. El i-a întrebat pe ucenicii Săi care Îl urmau: „Cine spun oamenii că sunt Eu?”. Răspunsurile au fost diverse. Unii oameni L-au considerat a fi Ioan Botezătorul care tocmai murise. Ioan a fost profetul cel mai mare printre toți profeții lui Israel. Alții au fost de părere că El era profetul Ilie înviat; deci, tot un om cunoscut al lui Dumnezeu. Iar alții Îl vedeau pe Isus Hristos ca unul dintre proroci. Astfel, El era în aprecierea lor doar unul dintr-o grupă mai mare.

Firește, ar fi prea puțin, dacă Isus nu ar fi mai mult decât „unul dintre proroci”. Ca un profet, Isus este văzut chiar și în Coran.

Când ucenicii lui Isus i-au prezentat părerile diferite, El nu i-a condus pe ucenici la o discuție, ci i-a întrebat foarte personal: „Dar voi, cine ziceți că sunt?”.

Această întrebare o pune El până astăzi tuturor care au auzit despre El. Și ție! Cine este Isus Hristos pentru tine? Ce înseamnă El pentru tine? Este El pentru tine un mare Învățător, un Model demn de urmat sau un însemnat întemeietor de religie? Acestea nu sunt de ajuns! Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Și El dorește să fie Mântuitorul și Domnul tău personal.

 

Cele 13 Calendare Biblice (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS / MANA DE DIMINEAŢĂ / MÂNTUIREA PRIN HRISTOS / Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER / TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de Charles H. SPURGEON / DOMNUL ESTE APROAPE! – Calendar Biblic / BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU de Oswald CHAMBERS / MEDITAŢII ZILNICE de Wim MALGO / MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI Dimineaţa şi Seara de Charles H. SPURGEON / IZVOARE IN DEŞERT / SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI – Volumul III / PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE / DOMNUL ESTE APROAPE – GBV / SĂMÂNȚA BUNĂ) sunt preluate de pe pagina https://ioan17.wordpress.com/2016/03/

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

SECRETUL FERICIRII DE DURATĂ

„Ferice de omul… care are o mare plăcere pentru poruncile Lui!” (Psalmul 112:1)

     Fericirea de durată nu se regăsește în posesiuni materiale sau într-o carieră de succes. Să însemne oare asta că aceste lucruri sunt greșite? Nu! Când Îl pui pe Dumnezeu pe primul loc, El ți le va dărui! (Matei 6:33). Dar tu nu trebuie să permiți ca vreun lucru din ce-ți dă Dumnezeu să-I detroneze pe El de pe primul loc din viața ta. Psalmistul a spus: „Ferice de omul… care are o mare plăcere pentru poruncile Lui. Sămânţa lui va fi puternică pe pământ; neamul oamenilor fără prihană va fi binecuvântat. El are în casă bogăţie şi belşug, şi neprihănirea lui dăinuieşte în veci. Celui fără prihană îi răsare o lumină în întuneric; el este milostiv, îndurător şi drept. Ce bine-i merge omului care face milă şi împrumută pe altul, şi care îşi rânduieşte faptele după dreptate! Căci el nu se clatină niciodată; pomenirea celui neprihănit ţine în veci. El nu se teme de veşti rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul. Inima îi este mângâiată, n-are nicio teamă, până ce îşi vede împlinită dorinţa faţă de potrivnicii lui. El este darnic, dă celor lipsiţi; milostenia lui ţine în veci; capul i se înalţă cu slavă” (Psalmul 112:1-9). Cineva a spus că cele mai bune lucruri din viață nu sunt lucrurile. Fericirea nu este determinată de ceea ce ai, ci ea se regăsește în relații; iar prima relație de care ai nevoie este cea cu Dumnezeu, întrucât fiecare binecuvântare a vieții se revarsă de la El. Într-o lume a urgenței și a confuziei, Dumnezeu îți va dărui valori și priorități după care să trăiești. „Ferice de omul… care are o mare plăcere pentru poruncile Lui.”

 

Textul zilei „CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI”, coordonatori Bob & Debby Gass este preluat si poate fi gasit la urmatoarele pagini: